CORPUL DE PUNTE

- TPD-
Corpul de punte

Corpul de punte este elementul sau segmentul puntii dentare conceput pentru a
inlocui dintii naturali extrasi.
El este conexat sau legat de elementele de agregare in mod fix (turnare,lipire) sau
in mod labil (articulare).

Legatura fixa a corpului puntii se realizeaza prin turnarea puntii (retentori si corp de
punte) intr-o singura piesa sau prin lipirea elementelor ei realizate separat. Lipirea
elementelor puntii se realizeaza cu ajutorul aliajelor metalice cu punct de topire inalt
(“lipire calda”) sau prin lipire cu aliaje metalice cu punct de topire scazut (“lipire rece”).
Legatura labila (articulare) a corpului puntii cu retentorii se realizeaza la o extremitate
(punti fixe-mobile) sau la ambele extremitati (punti cu corp de punte mobil, detasabil).
Legatura labila se realizeaza printr-un sistem mecanic (matrice-patrice) de
articulare (imbucatura) realizat manufactural de tehnicianul dentar sau prin sisteme
prefabricate: atasamente, conectori de precizie etc.
 Corpul de punte poate fi alcatuit in intregime din aliaje metalice sau
prin asocierea aliajelor metalice cu portelanuri sau rasini acrilice
(fatetare). Corpurile de punte realizate in intregime din portelan sunt
mai putin functionale, din cauza rezistentei reduse.
In mod exceptional, puntile din portelan se pot aplica in cazul
edentatiilor frontale mandibulare unidentare. Corpurile de punte din
acrilat se realizeaza numai pentru puntile provizorii.
Caracteristicile corpului de punte trebuie sa corespunda urmatoarelor
cerinte:

➢ Sa permita restabilirea functiei masticatorii in conditiile ocluziei

functionale;
➢ sa restaureze integritatea (forma,functie) asigurand confortul estetic si
fonetic;
➢ sa asigure profilaxia tesuturilor periodontale si sa nu traumatizeze
fibromucoasa de la nivelul crestelor edentate sau papilelor interdentare;
➢ sa permita mentinerea conditiilor de igiena buco-dentara;
➢ sa aiba stabilitate functionala conferita de o rigiditate corespunzatoare;
➢ sa previna migrarea dintilor si aparitia disfunctiilor ocluzale;
➢ sa previna blocarea alimentelor intre obraji si limba;
➢ sa transmita fortele ocluzale in axul longitudinal al dintilor de suport;
➢ sa previna acumularea placii dentare;
➢ sa impiedice impactul alimentar in zonele de conexiune cu retentorii sau
intre elementele care alcatuiesc corpul puntii.
 Functionalitatea corpului de punte nu poate fi indentica, cu cea a dintilor
inlocuiti. Prin forma, conturul,aspectul si raportul cu fibromucoasa gingivala,
corpul de punte poate reface in mod satisfacator morfologia si functia dintilor
inlocuiti.
Corpul de punte trebuie sa aiba contact cu fibromucoasa crestelor dar
fara sa exercite presiuni pe aceasta.
Estetica corpului de punte influenteaza in mare masura reactiile
psihoemotionale ale pacientilor. Corpurile puntilor dentare plasate in zonele
direct vizibile ale arcadelor dentare trebuie sa ofere imaginea dintilor naturali.
 In zona primilor molari maxilari aspectul estetic este variabil, in
functie de profunzimea arcadei expusa vederii in timpul surasului. In
zonele mai putin expuse vederii directe sau neexpuse (zonele situate
distal de primul molar maxilar si zona molarilor mandibulari) nu este
necesar aspectul estetic al dintilor artificiali.
Estetica dentara individuala a corpurilor de punte este atat mai
necesara cu cat ele trebuie sa completeze spatiile edentate si sa ofere
un suport natural pentru buze in timpul surasului sau vorbirii. In aceste
situatii defectiunile lucrarilor protetice sunt frecvent expuse observatiei
directe.
 Cele mai frecvente greseli de estetica a puntilor dentare se refera la
forma si culoarea dintilor artificiali. Lucrarile protetice realizate din
portelanuri sau cele realizate din portelanuri asociate cu aliaje metalice
corespund cel mai bine criteriilor estetice.
 Forma corpului de punte in raport cu fibromucoasa crestelor
edentate.

Forma corpului de punte sau designul corpului puntii este determinat

de functiile de baza ale aparatului dentomaxilar:
➢ masticatia (contacte ocluzale functionale)
➢ estetica (marimea,pozitia,conturul si culoarea dintilor)
➢ fonatia (pozitia si dimensiunile dintilor frontali)
➢ profilaxia tesuturilor (contactul cu fibromucoasa si protectia papilelor
interdentare)
➢ autoprotectia si autocuratirea (zonele retentive sau zonele modelate
in exces, inaccesibile procesului de autocuratire, formeaza focare de
iritatie tisulara permanenta)
 Designul corpului de punte sub forma celor patru profile
clasice constituie mai mult o maniera de conduita manufacturala in
modul in care se pot confectiona puntile dentare. Forma, rolul si
functiile corpului de punte sunt mai complexe decat cele care pot fi
indeplinite de profilele lor clasice:

➢ corpuri de punte cu raport in sa

➢ corpuri de punte cu raport in semi-sa
➢ corpuri de punte tangentiale (liniare)
➢ corpuri de punte punctiforme
➢ corpuri de punte suspendate.
Corpurile de punte in forma de sa

Corpurile de punte in forma de sa la nivelul fetelor corespunzatoare

fibromucoasei gingivale, au din punct de vedere anatomic aspectul cel
mai apropiat de forma dintilor naturali. Din punct de vedere igieno-
profilactic sunt cele mai nefavorabile. In dreptul concavitatii acestor fete
se acumuleaza resturi alimentare si placa dentara, care nu pot fi
inlaturate. In consecinta aceste forme ale corpurilor de punte sunt
contraindicate.
➢ are dinţi intermediari de dimensiune şi volum asemănătoir cu al dinţilor
naturali
➢ acoperă (încalecă) creasta alveolară pe ambii versanţi pe o zonă
echivalentă cu suprafaţa de colet a dinţilort pe care îi înlocuieşte,în
contact intim cu mucoasa.

Nu permite curăţirea şi autocurăţirea (produc reacţii inflamatorii)

Se recomandă în cazuri restrânse,din considerente de ordin fonetic pentru
zona frontală.
Se mai recomandă în creste cu lăţime mare si cu dinţi scurţi.
 Cu contact în semişa

➢ se indică când se impune refacerea fonaţiei şi esteticii, dar este

impetuoasă şi păstrarea igienei.
➢ Reducerea suprafeţei de contact şi distanţarea de mucoasă spre
O asigură posibilit bune de igienizare.
➢ Se indică în creste late,la maxilar
➢ Faţa mucozală a corpului de punte se aplică pe versantul V şi se
întinde ca o şa până la mijlocul crestei alveolare de unde se
distanţează rotunjindu-se spre O,delimitând între mucoasă şi
corpul de punte un spaţiu triunghiular.
 Contactul in semisa

Există tendinţa tehnicienilor de a extinde corpul de punte dincolo de

coama crestei.
Apar zone de subintrânduri cu unghiuri ascuţite şi posibilitate de retenţie
alimentară
Corpurile de punte cu contact tangential

Corpurile de punte cu contact tangential al fetelor spre

fibromucoasa gingivala, modelate sub forma plana sau convexa,
prezinta un contact tangential sau liniar cu fibromucoasa crestelor din
spatiile edentate.
Fetele linguale plane sau convexe ale acestor corpuri de punte,
inclinate oblic, permit accesul cu mijloacele de igienizare din directie
gingivala.
Prin contactul redus cu fibromucoasa, fetele inclinate oblic sunt, de
asemenea, bine tolerate, iar in cazul puntilor metalo-ceramice sunt
recomandabile in mod frecvent pentru puntile maxilare si mandibulare.
- stabileste un contact linear cu mucoasa la niv unei linii coresp cu
coletul
- Sunt indicate mai ales la arcada superioara
 Modelarea puntii cu contact tangential

➢ Reface parţial morfologia coronară a dinţilor lipsă, la nivel V, ocluzal

şi 1/3 O,restul este un versant oblic în jos dinspre V spre ocluzal
➢ La acest tip de contact cu creasta se reduce din volumul fetei O
=> o faţă palato-mucozala uşor convexă,netedă,cu o direcţie
oblică în prelungirea versantului vestibular al crestei
alveolare.Astfel contactul va fi linear.
➢ Oblicitatea depinde de distanta dintre crestele alveolare si
planul de ocluzie.Se indica in zona laterala maxilara la dintii cu
coroane inalte.
 Cu contact linear la mandibulă

➢ Se obţine prin modelarea fetelor oclz,L, V.Faţa L se modelează usor

convex în sens cervico-oclzal iar în sens M-D va fii netedă,fără şanţuri şi
fără schiţarea intermediarilor.
➢ Direcţia ei trebuie să fie uşor convergentă spre muchia crestei
alveolare,unde se întâlneşte cu faţa V.
➢ Aceasta se modelează individualizat cu şanţuri de descărcare numai în
treimea oclz, în rest celelalte 2/3 se modelează fără relief,uşor convexe
în sens cervico-oclzal şi în întregime convergentă spre L.
➢ Din unirea feţei V cu cea L =) muchia mucozală care se suprapune pe
mijlocul crestei alveolare,în contact uşor cu aceasta.
 Corpurile de punte care au raport punctiform

Corpurile de punte care au contact punctiform cu fibromucoasa

gingivala la nivelul spatiilor edentate sunt recomandabile pentru puntile
metalo-ceramice sau metalo-acrilice mandibulare si mai rar pentru cele
maxilare. Forma acestor corpuri de punte permit un acces foarte bun
pentru igienizarea fetelor gingivale, iar contactul lor foarte redus
(punctiform) cu mucoasa nu produce leziuni traumatice. Corpurile de
punte punctiforme nu prezinta avantaje estetice deosebite din cauza
spatiilor interdentare largi. Acumularea resturilor alimentare din spatiile
triungiulare poate constitui un alt inconvenient.
➢ la acest corp punte fiecare intermediar realizeaza cate un contact
punctiform cu creasta edentata pe mijlocul ei.Datorita aspectului pe
care-l au intermediarii se mai numesc si corpuri de punte conice.
➢ se utiliz in zona laterala mandibulara,cu creste edentate inguste. Plasate
pe crestele laterale,apar ambrazuri prea mari care retentioneaza
alimentele.
 Modelarea cu contactului punctiform

➢ fetele V si O converg spre zona cervicala,pe sectiuni acesti

intermediari au o forma conica. Intre convexitatile V si O se creaza
zona de retentie alimentara destul de greu accesibile curatirii;

➢ partea dinspre mucoasa fixa modelandu-se sub forma de conuri

rotunjite ale caror varfuri iau contact cu creasta alveolara intr-un
punct.
 Corpurile de punte suspendate

Corpurile de punte suspendate nu prezinta nici o zona de contact cu

fibromucoasa gingivala a crestelor edentate. Ele trebuie sa pastreze o
distanta de cel putin 1,5 mm intre fetele lor gingivale si fibromucoasa,
pentru a permite autocuratirea sau igienizarea fara greutate a spatiilor
de sub corpul puntii.
Aceste corpuri de punte se mai numesc igienice sau sanitare,
deoarece permit igienizarea completa a spatiilor dintre corpul puntii si
fibromucoasa. Fata gingivala a corpului de punte suspendat trebuie sa
fie convexa in toate sensurile: mezio-distal si vestibulo-lingual, pentru a
nu retentiona resturile alimentare.
Corpurile de punte suspendate sunt recomandate pentru edentatiile
laterale (molare) mandibulare, deoarece prin forma lor nu prezinta
calitati estetice. Pentru a corespunde din punct de vedere al rezistentei
ele trebuie sa fie confectionate din aliaje metalice, iar grosimea ocluzo-
gingivala sa fie de minimum 3 mm. aceasta dimensiune trebuie sporita in
functie de extinderea spatiului edentat si de calitatile de rigiditate ale
aliajului metalic.
 Corpul de punte nu trebuie sa comprime fibromucoasa gingivala de
la nivelul crestelor spatiilor edentate ci sa faciliteze folosirea mijloacelor
de profilaxie si igiena. Aceste conditii trebuie realizate in stransa
corelatie cu cerintele estetice.
Spatiile papilare interdentare proximale relativ largi permit folosirea
cu eficienta a mijloacelor de igiena bucodentara: periute,
scobitori,snururi.
Aceasta conditie trebuie realizata atat in zona laterala,cat si frontala.
In zona frontala, spatiile interdentare intre elementele corpului de punte
pot fi mai reduse, pentru a favoriza aspectul estetic.
Contactul corpului de punte cu fibromucoasa se recomanda sa fie
cat mai redus (0-0,75mm) fara sa afecteze lungimea cervico-ocluzala a
fetelor vestibulare in urma adaptarii fetelor fibromucozale ale corpului de
punte spre muchia crestei edentate sau spre versantul ei vestibular.
Linia cervicala a corpului puntii se va adapta in zona vestibulara in
functie de linia surasului. Interfata corpului de punte cu fibromucoasa
trebuie sa fie metalica sau din portelan, foarte bine lustruita.
 Fetele linguale ale corpului puntii nu este obligatoriu sa fie estetice.
Ele reproduc morfologia dintilor inlocuiti fara sa aiba o forma retentiva.
Fetele ocluzale ale corpului de punte si cele linguale din zona dintilor
frontali maxilari si mandibulari trebuie sa reproduca morfologia ocluzala
functionala a dintilor inlocuiti. In zona laterala inaltimea, angulatia si
morfologia cuspizilor de suport si de ghidaj se realizeaza in raport cu
tipul functional ocluzal individual. Reducerea dimensiunii vestibulo-
linguale a fetelor ocluzale ale corpului puntii nu poate depasi 20% din
valoarea fetelor ocluzale ale dintilor naturali inlocuiti. Aceasta reducere
se face pe seama cuspizilor de ghidaj.
Lungimea corpului de punte nu poate depasi mai mult de trei unitati
(dinti) intr-o singura piesa, intr-un singur spatiu edentat. Fac exceptie
unele cazuri de edentatie frontala mandibulara sau maxilara produsa
prin lipsa celor patru incisivi. Lungimea mai mare a corpului puntii, cu
exceptia cazurilor cand arcadele antagoniste sunt montate in proteze
totale, supune dintii de suport traumatismelor biomecano-functionale prin
supraincarcare sau prin flexibilitatea corpului puntii.
 Modelarea puntii suspendate

Pentru a se realiza o astfel de punte trebuie să:

➢ exista o suficienta distanta intre creasta alveolara edentata si
suprafata ocluzala a antagonistilor, pentru a putea asigura o
grosime suficienta corpului de punte,
➢ intre corpul de punte si creasta sa ramana o distanta de 3 mm,fata
gingivala a corpului urmand sa fie plana/usor convexa pentru a
permite trecerea alimentelor asigurandu-se un sistem igienic de
autocuratire.
 Corpul de punte fara contact cu creasta edentata (suspendata).

Conceperea unei astfel de relatii intre fata mucozala a corpului de

punte si creasta edentata porneste de la constatarea ca raporturile in sa,
semisa, tangential sau punctiform, descrise mai sub, nu asigura o igiena
suficienta. Daca exista un spatiu mare (3-4 mm) intre corpul de punte si
creasta, alimentele vor putea intra si iesi usor din acest spatiu. Acest
corp de punte are fata ocluzala modelata morfologic individualizat, fetele
vestibulara si orala schitate in portiunea (1/3) ocluzala cu santuri de
descarcare si de separare, aceste doua fete trec rotunjit spre fata
mucozala care este usor convexa, neteda, fara delimitari sau santuri si
foarte bine lustruita. Trecerea spre elementele de agregare se face
rotunjit, astfel incit din profil are aspectul unui pod (punte). Existenta
spatiului de 3—4 mm este obligatorie, un spatiu mai mic nu asigura
igiena, iar unul mult mai mare devine neconfortabil pentru pacient. Acest
corp de punte este realizat in zona laterala- mandibulara cind dintii stilpi
sint inalti sau creasta este atrofiata. In aceste situatii exista o distanta de
7-8 mm de la planul de ocluzie la cresta. Distanta este necesara pentru a
obtine spatiul necesar igienic sii o grosime a cor­pului de punte care sa-i
asigure rezistenta.
Foarte important : In cazul puntilor dentare, nu se transmite nici o forta
gingiei si osului de sub corpul de punte. Practic, intreaga masticatie se
realizeaza pe dintii naturali si nu pe gingie. Este aspectul care da
procesului masticator un confort excelent.

Pierderea dintilor afecteaza grav estetica, mai ales daca este vorba de o
zona vizibila. De aceea, refacerea functiei estetice este, pentru multi
pacienti, cel mai important deziderat.
Refacerea cat mai adecvata a esteticii pacientilor depinde foarte mult
de materialele din care va fi confectionata puntea dentara. Puntile
ceramice, mai ales cele pe schelet de zirconiu ofera un important
avantaj comparativ cu alte tipuri de punti.