Puntile dentare din doua

bucati.
FAZELE CLINICO-TEHNICE

a elaborat:
Țugui Cătălina S1704B
Ce reprezinta puntea dentara din doua
bucati?
 Puntea dentara reprezinta o proteza fixa pluridentara, care
restabileste integritatea morfologica si functionala a arcadelor
dentare in edentatii intercalate, reduse, intinse si multiple.
 Puntea dentara din 2 bucati, “proteze fixe lipite” sau
“proteze fixe confectionate in doua etape” reprezinta proteza
partial fixa cand elementele de agregrare se confectioneaza separat
de intermediari care ulteriori se vor solidariza.
 Cerintele catre microproteze aplicate ca elemente de
agregare in puntea dentara din doua bucati

 Ca elemente de agregare pot fi folosite toate varietatile de

microproteze, insa mai des sunt folosite coroanele de
invelis realizate prin metoda de stantare.
 Acestea trebuie sa prezinte rezistenta fizica si chimica
 Sa prezinte o stabilitate statica si dinamica a raportului
dintre proteza si suport. Contacte stabile.
 Sa prezinte o adaptare cat mai precisa.
 Sa transmita uniform fortele functionale spre tesuturile
biologice(parodont, fibromucoasa, tesut osos).
 Sa solicite la minimum capacitatea de adaptare a
musculaturii si a parodontiului.
 Coroana de invelis trebuie sa reproduca intocmai morfologia si
forma coroanei dintelui respective;
 Sa armonizeze cu dintii invecinati si cu dintele omolog.
 Ea nu trebuie sa fie foarte voluminoasa restabilind punctele de
contact interdentare.
 Coroana nu trebuie sa fie in supraocluzie majorand DVO pentru a nu
provoca traumatizarea parodontului si totodata ea nu trebuie sa fie
in subocluzie, pastrand contactul uniform cu dintele antagonist
 Relieful suprafetei ocluzale trebuie sa corespunda reliefului ocluzal
al dintilor antagonisti, restabilind astfel o concordanta cuspid-fosa
maxilara.
 In timpul miscarilor functionale ale mandibulei, efectuate in toate
directiile, trebuie sa aiba loc o alunecare libera, fara obstacole.
 Coroana trebuie sa cuprinda strans coletul dintelui sau protinuea
coronara unde se termina marginile ei.
 Coroana trebuie sa restabileasca aspectul fizionomic.
Examinarea contactelor coroanelor metalice
stantate cu dintii vecini si antagonisti
 Examinarea punctelor de contact se face
intotdeauna inainte de fixare, initial pe model, apoi
pe campul protetic.
 Controlul punctelor de contact interdentare ale
coroanelor se va face cu ajutorul hartiei de
articulare, firului de matase etc.
 In verificarea clinica a adaptarii pe campul protetic
atragem atentia la 3 sfere: 2-Proximala; 3-Ocluzala;
si nu in ultimul rand 1-Cervicala/Marginala.
 Adaptarea proximala

 Inexactitatile
din aceasta sfera sunt depistate primele ,
deoarece in cazul unor contacte prea stranse – inserarea
coroanei se face greu sau nu este posibila.
 Un contact proximal normal – trebuie sa permita
trecerea doar cu dificultate de catre o matrice sau un fir
de matase dentara.
 Un contact prea strans - nu va permite trecerea
firului, matricei sau nu va permite inserarea coroanei si
va genera senzatia de tensiune in arcada (perceputa de
dintii vecini). Se poate corecta cu ciocanasul special prin
lovirea partii convexe, astfel reducem din volumul
excesiv. Operatia se repeta cu proba periodica pe bont
pana la inserarea optima pe bont.
Adaptarea ocluzala
 Raporturile ocluzale se verifica in
intercuspidare maxima, ocluzia in relatie
centrica, miscari de lateralitate si protruzive.
 Pacientul poate sesiza prin intermediul
receptorilor periodontali deficiente ocluzale
minime, incepand cu 8 μm
 Adaptarea ocluzala se verifica cu hartie de
articulatie, floie de ceara sau rasina.
 In caz de contacte premature si interferente
ocluzale se vor bate atent cu ciocanasul in
cabinet pe nicovala sau in laborator pe
matrice.
Examinarea contactelor coroanelor metalice
stantate cu dintii stalpi la nivelul coletului si
parodontului marginal. Adaptarea marginala
 Controlul se realizareaza vizual si tactil cu varful
sondei dentare bine ascutite, care se plimba
dinspre restaurare spre dinte si invers. Astfel putem
detecta discontinuitatile, mai ales daca sunt
supragingivale.
 Daca coroana e prea scurta si nu acopera zona
terminala(rareori) – ea trebuie refacuta
 Daca coroana e mai scurta doar intr-o portiune
mica 1-2mm (in caz de recesiuni gingivale locale in
urma prepararii) se poate bate atent acea portiune
pentru a o alungi.
 Daca coroana e mai lunga – se scurteaza cu pietre
speciale pana la lungimea dorita.
 Coroana prea lunga – marginea coroanei patrunde prea mult in
santul gingival si provoaca ischemia gingiei libere, traumatizarea
epiteliului versantului intern, lezarea insertiei epiteliale.
 Dupa adaptarea pe bont se verifica calitatea contactului interdentar,
ambrazurile interproximale, contururile axiale.
 Toate corecturile care s-au facut, indiferent de suprafetele interesate,
impun o noua finisare si lustruire. Deosebit de critica p/u parodontiu
marginal este pastrarea unor margini nefinisate si lustruite.
 Neadaptarea cervicala a coroanelor pe bont poate fi determinata de:
 restruri din cimentul provizoriu
 plusuri pe suprafata interna a componentei metalice
 existent unor arii de contac prea stranse.
 Cerintele catre modelele p/u modelarea
corpului de punte in puntile dentare din 2
bucati
 Trebuie sa redea in totalitate detaliile campului
protetic, cu precadere a santului gingival, gingiei
interdentare si a breselor.
 Trebuie sa se pastreze integritatea modelului pana la
realizarea piesei protetice.
 Posibilitatea de mobilizare a bonturilor dentare, chiar
si a celor cu gabarit mic, care trebuie sa se
indeparteze si sa se repuna usor in soclu.
 Pozitionarea spatiala unica a bonturilor.
 Paralelismul bonturilor.
 Posibilitatea dublicarii modelului de lucru.
 Proba puntilor dentare din doua bucati
Aprecierea clinica a puntilor dentare se efectueaza ptin inspectie
vizuala la etapa clinica a probei componentei metalice, cat si la
etapa probei definitive inainte de cementare.
Aceasta analiza prevede examenul puntilor in cavitatea bucala
cuprinzand urmatorii indici:
1. insertia puntii pe dintii-stalpi;
2. examinarea contactelor elementelor de agregare du dintii-
stalpi la nivelul coletului si contactele cu dintii vecini;
3. examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara;
4. examinarea rapoartelor cu dintii antagonisti la nivelul
suprafetelor ocluzale.
1. Insertia puntii pe dintii-stalpi – prevede aplicarea ei in pozitie corecta pe campul protetic.
Puntile se introduce pe dintii-stalpi in axul lor vertical. Uneori cand exista deficienta de
paralelism provocata de divergenta sau convergenta bonturilor, se recomanda ca
introducerea puntii sa se faca oblic(intai pe un bont si aboi pe al doilea).
Uneori putem slefui din lungimea sau grosimea bonturilor.
In cazul in care greselile nu se pot corecta prin metodele descrise anterior, se recomanda
dezlipirea corpului de punte de corpurile de agregare si incercarea inserarii separate a lor.
2. Examinarea contactelor elementelor de agregare in zona coletului dintilor-stalpi si cu
dintii vecini – depinde de felul microprotezelor si se executa atat la proba elementelor de
agregare, cat si la proba puntii.
3. Examinarea raportului corpului de punte cu apofiza alveolara – controlul spatiului necesar
pentru protectia papilei interdentare si se verifica cu ajutorul sondei in unghi, verificand
nisele pentu autocuratire, cat si incadrarea puntii in morfologia arcadei respective.
Corectia se face prin slefuirea corpului de punte.
4. Examinarea rapoartelor corpului de punte cu dintii antagoisti la nivelul suprafetelor
ocluzale – prevede crearea echilibrului ocluzal prin slefuire conform conceptiei ocluziei
functionale, care curpinde verificarea contactelor ocluzale in IM, la miscare de propulsie,
lateralitate, a curbelor ocluzale de compensare si a DVO.
Se executa cu ajutorul hartiei de articulatie la nivelul cuspizilor, foselor ocluzale si al crestelor
marginale, la grupele de dinti frontali si laterali.