Sunteți pe pagina 1din 7

Referat protetică

Nume: Drăgoi Marius-Vladimir

An 4, Seria 1, Grupa 9.
Reconstituirea corono-radiculară

Reconstituirile corono-radiculare implică variabile în termeni de sisteme, materiale şi


tehnici ce pot fi utilizate. Cercetările susţin variabilitatea diferitelor tehnici, astfel că ar fi
oarecum forţat să se considere ideal un anumit tip de pivot. Până la urmă, tipul de RCR va fi
stabilit în funcţie de situaţia clinică dată. Medicul dentist poate utiliza informaţiile privind
diferitele tehnici şi materiale disponibile pentru a crea reconstituirea cea mai potrivită ca suport
pentru coroana de înveliş şi la care forţele distructive la adresa dintelui sunt minime.

Pentru realizarea unei reconstituiri corono-radiculare, trebuie consideraţi o serie de


factori ce stabilesc tipul şi procedura ce urmează să fie tutilizate:

Una din cele mai vechi şi cele mai predictibile tehnici presupune utilizarea unei reconstituiri
corono-radiculare dintr-o bucată realizată prin tehnica indirectă. Acest tip de RCR este turnat din
metal, frecvent un metal preţios, ca de exemplu aurul. Macheta se confecţionează direct în
cavitatea orală, fie din ceară, fie din răşină acrilică. După ce canalul este preparat pentru pivot, se
introduce în canal un pin de pornire, care se acoperă apoi cu materialul de machetă pentru a
obţine un pivot intim adaptat. Apoi, se recreează segmentul coronar din material de machetă şi se
modelează bontul la forma dorită. Se scoate apoi din cavitatea orală macheta completă a
reconstituirii. Se toarnă dintr-o bucată şi se cimentează pe dinte.

Unul din avantajele acestui tip de reconstituire corono-radiculară este reprezentat de


adaptarea intimă la spaţiul canalar, chiar în condiţiile în care acesta nu este rotund.

Turnarea dintr-o bucată a pivotului şi bontului previne deslipirea bontului de pivot.


Totuşi, această metodă indirectă presupune mai multe şedinţe de tratament şi utilizarea unui
material metalic, inestetic, ce poate transpare prin coroana ceramică. Tendinţa prezentă este de a
se realiza RCR printr-o tehnică directă, într-o singură şedinţă de tratament.

Examenul RCR pe model


În cabinet este prezentat ansamblul model-RCR. Întregul ansamblu este examinat
sistematic, fiind urmărite:

1. Aspectul modelelor, dimensiunile soclurilor, integritatea dinţilor vecini şi antagonişti


RCR-ului;

2. Poziţia de ocluzie şi cum este aceasta menţinută;

3. Forma şi dimensiunea reconstituirii, comparativ cu dinţii vecini şi antagonişti;


4. Spaţiul pentru viitoarea coroanî de acoperire. Spaţiul este în funcţie de tipul
microprotezei (estetică sau inestetică);

5. Forma bontului coronar reconstituit, trunchi de con, cu feţele laterale foarte puţin
convergente spre ocluzal. Pentru bonturile cu dimensiuni reduse cervico-ocluzal, forma
se apripie de cilindru.

6. Adaptarea marginilor RCR pe tot traiectul la limitele preparaţiei coronare. În zona


cervicală se acordă atenţie mai mare;

7. Adaptarea în totalitate a RCR-ului la preparaţia corono-radiculară. Contactul intim dintre


feţele exterioare ale microprotezei la pereţii interiori ai bontului. Dezinserţia şi inserţia,
lent efectuate şi cu blândeţe şi atenţie, evidenţiază gradul de acoperire sau neadaptare la

Examenul RCR pe câmpul protetic


Acest examen se desfăşoară astfel:

1. Pacientul este aşezat pe fotoliul dentar într-o poziţie confortabilă pentru activitatea
specialistului, urmată de celelalte pregătiri;

2. Microproteza este dezinfectată;

3. Câmpul protetic este pregătit, prin îndepărtarea pansamentului provizoriu, să se


evidenţieze camera pulpară şi canalul radicular;

4. Reconstituirea este fixată între degete şi inserată în poziţia în care a fost pe model.
Inserţia se obţine printr-o presiune lentă pentru a nu apare pericolul fracturării preparaţiei
dentare;

5. După inserţie se examinează: adaptarea marginală, spaţiul dintre dinţii vecini şi


antagonişti. Examenul este efectuat prin inspecţie şi palpare cu sonda;

6. Prin inserţie şi dezinserţie lentă este decelat gradul de adaptare în general (contactul
intim);

Dacă nu există spaţiu necesar pentru microproteza de acoperire, reconstituirea este


îndepărtată de pe bontul dentar pentru a fi redusă prin şlefuire. Este interzisă şlefuirea după
cimentare, datorită durităţii aliajului ce determină supraîncălzire, la care se adaugă traumatizarea
pacientului.

Cauzele neadaptării clinice a RCR-urilor turnate


1. Preparaţia dentară incorectă;
2. Amprenta deformată;

3. Modelul nu a fost turnat dintr-un material corespunzător (a avut duritate redusă);

4. Masa de ambalat nu a fost specific aliajului folosit;

Restaurarea finală a RCR-urilor turnate


Indiferent de materialul din care a fost reconstituit (amalgam, compozit sau metal turnat),
dispozitivul coronar trebuie să ofere retenţie şi stabilitate coroanei de înveliş, la fel ca un bont
dentar. Conformarea lui trebuie să corespundă principiilor biomecanice de preperare a unui bont.
Coroana de înveliş trebuie să protejeze structurile dentare restante, să refacă funcţia ocluzală şi
să contribuie la menţinerea stării de sănătate a parodonţiului marginal. De o deosebită importanţă
pentru protejarea infrastructurii dinte-dispozitiv corono-radicular, este, raportul dintre marginile
coroanei şi zona terminală.

- Marginile coroanei trebuie să se adapteze pe ţesuturi dentare, apical de joncţiunea dintre


dinte şi dispozitivul coronar;

- Colereta metalică cu rol de încercuire, trebuie să depăşească cu 2 mm joncţiunea dintre


dinte-restaurare pentru a preveni fractura dintelui.

Adaptarea clinică a RCR-urilor :


Indiferent de situaţie, cheia succesului reconstituirilor corono-radiculare este reprezentată
de o serie de condiţii esenţiale:

a. Pivotul trebuie să se adapteze pasiv la o preparaţie bine realizată şi cu o lungime


corespunzătoare (2/3 din lungimea rădăcinii) care să păstreze pe cât de mult posibil
structura dentară.

b. Preparaţia pentru pivot trebuie să fie curăţată şi uscată, iar bontul trebuie să fie cimentat
corect cu un sistem adeziv.

c. Bontul trebuie să fie modelat astfel încât să întrunească necesităţile impuse de tipul de
restaurare aleasă.

d. Chiar dacă se va restaura dintele printr-o reconstituire corono-radiculară, este de


importanţă critică pentru succesul coranei de inveliş să se asigure o încercuire adecvată a
structurii dentare restantă.
e. În vreme ce RCR este importantă pentru retenţia coroanei de inveliş, succesul restaurării
va fi determinat de structurile dentare restante.

f. Reconstituirile corono-radiculare implică variabile în termeni de sisteme, materiale şi


tehnici ce pot fi utilizate. Cercetările susţin viabilitatea diferitelor tehnici, astfel că ar fi
oarecum forţat săse considere ideal un anumit tip de pivot.Până la urmă, tipul de RCR va
fi stabilit în funcţie de situaţia clinică dată.

g. Medicul dentist poate utiliza informaţiile privind diferitele tehnici şi materiale disponibile
pentru a crea reconstituirea cea mai potrivită ca suport pentru coroana de înveliş şi la care
forţele distructive la adresa dintelui sunt minime.

h. Pe măsură ce materialele vor continua să evolueze, se va îmbunatăţi şi capacitatea


medicilor de a crea sisteme superioare de reconstituire corono-radiculară.

i. Dinţii laterali, datorită morfologiei şi poziţiei lor sunt mult mai expuşi fracturilor şi de
aceea necesită o atenţie mai mare în echilibrarea ocluzală, astfel reducând forţele
paraxiale care au un rol important în descimentarea RCR-ului.

j. Frezarea excesivă şi lărgirea canalului intraradicular duc la subţierea pereţilor radiculari


şi implicit la fracturarea rădăcinii.

Extinderea preparaţiei spre apical crează efectul de încercuire şi ajută în prevenirea


fracturilor dintelui tratat endodontic (fig. 1)

Figure 1: A-preparaţie cu
efect de încercuire; B-
preparaţie fără efect de
încercuire.
Folosirea unei preparaţii prefabricate implică largirea
canalului pentru obţinerea unei adaptări mai bune la o adaâncime predeterminată (fig.2).
Figure 2: A-incorect, preparaţie prea îngustă; B-incorect, preparaţia nu este extinsă
suficient apical; C-corect, preparaţia intim adaptată.

Preparaţiile scurte sunt mult mai predispose la fracture radiculare (fig.3,4).

Figure 3:
Corect.

Figure 4: Incorect (preparaţie scurtă).

Referinţe

1) D. Bratu, R. Nussbaum, Bazele clinice şi tehnice ale protezării fixe, pag 697-702, Editura
Medicală, 2003;

2) I. Rândaşu, Proteze dentare, volumul I ediţia a III-a pag 89-90, Editura Medicală, Bucureşti,
2000;

3) Howard P. Fraiman, Reconstituirea corono-radiculară. Aspecte clinice, pag 80-81, Ian/Feb


2010;

4) Stephen F. Rosenstiel, BDS, MSD, Martin F. Land, DDS, MSD, Contemporary Fixed
Prosthodontics, 4th Edition pag 337-378

S-ar putea să vă placă și