• Metode şi tehnici de restaurare a dinților cu tratament endodontal
Restaurarea dinților cu tratament endodontic apelează în general la 4
elemente : - dispozitiv radicular - crampon - dispozitiv coronar - restaurare coronară propriu-zisă. 1.Dispozitivul radicular - este cimentat sau înfiletat in canalul radicular preparat in acest scop. - are rolul de a retenționa porțiunea coronară a restaurării şi de a proteja structurile coronare restante. - Funcția de retentie este dictată de însăşi indicația majoră a metodei, distrucții coronare masive care nu oferă condiții pentru agregarea coronară a restaurării. - Funcția de protecție se realizează prin transmiterea forțelor ocluzale de-a lungul rădăcinii, in directie apicală, distribuindu-le in rădăcină şi parodonțiul de susținere. Oferind rigiditate dispozitivului coronar previne deformarea marginilor coroanei şi degradarea cimentului. • Dispozitivele radiculare pot fi confecționate prin turnare sau se găsesc prefabricate. a)Dispozitivele turnate (din aliaje nobile, sau nenobile) se confectionează prin metoda indirectă (amprentă) sau metoda directă (macheta din ceară sau acrilat autopolimerizabil). b)Dispozitivele prefabricate pot fi : - paralele sau tronconice - filetate sau nefiletate - netede sau zimțate - prevăzute sau nu cu şanțuri de refluare. • 2.Crampoanele - sunt dispozitive metalice care se mențin într-un lăcaş dentinar prin cimentare, fricțiune sau înfiletare. - în ultimul timp se folosesc in special cele autoînfiletate. - ele se pot folosi în asociere cu dispozitivul radicular pentru îmbunătățirea retenției dispozitivului coronar sau in exclusivitate când dispozitivul coronar este contraindicat (canale foarte curbe, material de obturație de canal insolubil). • 3.Dispozitivul coronar - înlocuieşte structurile pierdute ale coroanei dintelui. -el poate deveni coroana însăşi sau este conceput să ofere retenție şi stabilitate restaurării coronare finale. • 4.Restaurarea finală este o coroană de înveliş metalică turnată, ceramică sau mixtă, care, de obicei, se fixează peste dispozitivul coronar. • Asamblarea dispozitivului radicular, coronar şi a restaurării coronare se face diferit, in funcție de metoda şi tehnica folosită. • În cazul coroanei de substituție, toate componentele radiculare şi coronare sunt turnate sau sudate într-o piesă metalică unitară, care oferă lăcaş sau suport pentru componenta estetică. • Când dispozitivele radiculare sunt confecționate prin turnare, devin de obicei DCR pentru că este machetat şi dispozitivul coronar. Dispozitivul corono-radicular este tot un tip de restaurare. • Folosirea dispozitivelor radiculare prefabricate se asociază cu realizarea dispozitivului coronar din materiale plastice, amalgam de argint sau răşini compozite. După întărirea for, ansamblul poate fi echivalat cu dispozitivul corono- radicular turnat. Coroana de înveliş se agregă la DCR finalizând substitutia coronară care spre deosebire de coroana de substituție se execută în două etape distincte. Fazele clinice ale preparării canalelor radiculare pentru dispozitive radiculare
• Trăsătura comună tuturor tehnicilor de preparare a dintelui cu
tratament endodontal constă in prepararea unui lăcaş endo-radicular pentru adaptarea şi agregarea dispozitivului radicular. • Din punct de vedere didactic vom face distincția între 3 tipuri de execuții, care vor fi descrise separat. Condiționarea clinică, principii şi tehnica de pregătire a canalului pentru dispozitivul radicular
• Tratamentul protetic este condiționat de:
- integritatea anatomică a rădăcinii (rădăcinilor) - tratamentul endodontal corect verificat radiografic - posibilitatea permeabilizării canalului - parodonțiul marginal sănătos. • Dispozitivul radicular trebuie să asigure retenție şi protecție. • Când se creează spațiul pentru dispozitivul radicular, practicianul trebuie să lie foarte atent pentru a îndepărta doar un minim de substanță dură din canal. • Lărgirea exagerată poate perfora sau slăbi rădăcina, care apoi se poate fractura in timpul fixării dispozitivului sau in timpul funcției. Raportul dintre lungimea restaurãrii coronare(a) lungimea dispozitivului radicular (b) şi obturația de canal (c) • Lungimea dispozitivului trebuie să reprezinte 2/3 din lungimea canalului, sa fie cel putin egala cu înălțimea viitoarei coroane (raport optim 1,5:1), iar canalul să rămână obturat pe o distanță de 3—5 mm până la apex • Convergența apicală a pereților canalului trebuie să fie minimă, o convergență de 5—6° nu influențează sensibil retenția. • Condițiile care vizează retenția şi distribuția optimă a stress-ului şi asigură integritatea obturației de canal, nu pot fi îndeplinite întotdeauna. Pentru a evita eşecurile trebuie căutate mijloace alternative pentru îmbunătățirea retenției. • Grosimea dispozitivului nu va fi mai mare decât 1/3 din diametrul transversal al rădăcinii. La dispozitivele radiculare turnate, canalul radicular este preparat cu pereți uşor convergenți spre apex, se consideră deci o treime din grosimea rădăcinii indiferent de nivel. • La dispozitivele prefabricate grosimea se referă la o treime din grosimea rădăcinii in zona cu diametrul cel mai mic. Pereții dentinari ai canalului trebuie să aibă o grosime de 1 mm.
• Se recomandă ca să fie Iărgit canalul radicular numai atât cât este
necesar pentru a da posibilitate dispozitivului radicular să se adapteze astfel încât să asigure rezistență şi retenție.
• Lărgirea trebuie rareori să depăşească cu una sau două unități
dimensiunile acelor folosite pentru tratamentul endodontic.
• Canalul radicular va fi central, va reproduce conturul coletului.
• Se vor evita terminații subțiri, efilate care constituie zone de concentrare de stress şi provoacă fracturarea peretelui radicular. • Pregătirea peretelui fadicular se face cu instrumente de mână şi rotative, urmărind transpunerea principiilor enunțate.
• Se recomandă ca să se efectueze prima dată obturația de canal şi apoi
să se prepare canalul in vederea inserării dispozitivului radicular.
• Înainte de a îndepărta gutaperca, se calculează lungimea viitorului
dispozitiv fadicular.
• Lungimea dispozitivului radicular trebuie să lie egală cu înălțimea
coroanei anatomice (sau două treimi din lungimea rădăcinii), dar se lasă 5 mm de gutapercă apical. • Dacă lungimea de lucru a canalului rădăcinii este cunoscută, lungimea spatiului pentru dispozitivul radicular poate fi uşor determinată. Prima etapa - dezobturarea canalului radicular pana in 1/3 apicala • instrumente- acele de canal Kerr si pilele de canal • material ajutator - solventii materialului din care s-a facut obturatia de canal • pentru ramolirea conului de gutaperca se indica instrumente de forma si marime adecvata, incalzite la flacara. • frezele globulare, cu tija lunga, sunt utile si ele in aceasta etapa • cand gutaperca a fost indeparatata la adancimea potrivita se conformeaza canalul cu un instrument endodontic de mana sau cu o freza tip burghiu de turatie mica
Largirea canalului se incepe cu o freza ce are diametrul cel mai mic,
adancimea la care se ajunge controlandu-se cu ajutorul unei radiografii.
• largirea canalului se face treptat, pana ce se ajunge la diametrul
maxim care poate fi folosit dintele al carui canal se prepara. Dispozitivele prefabricate si reconstituirea bontului cu amalgame sau rasini compozite • restaurarea dintilor cu tratament endodontal poate fi realizata cu un dispozitiv radicular prefabricat inserat in canalul radicular, de care se solidarizeaza un dispozitiv coronar pe care se aplica o coroana de invelis. • nu impune o manualitate deosebita din partea practicianului • este expeditiva • solicita aportul tehnicianului dentar doar pentru confectionarea coroanei de invelis • reduce numarul redintelor de tratament a Variante de restaurare a dinților cu tratament b endodontal: a — dispozitiv corono-radicular turnat, ; b— dispozitiv coronar, radicular și crampon • Se mai indică preferențial DCR la dinții cu coroane foarte distruse. • În schimb la dinții unde distrucția coronară este mai redusă se preferă dispozitivul prefabricat deoarece pentru armonizarea liniei de inserție a dispozitivului coronar cu cel radicular ar trebui să se sacrifice prea multă structură coronară . • Obiectivul DCR este acela de a asigura retenția pentru o coroană care în mod normal ar fi obținută din structură dentară coronară sănătoasă. • Obiectivul DCR nu poate fi atins fără un ciment care să crească retenția și care să ajute la crearea unei sigilări de-a lungul canalului. Dispozitivele radiculare, indiferent de forma și de suprafața configurației sunt inserate cu ajutorul unui ciment. • În primul rând, nici un DCR prefabricat nu se potriveşte fiecărei situații. • În al doilea rând, numărul mare de componente ale dispozitivului corono—radicular care se găsesc momentan pe piață (multe fiind susținute numai de rezultatele de laborator in vitro fără o corelare clinică directă) complică procesul de selectare. • În al treilea rând, şi cel mai important, criteriile biomecanice specifice şi folositoare pentru evaluarea componentelor DCR prefabricat nu sunt încă disponibile pentru medicul stomatolog. DISPOZITIVE CORONO - RADICULARE TURNATE • Restaurarea unui dinte cu tratament endodontal se poate realiza prin adaptarea unei coroane de înveliș pe un dispozitiv corono-radicular turnat. • lndicații: - dinții monoradiculari - dintii pluriradiculari - cele mai bune rezultate obținându-se la dinții cu canale ovoidale și la dinții cu canale largi care pot fi amprentate cu ușurință și dispozitivul radicular turnat este puternic. • Fazele clinice ale restaurării cu dispozitiv corono-radicular turnat și coroane de înveliț: 1. pregătirea dintelui. 2. amprentarea pentru dispozitiv (sau confecționarea directă a machetei). 3. adaptarea și cimentarea dispozitivului corono-radicular. 4. amprentarea pentru coroana de înveliț 5. adaptarea și cimentarea coroanei de înveliș. Pregătirea dintelui
• Se prepară un bont adecvat restaurării finale, pereții axiali fiind șlefuiți
cu un instrument diamantat efilat cu vârf rotunjit . • Urmează exereza, cu o freză globulară, a țesuturilor cariate și îndepărtarea ve- chilor restaurări. • Țesuturile coronare restante vor fi evaluate pentru ca cele sănă- toase să fie încorporate în restaurare. • Nu se face o amputare coronară. Se îndepărtează doar pereții subțiri și țesuturile subminate. • Apoi se prepară canalul radicular, conform tehnicii descrise anterior. • După terminarea conformării canalului cu o freză cilindro-conică din carbid-tungsten se creează un Iăcaș în zona în care peretele dentinar este cel mai voluminos.
• DimensiuniIe lăcașului sunt de 1mm adâncime și 4mm lungime, de-a
lungul peretelui canalului.
• Acest lăcaț are rol antirotațional și de orientare în cursul adaptării
dispozitivului corono- radiculare. Fig. 9.146. Etape ale preparării bontului coronar in vederea realizârii unui dispozitiv corono- radicular turnat. a — prepararea pereților axiali ai bontului coronar; b — prepararea suprafeței bontului coronar Etape ale preparârii canalului radicular și bontului coronar i”n vederea realizârii unui dispozitiv corono-radicular turnat.’ a — prepararea canalului radicular cu freze de torat Peeso; b — prepararea lâcașului antirota|ional; c — prepararea contrabizoului cu rol i”n i”ncercuirea de protejare a pereților coronară ai canalului • in final, cu un instrument diamantat in forma de flacara se slefuieste un bizou larg, circular, la nivelul suprafetelor externe ocluzale
• asftel se asigura spatiu pentru o colereta metalica ce va incercui
circumferinta ocluzala a prepararii.
• rolul coleretei este de a preveni fracturile dentinare in cursul
cimentarii si mai tarziu opunandu-se actiunii de ic a dispozitivului
• DCR- ul se toarna din aliaje nobile si crom-cobalt.
Amprentarea - tehnica indirecta - tehnica directa - modelarea machetei din acrilat autopolimerizabil sau din ceara
• Amprentarea canalului radicular se poate obține Cu:
a) RA, masă termoplastică sau ceară rezultând o amprentă-machetă peste care se construiește ma- cheta DC tot în cavitatea bucală sau se ia o supraamprentă b) elastomer de sinteză utilizând ca suport o tijă metalică
Urmează adaptarea si cimentarea DCR, amprentarea pt. coroana de înveliș,