DERMATO

Infectiile bacteriene

Stafilococii

• familia Micrococcaceae

• coc gram-pozitiv,necapsulat,aşezat în ciorchine,aerob, facultativ anaerob.

• stafilococul alb (S. epidermidis) este patogen oportunist

• principalul habitat al Stafilococului auriu este regiunea anterioară a nă rilor, perineu, tub digestiv, pielea
pă roasă a capului şi pă rul, mâ inile (mai ales subunghial)

• stafilococul auriu este o specie virulentă şi toxigenă

• rar pe tegument integru deoarece bacteriile nu pot trece de stratul cornos al epidermului

• lipidele de pe suprafata tegumentului au proprietati antibactericide

• frecvent pe leziuni cutanate preexistente (ruperea barierei cutanate)- maceratie, rani cronice, escoriatii
in urma leziunilor de grataj datorita cresterii pH-ului, cantitatii de dioxid de carbon si nivelului de apa
din epiderm

• contin proteine de suprafata care adera de mucoasa nazala, tegument

• este nevoie de 10000 de S.aureus pentru a produce un abces!

Streptococii

• familia Streptococcaceae

• coci gram-pozitivi, necapsulaţi, aşezaţi în lanţuri, aerobi, facultativ anaerobi

• principalul habitat al lor este rinofaringele

• patogenitatea streptococului este dată de o multitudine de factori de virulenţă şi de toxine

• clasificarea cea mai utilizată este cea antigenică , propusă de Lancefield- 19 grupuri serologice de
streptococi. Streptococul piogen grup A este cel mai important pentru patologia dermatologica.

• in functie de capacitatea de a produce hemoliză , streptococii beta hemolitici, care produc o zonă
întinsă de hemoliză completă pe geloză sâ nge şi au rol principal în patologia cutanată ;

Stafilodermiile au fost clasificate în:

• stafilodermii pilosebacee- foliculite si perifoliculite

• stafilodermii ale glandelor sudoripare

• stafilodermiile unghiilor

• stafilodermiile pielii glabre

Foliculitele superficiale:

Impetigo stafilococic Bockhart

• mică pată eritematoasă care este apoi înlocuită cu o pustulă centrată de un fir de păr şi înconjurată de
un halou eritematos. Pustulele au dimensiuni cuprinse între 1-5 mm şi sunt izolate sau grupate într-
un placard. Ele se rup sau se usucă în câ teva zile şi rezultă cruste. Se vindecă fără cicatrice. Rareori, la
persoane cu imunitatea deprimată , afecţiunea poate avea o evoluţie cronică , extinzâ ndu-se la foliculii
vecini şi complicâ ndu-se cu abcese, furuncule, celulită, sicozis etc.

Foliculitele profunde:

1. Sicozisul vulgar – stafilococic

2. Foliculita genelor

3. Foliculita narinara

1. pustule foliculare superficiale, care evoluează spre papulo-pustule centrate de un fir de pă r şi asociate cu
colecţii purulente profunde, realizâ nd aspectul de „abces în buton de cămaşă".

• leziunile se însoţesc de reacţie perifoliculară şi au tendinţa la confluare în plăci eritemato-

edematoase, acoperite cu pustule care se deschid şi se acoperă de cruste brun-cenuşii.

• evoluţia este cronică, cu pusee recidivante şi tendinţă la extensie spre foliculii vecini, uneori conducâ nd
spre o formă particulară de sicozis care poartă numele de foliculită decalvantă sau sicozis lupoid.

• infecţia pă trunde pâ nă la papila firului de păr pe care o distruge şi determină alopecie cicatriceală.
Evoluează sub formă de placarde cu zonă centrală lipsită de păr, lucitoare, înconjurată de o zonă
activă periferică, cu multiple pustule foliculare şi cruste

mai multe placarde pot conflua rezultâ nd zone alopecice întinse

2.Foliculita genelor (ulcior, orgelet)

• foliculită profundă, cu evoluţie acută, care se localizează la marginea pleoapelor, sub forma unei
nodozităţi dureroase, centrată de un fir de păr.

• evoluţia este spre abcedare, cu eliminarea puroiului şi vindecare în 7-10 zile

3.Foliculita narinară

• infecţie a foliculilor narinari, foarte dureroasă, care adesea se însoţeşte cu fenomene de celulită,
putâ nd evolua spre un furuncul

• consecinţa unei rinite cronice şi/sau a leziunilor de grataj

Furunculul (perifoliculita)

• foliculită cu perifoliculită acută necrozantă, ce afecteaza atâ t foliculul pilos câ t şi glandele sebacee,
ţesutul conjunctiv perifolicular şi ţesutul adipos subcutanat.

• debutează cu o mică pustulă foliculară şi prurit local

 • evoluează în profunzimea foliculului pilos, interesâ nd şi ţesuturile perifoliculare, cu formarea unui
nodul deosebit de dureros, care creşte rapid în dimensiuni, pâ nă la 1-2 cm diametru, devine
fluctuent şi elimină burbionul, rezultâ nd o ulceraţie crateriformă, care se vindecă în 2-3
săptămâni, cu cicatrice

• burbionul reprezintă miezul necrotic al leziunii şi este format din puroi, detritusuri celulare şi sâ nge.

-furunculul malign al feţei:

• se localizează în cele 2/3 superioare ale feţei (buza superioară , şanţul nazogenian, obraz)

• poate determina complicatii grave (tromboflebita sinusurilor laterale, septicemie, tromboflebita de

sinus cavernos)

• edem important al regiunii afectate şi starea generală alterată, febră, frison

• tromboflebita sinusului cavernos asociaza simptomatologie neurologica (semne meningeale, paralizie

de nervi motori ocular şi facial) şi oculara (chemozis conjunctival, protruzia globilor oculari);

furunculul antracoid:

• formă particulară de furuncul care constă în interesarea mai multor foliculi piloşi învecinaţi şi a
ţesuturilor din jurul lor, mergâ nd în profunzime pâ nă la nivelul hipodermului

• sunt interesate regiunile cu tegument gros şi puţin elastic (ceafă , umeri, coapsă etc).

• placard inflamator acoperit de multiple pustule foliculare

• prin eliminarea burbioanelor rezultă numeroase ulceraţii crateriforme, care conferă leziunii aspectul
„în stropitoare".

• se vindecă greu, pe parcursul a mai multe să ptă mâ ni, cu formarea de cicatrice inestetice, cheloidiene

• starea generală este modificata (febră , frison, astenie, greaţă ) şi, uneori, se asociază limfangită şi
adenopatie

Hidrosadenita

• infecţie stafilococică cronică ce interesează glandele sudoripare apocrine

• leziunile sunt deseori precedate de senzaţie de prurit şi jenă locală

• debutul se face prin unul sau mai mulţi noduli inflamatori subcutanaţi, dureroşi, duri iniţial, care
cresc în dimensiuni, devin fluctuenţi, tegumentul supraiacent este eritematos şi cald şi leziunile
abcedează, eliminâ ndu-se un puroi cremos amestecat cu sâ nge

• netratat, procesul inflamator se extinde spre ductele sudoripare vecine şi în hipoderm cu formarea de
plă ci sau benzi liniare indurate

• se vindecă prin fibroză , cu apariţia de cicatrice profunde, vicioase, care pot provoca impotenţă
funcţională .

• evoluţia este ondulantă, pe parcursul a luni sau ani de zile, putâ nd să se complice cu celulită sau
sechele ale proceselor inflamatorii cronice.
 STAFILOCOCIILE UNGHIILOR

Perionixisul

• infecţie a repliului periunghial, întâlnită mai ales la femei

• tumefierea repliului unghial, care este roşu şi foarte dureros spontan şi la palpare

• la presiune se scurge o cantitate mica de puroi cremos, galben.

Onixisul stafilococic

• secundar unui perionixis, prin extinderea infecţiei la nivelul lamei unghiale, care se îngroaşă, prezintă
puncte supurative şi depresiuni transversale şi devine friabila

STAFILOCOCIILE PIELII GLABRE

Impetigo bulos

• debutează cu vezicule care cresc în dimensiuni şi devin bule, de 1-2 cm diametru, înconjurate de un
halou eritematos. Bulele sunt flasce, conţinutul lor este clar la început, apoi se tulbură , se rup,
rezultâ nd eroziuni care se acoperă de cruste brune, subţiri

• uneori leziunile iau un aspect circinat sau serpiginos, avâ nd un centru scuamos şi periferia
veziculoasă care se extinde progresiv

• localiză rile de elecţie sunt faţa (perinazal, peribucal) şi membrele

• starea generală este, de obicei, bună şi nu apare adenopatie

• vindecarea se face, în general, spontan, la 10-15 zile, fără cicatrice, doar cu un discret eritem rezidual

Necroliza toxică epidermică (Sindromul Lyell de natură stafilococică)

• debutul este acut, la 2-3 zile de la o infecţie stafilococică banală (faringită , rinită , conjunctivită ), cu febră
şi pete eritematoase localizate iniţial la nivelul marilor pliuri şi periorificial

• se extind pâ nă la realizarea unei adevă rate eritrodermii pe care apar bule flasce mari care conduc la
decolări epidermice masive, în lambouri, tegumentul luând aspectul de piele opărită

• rezultă suprafeţe denudate întinse, exsudative, cu alterarea marcată a stă rii generale, prin tulbură ri ale
echilibrului acido-bazic şi ale termoreglă rii

Botriomicomul (granulomul piogenic)

• varietate de tumoră angiomatoasă suprainfectată, mai frecvent la nivelul extremitatilor

• tumoră hemisferică, cu diametrul de 0,5-2 cm, pediculată sau sesilă, de culoare roşie-negricioasă, de
consistenţă moale. Suprafaţa este papilomatoasă , frecvent erodată şi acoperită de cruste hemoragice

• la periferie tumora este înconjurată de un guleraş, care rezultă prin erodarea epidermului
 • evoluţia este lentă, leziunea crescâ nd în dimensiuni timp de câ teva să ptă mâ ni sau luni, după care
staţionează

• subiectiv, rareori, apare durere la presiune sau prurit

• de obicei leziunea este unică.

Omfalita

• piodermită stafilococică, care interesează ombilicul şi apare, mai ales, la nou-nă scuţi, în condiţii de
igienă deficitară sau la prematuri

• placard eritemato-edematos difuz la nivelul ombilicului. Suprafaţa sa supurează şi se acoperă de

eroziuni şi cruste

• se poate complica cu gangrena produsă de asociaţii microbiene, cu tromboza venei porte, cu

peritonită sau septicemie

STREPTOCOCIILE ERITEMATOASE

Erizipelul

• piodermită streptococică eritematoasă profundă , cu evoluţie acută, care interesează limfaticele

reticulare ale dermului

• debut brusc cu febră , frison şi stare generală alterată (greaţă , curbatură , cefalee)

• la nivelul regiunii tegumentare interesate apare o placă eritemato-edematoasă, cu suprafaţa lucioasă,

care se poate acoperi cu vezicule sau bule, uneori cu conţinut hemoragic

• la periferie, leziunea este net delimitată de un burelet mai proeminent

• leziunea este deosebit de dureroasă şi se extinde în suprafaţă rapid, ajungâ nd în primele zile la un
diametru de 15-20 cm

• se asociază adenopatie inflamatorie regională

• de obicei, leziunea este unică, rareori multipla

• se localizează cel mai frecvent pe faţă şi membrele inferioare

• in cazul interesă rii gambelor, poarta de intrare o reprezintă fisurile unui intertrigo micotic
interdigitoplantar, iar pentru localizarea facială (perinazal, periocular), poarta de intrare este nazală,
oculară, otică

• evoluţia naturală este spre vindecare spontană, în câ teva să ptă mâ ni, cu descuamare şi discretă
pigmentaţie

• se poate complica cu: celulita, abcese cutanate, septicemie, infecţii metastatice viscerale,
glomerulonefrită acută . Localiză rile de la nivelul feţei se pot complica cu tromboflebite de sinus cervical,
meningită , abcese cerebrale

• tendinţa la recidive

Celulita streptococică
 • streptodermie eritematoasă profundă , cu evoluţie acută sau cronică , care interesează ţesutul conjunctiv
lax subcutanat

• se poate extinde şi superficial, adesea coexistâ nd cu erizipelul, de care poate fi greu diferenţiată.

• apare pe leziuni cutanate preexistente (ulcere, plă gi traumatice sau operatorii, edem limfatic, acnee,
hidrosadenită ).

• debutează cu un placard difuz eritemato-edematos dureros, ulterior febra, frison, stare generala
alterata

• în profunzime se dezvoltă abcese ce conduc la necroza tegumentului interesat

Cheilita angulară streptococică (stomatita angulară, perleşul, zăbăluţa)

• localizată la nivelul comisurii labiale

• debutează cu vezicule care apar pe fond eritematos şi se sparg lă sâ nd fisuri dureroase acoperite de
cruste melicerice.

Ectima

• streptodermie profundă, ulceroasă, apare la persoanele cu teren predispozant şi cu igienă deficitară,

fie primar, fie secundar, prin suprainfecţia unei leziuni preexistente, pruriginoasă .

• debutează cu bule şi/sau pustule pe fond eritematos, care cresc în dimensiuni pâ nă la 2-4 cm şi se
acoperă de cruste aderente, brun-negricioase

• la periferie se observă un halou eritemato-edematos, iar baza leziunilor este indurată . După
îndepă rtarea crustei ră mâ ne o ulceraţie cu fundul anfractuos, acoperit cu puroi galben-verzui, care se
vindecă lent, în câ teva să ptămâ ni, lă sâ nd o cicatrice pigmentată

• leziunile sunt, de obicei, multiple şi se localizează de predilecţie la nivelul membrelor inferioare unde,
câ nd se asociază cu insuficienţă cronică venoasă , pot evolua spre un ulcer de gambă

• poate avea caracter recidivant