ADAPTAREA SI FIXAREA

PROTEZELOR FIXE
• Inserarea, adaptarea si
fixarea unei restaurari
protetice fixe in pozitie
corecta pe campul protetic
si in relatii optime cu
antagonistii reprezinta etapa
finala a terapiei protetice
fixe.
Verificarea adaptarii unei RPF

• Se face inainte de
fixare
• initial pe model apoi
• pe campul protetic.
 Pe model verificam:

• gabaritul si contururile
restaurarii
• adaptarea ei in zona
terminala
• raporturile ocluzale
Adaptarea pe campul protetic

Presupune verificarea clinica

a adaptarii in cele trei sfere:
• proximala
• cervicala
• ocluzala
 Adaptarea proximala

• Sunt decelate primele erori in sensul ca o PPF nu o

putem insera sau o inseram cu dificultate in caz de
contacte proximale stranse;
• Un contact proximal normal permite depasirea lui doar
cu dificultate de catre o matrice sau cu un fir de matase
dentara;
• Daca contactul este prea strans genereaza o senzatie
de tensiune in arcada;
• Un contact proximal prea slab este de nedorit,
favorizeaza impactul alimentelor in gingia interdentara,
traumatizeaza papila interdentara si retentioneaza
alimentele;
 VERIFICAREA CONTACTELOR
INTERDENTARE
• calitatea contactelor dentare se verifica
traditional (pus sub semnul intrebarii) cu ajutorul
unui fir de matase (se percepe acel “clic”);
• daca firul de matase nu trece sau trece cu
foarte multa dificultate se indeparteaza RPF si
se depisteaza zonele lustruite de frecarea
excesiva;
• se corecteaza cu o piatra mica montata,
adecvata materialului; repetam pana la
inserarea optima pe bont; nu este corect sa
inseram cu forta;
 VERIFICAREA CONTACTELOR
INTERDENTARE
• ca alternativa plasam hartia de articulatie cu
grosime de 0,22 mm intre suprafetele proximale
si adaptarea coroanei pe bont prin presiune
digitala; tragem hartia de articulatie spre
vestibular, pentru a depista zonele
supraconturate (se marcheaza zona ce trebuie
corectata);
• corectarea se face cu gume impregnate cu oxid
de aluminiu (White Flexiweeal, 3 M Dental
Products, St Paul, MN)
• este contraindicata
corectarea cu instrumentar
rotativ abraziv (pericol de
dehiscenta);
• procedura folosirii hartiei de
articulatie se repeata pana
cand se patrunde cu o
oarecare dificultate cu o
singura grosime ) 0,12 mm;
 NEADAPTAREA PE BONT:SOLUTII
• daca coroana nu se adapteaza complet pe bont una
din cauze este turnatura prea etansa (nu s-au folosit
lacuri de distantare rezultand o proteza stramta); este
gresit sa ajustam suprafetele interne ale unei RPPF in
mod direct;

• se poate decela zona de frecare cu bontul, ocluzal sau axial folosind

diverse tehnici de relevare: markeri solubili in apa, amestec de
chloroform si ruj, spray-uri ocluzale; rapid este siliconul cu
reactie de condensare, cu vascozitate mica special (Fit
Checker, GC International Corp, Scottsdale, AZ)
• se aplica acest silicon in coroane (are grosimea stratului de
ciment), se preseaza digital si apoi dupa polimerizare se corecteaza
zona unde metalul devine vizibil; se repeata operatia pana cand
metalul nu mai este vizibil.
• grija deosebita la inserarea RMC si integral ceramice datorita
particularitatilor acestora.
 ADAPTAREA RPF
• verificam daca RP reface si
respecta ambrazurile cervicale
intocmai ca si dintii naturali vecini
• verificam raporturile conectorilor
cu creasta edentata, cu
ambrazurile cervicale de la nivelul
DS;
 Adaptarea marginala

Pozitionarea poate fi:

• cervicala
• sau supragingivala
 ADAPTAREA MARGINALA
• controlul se face visual si tactil
• varful sondei dentare bine ascutite se plimba
dinspre restauratie spre dinte si invers pentru a
detecta discontinuitatile mai ales daca sunt
supragingivale;
• la RPF turnate din aliaje nobile se poate
imbunatati adaptarea marginala prin brunisare
(pe model);
• in caz de coroana de invelis scurta care nu
acopera zona terminala trebuie refacuta;
 GRESIT!
• Adesea la preparatiile fara prag sau fara terminatie
precisa tehnicianul graveaza (este gresit acest lucru) si
coroanele de invelis vor fi lungi, patrund adanc in
santul gingival, traumatizeaza epiteliul versantului
intern traducandu-se printr-o zona de ischemie a
gingiei libere (se inalbeste pe o zona mai mare sau
mai mica);
• se corecteaza cu atentie scurtand marginea cervicala si
netezind-o atent, urmarind conturul festonului gingival pe
tot traseul, inclusiv la nivelul papilei interdentare, la o
adancime minima in santul gingival; controlul tot cu
sonda dentara ( nu trebuie sa se mai inalbeasca gingia);
• marginile supragingivale ale onlay-urilor MOD si ale
coroanelor partiale pot fi brunisate si finisate dupa
adaptarea lor pe dinte; sa se asigure o inchidere cat mai
buna pentru a evita dislocarea cimentului.
 Dupa adaptarea pe bont verificam:

• calitatea contactului interdentar

• ambrazurile interproximale
• contururile axiale
• daca s-au facut corecturi se impune o
noua finisare si lustruire (sunt foarte
critice aceste zone pentru
parodontiu).
 Neadaptarea cervicala a
coroanelor
Poate fi determinata de:
• resturi de ciment provizoriu
• plusuri pe suprafata interna a componentei
metalice
• existenta unor arii de contact prea stranse
• verificam raporturile intermediarilor cu
creasta.
 Adaptarea ocluzala vizeaza ca RPF:
• sa se integreze in functia ocluzala
• sa asigure contacte stabile
• sa solicite la minium capacitatea de adaptare a
musculaturii si a parodontiului de sustinere
• sa nu creeze discrepante ocluzale
• verificam raporturile ocluzale in IM, ORC in miscari
lateralitate si protrusive
• pacientul poate sesiza deficiente ocluzale de pana la 8
µm prin intermediul receptorilor parodontali
• adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de articulatie,
folie de ceara sau rasina
• in caz de prezenta de contacte premature sau
interferente, slefuirea se va face conform regulilor
slefuirii selective si nu din zona care inalta; suprafetele
corectate se vor relustrui;
 ADAPTAREA OCLUZALA
• daca diferentele dintre adaptarea pe model si cea din
cavitatea bucala sunt mari corecturile necesita mult timp
si nu stim chiar daca reusim si atunci refacem
restaurarea.
• daca RPF nu respecta exigentele ocluzale sau daca
designul lor modifica schema ocluzala se impune
necesitatea remontarii in articulator sau ocluzor;
• se verifica relatia dintre cuspizii vestibulari maxilari si
cuspizii vestibulari antagonisti pentru a aprecia daca
pacientul isi va musca mucoasa jugala (isi musca
obrazul daca varfurile cuspidiene sau marginile
vestibulare vin in raport cap la cap; cuspizii vestibulari
maxilari trebuie sa-i circumscrie corect pe cei
mandibulari)
• verificam incadrarea intermediarilor si EA in morfologia
arcadei, inscrierea in curburile vestibulara si orala ale
arcadei.
 FIXAREA RPF

Fixarea RPF se definitiveaza:

• prin cimentare
• sau lipire.
Cimentarea: definitie: sigilarea spatiului
micronic dintre suprafata externa a bontului
si cea interna a coroanei cu ajutorul unor
materiale numite cimenturi care sunt initial in
stare fluida, iar ulterior se intaresc;
• Lipirea se defineste ca o cimentare
completata de interactiuni chimice intre
ciment, bont si proteza cu doua interfete
distincte: bont/ciment si ciment/proteza.
 Cimentarea provizorie:

• nu se indica la restaurarile
unidentare
• protezele cu sprijin implantar
nu se cimenteaza provizoriu
• protezele metalo-ceramice nu
se cimenteaza provizoriu
 Considerente legate de
cimentarea provizorie:
• dureaza 1-2 saptamani
• verificarea adaptarii pieselor in cele trei sfere (proximala,
cervicala, si ocluzala)
• asigurarea unei perioade de adaptare a tesuturilor moi
endobucale la contururile si gabaritul protezei fixe ca si
vindecarea unor posibile leziuni gingivale;
• posibilitatea unei interpretari mai obiective a retentiei;
• cimentarea de durata se face de obicei mai corect
intrucat inserarea PPF este mai exacta;
• verificarea aspectului fizionomic si al fonatiei in situatii
deosebite.
• daca urmarim o reabilitare ocluzala, provizoratul se
poate extinde la 6 luni (se pot face unele retusuri
ocluzale, tratamente endodontice).
 Cimenturi pentru fixare
provizorie:
Utilizam cimenturi pe baza de oxid
de zinc cu sau fara eugenol
• Cimenturi pe baza de hidroxid de
calciu fara uleiuri eterice
(Reocap-Temp (Vivadent), sau
produsul firmei VOCO-Provicol.
 Cimentarea de durata
Obiective:
• realizarea unei legaturi etanse intre
suprafata preparatiei si restaurare
• mentinerea vitalitatii pulpare
• profilaxia parodontala
• retentia protezei
Alegerea unui ciment de durata se face in
functie de:

• forma de retentie a bontului

• stabilitatea coroanei
• numarul de elemente de agregare
• starea pulpei
• grosimea dentinei restante
• marimea fortelor de solicitare
 CIMENTURI PENTRU FIXAREA
DE DURATA
• cimenturi traditionale: FOZ, CSF si
ZOE modificate
• cimenturi polielectrolitice: PCZ, CIS
• cimenturi rasini (acrilice, diacrilice si
adezive)
• cimenturi “hibride” (intre CIS si RDC)
 Cimenturile FOZ:
• proportia 1ml (20 picaturi) la 2,6 g
• grosimea peliculei de ciment de 25µm
• intervalul de manipulare 3-6 minute la 21 grade
• timpul de intarire 5-9 minute
• amestecul este acid de aceea pacientii dupa
cimentare simt un oarecare discomfort (durere
datorata atat aciditatii cat si presiunii hidraulice
si mobilizarii osmotice a fluidului prin
canaliculele dentinare);
• cimentari de DCR, PPF, coroane ceramice pe
baza de oxizi de aluminiu si reconstituiri de
bonturi din AA (amalgame de argint), RDC, CIS.
 Cimenturile FOZ:
Avantaje:

•preparat cu usurinta

•rezistenta acceptabila
 Cimenturile FOZ:
Dezavantaje:
• nocivitatea pulpara
• fragilitate
• absenta adeziunii
• solubilitatea in fluide acide
• actiune antibacteriana nula.
 Cimenturile FOZ:
Denumiri comerciale:

• Harvard Cement (Richter & Hoffmann

Harvard Dental GmbH).
• Zinc Cement (S.S. Wwite)
• Ciment Ames (Teledyne Getz)
• Crown and Bridge (De Trey)
Cimenturile silico-fosfat
(CSF)
• (Trans Lit (Merz), Aristos
(Spofa Dental)
 Cimenturile oxid de zinc-
eugenol modificate
Dezavantaje:
• pot inmuia si colora rasinile
acrilice
Cimenturi polielectrolitice
• cimentul policarboxilat de zinc

• cimentarea restaurarilor de
mica amploare
Denumiri: Bondex (J&J),
Durelon (ESPE)
Cimenturi ionomere de sticla
• interesant tipul I destinat lipirii de
durata a RPF
• sistem bicomponent ( pulbere/
lichid)
• sistem anhidru (acidul este
liofilizat si incorporat in pulbere)
 Cimenturi ionomere de sticla

Avantaje:
• CIS adera la suprafetele polare active
(smalt, dentina, metale acoperite cu un
strat superficial de oxizi)
• nu adera la suprafete chimic inerte
(ceramica dentara, metale nobile)
• adeziune crescuta la preparatie si coroana
• rata scazuta de carie secundara
• toleranta pulpara buna
 Cimenturi ionomere de sticla

Produse comerciale:
• Chemfil (DeTrey, Dentsply)
• Fujy (GC-Co),
• Ketac-Cem (ESPE), Aquacem
(DeTrey)
 Cimenturi rasini

Sunt 3 clase:
• cimenturi acrilice
• cimenturi diacrilice
• cimenturi rasini adezive
 Cimenturi rasini
Cimenturi acrilice

proprietati similare cu cele ale acrilatului

autopolimerizabil;
• rigiditatea scazuta
• sensibile la umezeala in timpul prizei
• efect nociv asupra pulpei
• sunt de domeniul istoriei
 Cimenturile diacrilice

• speciale pentru diferite tehnici adezive

• cu adevarat, sunt RDC utilizate exclusiv
pentru lipirea diferitelor suprafete
heterogene) ceramice, metalice,
polimerice) la tesuturile dure dentare prin
retentie micromecanica;
• sistemele de initiere a polimerizarii sunt
chimice, foto sau dual cure
 Cimenturile diacrilice
Denumiri comerciale:
• ABC (Vivadent)
• Compspan Opaque (CaulK)
• Conclude (3 M)
• Estic Microfil Flow (Kulzer)
• Getz Maryland Bridge ( Teledyne Getz)
• Marycoll (Voco)
• Maryland Bridge Cementation Paste (Den-Mat)
• Mimetric Grip (Espe)
• Resilute (Schein )
• DuraLingual (Unitek)
• Lee Bridge Cement (Lee Pharmaceuticals)
• Crown Cementation Paste (Den- Mat)
• F20 (VOCO)
Cimenturi rasini adezive
• nu trebuie confundate cu
cimenturile diacrilice (CD)
• sunt de obicei autopolimerizabile
dar si autofotopolimerizabile
• asigura o lipire a restaurarii la
preparatie prin dublu mecanism
micromecanic si chimic
Exemple de cimenturi rasini
adezive:

• C&B Meta-Bond (Parkell)

• Enforce Sure Cure
(Caulk/Dentsplay)
• Panavia 21 (J. Morita )
• All-Bond 2, Imperva Dual
 Cimenturi “Hibride” (intre RDC si CIS)

• au o compozitie situate intre RDC si CIS:

cimenturile ionomere modificate cu rasini
(CIMR), situate mai aproape de CIS si
compomerii, mai apropiati de RDC.
• pot fi si fotoactivabile
• dar este posibila polimerizarea si in absenta
iradierii (polimerizare la “intuneric” –dark-cure);
• au trei mecanisme de intarire: reactie acid-baza,
fotopolimerizare, autopolimerizare.
 Avantajele CIMR fata de CIS:
(cimenturile ionomere modificate cu rasini)
• timp de intarire mai scurt
• mai putin fragile
• aciditatea initiala este scazuta
• ph-creste rapid
• eliberare de ioni de fluor relativ crescuta
• sensibilitate la apa, scazuta
• solubilitate scazuta
• aspect estetic superior fata de CIS
• usor de utilizat
• dau un plus de rezistenta
• in cazul fixarilor adezive folosirea lor trebuie privita cu reserva
• la ora actuala se recomanda ca inlay-urile si coroanele integral ceramice sa nu se
fixeze cu CIMR si nici chiar cu compomeri, deoarece proprietatile lor mecanice sunt
inferioare fata de cimenturile rasini.
• utilizarea lor in acest stadiu trebuie limitata la fixari conventionale.
Denumiri comerciale:
• Vitremer (3 M)
 Compomerii

• denumirea lor sugestiva pentru natura hibrida a

acestor materiale (composite+ionomer)
• 1990 primii compomeri (Dyract (Dentsply
/L.D.CaulK), Compoglass (Vivadent), Luxat
(DMG), Hytac (Espe), DYRACT Cem plus (De
Trey Dentsply)
Indicatii:
• fixari conventionale
• fixari adezive
 Criteriile de selectare a
cimenturilor

Criteriile de selectare sunt:

• starea pulpei dintilor stalpi
• retentia biomecanica a coroanei pe dintele
stalp
• marimea (anticipata) a fortelor care vor
tinde sa desprinda restaurarea.
 Fazele clinice ale cimentarii

• indepartam complet cimentul provizoriu

• testarea vitalitatii dintilor stalpi
• verificarea protezei fixe pe modelul de
lucru
• corectarea marginilor
• completarea lustruirii intregii piese
protetice.
 1.Pregatirea piesei protetice

• curatim toate resturile de ciment provizoriu

• curatim interiorul elementelor de agregare
cu bulete de vata inmuiate in apa
oxigenata, alcool, si/sau neofalina, uscam
cu sprayul de aer
• daca suprafata se conditioneaza prin
oxidare, cositorire sau sablare nu mai este
permisa contaminarea ei)
 II. Pregatirea campului operator

• izolam campul operator de saliva si secretii din santul gingival (rulouri de

vata, aspirator saliva, automaton)
• o premedicatie antisialogoga cu 1 ora inainte (in caz de salivatie
abundenta);
• poate uneori anestezie in caz de sensibilitate crescuta
• secretii abundente din sant: inseram un fir de bumbac in sant pe care il
indepartam inainte de inserarea piesei protetice
• in caz de microhemoragii ele se opresc cu un astringent sau cu apa
oxigenata 3%.
• utilizarea digii este improprie (datorita faptului ca majoritatea limitelor
preparatiilor se afla subgingival); (stoparea totala a secretiilor din santul
gingival poate fi considerata o utopie).
• CIS anhidre tolereaza un anumit grad de umiditate, influenteaza pozitiv
timpul de priza si proprietatile fizico-chimice ale materialului.
• bontul sa fie foarte curat (nu folosim alcoolul sau alti agenti iritanti ); putem
folosi apa oxigenata 3%, ulterior stergerea cu neofalina este indicata
 Este interzisa uscarea cu jet de aer deoarece:

• Afecteaza odontoblastii si posibila aspirare a nucleilor in

canaliculele dentinare;
• desicarea dentinei care favorizeaza absorbtia acizilor din
cimentul proaspat preparat;
• presiunii crescute ce atrag fluidul dentinar la suprafata,
creand o pelicula lichida;
• presiuniilor mari de aer ce traumatizeaza epiteliul intern
al peretelui gingival al sulcusului si declanseaza o
secretie crescuta de fluid sulcular.
• chiar dupa o curatire serioasa a bontului mai raman
resturi de pulbere dentinara inglobata intr-o pelicula
lipidica (smear layer).
 Conditionarea bontului
• se face diferentiat in functie de vitalitatea bontului
• se folosesc agenti de curatire (cleaning agents-niste solutii apoase de
acizi organici, acid citric de exemplu); nu au adeziune din partea tuturor
autorilor, sunt iritanti pentru pulpa
• folosim agenti de mineralizare (solutii apoase de saruri anorganice), s-au
impus mai ales sarurile anorganice –fosfati sau fluoruri de calciu –sau acid
tartric)
• cand se cimenteaza se aplica o presiune usoara pozitiva asupra EA,
dezvoltandu-se la interfata coroana/bont o presiune hidraulica cu efecte
nedorite asupra prelungirilor odontoblastice din canaliculele dentinare
deschise, de aceea este interzisa fosirea unor solutii slabe de acizi (solutia
10 % de poli-(acid acrylic) pentru indepartarea peliculei lipoidice de pe
suprafata dentinei (se expun in mod direct canaliculele dentinare actiunii
cimentului aflat sub presiune hidraulica).
• indicata este aplicarea timp de 2 minute a unei solutii de acid tanic 25%
sau a unei solutii CAUSTON' S ITS (sigileaza canaliculele dentinare prin
precipitarea stratului de impuritati de pe suprafata dentinei; scade in schimb
retentia mecanica a cimentului la dentina).
 Prepararea cimenturilor
Prepararea cimentului fosfatului de zinc.

• atentie sa nu modificam balanta hidrica a lichidului (absoarbe apa); flaconul cu lichid

ermetic inchis
• aplicam lichidul pe placuta in momentul cand incepem spatularea (2 picaturi pentru
fiecare EA)
• placuta sa fie din sticla, racita (-10 grade C si +10 grade C)
• cresterea continutului de apa accelereaza priza iar scaderea o intarzie
• exista placi speciale care se mentin reci (tip Ormco)
• spatularea pe o zona mai intinsa a unei astfel de placi favorizeaza atenuarea caldurii
generate in timpul reactiei exoterme de priza (ne permitem sa inglobam mai multa
pulbere)
• respectarea cu strictete a proportiei pulbere/ciment/lichid (citim prospectul
fabricantului!); raportul optim 1,5-2 g /0,5 ml lichid.
• cantitatea de pulbere aplicata se imparte in 5-6 portii egale, inglobandu-se in lichid o
prima parte
• spatulam prin miscari rotatorii pana cand amestecul devine omogen; inglobam pe
rand si celelalte parti, fiecare portiune malaxandu-se 15-20 secunde (timpul total de
preparare 1,5-2 minute); trebuie sa obtinem un amestec foarte omogen; aprecierea
corecta a gradului de vascozitate tine de experienta.
• timpul de priza este de 6 minute.
 Prepararea cimenturilor CIS:
• prepararea pastei pe placa de sticla sau folie cerata;
• amestecarea celor doua componente in proportie de
1,5/1
• spatula din material plastic sau metal
• agitam flaconul cu pulbere si il omogenizam
• impartim cantitatea de pulbere in 2 sau 3 portii pe care le
amestecam progresiv cu lichidul care trebuie sa acopere
pulberea;
• malaxarea rapida 15-60 secunde, pe o suprafata mica
(in interiorul unui cerc cu diametru de 3 cm)
• recomandata este racirea placii
• cand folosim CIS capsulate (predozate) (Ketac-Cem
Maxicap-ESPE) respectam indicatiile firmei
producatoare; controlam bine timpul de lucru si de priza.
 Incarcarea PF cu pasta de ciment:

• aplicam in interiorul EA doar atat cat sa

captusim peretii;
• pentru a evita formarea incluziunilor de aer
aplicam pasta de ciment si in santurile sau
puturile bontului;
• se poate acoperi chiar in intregime bontul.
 Inserarea protezei fixe pe bont

• aplicam RPF pe bont in axul de insertie,

aplicam presiuni initial dozate, apoi ferme
pana la adaptarea completa pe bont,
controlam raporturile cu antagonistii;
• priza trebuie sa se faca sub presiune.
 Controlul final
• Dupa priza indepartam cu grija excesul din santul
gingival si din ambrazurile cervicale; indepartarea se
face usor (FOZ, CSF, ZOE); in caza de PCZ si CIS se
recomanda sa se vaselineze suprafetele care intra in
contact cu cimentul
• pentru cimenturile rasini adezive se recomanda
indepartarea exesului cand priza cimentului este
incompleta
• sa nu ramana resturi de ciment deoarece reprezinta
spine iritative pentru parodontiul marginal sau mucoasa;
• priza cimenturilor poate dura mai mult timp, de aceea se
aplica un strat de varnish sau bonding la marginea
restaurarii imediat dupa indepartarea excesului.
• a doua zi dupa fixare verificam si mai facem ultimele
retusuri ocluzale.
 Particularitati de cimentare a diferitelor
restaurari protetice fixe
Cimentarea coroanelor de invelis metalice:
• Atentie!
• daca o coroana de invelis se adapteaza foarte intim (stramta, fixa) pe bont exista riscul ca ea in
timpul cimentarii sa se distanteze de suprafata ocluzala.
• coroanele cu grosime totala prezinta acest risc, excesul de ciment nu are pe unde sa reflueze;
• acelasi risc il reprezinta incluziunile de aer cuprinse intre suprafata bontului si interfata coroanei
de invelis;
• pentru a salva situatia sa nu incorporam mai putina pulbere (sa nu facem un ciment subtire)
deoarece scade aderenta si vom incerca una din urmatoarele metode:
• perforarea suprafetei ocluzale refluand excesul de ciment; ulterior se obtureaza cu o incrustatie
din material plastic; solutie nu prea indicat doar ca o solutie limita.
• alta solutie: cream un sant pe fata interna a coroanei care se intinde de la ocluzal pana la 1 mm
de marginea cervicala
• sau se indeparteaza cu o freza adecvata un strat din interiorul coroanei fara a prejudicia
inchiderea marginala; metoda imprecisa
• gravarea peretilor interni cu o solutie de acid azotic si acid clorhidric in proportie de 1:3 ) numai
pentru aliaje nobile)
• electroeroziune cu solutie de cianura (intr-un minut se indeparteaza 40 microni din grosimea
metalului)
• distantarea necesara este de 15-40 microni; se poate obtine prin aplicarea de lacuri speciale
pe modelul de lucru inainte de modelarea machetei de ceara; lacul acopera un strat uniform
toata suprafata pana la 1 mm de zona terminala.
Cimentarea DCR metalice si a coroanelor
de substitutie

• cimentul se aplica pe suprafata DCR si cu un ac Lentullo

in canalul radicular; pentru refluarea excesului de ciment
se creaza un sant longitudinal pe DCR; unele DCR
prefabricate prezinta acest sant.
• Pentru evitarea fracturarii peretilor canalului se fac
urmatoarele manevre:
• consistenta cimentului sa fie fluida (reducem la minim
presiunea hidraulica)
• sa se asigure sant longitudinal pentru refluarea
cimentului;
• mentinerea pasiva a DCR –ului dupa cimentare
 Cimentarea incrustatiilor metalice
• aplicam ciment pe peretii cavitatii si pe suprafata
de agregare a incrustatiei
• inseram incrustatia in cavitate si vericam rapid
ocluzia
• exercitam presiuni in IM pana la priza
cimentului;
• indepartam excesul de ciment
• in sedinta urmatoare brunisam marginile
incrustatiei din metale cu continut inalt nobil
adaptandu-le la suprafata de smalt adiacenta;
• reducem pericolul percolarii daca brunisam atat
inainte cat si dupa cimentare;
• brunisarea marginilor se face atat la preparari cu
prag si bizou.
 Cimentarea restaurarilor integral ceramice

• selectam cimentul in functie de nuanta restaurarii

integral ceramice
• gravarea cu HF a suprafetei interne a restaurarii
• aplicarea agentului de cuplare silanica ceramica
• gravarea cu acid fosforic a suprafetei preparatiei (smalt)
• aplicarea adezivului rasinii la smalt si la stratul de silan
• inserarea restaurarii cu CD care se introduce si in
cavitate
• presiune moderata pentru a preveni fracturarea
restaurarii )
 Incidente, accidente dupa fixare

• senzatie de discomfort
• mobilitatea protezei fixe
• decompensare parodontala
• carii si complicatii pulpare la DS
• perforarea EA
• fractura sau dezlipirea intermediarilor PF
• fractura sau desprinderea fatetelor
• lipsa de functionalitate a constructiei protetice.
 Incidente, accidente dupa fixare

Senzatia de discomfort

• data de contacte premature sau interferente

ocluzale
• insertia intr-o pozitie vicioasa a RPF;
• camp masticator marit sau micsorat
• exces de presiune asupra tesuturilor de sprijin
• arii de contact prea stranse
• tesuturi gingivale insuficient protejate
• acumularea resturilor alimentare la nivelul RPF
 Solutii cat de cat posibile:

• indepartarea zonelor de contact premature

dupa regulile echilibrarilor ocluzale;
• suprafata masticatorie supradimensionata
se corecteaza ingustandu-se pe seama
cuspizilor orali incercand sa-i ingustam,
accentuand ambrazurile care se largesc
la fel si santurile de descarcare a
alimentelor atat spre vestibular cat si oral;
Incidente, accidente dupa fixare

Efectul de torsiune
• Dat de contacte premature sau
interferente ce actioneaza in miscarile de
lateralitate; se pot remedia prin slefuiri
efectuate la nivelul suprafetei ocluzo-
protetice.
 Incidente, accidente dupa fixare

Senzatia de presiune

• Data de resturile de ciment ramase in

santul gingival si in ambrazuri
(le indepartam)
Incidente, accidente dupa fixare

Zonele cervicale sensibile

• coroane cu margini prea lungi
• retractia gingivala (coroane cu margini
lungi defectuos adaptate cervical)
 Incidente, accidente dupa fixare

Sensibilitatea termica (la un dinte stalp)

• implicatie pulpara
• contact premature
• zona terminala neacoperita corect supusa
insultelor termice si mecanice
• este posibil ca timp de 10-15 zile aceasta
sensibilitate sa se mentina disparand apoi in
ciuda celui mai corect tratament; alteori ea se
augumenteaza, apar pulpite (realizam
pulpectomii prin trepanarea coroanelor de
invelis).
 Incidente, accidente dupa fixare

Mobilitatea PPF
Cauze:
• deformarea EA
• efectul miscarii de torsiune
• contacte ocluzale disfunctionale
• cimentare incorecta
• solubilizarea cimentului
• procese carioase
• mobilizarea unuia sau mai multor stalpi prin
decompensare parodontala
• lipsa de retentie a EA prin preparari gresite.
 Incidente, accidente dupa fixare

Retractii gingivale
• suprasolicitarea DS datorita lungimii
breselor si a dimensiunilor campului
ocluzal
• conformarea incorecta a ambrazurilor
• conturul incorect al EA
• numarul prea mic al stalpilor
• PPF cu EA ce patrund adanc subgingival
dincolo de spatial biologic
 Incidente, accidente dupa fixare

Incidenta cariei
• margini coronare prea scurte sau
coroane prea lungi
• igiena defectuoasa fara ambrazuri
corecte
• niciodata coroane partiale la pacientii
cario-receptivi
 Incidente, accidente dupa fixare

Leziuni pulpare
• trepanare si tratamennt endodontic
• aparitia mobilitatii presupune ablatia protezei si
aplicarea unei terapii reechilibrare parodontala
• folosirea metodelor de RTG sau transfixatie
• complicatiile periapicale beneficiaza de
trepanare si /sau /nu de rezectie apicala sau mai
grav extractia dentara (inainte facem ablatia PF).
 Incidente, accidente dupa fixare

Accidente ale intermediarilor

Dezlipirea scheletului metalic de EA -cause:
• lipirea deficitara a intermediarilor la EA
• tehnica incorecta de turnare si de
manipularea a aliajului
• suprasolicitarea PPF datorita unei brese
prea intinse.
 Incidente, accidente dupa fixare

Accidente la nivelul placajelor

Cauza: retentia insuficienta sau factorii
ocluzali
• reoptimizam fatetele sau confectionam
altele in laborator
• in caz de metalo-ceramica folosim chituri
speciale (de obicei se reface piesa
protetica)
 Incidente, accidente dupa fixare

Accidente care intereseaza integritatea

restaurarilor
• fracturarea (integral ceramice si/sau polimerice)
sau poate apare o perforatie.
• Fracturarea presupune realizarea diin nou a
piesei protetice.
• Perforarea s-ar putea rezolva (de la caz la caz)
cu o incrustatie sau obturatie cu diferite
materiale sau chiar inlocuirea lucrarii protetice).