Universitatea Titu Maiorescu

Facultatea de Informatică

Conf. univ. dr. Apostolescu Tudor Cătălin

Curs pentru învățământul la distanță

2016/2017
Cuprins

1. Prezentarea generala a Internet-ului ........................................................................... 4

1.1. Ce este Internet-ul ? ................................................................................................. 4

1.2. Ce găseşti pe Internet ? ............................................................................................. 5
1.3. Cum funcţionează Internet-ul ?................................................................................. 6
1.4. Echipamentul esenţial (minimal) ................................................................................ 8
1.5. Obţinerea accesului la Internet................................................................................ 10
1.6. Conectarea şi deconectarea accesului la Internet .................................................... 11
1.7. World wide web (web) .............................................................................................. 12
1.8. Paginile Web ............................................................................................................ 13
1.9. Exploatarea Web-ului ............................................................................................... 15
1.10. Expert-ul surfing..................................................................................................... 17
1.11. Grupurile de ştiri ................................................................................................... 20
1.12. Corespondenţa cu grupurile de ştiri ......................................................................... 22
1.13. Poşta electronică (e-mail) ....................................................................................... 24
1.14. Fişiere prin Internet ............................................................................................... 28

2. Arhitectura internetului ............................................................................................. 32

2.1. Coordonarea Internetul –ului ? .................................................................................. 32

2.2. Structura Internet-ului ............................................................................................... 33
2.3 Cum sunt transmise datele prin Internet? .................................................................. 34
2.4. Cum funcţionează protocoalele TCP/IP ? .................................................................. 35
2.5. Structura software a Internet-ului .............................................................................. 37
2.6. Funcţionarea arhitecturii client/server ....................................................................... 38
2.7. Adresele şi domeniile Internet-ului ............................................................................ 39
2.8. Funcţionarea ruterelor .............................................................................................. 42
2.9. Tipurile de fişiere Internet ......................................................................................... 44

3. Conectarea la internet.................................................................................................... 47

3.1. Conectarea calculatorului la Internet.......................................................................... 47

3.2. Funcţionarea modem-ului .......................................................................................... 48
3.3. Conexiunea Internet – televiziune............................................................................. 49
3.4. Conectarea la Internet prin serviciile online .......................................................... 53
3.5. Funcţionarea tehnologiei wireless (fără fir) şi conexiunile prin palm top................... 55

4. Comunicarea pe internet ............................................................................................ 58

4.1. Poşta electronică (e-mail) .......................................................................................... 58

4.2. Funcţionarea spam-ului ............................................................................................ 62
4.3. Funcţionarea grupurilor de discuţii Usenet ................................................................ 65
4.4. Funcţionarea chat-ului şi a mesajelor instantanee .................................................. 67

5. Folosirea world wide web-ului ...................................................................................... 68

5.1. Funcţionarea paginilor Web..................................................................................... 69

5.2. Funcţionarea limbajelor markup ................................................................................ 73
5.4. Funcţionarea hipertextului ........................................................................................ 75
2
 5.5. Funcţionarea imaginilor mapate şi formularelor interactive ....................................... 76
5.6. Funcţionarea serverelor-gazdă pe Web ...................................................................... 78
5.7. Funcţionarea „site”-urilor Web cu bazele de date ..................................................... 79

6. Instrumente (obișnuite) ale internetului....................................................................... 81

6.1. Funcţionarea Telnet-ului........................................................................................... 82

6.2. Descărcare fişierelor utilizând FileTransfer Protocol (FTP) ...................................... 83
6.3. Căutarea pe Internet .................................................................................................. 86
6.4. Funcţionarea agenţilor .............................................................................................. 89
6.5. Funcţionarea limbajelor Java, Active X şi Java Script................................................ 90
6.6. Funcţionarea scripturilor Common Gateway Interface (CGI) .................................... 92

7. Comunicații deschise...................................................................................................... 93

7.1 Modelul de referinţă ISO – OSI .................................................................................. 94

7.2 Modelul de referinţă TCP / IP..................................................................................... 96

8. Adrese IP ...................................................................................................................... 100

Tema de control 1 ............................................................................................................ 106

Tema de control 2 ............................................................................................................ 109

Bibliografie ....................................................................................................................... 112

3
 1. Prezentarea generala a Internet-ului

1.1. Ce este Internet-ul ?

Internet-ul este o reţea vastă de calculatoare care leagă milioane de reţele mai mici din
lumea întreagă.

Ceesteoreţea?

O reţea este constituită în general dintr-un grup de calculatoare şi de echipamente de

calcul conectate pentru a oferi informaţii şi a gestiona resurse. Calculatoarele (PC-urile) dintr-
un birou sunt, de obicei, interconectate pentru a putea utiliza aceleaşi fişiere şi aceiasi
imprimanta.
Toate calculatoarele legate în reţeaua Internet pot schimba informaţii între ele. Este la
fel de uşor de comunicat cu un calculator dintr-un alt continent ca şi cu unul din aceeaşi
cameră. Putem spune ca o retea este un ansamblu de echipamente de tehnica de calcul
(hardware), de produse-program (software) si infrastructura de comunicatie necesara, dedicate
interconectarii calculatoarelor in vederea partajarii resurselor si serviciilor.

Servere-leşiclienţii

În Internet există două categorii importante de calculatoare: cele care înmagazinează,

sortează şi distribuie informaţiile se numesc gazde sau servere, iar cele care solicită accesul la
aceste informaţii şi le utilizează se numesc clienţi.

Liniiletelefonice

Reţelele de calcul care compun Internet-ul sunt legate prin sisteme telefonice private şi
publice. Ele pot trimite şi primi informaţii prin linii telefonice.
Aceste linii variază de la cabluri din fire de cupru până la cabluri din fibră optică (de
sticlă) prin care se pot transmite mai multe date şi cu viteză mai mare (de cca. 1000 de ori mai
repede decât prin liniile telefonice din cupru).
Unele reţele pot fi legate şi prin unde şi microunde radio. Reţelele din ţări şi continente
diferite sunt deseori legate prin cabluri subacvatice sau prin sateliţi.

4
 Legăturile

Unele calculatoare – în special cele folosite de instituţiile mari: universităţi,

departamente guvernamentale, mari companii etc. – au o legătură la Internet „dedicată”.
Aceasta înseamnă că ele sunt legate la Internet tot timpul.
De obicei, persoanele care folosesc calculatoare acasă sau la birou nu au legături
„dedicate”. Ele pot să solicite accesul la Internet folosind telefonul local şi o procedură
specială (programe specifice pentru calculator). În felul acesta calculatorul de acasă sau de la
birou intră în legătură, la cerere, cu un calculator deja „legat” în Internet (on-line).

ÎNTREBARE – RASPUNS

Precizați categoriile importante de calculatoare care există în Internet

1.2. Ce găseşti pe Internet ?

Posibilităţilecomunicării

În toată lumea există milioane de utilizatori de Internet cu care poţi comunica în

interes profesional sau din plăcere. Se pot transmite mesaje, se poate participa la dezbateri, se
pot schimba idei cu cei care au aceleaşi interese.

Informaţiile

Există multe calculatoare în reţeaua Internet care stochează milioane de fişiere de

informaţii care pot fi folosite. Aceste informaţii aparţin unor direcţii foarte diversificate:
desene animate, galerii de artă, reviste şi informaţii care pot ajuta la activitatea de la locul de
muncă şi în „hobby”-uri.

5
 Programele

Există, de asemenea, în Internet multe programe ce pot fi copiate si folosite pe

calculatorul propriu. Unele dintre aceste programe sunt gratuite, iar altele se distribuie contra
cost. Sunt programe foarte diversificate, orientate spre diferite domenii: jocuri, muzică, pentru
vizionări, pentru gestiunea bazelor de date, pentru devirusarea calculatorului. Se găsesc, de
asemenea, şi ultimele versiuni ale programelor concepute pentru utilizarea mai eficientă şi mai
performantă a Internet-ului.

Serviciile

Unele calculatoare (servere) din Internet furnizează servicii. Pot fi utilizate pentru a
comanda flori, pentru a primi informatii economice sau juridice, pentru a afla orarul trenurilor
şi avioanelor, cât şi preţul biletelor, pentru a rezerva bilete la spectacole, pentru a căuta jocuri
diverse, pentru a afla prognoza meteorologică, pentru a căuta cluburi muzicale, etc. Unele din
aceste servicii sunt gatuite altele pe baza de abonament.
Spaţiul imaginar prin care se poate călători când se foloseşte Internet-ul se numeşte
Cyber space. Chiar dacă faptic stai într-un loc, faci o călătorie imaginară în jurul lumii
legându-te la calculatoarele din diferite locuri. Mişcarea prin Internet mai este cunoscută sub
numele de surfing.

TEST GRILĂ

”Surfing” reprezintă:
1. Mișcarea (deplasarea) prin Internet
2. Mișcarea (deplasarea) pe suprafața apei și pe Internet (în
egală masură)
3. nu are nici o legatuă cu mișcarea (deplasarea) prin Internet
sau pe suprafața apei

1.3. Cum funcţionează Internet-ul ?

Pentru a putea schimba informaţii între ele, două calculatoare din reţeaua Internet
trebuie să se găsească reciproc (să se identifice) şi să comunice într-un limbaj accesibil
fiecăruia. Acest lucru se realizeaza pe baza unor protocoale si standarde unanim acceptate
care nu sunt proprietate de firma.

6
 Numeleşinumărul

Pentru a putea fi localizate, calculatoarele din Internet au adrese unice numite adrese
Internet Protocol (IP). Adresele IP iau forma unor şiruri de numere. Numerele sunt mai greu
de reţinut. Din aceste motive, fiecărui calculator i se dă şi un nume cunoscut ca nume de
domeniu. Numele are trei secţiuni principale care arată localizarea calculatorului. Fiecare
secţiune este separată printr-un punct de următoarea. Iată un exemplu de nume şi domeniu:
• bigboss.co.uk = primul cuvânt precizează organizaţia în care lucrează utilizatorul sau
chiar numele utilizatorului;
• bigboss.co.uk = al doilea cuvânt identifică tipul organizaţiei;
• bigboss.co.uk = al treilea cuvânt arată localizarea geografică sau ţara.

Coduriledeţări

Iată, spre exemplu, câteva coduri de ţări:

au Australia ; ca Canada
de Germania ; fr Franţa
nl Olanda ; ro România
se Suedia ; uk Marea Britanie
Dacă o adresă nu are codul ţării, înseamnă că acel calculator se gaseste în SUA.

Organizaţiile

În continuare se prezintă o listă cu unele coduri pentru tipurile de organizaţiile găsite

în numele de domeniu:
ac organizaţie academică;
co/com organizatie comercială
edu organizatie de învăţământ
gov departament guvernamental.

Comunicareaîntrecalculatoare

Pentru a putea comunica între ele, calculatoarele din Internet folosesc acelaşi „limbaj”.
Acest „limbaj” este un protocol şi se numeşte Transmission Control Protocol/Internet
Protocol (TCP/IP).

7
 TCP/IP asigură transmisia datelor de la un calculator la altul, cât şi sosirea acestora în
siguranţă la destinaţie.
De exemplu, dacă un calculator trimite o imagine altui calculator, imaginea este
desfăcută în mici „pachete” de date. Fiecare „pachet” conţine informaţii despre locul de unde
vine şi despre cel unde va merge. Pachetele călătoresc catre calculatorul destinatar. După ce
ajung la calculatorul destinatar, aceste “pachete” sunt reasamblate.

CinecontroleazăInternet-ul?

Cu toate că au fost făcute numeroase încercări de către organizaţii şi guverne, nimeni

nu controlează din toate punctele de vedere Internet-ul. Reţeaua Internet este compusă din
multe reţele individuale, dar nimeni nu-l stapaneste în întregime. Exista doar protocoale
publice care trebuie respectate si organizatii care gestioneaza adresele de IP si numele de
domenii.

TEST GRILĂ

Numele pentru localizarea/identificarea unui calculator (adresa pe

Internet) se compune din trei secțiuni principale. Care din adresele de
mai jos sunt corecte :
1. bigboss.co.rom
2. bigboss.com. ro
3. bigbos.comert.rom

1.4. Echipamentul esenţial (minimal)

Pentru conectarea la Internet este nevoie de patru componente de bază: un calculator,

un modem, o linie telefonică, precum şi de software pentru Internet.

Calculatorul

Conectarea la Internet este posibilă cu orice calculator de tip (PC). Pentru a beneficia
de toate facilităţile oferite de Internet, este nevoie ca PC – ul sa fie compatibil cu Windows
9x, NT, 2000, Me si sa dispuna de cel puţin 4-16 MB de RAM. Pe lângă calculatoarele
obişnuite există şi calculatorul de reţea. Aceste calculatoare (PC-uri) se folosesc numai
pentru accesul la Internet. Calculatoarele de reţea sunt legate la calculatoare mai mari din
Internet (servere-le). PC-urile de reţea diferă de calculatoarele obişnuite, putând opera cu

8
un hard-disc mai mic (1÷4 GB). De asemenea, necesită mai puţină memorie internă
necesară pentru prelucrarea datelor (16-32 MB).

Modemul

Pentru a intra în reţea (a te loga on-line) este nevoie de un modem. Modemul este
sistemul care asigură comunicarea între calculatoare prin linii telefonice. Modemul transformă
datele produse de un PC într-o formă (structura) care poate fi transmisă prin linii telefonice.
Aceste date sunt recepţionate de un server al reţelei Internet, apoi sunt transmise la distanţă
(către destinatar) prin intermediul reţelei.

Cetipdemodem trebuieutilizat ?

Există mai multe categorii de modemuri: modemuri de birou (montate în exteriorul

PC-ului), modemuri interne (care se monteaza în PC ca o placă independentă) şi modemuri
PCMCIA care se utilizează cu calculatoare mici (laptop-uri sau notebook-uri).
Indiferent care tip de modem este ales, el trebuie să fie compatibil electronic cu PC-ul
la care trebuie legat. De asemenea, trebuie ca postul telefonic la care va fi conectat
calculatorul (PC-ul) să dispună de o mufă separata pentru legătură la modem.

Vitezamodemului

Unul din parametrii importanţi ai modemului este viteza de lucru. Viteza cu care
modem-urile transferă datele spre şi dinspre Internet se măsoară în biţi pe secundă (bps).
Pentru legătura cu Internet-ul se recomandă folosirea unui modem care operează cu cel
puţin 28800 bps. Apelarea Internet-ului este similară cu apelarea telefonică obişnuită. Un
modem de viteză mare reduce durata de folosire a telefonului.
Modemurile externe se conectează la un calculator (PC) printr-o mufă denumită port-
ul serial. De obicei, PC-urile moderne sunt dotate cu porturi seriale de viteză mare. Dacă PC-
ul nu dispune de un port serial, acesta poate fi adăugat printr-o placă (cartelă) de extensie.
Plăcile (cartelele) de extensie sunt circuite integrate care se introduc în PC pentru „a-l
ajuta” să îndeplinească anumite funcţii. (De exemplu, pentru a asculta muzică este nevoie de o
placă de sunet şi de difuzoare; pentru vizionarea video-clipurilor este necesară o placă grafică
pentru îmbunătăţirea imaginii).

9
 Software-ul pentru Internet

Majoritatea firmelor care asigură conectarea la Internet, furnizează şi software-ul

necesar, de obicei acesta este inclus in Windows. Acest software este compatibil cu tipul de
modem şi cu PC-ul şi se livrează pe suportul magnetic dischetă sau CD. Software-ul de lucru
în Internet conţine:
a) programe pentru operarea modemului;
b) programe pentru realizarea conectării la Internet (componenta Windows);
c) programe pentru căutarea, citirea şi copierea fişierelor din Internet(componenta
Windows);
d) programe pentru corespondenţe cu alţi utilizatori şi afilierea la grupuri de
discuţii(componenta Windows).
După realizarea conectării la Internet, deci după intrarea în modul de lucru „on-line”,
se pot realiza acţiunile de la punctele c şi d menţionate mai sus.
INTREBARE - RASPUNS

Precizați categoriile principale de programe (software) de lucru

(necesare pentru conectarea și accesul) în Internet

1.5. Obţinerea accesului la Internet

Accesul la Internet se realizează prin intermediul unei firme specializate. Există două
categorii de firme care oferă astfel de servicii: furnizorii de servicii şi serviciile on-line.

FurnizoriideserviciiInternet

Firmele care realizează accesul la Internet se numesc furnizori de servicii Internet

(Internet Service Provider – ISP) sau furnizor de acces Internet (Internet Access Provider –
IAP). Faptic, pentru a realiza accesul, trebuie deschis un cont la o asemenea firmă,
materializat printr-un abonament.

10
10
 Serviciileon-line

Serviciile on-line sunt oferite de firme care facilitează accesul la propriile reţele
conectate la Internet. Categoriile de servicii oferite de aceste firme deţinătoare de reţele sunt:
ştiri interne şi externe; informaţii despre comerţ, afaceri, grupuri de discuţii, variate
posibilităţi de distracţie şi destindere etc. Nu toate aceste facilitati sunt acum disponibile in
Romania.

Cumsedeschideuncont?

Pentru a se putea deschide un cont, trebuie comunicat furnizorului de servicii numele,

adresa şi numărul de telefon, precum şi tipul de calculator utilizat.

1.6. Conectarea şi deconectarea accesului la Internet

Conectarea.Parole.Avertismente.Deconectarea.

După obţinerea echipamentului (PC şi componentele specifice) şi software-ul dedicat,

se poate realiza conectarea la Internet. Dacă PC-ul nu este conectat permanent la Internet,
trebuie format un număr de telefon de legătură cu calculatorul furnizorului de servicii.
Trebuie deschisă fereastra care dispune de un „menu” cu facilităţi pentru Internet puse
la dispoziţie de furnizorul de servicii. Această fereastră conţine un buton propriu sau un buton
de menu care „cere” modem-ului să formeze un număr de telefon de conectare.
Există şi posibilitatea să se aleagă o facilitate pentru Internet, ca World Wide Web
pentru pornirea automată a modemului. Uneori poate apare o cutie de dialog în care se solicită
o parolă; aceasta se comunică de către furnizorul de servicii Internet.
La conectarea modemului cu calculatorul furnizorului de servicii, în sistemul audio al
PC-ului se aud sunete (fluierături, fâsâituri...) specifice acţiunii de conectare.
După realizarea conectării, apare o icoană sau un mesaj care ne comunică că
încercarea de conectare a reuşit. Fereastra proprie dispune de un indicator care arată timpul de
când s-a efectuat conectarea.
În unele situaţii există şi posibilitatea de a se realiza deconectarea după o perioadă de
timp prestabilită. Aceasta este „o protecţie” împotriva excesului de timp petrecut în modul de
lucru „on-line” şi deci împotriva unei taxe telefonice foarte mari.
11
11
 Pentru a realiza deconectarea de la Internet, trebuie selectat butonul sau „menu”-ul de
deconectare.

1.7. World wide web (web)

World Wide Web, cunoscut şi sub numele de Web sau www, este partea cea mai
interesantă a Internet-ului.
Material educaţional, programe pentru PC-uri (sau alte sisteme de calcul), reviste,
galerii de artă, muzică, sport, filme, diverse informaţii, de la ştiri politice şi financiare până la
informaţii despre grădinărit se pot găsi utilizând această cale.

PaginileWebşisite-uriWeb

Web-ul este „constituit” din milioane de documente numite pagini Web. Aceste
documente sunt stocate în diferite calculatoare din lume. O colecţie de pagini Web care
aparţine unei persoane sau organizaţii se numeşte site Web. Calculatorul care stochează
(înmagazinează) unul sau mai multe site-uri Web se numeşte gazdă sau server. O pagina
Web este realizata conform specificatiilor HTML si este accesata prin protocolul HTTP.

Browsere-le

Pentru a consulta paginile Web este nevoie de o componentă software numită browser.
Software-ul oferit de furnizorul de servicii trebuie să conţină un browser.

PornireaBrowser-ului

La pornirea browser-ului, in scopul vizualizarii unor pagini din Internet, este necesară
conectarea la Internet, după care se selectează butonul Web. Fereastra browser-ului se va
deschide. La lansarea browser-ului poate apare imediat o pagină Web în fereastra sa. Această
pagină poate fi o pagină principală (home page) a browser-ului propriu sau a furnizorului de
servicii. Home page permite să se poată vedea ce este pe celelalte pagini care formează un
site Web. Altfel spus, este ca o pagină de cuprins a site-ului respectiv.
Cu toate că Web-ul are milioane de pagini de informaţii, este uşor să te orientezi,
întrucât fiecare pagină are o adresă şi toate paginile sunt legate între ele.

12
12
INTREBARE - RASPUNS

Ce se întelege printr-un “site” Web ?

INTREBARE – RASPUNS

Cum se numește prima pagină care apare la consultarea unui “site” de

către un browser ? și care este scopul / conținutul său ?

1.8. Paginile Web

AdreseWeb
Adresele date informaţiilor de pe Internet, cum sunt paginile Web, se numesc URL-uri
(Uniform Resource Locators). URL-ul imaginar prezentat în continuare prezintă cele trei părţi
ale unei adrese:

Figura 1.1 – Exemplu adresă web

• Prima parte a unei adrese Web, „numele de protocol”, specifică tipul de document al
paginii {http://} şi comunică faptul că pagina este o pagină Web. Unele pagini au un
nume de protocol diferit, ca de pildă ftp://(nume pentru trasfer de fisiere);
• A doua parte, „numele gazdei”, este numele calculatorului unde este stocată pagina;
• Partea finală, „drumul fişierului”, precizează fişierul în care este stocată pagina şi
numele catalogului unde se află fişierul;

13
13
 • Fişierul care conţine pagina se numeşte homepage.html şi se găseşte într-un director
numit public.
Atenţie: la aceste adrese nu există spaţii între litere şi poziţiile în care se folosesc
majuscule şi minuscule si de obicei nu exista diferente intre literele mari si mici.

CăutareauneipaginiWeb

Pentru a găsi o anumită pagină Web, pentru care există URL, trebuie ca PC-ul să fie
legat on-line. Trebuie scris URL-ul (adresa dată a informaţiei) în fereastra browser-ului
propriu şi trebuie apăsată tasta Return. Dacă se utilizează Netscape Navigator, se va scrie
URL-ul în cutia numită Location Box.
Când apare o pagină în fereastra browser-ului se spune că s-a realizat „download”-ul
(s-a făcut copierea dinspre server). Altfel spus, pagina a fost stocată în memoria temporară a
calculatorului. În această situaţie, dacă se face deconectarea de la Internet, se poate vizualiza
pagina curenta in continuare.

Hipertextul

Paginile Web arată ca şi paginile dintr-o carte, dar anumite cuvinte şi poze vor fi
subliniate sau evidenţiate. Acestea sunt legături de hypertext links. Ele se folosesc pentru a
interconecta toate paginile pe Web. Când se punctează către o legătură (links) de hipertext pe
o pagină, pointerul se schimbă într-o mână cu un deget ridicat.
Dacă se face clic pe legătură, se va face “download”-ul la o nouă pagină cu informaţii
înrudite. Link-ul poate să conducă la o altă pagină din acelaşi site sau din alt site din Internet.
Când se punctează către un link de hipertext, URL-ul paginii la care se va realiza
transferul apare în fereastra browser-ului propriu, inlocuind pagina din care a fost apelata.

Navigarea prin Web

A merge de la o pagină la alta pe Web se numeşte navigaţie (browsing sau surfing).

După navigarea prin mai multe pagini, se pot folosi butoanele Back şi Forward pentru a
reveni la paginile deja văzute sau pentru a merge mai departe.
Pentru a reveni în orice moment la home page-ul din browser-ul propriu se face clic pe
butonul Home.

14
14
INTREBARE - RASPUNS

Ce reprezintă URL (Uniform Resurce Locators) ?

INTREBARE - RASPUNS

Prezentați și comentați cele trei părti ale unei structuri de tip URL

INTREBARE - RASPUNS

Ce reprezintă structura de tip hipertext ?

1.9. Exploatarea Web-ului

Serviciidecăutare

Anumite servicii de căutare din Web ajută găsirea unor pagini cu informaţii despre
subiecte dorite, fără a se cunoaşte URL-urile acestora. Aceste servicii utilizează fie un sistem
bazat pe cuvinte-cheie ale domeniului căruia îi aparţine subiectul dorit, fie un „menu” dedicat.
Netscape Navigator are un buton care arată serviciile de căutare, denumit Net Search.

15
15
 Căutareadupăcuvânt

Pentru a realiza o asemenea căutare se introduce de la tastatură cuvântul-cheie (se

pot introduce şi mai multe cuvinte-cheie).
Serviciul de căutare va realiza căutarea prin indexul său cu sute de mii sau milioane de
pagini şi va prezenta o listă cu paginile care conţin cuvântul (cuvintele)-cheie
solicitat/solicitate.
Să presupunem că dorim să aflăm informaţii despre universităţi (university) în
domeniul ştiinţelor juridice/jurisprudenţei (jurisprudence), utilizând serviciul de căutare Alta
Vista. Se deschide produsul-program Alta Vista mergând la home page-ul Alta Vista la URL-
ul: http://altavista.digital.com/.
În home page-ul deschis este o cutie de căutare, în care înscriem cuvintele-cheie
precizate mai sus: + university şi + jurisprudence. După câteva momente de căutare în baza
sa de date, Alta Vista returnează o pagină Web de rezultate. Această pagină cu rezultate
conţine o listă cu pagini relevante despre subiectul solicitat. Pentru a copia hipertextul oricărei
pagini prin intermediul imprimantei, se alege acea pagină şi se face clic pe hipertextul ei.
Pentru selectarea altei pagini, se revine la listă folosind butonul Back din browser.

Căutareapebazăde„menu”

Serviciul de căutare cu „menu” împarte informaţiile de pe Web în arii de subiecte.

Ariile de subiecte oferă „menu”-uri de subiecte din care se poate alege tema dorită prin
reducerea lăţimii ariei de subiecte.
La „home page”-ul: http://www.yahoo.com există un serviciu complet numit Yahoo.
Dacă se doreşte găsirea, de exemplu, a unei galerii de artă, se acţionează clic pe Art
Soup. Din „menu” se alege Museums & Galleries. După apariţia unei liste cu opţiuni, se face
clic pe link-ul de hipertext al articolului care ne interesează.

Butoanele browser-ului

Browser-ul poate avea un buton care deschide (arată) o listă cu cele mai noi şi
interesante site-uri Web. Această listă conţine link-uri de hipertext care conduc direct la
paginile Web descrise. De exemplu, în Netscape Navigator există butoanele What’s Cool (Ce
este deosebit) şi What’s New (Ce este nou).

16
16
 Există multe pagini Web care arată noutăţi; unele sunt colecţii de pagini noi, altele
includ doar URL-urile paginilor mai interesante.
Există reviste şi cataloage de Internet care conţin URL-uri şi descrieri ale paginilor
Web de interes.

INTREBARE - RASPUNS

Cum se realizează căutarea dupa cuvinte cheie, în contextul utilizării

motoarelor de cautare (Yahoo, Google, Alta Vista) ?

1.10. Expert-ul surfing

Internet-ul este realmente util în condiţiile în care utilizatorul poate naviga cu uşurinţă
pe Web. Utilizatorul se numeşte navigator (surfer), de unde şi expresia „surfing”.

Navigareaînviteză

Copierea paginilor Web care conţin desene sau fotografii durează un timp mai
îndelungat.
Pentru a spori rapiditatea copierii unei pagini, se poate stabili numai copierea textului
de pe acea pagină. Browser-ul dispune de un buton de „menu” numit Auto Load Images (sau
ceva similar acestuia).
De exemplu, în Netscape Navigator butonul precizat mai sus se găseşte în Options.
Dacă această opţiune este selectată, imaginile se copiază automat, deci ea trebuie să nu
fie selectată. Totuşi unele pagini sunt destul de dificil de citit dacă nu sunt copiate şi pozele,
iar link-urile de hipertext pot fi cu dificultate utilizate.
Se poate opri în orice moment „download”-ul (vizualizarea unei pagini pe ecran)
apăsând butonul Stop din browser.
17
17
 Bookmarks(semnedecarte)

În explorarea Web-ului apar pagini care se doresc accesate în mod regulat. În loc să se
memoreze URL-urile acestor pagini pe un suport de tip hârtie se poate adăuga numele lor la o
listă specială pentru a le regăsi uşor.
În Netscape Navigator se deschide „menu”-ul Bookmarks, se face clic pe Add
Bookmarks şi se adaugă paginile noi.
În alte browsere această facilitate poate avea un alt nume; de exemplu, Hotlist.
Pentru a face “download”-ul la o pagină marcată, se deschide fereastra Bookmarks şi
se face clic pe numele său de pe listă.

SalvareapaginilorWeb

Pentru a păstra anumite pagini de pe Web, se poate realiza salvarea acestora şi pe

hard-discul calculatorului propriu.
Pentru aceasta se face „download”-ul pagini dorite, se selectează Save As în „menu”-ul
File. În caseta Save As se dă paginii un nume de fişier şi se precizează locul în care se
doreşte salvarea. Apoi, în secţiunea Save file as type se selectează Source, şi în final OK.
Aceste comenzi salvează pagina curenta cu conţinutul şi hipertextul (“senzatia” ca pozele nu
sunt salvate se datoreaza ca nu se actualizeaza corect link-urile).

Salvareaimaginilor

Pentru salvarea imaginilor de pe o pagină Web pe calculatorul local, se face clic pe ea

cu butonul din dreapta al mouse-ului. În „menu”-ul care apare se selectează opţiunea pentru
salvarea imaginii.
În caseta de dialog Save As se precizează numele şi locul pentru stocarea imaginii şi se
face clic pe OK.

Aplicaţiiajutătoare

La navigarea prin Web se pot găsi fişiere pe care browser-ul propriu nu le poate
aborda.
Aceste pagini includ videoclipuri sau clipuri sonore. În aceste situaţii poate apare pe
ecran un mesaj care comunică că browser-ul propriu nu dispune de software-ul potrivit pentru

18
18
a vedea respectivele pagini corect. Pentru a depăşi această situaţie vor trebui adăugate
„aplicaţii software ajutătoare” browser-ului propriu, pentru ca să poată lucra cu aceste fişiere.
Caseta de mesaje include de obicei sfaturi despre software-ul necesar şi modalităţi de
realizare a download-ului acestuia.

Programele Java

Java este un limbaj de programare care permite paginilor Web să conţină facilităţi
speciale.
Aceste facilităţi constau în: scurte animaţii, informaţii reîmprospătate continuu,
facilităţi interactive etc.. Pentru a dispune de aceste facilităţi trebuie făcut “download”-ul la
un anumit program Java ajutător, în vederea vizualizării modului de a acţiona al acestor
facilităţi. Un program Java are doua categorii de componente, unele active local, iar altele
active pe server.

PaginiWebproprii

Se pot crea şi propriile pagini Web. Problema principală sunt locul stocării acestor
pagini si tipul de “site”(propriu cu nume si adresa proprie de IP sau subpagina a provider-
ului); trebuie găsit, pentru aceasta, un furnizor de servicii care oferă spaţiu liber pe
calculatorul propriu. Ca alternativă se poate închiria spaţiu pe baza unui abonament lunar care
asigura si nume de domeniu.
De asemenea, trebuie precizat că există pachete software specializate cu ajutorul
cărora se poate realiza proiectarea şi construirea profesionistă a paginilor proprii Web.
INTREBARE - RASPUNS

La ce folosesc facilitățile programelor Java utilizate în paginile Web?

Care sunt cele două categorii de programe Java care acționează asupra
unei pagini Web?

19
19
 1.11. Grupurile de ştiri

O altă formă de „întâlnire” în Internet este grupul de ştiri/de discuţii. Alăturarea la

un grup de discuţii (news groups) permite folosirea Internet-ului pentru a comunica cu
persoane care au aceleaşi preocupări profesionale sau de altă natură.

GrupuriledeştiriUsenet

Grupurile de ştiri formează „o parte” a Internet-ului numită Usenet. Există peste

15000-20000 de grupuri de ştiri la care este posibilă afilierea. Fiecare grup are o singură temă
şi acoperă preocupări şi interese diverse, de la muzică la aeronautică, de la glume şi sport la
meserii. Unele grupuri de ştiri sunt dedicate discuţiilor, iar altele sunt adevărate servicii de
informare în care se pot cere sfaturi de la specialiştii din întreaga lume.
La intrarea într-un grup de ştiri primeşti o copie cu articolele recente scrise de membrii
acestuia. De asemenea, poţi scrie şi transmite grupului articole pe aceeaşi temă sau poţi
participa la dezbateri.

Numelegrupului deştiri

Orice grup de ştiri Usenet are un nume unic. Orice nume are două părţi. Prima
componentă descrie tema de bază (topic) acoperită de grup.
Mai jos prezentăm câteva dintre subiectele grupurilor :
• com. - Grupuri de ştiri de calculatoare care se ocupă de tot ce ţine de domeniul
calculatoarelor şi tehnologiei de calcul. Sunt foarte utile pentru a solicita ajutorul
experţilor;
• biz. - Grupuri de ştiri de afaceri care „discută” despre produse noi, idei şi oportunităţi de
afaceri;
• soc./talk. - Grupuri de ştiri sociale şi de comunicare care dezbat probleme sociale,
culturale, politice, religioase etc.;
• alt. - Grupuri de ştiri alternative – cuprind toate categoriile de teme, dar într-un mod
neobişnuit, câteodată hazliu;
• news. - Grupuri de ştiri pentru sfătuirea celor care folosesc Usenet-ul pentru prima dată;
• rec. - Grupuri de ştiri de agrement care acoperă sporturi, jocuri de toate categoriile;
• reci. - Grupuri de ştiri ştiinţifice, utilizate de savanţi în scopul diverselor cercetări.
20
20
 A doua componentă a numelui unui grup de ştiri – numită şi subtemă – limitează aria
subiectului tratat de grup. De exemplu, un nume de grup de ştiri imaginar ar putea fi
rec.music.abba. Deci este vorba de un grup de ştiri de agrement, cu subiect muzical şi, mai
precis, muzica grupului ABBA.

Accesulla grupuriledeştiri

Cei mai mulţi furnizori oferă, în pachetele utilizate în Internet, accesul la grupurile
Usenet. De obicei furnizorii oferă un program ce permite citirea şi transmiterea ştirilor care
ajută la găsirea, citirea şi transmiterea unor articole.
Netscape Navigator include o facilitate de tip cititor de ştiri utilizând o fereastră
specială.

Deschidereacititoruluideştiri

După ce se realizează legătura, deci se trece în modul on-line, se deschide fereastra

cititorului de ştiri al Netscape Navigator-ului. În prima etapă se afişează o listă a numerelor
tuturor grupurilor de ştiri, prin selectarea şi acţionarea butonului sau „menu”-ului care permite
vizualizarea tuturor grupurilor de ştiri. În fereastra Netscape News trebuie selectată, din
„menu”-ul Options, facilitatea Show All News groups, ceea ce va permite vizualizarea listei
grupurilor de ştiri. Lista existentă pe server se poate copia şi pe PC-ul propriu, ceea ce va
permite vizualizarea ei şi după deconectarea de la Internet.

Înscrierea

Pentru a te putea înscrie (subscribe) într-un grup de ştiri, trebuie localizat, mai întâi,
numele acestuia pe listă şi, de asemenea, trebuie selectat butonul sau punctul de „menu” de
înscriere. În fereastra Netscape News se face clic în cutia de lângă numele grupului. Afilierea
la Usenet e gratuită.

Renunţarea

Pentru renunţarea (unsubscribe) la înscrierea la un grup, se face clic asupra semnului

de marcaj (în sensul dispariţiei semnului de marcaj) sau se selectează butonul specializat
pentru renunţare.
21
21
 1.12. Corespondenţa cu grupurile de ştiri

În continuare se prezintă modalităţile în care poţi activa ca membru al unui grup de

ştiri, trimiţând şi primind articole.

Colectareaarticolelor

Mesajele transmise grupurilor de ştiri se numesc articole sau scrisori. Pentru cel
înscris într-un grup de ştiri, Server-ul de ştiri va trimite câte o copie din toate articolele trimise
recent la grupul respectiv. Pentru colectarea acestor articole, trebuie ca PC-ul propriu să fie
on-line (contact în Internet). Apoi se deschide fereastra cititorului de ştiri şi apare un număr
lângă fiecare grup de ştiri la care aparţii prin opţiune. Acest număr indică articolele noi
existente în grupurile de ştiri.

Folosireaarticolelor

Se face clic pe numele grupului de ştiri la care se doreşte accesul. Vă va fi vizualizată

o lista cu toate articolele noi. Se face clic pe numele unui articol pentru a-l copia. Citirea se
recomandă a se face după deconectarea de la reţeaua telefonică, pentru a scădea plata
conectării telefonice.

Urmărirea

După citirea unui articol, cititorul de ştiri va marca articolul ce „citit” (parcurs). La
revenirea în lista de articole, vor apare listate numai articolele noi care nu au fost citite.
Trebuie verificat zilnic dacă există un mesaj la grupul de ştiri care a fost ales, deoarece cele
mai multe servere şterg articolele după câteva zile.
Când intri într-un grup de ştiri este bine să citeşti mai întâi articolele scrise de alţi
membri, ca să-ţi faci o idee în legătură cu ceea ce se discută, şi după aceea să transmiţi
articole proprii. Cele mai multe grupuri de ştiri au un articol cu întrebări puse frecvent
(Frequently Asked Question – FAQ). Acest articol este o listă cu întrebări frecvente ale noilor
membri. Articolul FAQ apare bilunar de obicei.

22
22
 Pregătireadeexpediere

La transmiterea unui articol unui grup, există trei opţiuni : se poate genera o nouă
discuţie, te poţi alătura unei discuţii în curs sau se poate transmite prin e-mail un răspuns
personal la un anumit articol.
Pentru a genera o nouă discuţie se procedează astfel :
• Se deschide fereastra utilizatorului de ştiri. Se dă clic pe numele grupului la care se
doreşte transmiterea articolului.
• Se dă clic pe butonul To : News şi va apare o fereastră pentru compunerea
mesajului.
• Se scrie pe scurt conţinutul articolului în cutia Subject, astfel încât cei interesaţi să-l
poată vedea când privesc lista. Se scrie articolul în partea aceea ferestrei care se numeşte
corp.
• Când articolul este gata, se realizează conectarea la Internet şi se selectează butonul
sau punctul de „menu” de trimitere.

Modurileincareseefectueazarăspunsurile

Există două modalităţi de a răspunde la un articol existent. Primul mod este

transmiterea unui răspuns la grupul de ştiri. Acest mod de transmitere se numeşte urmare
(continuare) (following up). Al doilea mod de transmitere este răspunsul personal pentru
autorul articolului prin e-mail. Acest mod se numeşte replică (replying). Procedura se
desfăşoară astfel:
• Se deschide articolul, la care se doreşte formularea unui răspuns, prin selectarea
butonului Re News. Pentru a răspunde personal la e-mail, se selectează Re Mail; va apare o
fereastră în care se poate scrie mesajul. Cutia Mail To va fi adresată automat, iar corpul
mesajului va conţine o copie a articolului la care se răspunde. Această copie poate fi editată
lângă răspunsul propriu. Apoi se compune mesajul propriu, se realizează conectarea la
Internet şi se selectează butonul sau punctul de trimitere asupra căruia trebuie acţionat.
INTREBARE – RASPUNS

Care sunt etapele corespondenței în cadrul grupurilor de știri?

23
23
 1.13. Poşta electronică (e-mail)

Poşta electronică (e-mail) este o modalitate de utilizare a calculatorului pentru a

transmite mesaje altor beneficiari (utilizatori) ai Internet-ului. Prin e-mail se pot transmite
mesaje mai repede şi mai ieftin decât prin poşta normală. Un e-mail transmis de la New-York
la Tokyo poate ajunge într-un minut şi costă cât o convorbire telefonică locală, inclusiv pretul
abonamentuluila serviciul e-mail de la ISP.

Adresele dee-mail

Ca şi în sistemul poştal clasic, în poşta electronică e-mail trebuie cunoscută adresa

destinatarului înainte de a-i transmite un mesaj. Fiecare utilizator Internet are o adresă e-mail
unică. La deschiderea unui cont la un furnizor de serviciu, se primeşte propria adresă. O
adresă e-mail are două secţiuni principale: numele utilizatorului şi numele domeniului. User
name este de obicei numele persoanei care utilizează e-mail-ul (Serviciul on-line Compu
Serve utilizează un număr în loc de nume).
Numele utilizatorului este urmat de simbolul @. Numele domeniului precizează
informaţii despre calculator şi localizarea sa. Iată un exemplu de adresă de e-mail:

Figura 1.2 – Exemplu de adresă de e-mail

Cumfuncţioneazăe-mail-ul?

La transmiterea unui mesaj e-mail de la calculatorul propriu, acesta ajunge la un

calculator numit mail server. De aici, trece prin Internet printr-un lanţ de mail-servere până la
destinaţia precizată.
Un mesaj se poate transmite altui utilizator de Internet prin e-mail oriunde pe
suprafaţa globului.

24
24
 De asemenea, se poate construi şi o „agenda” de adrese, la îndemână, pentru adresele
e-mail cele mai des folosite.

Software pentrue-mail

Pachetul de software oferit de furnizorul de Internet permite transmiterea şi

recepţionarea e-mail-ului.

Pregătirea unui e-mail

Se deschide fereastra programului e-mail şi se selectează butonul (facilitatea) din

„menu” pentru compunerea unui mesaj nou. Pentru exemplificare, se va folosi fereastra de
compunere mesaje (Message Composition) a produsului program Netscape Mail.
Fereastra conţine o secţiune de antet şi o secţiune de corp.

Completareaantetului

Prima acţiune înainte de transmiterea unui e-mail este completarea secţiunii antet.
În cutia Mail To se înscrie adresa e-mail a destinatarului mesajului transmis. În cutia
CC se poate înscrie adresa oricărui alt destinatar căruia doreşti să-i transmiţi o copie a
mesajului transmis.
Apoi, în cutia Subject se va scrie o propoziţie relevantă despre conţinutul mesajului
transmis de tip Short acronym. Este eficient să se scrie mesajul înainte de perioada de
conectare. Astfel există posibilitatea de a verifica corectitudinea şi conciziunea mesajului
înainte de a fi realizată conectarea. Plasarea mesajului se va face în secţiunea de corp.

Transmitereaunuimesajprine-mail

După ce un mesaj a fost scris, se selectează butonul Send din „menu” pentru
transmitere.
În momentul selectării butonului Send este necesara conectarea calculatorului la
Internet. Dacă conectarea la Internet nu este realizată, calculatorul, după acţionarea butonului
Send, va salva mesajul redactat şi la următoarea conectare mesajul va fi transmis sau va
incepe automat secventa de conectare dial-up, functie de cum a fost setat.

25
25
 Recepţionarea mesajelore-mail

Orice e-mail transmis către beneficiar va fi stocat într-o cutie poştală de către
furnizorul acestuia.

Cumtrebuiecititune-mail?

Pentru a putea prelua un e-mail trebuie să fi conectat on-line. Apoi se deschide

fereastra e-mail şi se selectează butonul sau punctul de „menu” care caută mesajele noi. Orice
mesaj va fi automat copiat pe calculatorul local. Multe programe e-mail plasează scrisorile noi
într-un catalog sau cutie de intrări (in-bon). La deschiderea cutiei, mesajele vor apare într-o
listă în care apar expeditorii, subiectele şi datele.
Pentru a citi un mesaj se face dublu clic pe numele său. Pe ecran a apare mesajul cu
antetul, expeditorul, tema şi data, urmate de textul respectiv.

Răspunsullaune-mail

Se deschide mesajul la care se doreste transmiterea unui raspuns şi se selectează

butonul sau punctul de „menu” de răspuns. Utilizând programul Netscape Mail, punctul de
răspuns este Re: Mail. Clicând pe el va apare o fereastră de compunere a mesajului cu adresa
expeditorului în cutia Mail To şi cutia Subject: completată (un text care se referă la subiectul
mesajului initial, foarte scurt). Corpul mesajului va conţine o copie a e-mail-ului original.

Ricoşareaunuie-mail

Uneori un e-mail nu ajunge la destinaţie. Orice e-mail care nu găseşte destinatarul şi

este transmis înapoi, se spune că a ricoşat (bounced). Dacă apare un e-mail ricoşat, chiar după
câteva zile, probabil că a fost o pană pe Internet sau adresa destinatarului a fost inscrisa gresit.
Trebuie retransmis; dacă şi în această situaţie ricoşează, este posibilă existenţa unei greşeli în
„numele destinatarului”.
Un mod sigur de a primi mesajele e-mail este afilierea la una dintre listele de
corespondenţă (mailing lists) de pe Internet.
În acest mod de lucru poţi discuta multe subiecte cu alţi amatori, iar prin liste trimiţi şi
primeşti articole prin e-mail.

26
26
 Găsireauneilistedecorespondenţă

Pentru a găsi un index al „mailing list”-elor existente pe Internet, se deschide browser-

ul Web propriu şi se scrie următorul URL:
http://www.Neosoft.com/internet/paml/bysubj.html
Ca urmare a accesului va apare un „menu” cu grupări de subiecte listate pe mai multe
coloane. Dacă se face clic pe un subiect dorit, se va vizualiza o listă a listelor poştale din
domeniul acelui subiect. Dacă se face clic pe numele unei liste, se va vedea un rezumat al
categoriilor de probleme discutate de abonaţii acesteia.

Înscriereaîntr-olistă

Pagina care conţine descrierea unei liste de corespondenţă (mailing list) trebuie să
conţină şi instrucţiuni despre modul de înscriere în aceasta. De obicei înscrierea implică
trimiterea unui e-mail la o adresă specificată conţinând un rând de subiect sau mesaj în corpul
e-mail-ului.
După înscrierea într-o listă de corespondenţă se primeşte un răspuns, la e-mail-ul
transmis, în câteva minute/ore. Acest e-mail de acceptare trebuie păstrat, deoarece este
necesar la continuarea activităţii. Mesajul primit confirmă acceptarea solicitării, regulile listei
de corespondenţă respective, adresa la care se transmite e-mail-ul şi informaţii despre modul
de renunţare la listă. O parte a listelor de corespondenţă au administratori care gestionează
mesajele primite; tot în mesajul de acceptare se comunică şi e-mail-ul administratorului.
Pentru rezolvarea unor probleme există şi posibilitatea contactării si dialogului cu
administratorul listei de corespondenţă. Ca membru al unei liste de corespondenţă, se primeşte
o copie a tuturor e-mail-urilor transmise.

TEST GRILĂ

Care dintre afirmațiile despre un server de e_mail de tip IMAP este

adevarată:
1. e-mail-ul se poate citi din oricare loc din lume
2. e-mail-ul este transferat automat pe calculatorul propriu și
șters de pe server
3. nu permite transmiterea de e-mail cu attachment

27
27
TEST GRILĂ

Pentru a vizualiza o pagina de tip HTML avem nevoie de:

1. un browser de Internet
2. un client de e-mail
3. o conexiune la Internet

1.14. Fişiere prin Internet

Există sute de site-uri pe Internet, cu fişiere care pot fi copiate de la fişiere cu text la
software specializat, de la poze la clipuri sonore. Metoda de bază de transfer prin Internet se
numeşte File Transport Protocol (FTP), iar un mod simplu de utilizare a FTP-ului este un
browser web, cum ar fi Netscape.

GăsireafişierelorFTP

Fişiere FTP sunt stocate pe toate calculatoarele care dispun de acest serviciu şi sunt
numite site-uri FTP. Găsirea lor este posibilă prin adresele unice, numite URL-uri, de care
dispun aceste fişiere (FTP). URL-urile acestor fişiere încep cu literele ftp://. La căutarea prin
Web se vor găsi şi pagini Web care au link-uri de hipertext la site-urile FTP unde se găsesc
fişiere de copiat.
Există o listă a „site”-urilor FTP la adresa: http://hoohoo.ncsa.niuc.edu/ftp-
interface.html.
Pentru găsirea fişierelor FTP, se recomandă utilizarea unui serviciu de căutare (Yahoo
!, Infoseek). Dacă, de exemplu, se utilizează Infoseek pentru a afla un nou program de
browser, se va proceda astfel:
Se scriu cuvintele software, browser şi best în cutia de căutare şi se face clic pe
butonul Search Now. În lista de URL-uri care apare se pot găsi fişiere FTP căutate. Pentru
copierea unor astfel de fişiere FTP se face clic pe link-ul de hipertext. (Produsul Infoseek
oferă o perioadă gratuită de lucru, iar după aceea pentru utilizare se solicită taxă.)
Uneori este nevoie de permisiune sau „acces autorizat” pentru a copia fişierele de pe
Internet, dar există şi multe fişiere disponibile care pot fi utilizate de oricine. Acestea din urmă
se numesc site-uri FTP anonime, deoarece nu trebuie să foloseşti o parolă specială pentru a
putea să copiezi fişierele respective pe calculatorul propriu.

28
28
 UtilizareafisierelorFTP

Fie că se scrie URL-ul unui site FTP în browser-ul propriu, fie că se face clic pe link-ul
de hipertext al unui site FTP, browser-ul propriu se va conecta automat sau va face „log in” la
calculatorul (PC-ul) unde sunt stocate fişierele. Se poate vizualiza o listă cu toate fişierele
dintr-un site FTP, se selectează fişierul dorit şi se face clic pe acesta.

Copierea

Înainte de a se efectua copierea (down loading) unui fişier, va apare cutia de dialog
Save As. Trebuie atribuit fişierului un nume şi trebuie selectat locul de stocare. Se poate alege
între salvarea fişierului pe hard-discul calculatorului sau pe o dischetă. În final se face clic pe
butonul OK. Fişierul se va copia şi va apare o fereastră de dialog Saving Location cu detalii
despre fişierul care a fost copiat.

Compactare(Zip-uirea)

Multe fişiere FTP sunt comprimate, ceea ce înseamnă că au dimensiuni mai mici: pe
de o parte, pentru a ocupa loc mai puţin la stocarea pe hard-disc, iar, pe de altă parte, se pot
transfera prin Internet mai repede. Un fişier astfel comprimat se numeşte arhivă. Dacă se
doreşte accesul la fişierul comprimat, el trebuie „decomprimat”, adică adus la mărimea iniţială
pentru a putea fi utilizat pe calculator. Unele fişiere FTP se decomprimă automat. Dacă cu
fişierul nu se petrece acest fenomen, este nevoie de un program special destinat acestei
acţiuni.

SoftwarepentruInternet

Multe din cele mai noi software-uri pentru Internet se pot copia din reţeaua proprie
Internet. Unele din aceste programe pot fi mai performante sau mai noi decât cele cumpărate
din magazinele dedicate software-ului specializat pentru Internet.

29
29
INTREBARE - RASPUNS

Precizați modul de găsire a fisierelor FTP?

Telefonul prin Internet

Există programe care permit să se utilizeze calculatorul ca telefon. Internetul poate

transmite sunetul în acelaşi fel în care sunt transmise şi alte date.
Pentru a vorbi prin Internet este nevoie de un microfon, o pereche de difuzoare – toate
conectate la calculator – şi un card de sunet (placă cu circuite imprimate dedicate). Cel cu care
se vorbeşte trebuie să dispună de un set de echipamente similar. Ambele părţi vor utiliza un
program pentru această activitate, program existent în Internet necesar pentru realizarea
funcţionării.
Unul din marile avantaje ale telefoniei prin internet este acela că se poate suna
oriunde în lume la preţul unei convorbiri locale dintre calculatorul propriu şi calculatorul
furnizorului de servicii. Un dezavantaj este ca de multe ori calitatea convorbirii este mult sub
cea a unei legaturi telefonice obisnuite.

Videotelefoanele

Videotelefonia prin Internet permite vizualizarea persoanei cu care se vorbeşte pe

ecranul calculatorului propriu. Pentru a utiliza acest sistem este nevoie de un digitizor video şi
o cameră video conectate la calculatorul propriu. Camera video va realiza filmarea şi va
transmite datele prin Internet la alt utilizator. Va fi, de asemenea, nevoie de microfon,
difuzoare, carduri-video şi de sunet, de un program specializat de videotelefon, o conectare la
ISP de foarte buna calitate si ISP-ul conectat la Internet pe o banda larga.

Conferinţele

Telefonul şi sistemele videotelefonice prin Internet s-au dezvoltat pentru a permite mai
multor persoane să discute şi să se vadă reciproc în acelaşi timp. În acest fel se poate realiza o
dezbatere prin Internet.
30
30
 Internet RelayChat

Una din facilităţile Internet-ului este Internet Relay Chat (IRC). Această facilitate
permite conversaţii cu alţi utilizatori folosind tastatura. La scrierea unui mesaj, acesta apare
automat pe ecranul celuilalt utilizator. Acesta îl poate citi şi poate tasta răspunsul. Grupurile în
care „se întâlnesc” oameni pentru a conversa se numesc canale. Canalele IRC sunt controlate
de calculatoare speciale din Internet, numite Servere IRC, care transmit toate conversaţiile.

ProgrameleIRC

Pentru a intra într-un IRC, este nevoie de un program numit program client IRC.
Acest program va interpreta datele date de un server IRC. Se poate copia un client IRC de pe
Internet.
IRC este destul de dificil de utilizat, în sensul necesităţii comunicării multor coduri şi
comenzi către calculator pentru a-l putea gestiona într-o anumită activitate. Pentru a stăpâni
această manipulare, este necesară parcurgerea tuturor instrucţiunilor şi sfaturilor precizate în
programul client IRC.

INTREBARE - RASPUNS

Ce este Cyberchat-ul ? Definiti principalele componente ale acestuia.

INTREBARE - RASPUNS

Care sunt avantajele comunicarii prin IRC ?

31
31
 2. Arhitectura internetului

2.1. Coordonarea Internetul –ului ?

Una din întrebările referitoare la Internet este: cine îl conduce ? Nu există conducere
centralizată a Internetului. Există mii şi mii de reţele individuale ale diverselor organizaţii,
fiecare dintre acestea având conducere şi finanţare proprie. Împreună, aceste reţele şi
organizaţii formează „lumea” interconectată a Internetului.
Pentru ca reţelele şi calculatoarele să coopereze trebuie să existe un acord general
referitor la protocoalele Internet şi standardele pentru protocoale. Aceste protocoale şi
standarde sunt expuse în RFC-uri (requests for comment) acceptate de către utilizatorii şi
organizatorii Internetului.
O mare diversitate de grupuri ajută la stabilirea standardelor specifice şi la educarea
persoanelor pentru a utiliza corect Internetul.
De majoritatea problemelor de arhitectură ale Internet-ului se ocupă Internet Activities
Board (IAB), susţinut material de Internet Society (grup privat non-profit). De modul cum
evoluează protocoalele TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) se ocupă
Internet Engineering Task Force (IETF) (www.ietf.org).
Word wide web Consortium (W3C) are ca responsabilitate perfecţionarea standardelor
pentru evoluţia părţii celei mai dinamice a Internet-ului World Wide Web (www.w3.org).
Supravegherea înregistrării domeniilor Internet-ului este făcută de administratorii (registrar)
care cooperează între ei pentru ca domeniile să fie deţinute unic de către o firmă/persoană
(www.zdnet.com şi www.quepublishing.com).
Reţelele sunt interconectate într-o mare varietate de forme. Pentru eficientizare,
reţelele locale se reunesc în consorţii, denumite reţele regionale. Liniile care leagă reţelele pot
fi simple (liniile telefonice) sau complexe (fibre optice, legături prin microunde, transmisii
prin satelit).
TEST GRILĂ

De problemele de arhitectura ale Internet-ului ( din punct de vedere al

standardizarii ) se ocupa :
1. Internet Activities Board (IAB)
2. Internet Engineering Task Force (IETF)
3. World Wide Web Consortium

32
32
 2.2. Structura Internet-ului

Organizaţiadereţele

Internet-ul este o organizaţie deschisă de reţele, pe care nici un grup nu o conduce şi

nu o finanţează în totalitate. Există organizaţii private, universităţi şi agenţii guvernamentale
care plătesc pentru Internet şi conduc părţi ale acestuia.

FinanţareaInternet-ului

De exemplu, în S.U.A., prin intermediul agenţiilor, Guvernul federal plăteşte pentru

unele magistrale de mare viteză.
• magistrala de mare viteză vBMS – very hight-speed Backborne Network Services –
oferă o infrastructură de mare viteză pentru comunitatea educaţională şi de cercetare,
asigurând legătura între centrele de calcul foarte mari;
• Guvernul S.U.A. a înfiinţat Internet 2 pentru uzul universităţilor, o reţea superrapidă,
prin care se pot transfera date cu viteze de 2,4 gigabiţi pe secundă).
Reţeleleregionale furnizează şi întreţin accesul la Internet într-un anumit perimetru
geografic. Acestea constau din reţele şi organizaţii mai mici, din perimetrul precizat,
interconectate între ele pentru a furniza servicii mai bune.
Administratorii Internet – companii particulare care răspund de înregistrarea
domeniilor Internet pentru firme şi persoane fizice. Administratorii Internet sunt
supravegheaţi de către consilii de conducere formate din persoane fizice şi din instituţii
publice.
Furnizori de servicii Internet (ISP) pun la dispoziţia doritorilor conexiuni la Internet.
Furnizorii conduc segmentele proprii ale Internet-ului şi pot furniza conexiuni la mare distanţă
– magistrale (back borne). De asemenea, şi companiile telefonice reprezintă o sursă de
conexiuni la distanţă pentru Internet.
Societatea Internet este o organizaţie privată, non-profit, care face recomandări
tehnologice şi de arhitecturi referitoare la Internet (funcţionarea TCP/IP şi a altor protocoale
ale Internet-ului). Aceasta orientează şi direcţiile de dezvoltare ale Internet-ului.

33
33
 2.3 Cum sunt transmise datele prin Internet?

Procedeul de transmitere a unei informaţii prin Internet la destinaţia dorită este foarte
complex. La transmiterea informaţiei prin Internet Transmission Control Protocol (TCP) –
limbajul utilizat pentru comunicarea prin Internet –, aceasta este spartă în pachete. PC-ul
propriu transmite aceste pachete reţelei locale, respectiv Societăţii furnizoare de servicii
Internet (ISP). În continuare, pachetele „călătoresc” prin mai multe nivele de reţele,
calculatoare şi linii de comunicaţie până ajung la destinaţie. Componente hardware
specializate procesează aceste pachete şi le orientează către destinaţia corectă, constituind
liantul principal care menţine Internetul. Cele mai importante componente hardware din
această categorie sunt: conectorii (hubs), punţile (bridges) – dispozitive de legătură între
reţele, porţile de acces, repetoare (repeaters) şi rutere (routers).
Conectorii leagă mai multe grupuri de calculatoare, permiţând calculatoarelor să
comunice între ele. Punţile leagă reţelele locale (Local Area Network) între ele, realizând
selecţia datelor pentru reţeaua proprie, precum şi pentru alte reţele. Ruterele sunt necesare
când datele sunt transmise între două reţele diferite, determinând destinaţia fiecărui pachet.
La nivelul cel mai de jos (ca localizare) se află reţelele locale ale firmelor. Reţelele de
nivel mediu conectează reţelele locale utilizând linii telefonice rapide şi legăturile prin
microunde. O reţea regională este o reţea de nivel mediu într-o zonă geografică. O reţea
WAN (Wide Area Network) constă dintr-o organizaţie cu mai multe site-uri care au reţelele
legate împreună.
Când un pachet călătoreşte de la un PC dintr-o reţea locală (LAN) a unei reţele de
nivel mediu către un PC plasat într-o altă parte a reţelei de nivel mediu, unul sau mai multe
rutere transmite/transmit pachetele la destinaţia lor corectă. Dacă destinaţia este în afara
reţelei de nivel mediu, pachetele sunt transmise la Network Access Point (NAP), care
foloseşte pentru transmisie o magistrală de mare viteză (Mb/Gb pe secundă).

TEST GRILĂ

Din categoria componentelor hardware specializate pentru procesarea

pachetelor si a orientarii acestora catre destinatie fac parte:
1. puntile (bridges)
2. serverele
3. ruterele (routers)

34
34
 Se poate apela un calculator mare conectat la Internet printr-un serviciu online sau o
companie care furnizează servicii Internet (ISP), sau printr-un modem de cablu. Reţele token-
ring trec datele în „jetoane” de la un calculator la altul într-o configuraţie inelară sau în stea.
În reţelele Ethernet datele circulă de la un server la un calculator din reţea.
Solicitările şi expedierile de date sunt manevrate de rutere; ele realizează majoritatea
activităţilor de direcţionare a traficului pe Internet. Ruterele transmit informaţiile de la reţea la
reţea. Datele pot fi transferate între reţele în diferite moduri, cu diferite viteze.
• liniile telefonice obişnuite pot transmite date cu o viteză de 56 kbps (kilobiţi pe
secundă).
• liniile telefonice închiriate pot transporta date cu viteze mai mari (legătura T1 cu
viteza de 1,544 Mbps, legătură T3 cu viteza de 44,754 Mbps).
• liniile telefonice speciale : Integrated Services Digital Network (ISDN).
• conexiunea prin cablu optic conexiunile de înaltă viteză Digital Subscriber Line
(DSL).
Datele se pot transfera şi prin magistrala de viteză înaltă. Pentru a intra în această
magistrală, datele sunt transmise la un punct de acces în reţea Network Access Point (NAP).
Una din reţelele de înaltă viteză este VBNS (transmite datele cu viteza de 156 Mbps).

TEST GRILĂ

Majoritatea activitatiilor de directionare a traficului pe Internet sunt

manevrate de :
1. repetoare (repeaters)
2. rutere (routers)
3. punti (bridges)

2.4. Cum funcţionează protocoalele TCP/IP ?

Activitatea celor mai importante două protocoale pe Internet – Transmission Control

Protocol (TCP) şi Internet Protocol (IP) – se referă la:
• „spargerea” oricărei informaţii sau mesaj în elemente numite pachete;
• livrarea acestor pachete la destinaţia corectă;
• reasamblarea pachetelor în forma lor originală.
Protocolul TCP „sparge” şi reasamblează pachetele, iar protocolul IP răspunde de
transmiterea pachetelor la destinaţia corectă.

35
35
 Internet-ul este o reţea bazată pe schimbul de pachete (packet switched network). Într-
o asemenea reţea nu există o legătură între expeditor şi destinatar. Protocolul TCP/IP „sparge”
informaţia transmisă în pachete mici; ea poate fi transmisă pe căi diferite în acelaşi timp şi în
final se realizează asamblarea pachetelor la destinaţie.
Pentru comparaţie, sistemul telefonic este o reţea cu conexiune directă între expeditor
şi destinatar (circuit switched network), în care, după realizarea conexiunii, acea parte a reţelei
este destinată numai acestei conexiuni.
Pentru ca PC-ul să se poată conecta la Internet, acesta are nevoie de componente
software specifice care înţeleg şi interpretează protocoalele TCP/IP. Aceste componente se
numesc socket al TCP/IP. Pentru PC-uri denumirea este win sock în diferite versiuni
disponibile. PC-urile pot utiliza anumite părţi (facilităţi) ale Internet-ului fără să utilizeze Win
sock/Mac TCP. De exemplu, nu poţi vedea paginile Web fără Win sock. Modalităţile de
conectare ale unui calculator la Internet sunt :
• printr-o conexiune directă (via LAN);
• un cablu modem;
• o linie DSL;
• conectarea prin modem.
Pentru modalităţile de conectare a, b, c este necesară o placă de reţea (inclusiv driver-
ul specific) pentru asigurarea interfeţei între reţea şi placa de reţea. Pentru modalitatea de
conectare de la punctul d, calculatorul utilizează unul din următoarele protocoale de reţea:
Serial Line Internet Protocol (SLIP) sau Point-to-Point Protocol (PPP). Protocoale SLIP şi
PPP sunt destinate calculatoarelor conectate la Internet printr-o conexiune serială prin modem.
În general, PPP furnizează o conexiune mai sigură decât SLIP. Calculatoarele pot apela
Internet-ul fără să utilizeze socket-ul TCP/IP, SLIP sau PPP, dar nu pot utiliza astfel toate
facilităţile acestuia. Internet-ul este o reţea care se bazează pe schimbul de pachete (packed
swiched network); deci la transmiterea datelor în Internet între două PC-uri, acestea sunt
„sparte” în mici pachete. Comutatoarele, numite rutere, trimit fiecare pachet individual prin
Internet. După ce toate pachetele ajung la destinaţie, ele sunt recombinate în forma lor
originală. Protocolul IP (Internet Protocol) dirijează datele, iar Transmission Control Protocol
(TCP) „sparge” datele în pachete şi le recombină.
Datorită unor limitări hardware, dar şi de alte naturi, datele transmise prin Internet sunt
sparte în pachete cuprinzând cca 1500 de caractere fiecare. Fiecărui pachet îi este atribuit un
antet (header) care conţine informaţii de identificare, utile la reasamblare. De asemenea, TCP
calculează şi adaugă fiecărui pachet o cifră de control cu ajutorul căreia determină la recepţie
dacă în timpul transmisiei au apărut erori.
36
36
 Fiecare pachet este pus într-un „plic” IP. „Plicurile” conţin antetul (adresa
expeditorului, adresa destinatarului, durata păstrării pachetului etc.).
După ce toate pachetele au fost recepţionate fără erori de către calculatorul destinatar,
TCP le asamblează în forma originală. Ruterele examinează „plicurile” şi adresele lor şi
determină calea cea mai eficientă pentru expedierea fiecărui pachet. Deoarece încărcarea
traficului pe Internet se modifică tot timpul, pachetele pot ajunge la destinaţie într-o altă
ordine şi rearanjarea lor revine tot protocolului TCP.
La destinaţie, TCP-ul calculează cifra de control pentru fiecare pachet, compară
această cifră cu cifra de control asignată pachetului respectiv şi – dacă cele două cifre nu
coincid, datele probabil fiind deteriorate în timpul transmisiei – solicită ca pachetul original să
fie retransmis.

TEST GRILĂ

Activitatea protocolului Transmission Control Protocol (TCP) se refera la :

1. livrarea pachetelor de date la destinatia corecta
2. « spargerea » oricarei informatii in componente numite pachete
3. reasamblarea pachetelor de date in forma lor originala (initiala)

Fiecarui pachet i se adauga o cifra de control cu ajutorul careia se

determina la receptie :
1. pozitia pachetului de date in componenta mesajului initial
2. daca in timpul transmisiei au aparut erori
3. daca destinatarul « atins » este cel precizat de expeditor

2.5. Structura software a Internet-ului

Internet-ul funcţionează pe baza modelului client/server de livrare a informaţiei. Acest

model constă în conectarea unui calculator-client care solicită informaţii de la un calculator-
server (gazdă), unde sunt stocate informaţiile solicitate. De fapt, clientul solicită serviciile
unui calculator mai mare, ca de exemplu :
• căutarea informaţiilor şi transmiterea lor la client (interogarea unei baze de date de pe
Web);
• livrarea paginilor Web;
• tratarea mesajelor e-mail primite şi expediate.

37
37
 Conectarea la un server se realizează în diverse moduri: printr-o reţea locală (LAN),
printr-o linie telefonică, printr-un modem cu cablu sau modem DSL. Realizarea unei reţele
client/server este susţinută de ideea de a se permite mai multor utilizatori (clienţi) să aibă
acces la aceleaşi aplicaţii sau fişiere care sunt stocate pe un server.
În cazul World Wide Web-ului, clientul este un browser de pe PC-ul solicitant, iar
server-ul este un calculator-gazdă amplasat pe Internet. Browser-ul transmite server-ului o
solicitare pentru o anume pagină Web, iar acesta procesează solicitarea şi transmite un
răspuns browser-ului (o pagină Web cel mai des).
Conexiunea între client şi server este menţinută pe durata schimbului efectiv de
informaţii. După transferarea unei pagini Web de la calculatorul-gazdă (server), conexiunea
HTTP (Hypertext Transfer Protocol) dintre server şi client se întrerupe. Cu toate că
conexiunea HTTP este întreruptă, ISP-ul menţine conexiunea TCP/IP cu Internet-ul.
Modelul client/server permite unui PC să ruleze software de navigare pentru a executa
funcţii de căutare prin accesarea unor servere-gazdă. O parte dintre aceste funcţii sunt
îndeplinite de o tehnologie numită Common Gateway Interface (CGI).
În esenţă, arhitectura client/server permite ca Web-ul să fie conceput ca un mediu de
stocare fără limite sau ca o bază de date distribuită pe mii de calculatoare-gazdă, toate
accesibile oricărui PC solicitant.
TEST GRILĂ

Dupa transferarea unei pagini Web de la calculatorul gazda (server)

conexiunea http (Hypertext Transfer Proticol) dintre server si client :
1. se intrerupe
2. nu se intrerupe
3. se mentine numai conexiunea TCP / IP (a clientului cu Internet-

2.6. Funcţionarea arhitecturii client/server

Folosind TCP/IP, browser-ul emite solicitări HTTP server-ului–gazdă. Orice solicitare

este dezmembrată în pachete HTTP, care sunt transmise prin infrastructura de comunicaţii
TCP/IP pe Internet până la calculatorul-gazdă.
Calculatorul-gazdă rulează software-ul server, care permite separarea solicitării
efective de pachete şi execută serviciul cerut. Faptic, această chestiune presupune :
• căutarea şi transmiterea la PC-ul–client a unei anumite pagini Web;
• efectuarea unei interogări a bazei de date şi transmiterea la client a
rezultatului sub forma unei pagini Web.
38
38
 Calculatorul-gazdă adăposteşte site-ul Web. Software-ul server al Web-ului permite
calculatorului-gazdă să găsească o pagină solicitată şi să o returneze unui client.
Bazele de date şi alte aplicaţii similare de pe calculatorul-gazdă sunt accesate şi
controlate prin CGI. La recepţionarea solicitării, pentru interogarea bazei de date, acesta o
înaintează server-ului special al bazei de date sau al aplicaţiei pentru procesare, prin
intermediul CGI.

2.7. Adresele şi domeniile Internet-ului

Componenta vitală care permite Internet-ului să funcţioneze este Domain Name

System (DNS) – Sistemul de nume de domenii – modul prin care calculatoarele comunică
între ele, realizând transmiterea unui e-mail sau afişarea unei pagini Web.
Dacă se doreşte accesarea unei anumite locaţii (vizitarea unei pagini Web), trebuie
scrisă o adresă de tipul: www.house.com.
O locaţie specifică de pe Internet este denumită şi Uniform Resource Locator – URL.
Sistemul de nume de domenii traduce această adresă într-o serie de grupe de numere
numită adresă IP (Internet Protocol), ca de exemplu 128.23.43.121, marcând astfel locaţia
unui calculator pe Internet (identic cu un număr poştal).
Internet-ul a fost organizat în câteva domenii principale, diferenţiindu-se prin secvenţa
de litere cu care se termină adresa. Câteva exemple: .com (comercial), .org (organizaţie), .net
(furnizori de servicii de Internet şi reţele). Adresa numerică IP a unui server se schimbă de-a
lungul anilor, însă adresa de Internet (domeniul, subdomeniu etc.) rămâne aceeaşi.
Internet-ul nu poate înţelege adresele alfanumerice, aşa că serverele de nume
transformă aceste adrese în adrese numerice IP, utilizând un sistem de tabele care atribuie
fiecărei adrese alfanumerice o adresă IP corespunzătoare.
În funcţie de cum este setat calculatorul sau după cum operează furnizorul de Internet,
există adrese statice sau dinamice. O adresă IP statică nu se schimbă niciodată. Deoarece
numărul acestor adrese este limitat, furnizorii de servicii Internet (ISP) folosesc adrese
dinamice; altfel spus, de câte ori se realizează conectarea la Internet, adresa oferită va fi
diferită. Prin această metodă, ISP-urile nu trebuie să aibă adrese individuale pentru fiecare
abonat.

39
39
TEST GRILĂ

Adresele dinamice oferite de furnizorii de servicii Internet (ISP), ca

identificare:
1. nu se schimbă, la fiecare conectare
2. se schimbă, la fiecare conectare
3. se schimbă la solicitarea clientului

Funcţionareaadreselorşiadomeniilor

Internet protocol (IP) livrează mesajele pe baza adresei destinatarului,. adresă

exprimată sub forma a patru grupe de numere despărţite prin puncte. Deoarece este dificil să
se memoreze astfel de adrese complexe, se pot utiliza în locul lor adrese Internet formate din
litere şi cuvinte. Calculatoarele care se numesc servere pentru nume, „traduc” adresa
alfabetică într-o adresă numerică, permiţând astfel transmiterea e-mail-ului sau a unei
solicitări de pagină Web sau de acces într-o bază de date.
O adresă Internet este compusă din două părţi separate de semnul „@”. Prima parte a
adresei, în stânga semnului „@” se referă la persoana care deţine contul Internet, reprezentând
numele/o cale de identificare. A doua parte, în dreapta semnului „@” conţine numele
calculatorului-gazdă (eventual un server de e-mail) urmat de adresa Internet la care persoana
are un cont. La expedierea unui e-mail acesta merge la un server pentru nume, pentru a-i
înlocui adresa alfabetică cu adresa numerică IP.
Domain Name System (DNS) identifică numele celui mai mare domeniu şi tipul
organizaţiei. La stânga celui mai mare domeniu există informaţii despre organizaţie, care
indică ruter-ului cărei reţele să-i fie transmis e-mail-ul.
La stânga adresei Internet se găseşte numele calculatorului-gazdă, care indică ruter-
ului cărui calculator din interiorul domeniului trebuie să-i fie livrat e-mail-ul. Calculatorul-
gazdă, la recepţie, citeşte numele utilizatorului şi livrează mesajul la cutia poştală corectă.
TEST GRILĂ

Calculatoarele care « traduc » adresa alfabetică într-o adresă numerică

(pentru a realiza transmiterea e-mail-lui sau a unei solicitări de pagină
Web) se numesc :
1. servere pentru e-mail
2. servere pentru nume
3. servere pentru Web

40
40
 FuncţionareaserverelorDNS(DomainName System)

Pentru conectarea unui URL, adresa URL trebuie tradusă în adresa IP corectă. Din
acest motiv browser-ul propriu va contacta un server de nume local (întreţinut de ISP sau de
un serviciu local).

Din momentul în care browser-ul Web propriu deţine adresa IP a site-ului care se
doreşte contactat, el utilizează adresa IP pentru contactare, iar site-ul va transmite informaţiile
care au fost solicitate. Dacă informaţiile solicitate nu se află pe reţeaua locală, serverul de
nume local contactează un server de nume de pe Internet, care comunică server-ului local,
care servea de nume primare şi secundare au informaţii despre URL-ul solicitat. Informaţiile
sunt preluate fie din serverul primar, fie din serverul secundar (după locul în care sunt
înmagazinate) şi aduse în serverul local. Serverul local transmite informaţiile calculatorului
(PC) propriu.

FuncţionareaadreselorIPstaticeşidinamice

La contactarea PC-ului propriu la Internet acesta va fi identificat printr-un număr

numit IP. Adresele IP sunt de două feluri: statice şi dinamice. PC-ul păstrează o adresă IP
statică la fiecare conectare la Internet, iar adresa dinamică este alocată (ca identificare) la
fiecare conectare.
Pentru a obţine o adresă IP dinamică, PC-ul transmite un mesaj electronic numit
pachet DHCPDISCOVER către reţeaua sau ISP-ul la care se face conectarea. Acest pachet
conţine informaţii de identificare despre computer (inclusiv numele acestuia). Pachetul este
transmis prin reţea către serverul DHCP, care verifică lista cu adrese IP libere şi rezervă una
pentru computerul solicitant. Server-ul DHCP transmite un răspuns numit pachet
DHCPOFFER, care conţine numărul adresei IP rezervată şi alte informaţii specifice inclusiv
adresa IP a server-ului DHCP. PC-ul solicitant primeşte pachetul DHCPOFFER, acceptă
adresa IP rezervată şi transmite server-ului un pachet DHCPREQUEST, prin care se comunică
server-ului că ar dori să folosească adresa propusă (încă nu dispune faptic de ea). Dacă există
mai multe servere DH CP pe reţea, PC-ul solicitant ar putea primi mai multe pachete
DHCPOFFER.
În această situaţie PC-ul solicitant alege doar un singur pachet DHCPOFFER,
îndepărtându-le şi ignorându-le pe celelalte. Pachetul DHCPREQUEST este primit de server-
ul DHCP, iar ca răspuns el trimite PC-ului solicitant un pachet DHCPPACK. Acest pachet
41
41
oferă PC-ului solicitant dreptul de „a închiria” adresa IP cu drepturi depline, deci poate folosi
Internet-ul.
Server-ul DHCP care a oferit adresa împreună cu toate celelalte servere DHCP „ştiu”
că respectiva adresă IP este folosită de către PC-ul solicitant (deci nu va mai fi disponibilă
pentru nici un alt computer). În momentul când se realizează deconectarea de la Internet,
adresa IP este disponibilizată, iar server-ul DHCP o poate folosi pentru altă solicitare de
conectare la Internet.

TEST GRILĂ

În procesul de alocarea a adresei dinamice unui PC solicitant, dreptul

închirierii adresei IP cu drepturi depline (folosirea efectivă a Internet-ului)
este confirmat de pachetul :
1. DHCPOFFER
2. DHCPREQUEST
3. DHCPPACK

2.8. Funcţionarea ruterelor

Ruterele sunt agenţii de circulaţie a Internet-ului, realizând ca toate datele transmise să

ajungă la destinaţia dorită pe calea cea mai eficientă. La transmiterea şi recepţionarea de date
în Internet, acestea trec prin unul sau mai multe rutere pentru a ajunge la destinaţia finală.
Ruterele deschid pachetele de date IP pentru a identifica adresa de destinaţie şi a
calcula cea mai bună rută, trimiţând pachetul spre destinaţia finală. Dacă pachetul este destinat
unei adrese de pe aceeaşi reţea cu transmiţătorul, ruter-ul va transmite pachetul direct
destinatarului. Dacă pachetul este destinat unei adrese din afara reţelei ruter-ului, acesta va
transmite pachetul unui alt ruter mai apropiat de destinaţie.
La determinarea următorului ruter care va recepţiona pachetul, factorii : aglomeraţia
traficului şi numărul de salturi (rutere sau porţi de acces pe fiecare drum) intră în joc. Pachetul
IP conţine înscris numărul maxim de salturi pe care le poate face, iar ruter-ul va ţine seama de
această ştire, căutând o cale adecvată.
Ruterele au porturi de recepţie (input) şi de transmitere (output). La primirea unui
pachet de către un port de recepţie, o rutină software – proces de rutare (routing process) este
rulată. Acest proces are acces în antetul pachetului IP unde identifică adresa la care este trimis
pachetul. În continuare, se compară această adresă cu o bază de date internă – tabel de rutare
(routing table).

42
42
 Tabelul de rutare deţine informaţii despre porturile la care pachetele trebuie transmise.
Ruter-ul transmite pachetul către un anumit port de ieşire, iar acest port de ieşire transmite
datele din pachet către următorul ruter sau direct la destinaţie. Există două categorii de tabele
de rutare: statice şi dinamice. Tabelul static specifică căile fixate pe care pachetul le utilizează
pentru a ajunge la destinaţia finală, iar tabelul dinamic permite ca pachetul să aibă mai multe
căi de a ajunge la destinaţie.
Uneori pachetele sunt transmise la portul de intrare a unui ruter mai rapid decât poate
acesta să le proceseze. Când apare această situaţie, pachetele sunt transmise într-o zonă de
păstrare în RAM-ul ruter-ului numită coadă de intrare (input queue). prelucrarea se face în
ordinea venirii pachetelor, primul venit/primul ieşit (FIFO).
Există posibilitatea ca numărul pachetelor recepţionate să depăşească
capacitatea/lungimea cozii; în această situaţie respectivele pachete pot fi pierdute. In această
situaţie, protocolul TCP de la calculatorul de transmisie va retransmite respectivele pachete.
TEST GRILĂ

Dacă pachetele de date sunt transmise la portul de intrare a unui ruter mai
rapid decât pot fi procesate de ruter, pachetele peste rata de procesare :
1. se pastrează în coada de asteptare
2. se pierd
3. se blocheaza activitatea ruter-ului

Transmitereadatelorladistanţăprinrutere

Ruter-ul are porturi de intrare pentru recepţia pachetelor IP şi porturi de ieşire pentru
transmiterea pachetelor către destinaţie. La sosirea unui pachet la un port de intrare, ruter-ul
examinează antetul pachetului în scopul aflării destinaţiei.
După aflarea destinaţiei pachetului, consultă tabelul de rutare, de unde află care este
calea pe care pachetul trebuie s-o urmeze spre destinaţie. Pe baza informaţiilor din tabelul de
rutare, pachetul este transmis la un anumit port de ieşire, care transmite pachetul către un ruter
aflat ceva mai aproape de destinaţie şi tot aşa mai departe până la destinaţia finală.
Dacă pachetele vin la portul de intrare mai repede decât le poate procesa ruter-ul, ele
sunt plasate într-o coadă de aşteptare de intrare. prelucrarea pachetelor din coada de intrare
respectă regula FIFO (primul intrat, primul prelucrat). Coada de intrare are o lungime limitată,
iar dacă numărul pachetelor recepţionate depăşeşte această lungime, pachetele pot fi pierdute.
În această situaţie, protocolul TCP de la transmisie şi recepţie va genera retransmisia
pachetelor pierdute. Rutarea statică (static routing) se bazează pe un tabel de rutare statică

43
43
care dispune de anumite căi (fixate) pentru dirijarea pachetelor. Tabelului i se pot adăuga noi
rute, dar nu poate adapta rutele la modificările de trafic.

Figura 2.1 – Exemplu de rutare statică

Rutarea dinamică (dynamic routing) permite unui pachet să dispună de mai multe căi
pentru a ajunge la destinaţie. Alegerea unei anumite căi depinde de valorile traficului reţelei
care este variabil. În acest sens, la rutarea dinamică tabelul de rutare se modifică la
schimbarea condiţiilor şi a traficului din reţea.

Figura 2.2 – Exemplu de rutare dinamică

Există două tipuri de protocoale de rutare: protocoale de rutare internă (intern routing
protocols) şi protocoale de rutare externă (extern routing protocols). Protocoalele de rutare
internă sunt utilizate în reţelele Intranet (interne), iar protocoalele externe sunt utilizate de
obicei pentru rutere amplasate în Internet.
TEST GRILĂ

In cadrul unui tabel de rutare statica :

1. se pot adauga noi rute
2. se pot adapta rutele existente la modificarile de trafic
3. se pot adauga noi rute numai cu acceptul beneficiarului

2.9. Tipurile de fişiere Internet

Pe Internet se găsesc în general două tipuri (categorii) de fişiere :

• fişierele ASCII (American Standard Code for Information Interchange);
• fişiere binare.

44
44
 Fişierele ASCII se numesc adesea şi „fişiere-text” sau „fişiere-text ASCII”, şi conţin
numai date alcătuite din caractere simple. Fişierele binare conţin date codificate special care
pot fi rulate sau citite numai cu ajutorul unui software special.
Paginile Web sunt alcătuite din fişiere-text. Cu toate acestea, ele folosesc coduri
speciale în Hypertext Markup Language (HTML), care indică browser-ului de Web cum să
afişeze pagina de Web.
Mai există şi alte tipuri de fişiere care conţin informaţii de formatare şi grafice, cum ar
fi formatul Adobe Acrobat PDF, multe dintre ele fiind fişiere binare. Sunetul, imaginile,
animaţia şi imaginile video sunt frecvent prezente ca fişiere pe Internet. Fişierele de acest tip
sunt adesea foarte mari, necesitând un software special de citire şi uneori şi un hardware
special.

TipuridefişierepeInternet

Fiecare fişier conţine în antet-ul său informaţii dedicate. Antetul este reprezentat de
un anumit număr de biţi de la începutul fişierului. Software-ul care poate „citi” respectivul
fişier examinează mai întâi antet-ul pentru a determina tipul fişierului şi apoi procesează
fişierul în consecinţă.
Fişierelegrafice
Extensiile GIF şi JPEG sunt cele mai obişnuite formate grafice. Aceste tipuri de fişiere
permit schimbul de fişiere grafice între diferitele tipuri de calculatoare.
Programele grafice citesc de obicei ambele tipuri de fişiere binare precizate şi permit
procesarea lor rapidă. Formatele grafice GIF şi JPEG sunt cele mai utilizate în paginile Web.
Browser-ele Web sunt capabile să citească şi să afişeze aceste fişiere din paginile Web fără a
apela la un software ajutător.
Tipuridedocumente
O mulţime de documente sunt stocate sub formatele: .PS (Post Script) şi .PDF
(Adobe Acrobat). Acestea includ o serie de informaţii ca: locul de plasare al imaginii,
mărimea şi tipul fontului, sau informaţii de formatare specifice pentru vizualizarea paginii.
Pentru aceste tipuri de fişiere (Post Script, Adobe) este nevoie de cititoare speciale, care
permit vizualizarea documentului (paginii) în întregime prin Internet, cât şi tipărirea sa.
Fişieremultimedia
Fişierele Windows de sunet se termină cu extensia .WAV şi se pot rula cu ajutorul
unui player de sunet. De asemenea, există şi fişierele cu muzică în format MP3 (cu extensia

45
45
.mp3). Fişierele obişnuite de animaţie sunt fişiere Windows cu extensia .AVI, iar fişierele
obişnuite video au extensia .MPG.
Fişieretext
Pe Internet se găsesc de asemenea şi fişiere-text ASCII care se pot citi cu ajutorul unui
editor de texte sau prin intermediul unui procesor de text.

46
46
 3. Conectarea la internet

Conectarea la Internet se poate realiza în foarte multe feluri : prin linie telefonică, prin
cablu de înaltă viteză, prin conexiuni DSL, prin satelit, prin TV, prin reţele locale (LAN), prin
telefonul mobil etc. Rapiditatea la conectare este adevărata referinţă la orice conexiune
Internet: cu cât este mai rapidă conectarea, cu atât ea este mai bună.

3.1. Conectarea calculatorului la Internet

Cea mai obişnuită opţiune de conectare este aceea de a găsi un ISP (Internet Service
Provider) sau un serviciu online.
Conectarea propriu-zisă se poate realiza prin:
• modem tradiţional;
• modem special de cablu (permite folosirea cablului coaxial de televiziune; viteza
creşte faţă de conectarea clasică de 10 ÷ 100 de ori);
• conexiuni de tip DSL (Digital Subscriber Line);
• modem ISBN special (Integrated Services Digital Network), utilizat în intervalul de
lucru 64 kbs – 128 kbs;
• conectare Wireless (fără fir): ceva mai lentă decât o parte din metodele de mai sus, dar
permite accesul şi din poziţii mai izolate.
SerialLineInternetProtocol(SLIP)
Reprezintă o conectare [deplină] la Internet prin linie telefonică şi printr-un modem de
9600 bps sau mai mare. La aceste viteze se pot transmite pachete de programe în ambele
sensuri.
PointtopointProtocol(PPP)
Reprezintă o conectare la Internet prin linie telefonică şi prin modem. Este o legătură
mai sigură decât SLIP, deoarece verifică de două ori că pachetele Internet au ajuns fără erori.
Pachetele care conţin informaţii sunt retransmise.
Conectareadirectă
Calculatoarele puternice sau reţelele locale de calculatoare (LAN) pot fi conectate
direct la Internet. Când o reţea locală de calculatoare este conectată la Internet, toate
calculatoarele din respectiva reţea au acces deplin la Internet.
ConectareaprincablulTV
Internet-ul poate fi accesat prin sisteme de cablu TV, utilizând cablul coaxial TV.

47
47
 Trebuie folosit un modem special pentru acest tip de cablu. Vitezele de transmisie,
utilizând această conectare, sunt de 20 până la 100 de ori mai mari decât în cazul utilizării
unui modem convenţional.
ConectareautilizândliniileDSLşiISDN
Conexiunile telefonice digitale speciale (DSL) se folosesc pentru accesarea Internet-
ului la viteze foarte mari. Pentru acest tip de conexiune este necesar de asemenea un modem
dedicat. Liniile ISDN oferă conexiuni cu viteze cuprinse între 64 kbs – 128 kbs şi au nevoie
de asemenea de un modem specializat pentru acest tip de conexiune.
Accesulfărăfir(wireless)
Acest tip de legătură se poate practica fie din către un LAN, fie prin intermediul
telefonului mobil sau unui palmtop.
Servicii online
Apelând la un serviciu online, oferit de o întreprindere dedicată acestui tip de service,
se pot folosi integral toate resursele Internet-ului la capacitate maximă.

3.2. Funcţionarea modem-ului

Utilizatorii se conectează la Internet folosind ca element de legătură modem-ul.

Modem-ul permite calculatorului propriu să trimită şi să primească informaţii de la alte
calculatoare.
De obicei, când se foloseşte un modem pentru conectarea la Internet, se apelează la un
furnizor de servicii Internet (ISP). Contactarea la ISP reprezintă de fapt conectarea la un alt
modem ataşat la un calculator puternic, numit server. ISP-urile dispun de zeci sau sute de
modem-uri care acceptă apeluri de la abonaţi pentru conectare. Dacă nu reuşiţi să vă
conectaţi, modem-urile pot fi toate ocupate sau server-ul este în situaţia de a gestiona un
număr prea mare de apeluri simultan.
Modem-ul este controlat de către calculatorul-gazdă şi de către software-ul de
comunicaţii printr-un set de comenzi numit AT (set de comenzi Hayes). Aceste comenzi
„transmit” modem-ului cum să procedeze în fiecare moment într-o sesiune (deschiderea unei
linii, transmiterea tonurilor care pot fi înţelese de sistemul telefonic).
Istoric, la începuturile conectării, modem-urile puteau transfera date cu rata foarte
mica, 300/600 bps, astăzi rata de transfer ajungând la 56 Kbps. Zgomotul de fond al unei linii
telefonice „forţează” modem-ul să lucreze la viteze mai mici decât rata maximă de transfer
disponibilă (53Kbps), astfel că datele se pot pierde în timpul transmiterii.

48
48
TEST GRILĂ

Daca se foloseste un modem pentru conectarea la Internet si daca

nu se reuseste conectarea cu server-ul aceasta inseamna, ca :
1. modem-urile server-ului pot fi toate ocupate
2. server-ul a primit un numar prea mare de apeluri simultan pe
care nu le poate gestiona
3. apar obligatoriu ambele evenimente precizate la punctele 1 si
2

Realizareaconexiuniiunuimodem

Modem-urile sunt controlate de un software al calculatorului care utilizează setul de

comenzi AT. Prima comandă pe care o primeşte un modem este aceea de a deschide o
conexiune cu o linie telefonică. Următoarea comandă comunică modem-ului să furnizeze un
număr telefonic pentru a realiza conexiunea.
Modemul formează numărul, iar un alt modem răspunde la apel; în acest moment,
modem-ul propriu trimite un ton şi modem-ul care recepţionează (accesat) răspunde tot printr-
un ton. Astfel a fost stabilită o conexiune primară, modem-urile precizându-şi unul celuilalt,
modul de transmitere a informaţiilor (hardshake). Se pun de acord: viteza de conectare,
precum şi modul de utilizare a bitului de paritate pentru semnalarea erorilor în cadrul
comunicării.
În acest moment, poate începe schimbul de date – spre exemplu, date în format digital,
transmiţându-se de către PC-ul propriu către modem. Sistemul de telefonie, spre deosebire de
PC, lucrează cu informaţii de tip analogic. Informaţiile digitale sosite de la PC trebuie
„traduse” (convertite) în informaţii analogice pentru a putea fi transmise prin sistemul
telefonic. Modem-ul preia informaţia digitală şi o „modulează” (transformă) în semnale
analogice pentru ca aceasta să poată fi transmisă sub formă de informaţie analogică.
Semnalul analogic este recepţionat de modem-ul captator, care îl transformă (îl
„demodulează”) în semnal digital şi îl transmite server-ului. Procesul de MOdulare şi
DEModulare al informaţiilor a şi dat numele dispozitivului respectiv.

3.3. Conexiunea Internet – televiziune

În anul 1995, se vorbea despre „superautostrada informaţiilor” nu în contextul

Internet-ului, ci al televiziunii prin cablu. Apăruseră scenarii care vorbeau de sute sau mii de
canale TV (televiziune interactivă), cumpărături făcute de acasă, ştiri adaptate la cerinţele
clienţilor disponibile oricând erau solicitate etc.

49
49
 Această „superautostradă” trebuia să ne conecteze electronic pe toţi ca să putem
comunica mai uşor şi mai eficient. Nu s-a întâmplat aşa cu televiziunea prin cablu, în schimb
o parte din aceste deziderate le rezolvă Internet-ul, devenind astfel o superautostradă a
informaţiilor. Zi de zi, televiziunea şi Internet-ul se apropie între ele – tinzând chiar să
fuzioneze. Modem-urile cu cablu optic oferă o viteză mare de acces la Internet (1,5 milioane
de biti pe secundă/recepţie, 300000 bps/transmitere).

Conexiuneadeteleviziune

Cablul coaxial (cablul de bandă largă) care intră în locuinţă este divizat (splittat) în
două conexiuni: una pentru TV, iar cealaltă este orientată către un modem de bandă largă.
Modem-ul de cablu se ataşează la o placă de reţea Ethernet din interiorul PC-ului, care
dispune şi de o adresă de reţea. Cablul coaxial poartă simultan semnalul de televiziune precum
şi semnalele PC-ului.
Compania de cablu divide fiecare cvartal în zone de circa 500 de abonaţi, o asemenea
zonă constuind un nod al reţelei. Atât televiziunea cât şi datele Internet-ului trec spre cei 500
de abonaţi prin acest nod. Cu cât numărul celor care accesează Internet-ul printr-un nod, este
mai mare, cu atât accesul va fi mai lent.
Nodurile sunt conectate prin linii de mare viteză realizate din fibră optică, la un
adaptor principal. Adaptorul principal recepţionează transmisiile de televiziune de la sateliţii
de comunicaţii şi are acces la Internet prin legături de mare viteză.
Adaptorul principal are, de asemenea, servere Internet de mare viteză. Există, de
asemenea, un server de discuţii, destinat grupurilor de discuţii. Menţionăm de asemenea şi
serverele proxy care înmagazinează site-uri ale Internet-ului, la care pot ajunge mult mai uşor
clienţii (abonaţii) utilizând acest sistem, decât prin legăturile clasice la Internet prin
intermediul modem-ului.

FuncţionareastructuriiDigitalSubscriberLine(DSL)

Printre opţiunile de obţinere a accesului de mare viteză la Internet se foloseşte

tehnologia Digital Subscriber Line (DSL). Această tehnologie permite accesarea Internet-ului
la viteze mari de până la 55 Mbps, utilizând VDSL (Very high data rate DSL); se pot atinge şi
viteze mai mari de 55 Mbps.
Termenul DSL nu se referă la linia telefonică care poate fi şi din cupru, ci la modem-
uri. De fapt, „modemurile” DSL nu sunt modemuri în sensul clasic al cuvântului, ele
50
50
transmiţând şi recepţionând toate semnalele ca semnale digitale. Deoarece semnalele nu au
nevoie să fie convertite şi pot fi transmise ca date digitale (în loc de analogice), datele pot fi
transmise la viteze mult mai mari decât la transmisia prin modemurile tradiţionale.
Tehnologia DSL are şi un inconvenient: ea cere ca distanţa dintre modemul DSL
propriu şi modemul DSL al reţelei telefonice utilizate să fie plasată între anumiţi parametri.
Cu cât viteza este mai mare, această distanţă trebuie să fie mai mică. Serviciul standard DSL
oferă servicii la recepţie de 1,5 Mbps şi la transmitere de 640 Kbps.

RealizareastructuriiDSL(DigitalSubscriberLine)

Unul dintre avantajele DSL-ului este că nu are nevoie de linii speciale, folosindu-le pe
cele existente realizate din cupru. În realitate, DSL se referă la modemurile utilizate, şi nu la
liniile propriu-zise.
Serviciul DSL necesită ca modemurile DSL să existe la fiecare capăt al conexiunii.
Modemurile DSL sunt diferite de cele tradiţionale, transmit şi recepţionează toate datele sub
formă de date digitale, fără vreo transformare în semnale analogice.
Transmisia tradiţională analogică (inclusiv convorbirile telefonice) transmise prin
firele de cupru utilizează o mică porţiune a potenţialului lărgimii de bandă, care poate fi
transmisă prin firele de cupru.
Tehnologia DSL permite efectuarea convorbirilor telefonice şi folosirea Internet-ului
simultan prin aceeaşi linie telefonică. Tehnologia DSL divide linia telefonică în trei canale –
unul pentru recepţionarea datelor, altul pentru transmiterea datelor şi încă unul pentru
conversaţia la telefon.
Pentru a putea funcţiona corect, modemul DSL-client trebuie să fie plasat la o anumită
distanţă de modem-ul DSL al centralei telefonice. Distanţa exactă variază în funcţie de
precizia serviciului DSL, de viteza care a fost oferită şi dimensiunile firelor de cupru ale liniei
telefonice. Iată câteva exemple :
• pentru o rată de transmitere de 8,448 Mbps distanţa dintre modemuri trebuie să fie mai
mică de 3000 m;
• pentru o rată de transfer de 2,048, distanţa dintre modemuri trebuie să fie mai mică de
5000 m.

51
51
TEST GRILĂ

Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) divide o linie telefonica in

canale specifice, pentru :
1. transmisia datelor
2. receptia datelor
3. conversatia la telefon

FuncţionareastructuriiIntegratedServicesDigitalNetwork(ISDN)

O reclamaţie obişnuită la adresa Internetului se referă la legăturile telefonice normale

– care sunt lente. Chiar dacă se folosesc modemuri de viteză mare (de ex. 28.000 bps),
transferul este prea lent vis-à-vis de avantajele graficii disponibile pe Internet. Fişierele
grafice sunt foarte mari şi au nevoie, la aceste viteze de transfer, de mult timp pentru a se
transmite aceste informaţii la calculatorul propriu.
Una din tehnologiile prin care se poate obţine o conexiune mai rapidă la Internet este
folosirea ISDN. ISDN permite utilizarea cablurilor telefonice de cupru, dar numărul apelat va
trebui să fie echipat pentru acces ISDN, cu un modem de tip ISDN. Modemul ISDN este de
fapt un adaptor de terminal (terminal adapter) care permite transmiterea şi recepţionarea
semnalelor digitale printr-o linie telefonică ISDN. Totuşi există unele modemuri ISDN care
includ şi posibilitatea lucrului cu semnale analogice. Această posibilitate este necesară
deoarece există calculatoare apelabile care nu utilizează decât lucrul cu semnale analogice,
datorită liniei de legătură.

RealizareaconexiunilordeînaltăvitezăprinISDN

Pentru a utiliza serviciile ISDN, un calculator are nevoie de un modem ISDN. Funcţia
de bază a modemului ISDN este manipularea semnalelor digitale între două calculatoare.
Unele tipuri de modemuri ISDN dispun şi de posibilitatea de a converti semnale analog-
numeric şi numeric-analog pentru a putea conecta calculatoare aflate pe linii telefonice care
nu dispun de facilităţi ISDN.
Liniile telefonice ISDN nu sunt alimentate cu energie electrică de către compania de
telefoane, deci primesc energie de la o sursă externă aflată în reţeaua de electricitate. În cazul
unei întreruperi generale de curent, evident, liniile ISDN nu mai funcţionează, ceea ce
reprezintă o limitare în utilizare.

52
52
 Cel mai obişnuit serviciu ISDN este cel numit Basic Rate Interface (BRI). Cu BRI
linia telefonică este împărţită în 3 canale logice. Prin aceste canale datele sunt transferate şi
recepţionate. BRI dispune de două canale B (bearer – purtător), cu viteza de 64 kbps, şi un
canal D (data – date) cu viteza de 16 kbps; sistemul are şi denumirea prescurtată: 2B+D.
Aceste canale pot fi folosite simultan. Se poate vorbi la telefon pe unul din canalele B,
iar pe celălalt canal B se navighează pe Internet cu calculatorul propriu. Canalul D se
foloseşte pentru dirijarea datelor care au fost transmise prin canalele B (informaţii de
semnalizare).
Datorită lipsei unor facilităţi tehnologice, unele companii de telefoane nu pot
transmite informaţiile de semnalizare prin canalul D, folosind pentru aceasta tot canalul B. În
acest caz, fiecare canal B poate transmite şi recepţiona date cu viteza de 56 kbps (64 kbps – 8
kpbs), cei 8 kbps fiind folosiţi pentru informaţiile de semnalizare. Dacă informaţiile de
semnalizare se transmit prin canalul B avem semnalizare în afara benzii (aut of band
signaling), iar dacă informaţiile de semnalizare se transmit prin canalul D, avem o
semnalizare în bandă (in band signaling).
De obicei la accesarea Internetului, tehnologia ISDN utilizează protocolul PPP (Point
to Point Protocol). Cele două canale B pot funcţiona într-un singur canal cu viteza de 128
kbps (la semnalizarea în bandă) şi cu viteza de 112 kbps (la semnalizarea în afara benzii).
INTREBARE - RASPUNS

In cazul serviciului Basic Rate Interface (BRI) al ISDN linia telefonica este
impartita in trei canale (2B+D). Prin canalul D se transmit informatii de
semnalizare referitoare la dirijarea datelor. Cand avem semnalizare in afara
benzi si din ce motiv ?

3.4. Conectarea la Internet prin serviciile online

Una din modalităţile de a obţine acces la Internet este şi utilizarea serviciilor online ale
unei companii specializate (Compu Serve, America Online etc.). Aceste servicii online
furnizează informaţii în domenii speciale şi servicii disponibile numai abonaţilor.
Conţinutul, aria, domeniile şi serviciile online pe care companiile specializate le
furnizează sunt, de cele mai multe ori, plătite (se plăteşte o taxă lunară). Utilizarea resurselor

53
53
Internetului de către firmele specializate se face prin utilizarea propriului software cu numele
sau „interfaţa utilizatorului”.
Interfaţa utilizatorului solicită emiterea unei comenzi care este transmisă Internetului
printr-o poartă de acces (gateway). O poartă de acces este un echipament care expediază date
de la o reţea la alta şi poate realiza transferul datelor chiar dacă tipurile de date şi/sau
protocoalele sunt diferite.
Majoritatea firmelor de servicii permit utilizarea software-ului clientului ca: FTP,
grupuri de discuţii. Pentru a putea utiliza propriul software trebuie ocolită interfaţa-utilizator
oferită de serviciul online. Se apelează serviciul online într-o primă etapă (pentru a stabili o
legătură TCP/IP), iar apoi se lansează software-ul client pe calculatorul propriu. Conexiunea
TCP/IP este cea care dă accesul la resursele Internet.
Serviciile online permit exploatarea Web-ului, dar unele permit doar utilizarea
browserelor proprietatea firmei care oferă serviciile, iar altele permit şi folosirea oricărui alt
browser dorit. Tendinţa actuală este ca serviciile online să fie construite după aceeaşi structură
cu Internet-ul (după cum este şi protocolul TCP/IP şi alte tehnologii înrudite).
Serviciile online furnizează o cale avantajoasă de utilizare a resurselor Internetului.
Aceste servicii dispun fie de propriul software care asigură fie accesul la resursele Internet
(Telnet, FTP-ul), fie permit utilizarea software-ului propriu (Telnet, FTP, Gopher, …) pentru
acest acces. Anumite unităţi de servicii permit utilizarea software-ului special pentru a accesa
Internetul (IRC – Internet Relay Chat).
Serviciile oferite de aceste unităţi online dedicate sunt disponibile numai celor care
apelează respectivul serviciu particular. Pentru anumite servicii care folosesc software şi
interfeţe înregistrate, se apelează direct la unitatea de serviciu online.
La folosirea unor servicii online nu se iese din Internet, ci ne plasăm în spatele unui
firewall. Firewall este un sistem de calcul pentru securitate care blochează pachetele aşa cum
sunt transmise pe Internet. Aceste sisteme de calcul pentru securitate (firewall-uri) permit
numai abonaţilor intrarea (accesul) în (la)unitatea de servicii.
Serviciile online folosesc propriul lor software şi interfeţe proprii înregistrate pentru a
oferi accesul la resursele Internet obişnuite (grupurile de discuţii Usenet, Telnet şi FPT).
Calculatorul solicitantului emite o comandă folosind software-ul înregistrat al
serviciului online, care transmite comanda mai departe, în Internet, printr-o poartă de acces
(gateway) pentru a regăsi informaţia. Informaţia este transmisă înapoi prin poarta de acces cu
software-ul propriu al serviciului online şi apoi la calculatorul solicitant.
Majoritatea serviciilor online permit şi utilizarea software-ului propriu al solicitantului
pentru a accesa resursele Internetului, pentru care unităţile online nu au un software
54
54
înregistrat. Pentru aceasta, apelează la serviciul online; se va stabili o conexiune TCP/IP şi
astfel se ajunge în Internet prin folosirea software-ului solicitantului.
Utilizând serviciile online este posibilă explorarea Word Wide Web-ului, utilizând
browserul Web înregistrat al serviciului online prin accesul într-o zonă a serviciului online.

3.5. Funcţionarea tehnologiei wireless (fără fir) şi conexiunile prin palm top

Pe măsura dezvoltării unor noi tehnologii tot mai multe tipuri de dispozitive pot accesa
web-ul în acelaşi mod ca şi PC-urile; de asemenea, şi hardware-ul diferit de modem-urile
tradiţionale devine frecvent utilizat la accesarea Internet-ului.
Printre noile direcţii de accesare a Internet-ului şi de exploatare a web-ului se găsesc
conexiunile: prin Palmtop (sub Windows CE), prin telefoanele mobile (celulare) şi cu ajutorul
unei tehnologii wireless, numita Bluebooth. Conectarea la Internet printr-o conexiune prin
satelit solicită accesul la viteze de câteva ori mai mari decât ale modem-urilor obişnuite (28 –
56 kbps), atingând cca. 400 kbps.
Sistemele de acces la Internet prin satelit sunt, dintr-un punct de vedere, nişte hibrizi.
Aceste sisteme necesită încă unităţi de modem pentru a solicita informaţii din reţeaua Internet
existentă (deja construită şi bazată pe modem-uri). Totuşi, răspunsul la solicitarea de
informaţii este transmis celui care a utilizat acest serviciu la viteza înaltă de transmisie a
satelitului.
Informaţia în aceste secţiuni circulă cu două viteze, pe anumite porţiuni la viteza
oferită de tehnologiile satelitare, iar pe alte porţiuni cu viteza oferită de modem-urile clasice
existente în reţelele Internet actuale.
La accesarea Internet-ului prin satelit se poate exploata web-ul cu noi tipuri de aparate
digitale, printre care şi palmtop-ul – Personal Digital Assistents (PDA). Dacă PDA-urile sunt
cuplate cu un modem, pot transmite şi recepţiona mesaje e-mail şi pot explora cu uşurinţă
webul.
Anumite PDA-uri, folosind tehnologia celulară pentru conectarea la Internet, pot
accesa pagini web, dar ecranele de care dispun nu pot afişa grafica pretenţioasă practicată
standard în web. Pentru a putea fi vizionate respectivele pagini web, necesită o reformatare
într-un format numit WML (Wireless Markup Language) – acţiune uşor de realizat. Există, de
asemenea, şi pagini web formatate chiar în formatul WML, ele fiind utilizabile direct.

55
55
 AccesareaInternet-uluicuoconexiuneprinsatelit

La accesarea Internetului utilizând o conexiune prin satelit, transferul informaţiilor se

face cu o viteză de 400 kbps (de cca. 7 ori mai rapid decât prin modem-urile clasice). Pentru a
se putea realiza conexiunea, este necesară o antenă de satelit specială (dedicată) la solicitant.
Solicitarea unei pagini web se face prin PC-ul propriu, transmisă prin modem şi prin
linii telefonice standard la un furnizor de servicii Internet (ISP). Apoi este transmisă
serverului web care găzduieşte site-ul în care este inclusă pagina web.
Răspunsul la solicitări nu se mai face prin liniile telefonice, ci serverul web transmite
informaţiile la centrul de operaţii al companiei de sateliţi (Network Operations Center – NOC)
– Staţia terestră a satelitului, utilizând legătura de viteză înaltă. NOC transmite informaţiile la
un satelit al pământului cu viteza de 400 kbps, iar satelitul transmite informaţia tot cu 400
kbps la antena de satelit a locuinţei solicitantului.

ExplorareaWeb-uluicuajutorulunui calculatorPalmtop

Una din restricţiile importante ale Palmtop-urilor, referitor la exploatarea Web-ului,

este ecranul (rezoluţia display-ului 240 x 320 pixeli). Dar şi în aceste condiţii de slabă
rezoluţie, folosind un software specializat (ProxiWeb), palmtop-urile pot fi folosite pentru
navigare pe Internet. Software-ul precizat se instalează pe un PC şi apoi este transferat pe
Palmtop cu ajutorul tehnologiei HotSync (tehnologie pentru transferul fişierelor între PC şi
Palmtop).
După ce software-ul specializat este instalat pe Palmtop, se poate realiza conectarea la
Internet (printr-un modem şi un furnizor de servicii Internet). În acest moment se poate
accesa adresa dorită dintr-un site web; în loc să meargă direct la site, browser-ul ProxiWeb
contactează un server proxy special amplasat pe Internet. Server-ul proxy contactează Server-
ul Web, care conţine pagina solicitată. Pagina este preluată de server-ul proxy, care o
prelucrează şi o reformatează pentru a putea fi vizualizabilă pe ecranul Palmtop-ului (înlătură
codificarea HTML, modifică graficele pentru a putea fi citite pe Palmtop).
Ceea ce apare pe ecranul Palmtop-ului sugerează pagini Web normale, care pot fi
vizionate şi citite una după alta, executând pentru acesta un simplu clic.

56
56
 FunctionareatehnologieiBluetooth

Această tehnologie este o tehnologie wireless care permite PC-urilor, echipamentelor

PDA, telefoanelor mobile sau echipamentelor de tip televizor/combină stereo sa comunice
între ele. Această comunicare se realizează prin semnale radio, utilizând un cip dedicat. Se pot
transmite concomitent atât semnale sonore, cât ăi date. Transmisia ăi receptia se fac în banda
pentru transmisii industriale, științifice și medicale (SIM), altfel spus în banda de 2,4 GHz.
Cipul dispune de un produs program numit controlor de legături care identifică
echipamentele Bluetooth și gestioneză procesul de transmitere și receptionare a datelor și a
semnalelor sonore.
Echipamentul Bluetooth emite în mod continuu un semnal pentru a identifica în zona
sa de “vizibilitate” dispozitive similare. După identificarea între ele două echipamente
Bluetooth, încep un proces de comunicare pentru a se stabili dacă cele două dispozitive pot
sau nu să interactioneze între ele. Intercomunicarea depinde de profilul Bluetooth specific,
codat în hardware-ul fiecărui echipament. În momentul în care echipamentele au stabilit că
pot comunica între ele se stabilește o conexiune numită piconet. În momentul constituirii
conexiunii piconet dacă unul din dispozitivele din conexiune este conectat la Internet cu
ajutorul unui PDA (palmtop), conectat și el la piconet, se poate accesa Internetul.
Dacă în aceeași zona există mai multe echipamente Bluetooth sau mai multe rețele
piconet semnalele acestora pot interfera. Pentru a “scăpa” de acest fenomen tehnologia
Bluetooth folosește metoda salturilor de frecvență cu spectru larg (spread spectrum frecvency
hopping). Această metodă, utilizată și de alte transmitatoare, constă în schimbarea frecvenței
de cca. 1600 de ori pe secundă, minimizând șansa de interferență.

TEST GRILĂ

Tehnologia Bluetooth permite unor echipamente sa comunice intre ele

prin:
1. semnale radio in banda pentru transmisii industriale (2,4
GHz)
2. semnale radio in orice banda
3. cablu optic

57
57
 4. Comunicarea pe internet

4.1. Poşta electronică (e-mail)

Poşta electronică (e-mail-ul), unul din serviciile cele mai folosite pe Internet, se
utilizează pentru a transmite un mesaj oricui este conectat la Internet sau la un calculator
conectat într-o reţea conectată la Internet.
Mesajele e-mail se transmit în acelaşi fel ca majoritatea informaţiilor în Internet.
Protocolul TCP/IP „sparge” mesajul în pachete, protocolul IP livrează pachetele la adresa
corectă, iar apoi protocolul TCP reasamblează mesajul la server-ul de e-mail de la destinaţie
pentru a putea fi citit.
De asemenea, se pot ataşa la fişierele Internet fişiere binare (imagini, materiale video,
sunete şi fişiere executabile), dar aceste fişiere trebuie mai întâi codificate într-o schemă
standard (MIME etc.). La recepţie, fişierul ataşat (atachment) trebuie decodificat prin aceeaşi
schemă de decodificare utilizată şi la codificare. Majoritatea pachetelor software pentru e-mail
fac automat acest lucru.
Există şi posibilitatea aflării unei adrese de e-mail, cunoscând doar numele respectivei
persoane, consultând un catalog plasat pe un site. Aceste site-uri folosesc îndeosebi standard-
ul Light weight Directory Access Protocol (LDMP), care permite găsirea adreselor de e-mail
de interes. Una din problemele poştei electronice este asigurarea siguranţei acestei categorii de
mesaje de-a lungul liniilor publice care alcătuiesc Internet-ul. Acest lucru se poate realiza prin
utilizarea unui software pentru criptare.

Livrareamesajelore-mailprinInternet

Orice mesaj e-mail este transmis ca un flux de pachete, utilizând protocolul TCP/IP,
fiecare pachet continuând adresa destinatarului. Rutere-le examinează adresele şi orientează
pachetele pe drumul optim spre destinaţie. Dirijarea (rutarea) pachetelor depinde de mai mulţi
parametri, dintre care reţinem aici doar volumul traficului pe diferite magistrale la momentul
transmisiei. Fiecare pachet poate ”călători” spre destinaţie pe o altă rută, ceea ce poate genera
sosirea la destinaţie într-o altă ordine decât la plecare. Când toate pachetele au ajuns la
destinaţie, ele sunt combinate în mesajul iniţial plecat de la sursă.
Pentru a transmite un mesaj (acelaşi mesaj) la un grup de persoane se poate folosi o
listă cu adrese şi un produs program reflector de e-mail care rutează mesajul către fiecare
membru al listei precizate. O parte din resursele Internet (inclusiv serverele FTP) pot fi
58
58
accesate prin e-mail. Acest acces este mai lent decât accesul direct, dar se poate folosi când nu
se dispune de conexiunea directă cu Internet-ul.

TEST GRILĂ

Orice mesaj e-mail este descompus într-un flux de pachete utilizând

protocolul TCP/IP. Fiecare pachet al aceluiași mesaj poate călătorii către
destinatar pe o altă rută. Aceasta situație poate genera :

1. sosirea pachetelor în altă ordine decât cea de la

plecare
2. întotdeauna ordinea de la sosire este identică cu
ordinea de la plecare
3. ordinea de la sosire este stabilită de volumul traficului
pe diversele magistrale în momentul transmisiei

TEST GRILĂ

Pentru a transmite acelasi mesaj la un grup de persoane este / sunt

necesare :

1. o lista de adrese
2. un produs program reflector de e-mail
3. o lista de adrese si un produs program reflector de e-
mail

Funcţionareasoftware-uluipentrue-mail

După sosirea mesajelor în cutia poştală proprie este necesar un software specializat
pentru citirea acestora. Practic, un mesaj transmis prin e-mail este livrat (transmis) către
server-ul de e-mail la care este conectat calculatorul propriu. Software-ul de e-mail accesează
server-ul de e-mail şi verifică dacă sunt mesaje transmise.
Dacă există mesaje noi, va putea fi vizualizată o listă cu acestea la accesarea server-
ului de e-mail. Parametrii fiecărui element din listă sunt: numele expeditorului, subiectul
mesajului data şi ora când a fost transmis mesajul.
Când se doreşte citirea unui anumit mesaj primit prin e-mail, se transferă respectivul
mesaj pe calculatorul propriu folosind software-ul specializat. După citire, mesajul poate fi
clasat, şters sau se poate răspunde la el, folosind alte facilităţi ale software-ului specializat.
Software-ul specializat pentru e-mail permite :
• crearea de foldere pentru stocarea mesajelor;
59
59
 • realizarea unei agende cu adresele persoanelor cărora le sunt transmise curent
mesaje;
• crearea grupurilor pentru lista de adrese;
• adăugarea şi folosirea unui fişier de semnături.
Software-ul specializat poate citi şi pagini HTML care sunt transmise, astfel că în cutia
poştală se primesc pagini web complet formatate. În momentul accesării paginii respective,
browser-ul propriu va lansa şi va vizita pagina care se doreşte accesată.

TEST GRILĂ

Software-ul specializat pentru e-mail permite:

1. realizarea unei agende a persoanelor carora le sunt

transmise curent mesaje
2. crearea de foldere pentru stocarea mesajelor
3. crearea grupurilor pentru lista de adrese

Transmitereamesajelore-mailîntrereţele

La transmiterea unui mesaj de e-mail, el este „spart” de protocolul TCP în pachete.

Aceste pachete sunt transmise unui ruter intern care examinează adresa destinatarului. Ruter-
ul este în reţeaua din care face parte şi PC-ul propriu. Ruter-ul decide, pe baza adresei, dacă
mesajul este transmis la un destinatar aflat în aceeaşi reţea sau unui alt destinatar din afara
reţelei. Dacă destinatarul este în aceeaşi reţea, el este livrat acestuia.
Dacă destinatarul se află conectat în afara reţelei din care face parte PC-ul propriu,
mesajul ar putea să fie nevoit să treacă şi printr-un calculator firewall (calculator care
protejează reţeaua din care face parte PC-ul propriu de diferiţi intruşi, programe produse de
diferite categorii care circulă liber prin reţeaua Internet). Calculatorul firewall ţine evidenţa
mesajelor şi datelor care intră şi ies din reţeaua PC-ului propriu către şi dinspre Internet. De
asemenea, calculatorul firewall poate să împiedice anumite pachete să treacă prin el.
Odată intrat în Internet, pachetele în care este descompus mesajul sunt transmise la un
ruter. Acesta examinează adresa de destinaţie a fiecărui pachet şi transmite fiecare pachet
către destinaţie (eventual pe căi diferite ţinând seama de volumul traficului). Pachetele
componente ale mesajului, ajunse la destinaţie, sunt preluate de o poartă de acces. Această
poartă de acces foloseşte protocolul TCP pentru a reconstrui mesajul e-mail din pachetele în

60
60
care a fost „spart”. De asemenea, mesajul poate fi obligat să treacă din nou printr-un firewall
la intrarea în reţeaua de destinaţie.

TEST GRILĂ

Scopul calculatorului firewall este:

1. protejarea rețelei proprii de diferiți intrusi (produse-program care circulă

liber prin Internet)
2. evidenta mesajelor și datelor care intrș în rețeaua PC-ului propriu
3. evidenta mesajelor și datelor care intră și ies în / din rețeaua PC-ului
propriu

Criptareamesajelore-mail

Criptarea este folosită pentru a ascunde conţinutul mesajelor e-mail de intenţiile

spionilor (hackerilor) de a le intercepta şi citi la transmiterea prin Internet. Una din cele mai
utilizate metode de criptare este folosirea unor „chei” specifice. Pentru a realiza efectiv
criptarea sunt necesare o cheie publică şi o cheie privată. Cheia publică este disponibilă
oricărei persoane pentru a realiza criptarea mesajelor e-mail. Cheia privată este folosită numai
de către destinatar pentru a decripta mesajul.
Când un expeditor al unui mesaj e-mail doreşte criptarea acestuia, trebuie să deţină o
copie a „cheii” private a destinatarului respectivului mesaj. „Cheia” privată poate fi obţinută
pe mai multe căi: fie dintr-un site public al Internetului, fie destinatarul poate să-i trimită
„cheia” privată prin Internet. După obţinerea ”cheii” private, expeditorul mesajului e-mail o
stochează pe un „inel de chei” (o zonă dedicată în memoria calculatorului propriu), de unde o
poate apela oricând.
În acest moment, este posibilă criptarea oricărui mesaj pentru destinatarul respectiv,
utilizând cheia publică a respectivei persoane. Mesajul criptat este transmis în Internet în
acelaşi fel ca şi unul necriptat. Deosebirea constă în faptul că nu poate fi citit cât circulă pe
Internet, fiind vizibile numai eventuale caractere aleatoare.
Cu toate acestea, orice mesaj criptat poate fi decriptat de către o persoană în mod ilicit,
dar de obicei cu eforturi financiare mai mari decât dacă ar cumpăra direct informaţia conţinută
în mesajul criptat.
Mesajul e-mail criptat ajunge la destinatar ca orice mesaj e-mail, dar pentru a putea fi
citit el trebuie decriptat. Pentru a decripta mesajul destinatarul foloseşte „cheia” sa privată.
61
61
Accesul la cheia privată se face, de obicei, cu ajutorul unei parole. Există unele produse-
program destinate decriptării care pot fi configurate în aşa fel, încât mesajul criptat primit, să
fie decriptat automat imediat după recepţie. După decriptare mesajul e-mail poate fi citit şi
utilizat ca orice mesaj obişnuit.

TEST GRILĂ

Pentru a realiza criptarea mesajelor e-mail este / sunt necesare:

1. numai o cheie publica

2. numai o cheie privata
3. si o cheie publica si o cheie privata

4.2. Funcţionarea spam-ului

Spam-ul este unul din evenimentele cele mai controversate apărute pe Internet în
ultimii ani. Spam-ul reprezintă mesajele e-mail nesolicitate, mesaje expediate de companiile
comerciale ca reclamă a produselor şi serviciilor lor. Mesajul conţine, de obicei, un număr de
telefon care trebuie accesat, o adresă la care trebuie transmisă o sumă de bani sau un site web
de unde se pot cumpăra bunuri şi/sau servicii.
Termenul vine de la un scheci, de Monty Pylhon, în care fiecare articol al meniului
conţinea carne conservată Spam. Spam-ul poate provoca probleme majore, „inundând”
Internet-ul cu mesaje e-mail nedorite care pot duce la întârzierea sau chiar la pierderea
mesajelor proprii. Spam-ul consumă de asemenea timp de lucru în Internet, la parcurgerea
cutiilor poştale pentru ştergerea mesajelor nesolicitate. În mod obişnuit, spam-ul îşi ascunde
adresele e-mail reale, folosind nume false. Acest mod de comportare face dificilă, pentru
administratorii poştei electronice, filtrarea mesajelor spam funcţie de adresa expeditorului sau
numele domeniului.
Modul de lucru al „spam”-erilor constă în: cumpărarea (accesarea) unei liste de
adrese; folosirea software-ului specializat pentru a transmite cereri fiecărei persoane de pe
listă (deseori zeci de mii de adrese e-mail într-o singură transmitere spam); ascunderea
adevăratei identităţi, prin falsificarea numelui din antet-ul mesajelor.
Există metode şi mijloace pentru a bloca primirea spam-ului, ca de exemplu instalarea
de filtre cu software pentru e-mail care opresc orice mesaj venit de la un spam-er cunoscut.

62
62
 Transmitereaspam-ului

Spam-ul este transmis sub forma a nenumărate mesaje, dintr-o listă de mii sau zeci de
mii de persoane dintr-odată. Trebuie precizat că transmiterea sa nu este costisitoare, iar
utilizarea sa pe Internet s-a extins aşa de mult încât un destinatar a ajuns să primească câteva
zeci de mesaje pe zi.
Pentru a transmite această mulţime de e-mail-uri, spam-erii au nevoie de o listă de
adrese. Adresele pot fi culese de la: companii care compilează respectiva listă, din cataloagele
e-mail de site-uri, din interiorul fiecărui mesaj dintr-un grup de discuţii, din zona de chat-uri a
unor reţele dedicate acestei activităţi.
Dispunând de lista şi de software-ul de transmitere a mulţimii de mesaje, spam-erul
transmite fiecărei persoane de pe listă un mesaj spam. Mesajul conţine informaţii de tip
reclamă referitoare la bunuri şi servicii.
Unii spam-eri includ în mesajul e-mail o adresă de returnare la care destinatarul care
nu mai doreşte să primească acel spam poate transmite un mesaj (remove me) pentru a fi scos
de pe listă. La primirea acestui mesaj, numele respectivei persoane este şters automat de pe
listă. Deoarece mesajele de tip spam sunt supărătoare, pentru majoritatea destinatarilor, spam-
erii îşi ascund adevărata adresă, falsificând părţi ale antetului mesajului (rândurile From,
Sender, Reply). Această acţiune se numeşte spamouflaj.
O altă modalitate de ascundere a identităţi spamerului (adresa reală): se transmit o
mulţime de spam-uri unui server, fără nici o legătură cu locaţia spamerului, şi apoi se
generează o secvenţă de software care transmite mesajele de la acel server spre multe alte
servere.
TEST GRILĂ

Transmiterea spam-ului de catre realizatorii acestuia (spam-erii) este

dependenta de :

1. lista de adrese
2. un software dedicat transmiterii unei multimi de mesaje
3. un PC specializat destinat numai acestei actiuni

Blocareaspam-ului

Spam-ul poate fi oprit prin mai multe metode , prezentate in detaliu in continuare pe
doua directii principale:
63
63
 • Se răspunde spam-ului şi i se cere să fie scos respectivul destinatar din lista de adrese a
spam-ului. Deoarece o parte din spam-eri îşi ascund adresa de e-mail reală, această
metodă nu este întotdeauna realizabilă.
• Există produse-program pentru e-mail care permit filtrarea mesajelor pe adrese; deci
identificarea unei anumite adrese (adresa spam-ului) şi blocarea mesajelor care vin de
la respectiva adresă. Această metodă se numeşte spam filter (filtrarea spam-ului) sau
spam blocker (blocarea spam-ului). De câte ori apare un nou spam, se plasează adresa
sa în „filtrul” utilizat pentru blocarea spam-ului şi nu se vor mai primi mesaje de la
respectivele adrese spam.
Trebuie precizat că filtrele spam nu funcţionează întotdeauna, deoarece spamerii îşi
schimbă des adresele (prin falsificarea câmpurilor From, Sender, Replay din antetul
mesajului). Furnizorii de servicii Internet (ISP-uri) dispun de programe performante care pot
bloca spam-ul, deci un abonament la un asemenea furnizor este benefic.
ISP-urile şi serviciile online pot bloca spam-ul, nemaipermiţând transmiterea de
mesaje nedorite abonaţilor. Ruter-ul după ce examinează poşta electronică care intră în ISP
blochează toate mesajele sosite de la o anumită adresă (adresa spam-ului). Adresele mai
multor generatori (expeditori) de spam pot fi puse într-un tablou de rutare care poate fi
actualizat ori de câte ori apar noi spam-eri. Spam-erii îşi schimbă des adresa, în consecinţă
tabelele de rutare nu vor fi întotdeauna eficiente.
Un alt mod de a acţiona împotriva spam-erilor este interzicerea activităţii acestora prin
hotărârea unor tribunale. În acest domeniu, legislaţia este neclară, dar totuşi în multe sentinţe,
tribunalele din S.U.A. au decis în favoarea serviciilor online sau furnizorilor de servicii
Internet (ISP) şi au interzis transmiterea de mesaje e-mail de către spam-eri.
O altă metodă de prevenire a primirii mesajelor spam este şi aceea de a ne asigura că
adresa de e-mail, nu este adăugată pe lista mesajelor spam. Acest deziderat se realizează
având grijă ca la transmiterea mesajelor să fie editat antetul astfel încât acesta să nu conţină
adresa de e-mail.
De asemenea, dacă adresa de e-mail este înscrisă în cataloagele cu adrese e-mail,
trebuie anunţat că se doreşte scoaterea adresei din respectivul catalog. Prin aceste metode,
respectiva adresă de e-mail nu va mai fi preluată de programele-robot de citire a listelor de e-
mail şi se vor primi mult mai puţine spam-uri.

64
64
 4.3. Funcţionarea grupurilor de discuţii Usenet

Usenet este probabil cel mai mare grup de discuţii electronice din lume, furnizând o
cale pentru mesajele transmise prin calculatoare în întreaga reţea Internet. Se participă la
discuţii pe mii de teme, pe domenii foarte diferite de interes, numite news groups.
În cadrul acestor domenii există categorii majore şi subcategorii ierarhizate
arborescent. Numai anumite site-uri conţin toate grupurile de discuţii, administratorul fiecărui
site decide ce grupuri să conţină.
Participarea la grupurile de discuţii se bazează pe un software specializat, cu care se
pot citi mesajele şi a răspunde la ele. Un software performant utilizat pentru citirea mesajelor
din grupurile de ştiri permite atât vizualizarea discuţiilor purtate, cât şi a ideilor grupate pe
teme.
Există grupuri moderate şi nemoderate. În grupurile moderate mesajele trec pe la un
moderator uman, care le citeşte şi stabileşte utilitatea lor pentru grup. În cazul grupurilor
nemoderate, toate mesajele sunt automat expediate tuturor celor care fac parte din grup.
La expedierea mesajelor, serverele Usenet le distribuie altor site-uri care permit
accesul grupului. Un site conţine, de obicei, numai mesajele cele mai recente pentru a nu-şi
epuiza ineficient capacitatea de stocare. Unele site-uri arhivează discuţiile mai vechi.
Atât înscrierea, cât şi renunţarea la un grup de discuţii, este o decizie la îndemâna
fiecărui beneficiar. Există de asemenea posibilitatea să poată fi citite discuţiile dintr-un grup
fără ca respectivul beneficiar să fie înscris în grup. Primirea textului discuţiilor, în cazul de
mai sus, se face la cerere, neprimindu-se acest text în mod automat. În grupurile de discuţii
pot fi afişate şi fişiere binare (imagini şi materiale multimedia).
Deoarece aceste fişiere sunt codificate, pentru vizualizare este necesar un software
special destinat decodificării. O schemă de codificare obişnuită utilizată în grupurile de
discuţii este denumită unencode.
TEST GRILĂ

Continutul fiecarui « site » vis-à-vis de grupurile de discutii electonice

(Usenet-ul) este stabilit de :
1. administratorul « site »-ului respectiv
2. solicitantul (clientul) care doreste sa intre in grupul
respectiv de discutii
3. toti (participantii) cei implicati in grupurile respective de
discutii

65
65
TEST GRILĂ

Software-ul dedicat grupurilor de discutii permite :

1. citirea mesajelor si efectuarea raspunsurilor la acestea

2. inscrierea in grupul de discutii
3. anularea inscrierii in grupul de discutii

FuncţionareaUsenet

Există deci două categorii de grupuri de discuţii: moderate şi nemoderate.

În grupurile de discuţii moderate există o persoană prestabilită (moderator) care
primeşte şi citeşte toate mesajele adresate grupului. Moderatorul decide care dintre mesaje să
fie transmise şi pentru această acţiune sunt stocate într-un server dedicat al respectivului grup
de discuţii. Restul mesajelor primite se şterg.
În grupurile de discuţii nemoderate, toate mesajele primite sunt stocate direct pe
serverul grupului respectiv.
Serverele grupurilor de discuţii sunt servere în cadrul reţelei Internet. Organizarea
grupurilor de discuţii este realizată pe categorii generale, care sunt divizate pe teme specifice.
Software-ul de citire dedicat grupurilor de discuţii permite citirea mesajelor şi
efectuarea răspunsurilor la acestea. În afara accesului la mesajele grupului, acest software
dedicat se poate utiliza pentru înscrierea în grupul de discuţii. Calitatea de membru al grupului
de discuţii asigură posibilitatea de a primi automat toate noile mesaje.
Tot prin software-ul precizat mai sus, la dorinţa beneficiarului, se poate anula
înscrierea la grupul respectiv de discuţii.
Fişierele binare (imaginile, fişierele multimedia) sau programele executabile pot fi
transmise prin e-mail (ca mesaje) grupurilor de discuţii, în scopul diverselor utilizări. Trebuie
precizat că această activitate se desfăşoară astfel : codificare, transmitere, decodificare. În
acest sens, trebuie ca beneficiarul să deţină un software cu ajutorul căruia să realizeze
decodificarea respectivelor fişiere. O structură obişnuită de decodificare este denumită
unencode. Există variante ale acestei structuri care funcţionează sub diverse sisteme de
operare, ca: Windows, MacIntosh, UNIX, LINUX. O altă structură de codificare/decodificare,
care se poate utiliza în acest caz, se numeşte MIME.
Toate mesajele transmise de un server din reţeaua Usenet sunt duplicate pe toate
serverele din reţea. Nu oricare server Usenet suportă toate grupurile de discuţii. În cadrul
fiecărui site se decide care grupuri de discuţii vor fi asigurate.
66
66
 4.4. Funcţionarea chat-ului şi a mesajelor instantanee

Una din căile directe de comunicare prin Internet este şi participarea la convorbirile
(chat) în direct. Expeditorul şi destinatarul pot „conversa” în direct de la tastatură pe Internet,
altfel spus, cuvintele tastate de expeditor pe PC-ul propriu apar imediat pe ecranul
destinatarului (destinatarilor). Trebuie precizat că procesul este reciproc între persoanele
implicate în respectiva convorbire (chat).
Există mai multe căi de a realiza convorbiri pe Internet; una din cele mai utilizate este
Internal Relay Chat (IRC). Zilnic mii de persoane, din întreaga lume, poartă conversaţii pe
diverse teme prin IRC. Fiecare temă este denumită canal. Canalele sunt asignate diferitelor
servere; numărul canalelor este diferit de la un server la altul.
IRC reprezintă un model client/server, adică atât clientul cât şi software-ul server-ului
trebuie să ţină seama de acest model. IRC-ul poate fi utilizat de majoritatea sistemelor de
operare existente: Windows, MacIntosh, UNIX, LINUX.
Se poate conversa pe Internet şi în alte moduri, ca de exemplu prin mesaje instantanee
(instant messaging). Pentru acest mod de conversaţie se pot crea liste speciale cu informarea
tuturor beneficiarilor când sunt online (gata de conversaţie).

FuncţionareaIRC-ului

IRC-ul este o modalitate prin care orice persoană din lume poate conversa folosind
tastatura în timp real. Deoarece IRC-ul funcţionează conform modelului client/server, pe
calculatorul beneficiarului serviciului este nevoie de un software-client. Pentru a conversa în
acest mod trebuie parcurse următoarele etape:
• conectarea la Internet;
• pornirea (startarea) software-ului client;
• conectarea la un server IRC amplasat pe Internet (serverele IRC sunt interconectate
într-un mod arborescent, astfel încât să se vadă toate între ele);
• alegerea unui anumit canal şi a unui nume de utilizator pentru identificare.
În acest moment mesajul propriu poate fi transmis către toate serverele IRC şi către
toate persoanele conectate la respectivul canal, persoane interesate de tema respectivă.

67
67
 5. Folosirea world wide web-ului

Majoritatea utilizatorilor de Internet confundă Internetul cu World Wide Web, care

este doar o componentă a acestuia. Navigarea pe Internet reprezintă de fapt utilizarea World
Wide Web-ului.
Se va examina Web-ul de la modul de funcţionare a paginilor Web până la elementele
de tipul imaginilor mapate funcţionarea unui browser de Web sau funcţionarea URL-urilor
(uniform resource locators).
Paginile Web sunt, în esenţă, publicaţii multimedia (muzică, materiale audio, video,
animaţie, grafică şi text). Paginile Web sunt conectate prin hipertext, care permite saltul de la
o pagină la o altă pagină. Web-ul se bazează pe modelul client/server. De asemenea, o
problemă importantă este organizarea paginilor Web într-un „site” ca un tot unitar.
Browser-ele Web sunt componente de software care interpretează limbajul Web-ului –
Hypertext Markup Language (HTML) – şi după aceea afişează rezultatul acestei acţiuni pe
calculatorul propriu.
Internet Explorer şi Netscape Communicator s-au dezvoltat devenind seturi complete
de aplicaţii. Precizarea modului cum limbajul HTML formează blocurile pentru a crea
paginile Web. Limbajul HTML comunică browser-ului propriu cum trebuie să afişeze şi să
trateze un document Web.
Examinarea URL-urilor în detaliu, permite înţelegerea modului de alcătuire a unui
URL şi ce poate spune URL-ul când este vizitat. Folosirea URL-urilor la regăsirea
documentelor din Web reprezintă un mecanism foarte eficient.
Hiperlegăturile reprezintă căile prin care documentele pot fi legate între ele pe Web,
bazându-se pe legăturile relative şi pe legăturile absolute. Foarte frecvent pe Web sunt folosite
imaginile mapate (imagemaps) şi formularele interactive (interactive forms). Imaginile
mapate sunt grafice cu URL-urile înglobate în ele, deci se pot vizualiza în acest fel mai multe
„site”-uri corespunzătoare URL-urilor respective.
Formularele interactive sunt formulare completabile pe Web pentru a transmite
informaţii către un „site” din Web. Bazat pe modelul client/server, browser-ul propriu Web
(clientul) contactează server-ul Web în scopul livrării cerinţelor specificate de beneficiar. Se
vor prezenta şi examina bazele de date utilizate pe Web pentru căutări specifice (Yahoo,
Google).

68
68
TEST GRILĂ

Browsere-le Web sunt :

a) componente software care interpreteaza limbajul HTML

b) PC-uri dedicate manipularii paginilor Web
c) PC-uri dedicate si componente software specializate

5.1. Funcţionarea paginilor Web

Navigarea pe Internet reprezintă utilizarea reţelei mondiale World Vide Web. Paginile
Web sunt una din componentele deosebite ale Web-ului în sensul reprezentării unor publicaţii
multimedia interactive. Paginile sunt conectate între ele folosind hypertextul.
Web-ul se bazează pe modelul client/server. Se rulează software-ului browser-ului
Client Web (Internet Explorer, Netscape Navigator), care contactează un server Web şi
solicită informaţii/resurse; server-ul Web rezolvă solicitarea şi transmite răspunsul browser-
ului care le afişează. Paginile Web sunt construite folosind un limbaj markup, denumit
HTML, care comunică browser-ului să afişeze texte, grafică şi fişiere multimedia.
Web-ul utilizează trei categorii de structuri organizatorice pentru alcătuirea paginilor
sale: în format piramidal (structura arborescentă), structura lineară şi structura aleatoare.
TEST GRILĂ

Un «site» Web poate fi alcătuit :

a) dintr-un număr limitat de pagini Web

b) dintr-un număr nelimitat de pagini Web
c) dintr-o singura pagină Web

TEST GRILĂ

Un «site» folosește pentru alcătuirea sa urmatoarele categorii de

structuri organizatorice :

1. structura aleatoare
2. structura arborescentă (în format piramidal)
3. structura lineară

69
69
 FuncţionareaWorldWideWeb-ului

Web-ul funcţionează după modelul client/server în care software-ul client (browser-ul

Web) rulează pe calculator local (propriu). Software-ul server rulează pe un calculator-gazdă
al Web-ului. Faptic, pentru a utiliza Web-ul trebuie realizată mai întâi o conexiune la Internet
şi apoi se lansează browser-ul propriu de Web. În browser-ul Web se tastează URL-ul pentru
o adresă dorită pentru vizitare, utilizând HTTP-ul pentru a defini calea prin care browser-ul şi
server-ul Web comunică între ele.
După găsirea documentului cerut Server-ul transmite pagina de început browser-ului
Web client. La transmiterea paginii conexiunea HTTP este închisă. Server-ul Web
recepţionează cererea utilizând protocolul HTTP. Cererea este transmisă în Internet, ruterele
Internet-ului o examinează pentru a stabili cărui server să-i fie transmisă. Informaţia situată în
dreapta expresiei http//… din URL, indică Server-ul din Web pe care poate fi găsită
informaţia solicitată.
Structura URL-ului este următoarea :
a. http//… – precizează protocolul Internet folosit;
b. www. … – precizează felul sursei Internet contactate;
c. xdnet.com – identifică server-ul Web, care va fi contact (variază ca lungime);
d. partea finală – identifică un catalog (specific) de pe server şi primul document.

OrganizareapaginilorWebîntr-un„site”Web

Un „site” poate fi alcătuit dintr-o singură pagină sau poate cuprinde zeci sau sute de
pagini. Pagina de început joacă rolul de tablă de materii. Textul subliniat sau marcat al
hiperlegăturii lor este adesea înglobat în pagina de început. Hiperlegăturile servesc la
conectarea paginii de început cu alte pagini din „site”.
Documentele „înrudite” aflate împreună pe un calculator-gazdă al Web-ului
formează un „site”. Un server poate găzdui mai multe „site”-uri. Există şi situaţia, pentru
„site”-urile foarte mari şi utilizate foarte des şi de către foarte mulţi solicitanţi care au nevoie
de mai multe servere.
O proiectare performantă a unui „site” constă în realizarea legăturii între oricare
pagină a sa cu pagina de început. Acest mod de organizare a „site”-ului permite accesul cu
uşurinţă al utilizatorilor la oricare pagină a „site”-ului.

70
70
 Documentele „site”-ului pot fi legate între ele şi chiar cu documente din alte „site”-uri.
Majoritatea „site”-urilor sunt proiectate într-o structură piramidală indicând modul de
navigare în interiorul „site”-ului destinat regăsirii informaţiei.
Modurile-standard de organizare a „site”-urilor sunt:
• structura arborescentă – aranjarea informaţiilor ierarhizat de la informaţiile generale către
informaţiile de detaliu;
• structura lineară – paginile conectate una de alta, urmărind conţinutul acestora;
• structură aleatoare – paginile sunt legate aparent aleatoriu.

Construirea „site”-urilorWeb

Pentru început este colectată „materia primă” pentru paginile Web cu conţinut divers:
fotografii, text, imagini grafice, imagini video, clipuri muzicale etc. Textul este uşor de
compilat folosind un procesor de text (Word, Word Pag ş.a.).
O pagină Web poate fi deosebită dacă i se adaugă câteva imagini. Se pot folosi atât
programe, cât şi buline colorate. Pictogramele de navigaţie (săgeţile, indicatoarele) permit
deplasarea cu uşurinţă şi logică în interiorul „site”-ului.
Pe Internet sunt disponibile editoare de imagine – shareware –, care pot fi testate vis-
à-vis de cerinţele necesare construcţiei şi după aceea să fie achiziţionate. Dacă se doreşte
adăugarea unor elemente de media la pagina „site”-ului, este nevoie de a accesa fişiere
digitale (muzică sau video). Pentru a lucra cu aceste fişiere este nevoie de un hardware
suplimentar. Problema utilizării acestor fişiere este mărimea şi rezoluţia acestora, în contextul
reducerii timpului de descărcare pe PC-ul viitorului utilizator a acestor fişiere digitale.
Pagina Web se poate transmite prin intermediul unei conexiuni de apelare a Internet-
ului (printr-un ISP local). Un program de tip FTP este utilizat pentru conectarea la server-ul
Web al unui ISP. ISP emite un nume utilizator şi o parolă la înscriere, utilizate pentru
conectarea la folder-ul unde este plasată pagina HTML. După plasarea informaţiilor în folder-
ul adecvat, paginile „live” pot fi verificate pe Web, utilizând URL-ul furnizat de către ISP.
Funcţionarea browser-elelor Web
Browser-ele Web constau din software client care rulează pe calculatorul propriu şi
afişează pagini existente pe Web. Există asemenea software client pentru diverse sisteme de
operare, ca MacIntosh, UNIX, LINUX ş.a. Pentru a livra informaţii calculatorului propriu,
browser-ul interpretează HTML (Hypertext Markup Laguage), limbaj folosit pentru crearea
paginilor pe Web.

71
71
 Fişierul HTML încărcat de browser pentru a afişa o pagina iniţială nu trebuie să
conţină elemente de grafică, de sunet, de multimedia sau alte resurse, ci referinţe HTML
despre aceste elemente. Browser-ul propriu găseşte aceste referinţe, preia respectivele fişiere
şi le afişează pe pagina iniţială. Browser-ul Web interpretează şi etichetele HTML ca legături
cu alte „site”-uri Web sau către alte resurse Web (grupuri de discuţii, fişiere încărcabile etc.).
Există şi unele fişiere pe care browser-ele Web nu le pot afişa, cum ar fi fişierele de
sunet, video şi de animaţie. Pentru a putea rula şi vizualiza aceste fişiere este nevoie de
aplicaţii ajutătoare şi de plug-in-uri. Semnificaţia etichetelor sau instrucţiunilor se identifică
uşor în structura codului HTML, ele sunt incluse între semnele mai mic (<) şi mai mare
(>). De obicei, etichetele apar în perechi, eticheta de la început şi eticheta de sfârşit; ele sunt
identice, cu excepţia etichetei de sfârşit (o simplă bară – slah).

Mesajeledeeroaretransmise debrowser

Serverul nu are o intrare DNS (Server does not have a DNS Entry). La tastarea
numelui URL-ului pentru a accesa un „site” browser-ul propriu contactează server-ul DNS
(Domain Name System). În server-ul DNS se converteşte numărul URL-ului într-un număr IP
pe care calculatorul îl înţelege şi apoi este accesat „site”-ul. Mesajul de eroare precizat apare
deoarece server-ul contacta nu are în lista sa URL-ul solicitat. Deci, fie s-a tastat greşit numele
URL-ului, fie este ceva incorect în lista server-ului apelat. Se recomandă verificarea URL-ului
şi retastarea sa.
Lista meesajelor de eroare
• 503 – Serviciul nu este disponibil (503 – Service Unavailable). Un mesaj general care
precizează că „site”-ul Web nu poate fi contacta de către browser-ul propriu („site”-ul
placat din cauza traficului prea mare sau o aglomerare în reţea).
• 403.9–Accesinterzis. Sunt conectaţi prea mulţi utilizatori (403.9 – Acces
Forbidden.
Too many users are connected). Existenţa unui trafic prea mare care poate defecta
întregul „site” (nimeni nu-l mai poate vizita). În acest sens, unele „site”-uri pun o
limită numărului de persoane care pot vizita simultan „site”-ul.
• Clepsidra rotitoare (spinning hourlass). Acesta nu este un mesaj, ci cursorul propriu
se transformă într-o clepsidră, precizând că browser-ul propriu încearcă să facă
conexiunea cu „site”-ul Web (pe traseul conexiunii un ruter poate fi defect sau
calculatorul propriu a fost deconectat de la Internet).

72
72
 • 401 –Neautorizat şi 403–Interzis(401–Nothorizedand.403–Forbidden). S-a încercat să
se intre într-un „site” Web care permite un acces controlat (pentru anumite persoane).
• 404 – Negăsit (404 Not Found). S-a ajuns la „site”-ul dorit, dar pagina solicitată nu
poate fi găsită, din diverse motive.

5.2. Funcţionarea limbajelor markup

Limbajele markup (marcajele de circulaţie ale unei pagini Web) sunt seturi de
instrucţiuni care indică browser-ului cum să afişeze şi să trateze un document Web. Aceste
marcaje/etichete sunt înglobate în documentul-sursă.
Etichetele referă imagini amplasate în fişiere separate, comunicând browser-ului
modul de regăsire şi de afişare al acestora în pagină. Textul original conţine titluri, paragrafe
şi o formatare simplă. Pentru ca un browser să înţeleagă modul de formatare al acestor
elemente de instrucţiuni în HTML.
Limbajele markup sunt mult mai simple decât limbajele de programare, ele descriind
modul în care informaţiile trebuie afişate (majuscule, aliniere, …). Hypertextul Markup
Language (HTML) este limbajul markup al Web-ului. HTML-ul defineşte formatul
documentului Web şi permite, legăturilor de hipertext, înglobarea în document. Etichetele
HTML se pot adăuga cu orice editor sau procesor de text.
Limbajul HTML se dezvoltă şi se schimbă împreună cu Web-ul, noile structuri
(tehnologii sunt numite Dynamic HTML (DHTML) şi permit limbajului sporirea
interactivităţii ca implicare în manipularea unor filme de animaţie. Limbajul markup extins
(extended Markup Language – XML) probabil va aduce schimbări semnificative tehnologiilor
Web. XML separă conţinutul unei pagini de prezentarea sa.

TEST GRILĂ

Care din următoarele limbaje de tip markup sunt utilizate la descrierea

modului în care informația trebuie afisată într-o pagină Web :
a) XML (eXtended Markup Language)
b) HTML (HyperText Markup Language)
c) DHTML (Dynamic HTML)

73
73
 FuncţionareaHTML

Pentru afişarea paginilor Web în orice browser este necesară introducerea etichetelor
HTML într-un text obişnuit. Acest proces se numeşte etichetare (tagging). Toate fişierele
HTML încep şi se sfârşesc cu etichetele HTML. Sunt marcate: titlurile, paragrafele, sfârşitul
rândurilor. Documentul HTML „finisat” reprezintă o pagină-sursă pentru orice browser.
Simplitate: HTML realizează compatibilitatea platformelor. Cu cât etichetarea HTML
este mai complexă şi mai specializată, cu atât mai mult va dura transferarea şi afişarea
documentului. Majoritatea browsere-lor Web permit documentului solicitat menţinerea
integrităţii sale structurale, la afişare şi la analiză. Aspectul documentului solicitat poate varia
de la browser la browser din punct de vedere al fontului, mărimii fontului, al culorii
caracterelor, dar importanţa relativă a elementelor este întotdeauna păstrată intactă.

FuncţionareaDynamic HTML

Paginile HTML după descărcare sunt statice. Utilizând DHTML, aceste pagini pot
afişa o animaţie. DHTML „acţionează” fără a avea contact cu server-ul după ce pagina se
descarcă. Rezultă că DHTML poate executa unele funcţii interactive mai rapid decât alte
tehnologii, care trebuie (obligatoriu) să contacteze server-ul.
DHTML reprezintă un grup de tehnologii care pot fi corelate în scopul modificării
paginii Web, după descărcarea paginii pe calculatorul propriu. Aceste tehnologii sunt:
Document Object Model (DOM), Cascading Style Sheets (CSS), limbaje de scriptare
(orientate client), cum ar fi Java Script. DOM defineşte fiecare obiect şi element al Web-ului
şi permite accesarea aşi manipularea acestor obiecte. Fără DOM, toate elementele dintr-o
pagină sunt statice. Cascading Style Sheet (CSS) sunt şabloane care se aplică informaţiilor de
formatare şi stil ale elementelor paginii. CSS permite imaginilor să se suprapună, permiţând
crearea pe pagină a animaţiilor. Limbajele de scriptare client execută majoritatea activităţii
DHTML. Aceste limbaj accesează DOM-ul şi manipulează elementele constituente, iar
acestea lucrează cu şabloanele CSS.
TEST GRILA

Dynamic HyperText Markup reprezintă un grup de tehnologii printre care

se regăsesc :
a) DOM (Document Object Model)
b) CSS (Cascadind Style Sheets)
c) CGI (Common Gateway Interface)

74
74
 FuncţionareaextendedMarkupLanguage(XML)

Tehnologiile XML permit structurare aşi realizarea unică a unui „site” Web vizavi de
afişarea paginilor sale pe dispozitive diferite (computere, telefoane celulare, palmtop-uri).
Fără utilizarea tehnologiilor XML ar fi trebuit realizate trei „site”-uri: primul scris cu
tehnologia de codare HTML, al doilea cu tehnologia de codare WAP, iar al treilea scris cu
tehnologia Web clipping.
Cu ajutorul XML programatorul creează „site”-ul Web o singură dată, iar apoi acesta
se formatează automat pentru a se potrivi diferitelor dispozitive (calculatoare, telefoane
mobile, palmtop-uri etc.). XML-ul este folosit doar pentru a „transporta” informaţia implicată
în „site”, neocupându-se de forma de prezentarea acestuia, care se rezolvă cu alte tehnologii.
Unei pagini scrise în XML transmise pe un „site” Web îi sunt aplicate diferite design-
uri, pentru ca aceasta să poată fi vizualizată de către dispozitivele care se pot conecta la ”site”.
Setul de instrucţiuni XSLT (eXtensible Style Language Transformations) aplică diferite tipuri
de design conţinutului XML sau îl poate schimba în alte forme, ca XML-Wap pentru
telefoane mobile, sau HTML pentru calculatoare.
La accesarea de către un dispozitiv a unui „site” construit cu XML este nevoie ca
„site”-ul să recunoască tipul de dispozitiv. Acest lucru îl realizează scripturile Common
Gateway Interface (CGI). După ce „site”-ul detectează tipul dispozitivului, acesta transformă
pagina XML accesată cu ajutorul tehnologiei XSLT într-un format propriu dispozitivului
respectiv (WAP pentru telefonul mobil, HTML pentru un calculator).

5.4. Funcţionarea hipertextului

Hipertextul reprezintă un concept care stă la baza World Wide Web-ului şi a

conexiunilor sale dintre documente sau pagini. Acest concept a fost introdus la sfârşitul anilor
1960 de către Ted Nelson. Conceptul permite ca un document să fie studiat în ordine
secvenţională, cititorul putând să utilizeze anumite cuvinte evidenţiate şi să primească mai
multe informaţii despre semnificaţia respectivului cuvânt.
Folosind conceptul hipertextului, s-a imaginat un sistem în care un document poate fi
legat de alte documente, permiţând cercetătorilor (doritorilor) să găsească mai uşor informaţii
înrudite, urmărind o legătură de la un document din reţea către altul.
Legăturile hipertext sunt înglobate într-un document Web utilizând HTML-ul. O
astfel de legătură apare de obicei pe ecran ca un cuvânt subliniat şi uneori este redată într-o
culoare diferită de restul textului, în funcţie de modul în care browser-ul Web propriu
75
75
interpretează codurile HTML. La plasarea cursorului pe acel text şi executarea unui clic, se
iniţiază o cerere prin browser pentru o nouă pagină Web, sau care să caute într-un alt punct
specific din cadrul aceluiaşi document.
Imaginile şi pictogramele pot să acţioneze ca hiperlegături.

Funcţionareahiperlegăturilor

La regăsirea unei pagini Web, pentru prima dată, începe hiperlegarea de la server.
Legăturile din interiorul paginii pot deplasa beneficiarul rapid dintr-o parte într-altă parte a
paginii.
O legătură relativă este utilizată pentru a iniţia o cerere prin calculatorul propriu în
scopul regăsirii unei pagini Web aflată pe acelaşi server Web. Programatorii Web folosesc
legăturile de tip relativ pentru trimiterile la paginile pe care le au în administrare (uşurează
munca în cazul în care paginile îşi schimbă locaţiile pe server).
O hiperlegătură care conduce la un server Web complet diferit foloseşte o legătură
absolută. Deoarece aceste legături pot să nu fie în administrarea programatorului care a creat
pagina, există posibilitatea ca ele să fie „legături moarte” (pagină mutată de pe server).

TEST GRILĂ

In cazul hiperlegăturilor există legături:

a) relative, pentru regasirea unei pagini Web aflată pe

același server Web
b) absolute, pentru regăsirea unei pagini Web aflată pe un
server Web complet diferit
c) relative, pentru regăsirea unei pagini Web aflată pe un
server Web complet diferit

5.5. Funcţionarea imaginilor mapate şi formularelor interactive

Imaginile mapate (image maps) şi formularele interactive (interactive forms)

reprezintă două din cele mai folositoare utilizări ale HTML-ului. Imaginile mapate sunt
imagini statice care au fost transformate în imagini care se pot accesa printr-un „clic” şi care
au incluse şi componente care se pot accesa individual. Formularele interactive sunt pagini
bazate pentru HTML, care sunt completate pentru furnizarea de informaţii cu: numele, adresa
e-mail etc.
76
76
 Imaginile mapate şi formularele interactive sunt create utilizând Common Gateway
Interface (CGI), care este protocolul cu ajutorul căruia serverul Web poate comunica cu alte
aplicaţii.

TEST GRILĂ

Imaginile mapate (image maps) si fornularele interactive (interactive

forms) sunt create utilizand :

a) CGI (Common Gateway Interface)

b) DOM (Document Object Model)
c) CSS (Cascadind Style Sheets)

Funcţionareaimaginilor

Dacă pe o hartă (un fişier dedicat) se execută un clic pe un oraş oarecare, de

coordonate x = 35, y = 85, în codul HTML browser-ul recunoaşte atributul etichetei de
imagine a ISMAP. Clicul mouse-ului activează browser-ul şi acesta transmite coordonatele x
şi y către server, adresa fişierului care conţine harta este, de asemenea, transmisă server-ului.
Server-ul transmite coordonatele şi fişierul cu harta unei aplicaţii CGI. Aplicaţia CGI
suprapune coordonatele peste URL-ul solicitat de beneficiar prin „clic”-ul pe acea parte a
hărţii. URL-ul este transmis server-ului, iar acesta transmite beneficiarului pagina.
Documentul Web este oferit (dacă este găzduit pe acelaşi server) sau browser-ului
client i se transmite noul URL. Browser-ul client fie afişează pagina returnată, fie (pe baza
URL-ului returnat) trimite o cerere pentru pagina server-ului corespunzător.
Funcţionareaformularelorinteractive
După completarea formularului interactiv, utilizatorul execută un „clic” pe butonul de
introducere a datelor. Informaţiile introduse şi cererea efectivă (solicitarea) sunt transmise
server-ului.
La recepţionarea unui formular de date, server-ul activează o aplicaţie CGI, un
program sau un script (modul de program) care interacţionează cu un server Web; ca urmare a
acestor activităţi, informaţiile sunt transmise unui formular Web (Formularul se poate adăuga
unei baze de date sau poate fi comparat cu o listă parolată a utilizatorilor acceptaţi, printre alte
sarcini). Rezultatul programului merge fie la o bază de date, fie într-un document HTML
(cumulativ), fie în amândouă.

77
77
 5.6. Funcţionarea serverelor-gazdă pe Web

„Site”-urile Web furnizează pagini folosind un calculator gazdă şi software specializat

care poate fi rulat pe acest calculator.
Calculatorul-gazdă comandă protocoalele de comunicaţii, poate stoca paginile şi
software-ul corespunzător pentru a crea un site Web. Software-ul server-ului este rezident pe
calculatorul-gazdă şi are scopul furnizării paginilor, acţionând la cererea transmisă de
software-ul browser-ului client.
Există diferite categorii de software server (servere pentru baze de date sau servere de
reţea) care execută diverse tipuri de servicii pentru diverse tipuri de clienţi. Se poate spune că
un server Web este un server HTML, având funcţia de a transmite informaţii software-ului
client (browser), utilizând Hypertext Transfer Protocol (HTML).
Browser-ul client cere ca server-ul să-i returneze un document HTML. Server-ul
transmite răspunsul către browser compus din informaţiile solicitate (fişierul HTML) şi
cererea browser-ului client (partea de început a răspunsului).
Există şi alte activităţi pe care le efectuează un server Web, cum ar fi : cererile de a
rula scripturi CGI ale aplicaţiilor CGI. Aceste scripturi rulează miniprograme externe ca o
căutare într-o bază de date sau procesarea interactivă a formularelor. Software-ul Server-ului
include fişiere de configurare şi utilizare pentru administrarea „site”-ului.

INTREBARE - RASPUNS

Descrieti functionarea servere-lor de pe Web.

Funcţionareaimaginilormapate

Software-ul client (browser-ul) emite cererea referitoare la anumite informaţii

calculatorului-gazdă (server-ul Web) care prelucrează cererea. Cererea include şi formatul
fişierului pe care browser-ul îl acceptă. De exemplu, dacă browser-ul solicită un fişier HTML,
server-ul Web găseşte fişierul, îi ataşează un titlu şi îl transmite browser-ului.

78
78
 Dacă browser-ul a solicitat anumite informaţii dintr-o bază de date, server-ul Web va
lansa această cerere printr-o secvenţă de program (script) CGI către aplicaţia care realizează
căutarea în baza de date.
Programul CGI preia rezultatul căutării şi-l returnează server-ului Web; acesta îi
ataşează un header (antet) şi-l transmite mai departe browser-ului.

5.7. Funcţionarea „site”-urilor Web cu bazele de date

O aplicaţie Web foarte solicitată este posibilitatea de a lega „site”-ul cu o bază de

date, în ideea că navigatorii Web pot căuta informaţii în aceste baze de date dispunând de
facilităţi deosebite. În general, pagina Web devine titlul pentru aplicaţiile bazelor de date,
permiţând alegerea criteriilor de căutare pentru căutări complexe într-o bază de date, rezidentă
pe calculatorul-gazdă.
Un exemplu este popularul „site” Yahoo (www.yahoo.com), care este o vastă bază de
date care poate fi cercetată pe baza unor cuvinte-cheie. Cuvintele-cheie reprezintă subiectul
problemei care se cercetează; executând un clic pe butonul search, se transmite o cerere de la
browser către server-ul Web, iar acesta va furniza o listă cu toate „site”-urile Web care conţin
cuvintele-cheie.
Legarea unui „site” Web la o bază de date este o acţiune relativ simplă, „puntea” care
leagă „site”-urile Web de bazele de date este Common Gateway Interface (CGI).
Orice client al bazei de date vizualizează o pagină Web care conţine un formular în
care se introduc termenii căutării. Server-ul Web transmite informaţiile unui script CGI care
efectuează căutarea în baza de date. Acest mod de lucru presupune multă manipulare a
cererilor şi datelor, dar în mod obişnuit, chiar dacă baza de date este foarte mare, răspunsul
este foarte rapid.

INTREBARE - RASPUNS

Descrieti functionarea « site » -urilor Web in relatie cu bazele de date.

79
79
 LucrulefectivalWeb-ului cubazelededate

Căutarea într-o bază de date debutează pe o pagină Web care include un câmp de
formulare în care sunt completaţi termenii căutării şi codurile HTML în scopul executării unui
program CGI.
Browser-ul transmite prin intermediul scriptului CGI toate datele server-ului Web,
într-un şir de interogare. Şirul de interogare conţine: numele scriptului CGI (în directorul cgi-
bin), termenii de căutare (într-un subdirector dedicat) separaţi prin semne de întrebare sau
prin bare înclinate). La recepţionarea de către server-ul Web a URL-ului cu termenii căutării
incluşi, server-ul respectiv transmite informaţiile, prin programul CGI, către baza de date.
Toate programele (scripturile) CGI sunt stocate într-un director unic pe server-ul Web.
Funcţiunile specializate ale bazei de date găsesc înregistrările/înregistrarea care se
potrivesc/potriveşte criteriilor de căutare. Înregistrarea din baza de date poate conţine text şi
date numerice, sau referiri la elemente grafice sau ale alte tipuri de date. Baza de date
returnează datele server-ului Web, prin programul CGI, sub forma unei pagini HTML. În
continuare, server-ul Web transmite pagina înapoi browser-ului client tot ca o pagină HTML.

80
80
 6. Instrumente (obișnuite) ale internetului

Pe Internet este disponibilă o cantitate uriaşă de informaţii, dar problema de bază este
posibilitatea de acces. Soluţia este folosirea unor instrumente specifice Internetului. Pentru
majoritatea utilizatorilor de Internet, aceasta se „limitează” la Word Wide Web, dar în afara
acestui instrumente mai există destule instrumente asupra cărora vom insista în continuare.
Telnet-ul, una dintre cel mai vechi tehnologii ale Internet-ului încă utilizată pe scară
largă. Telnet-ul permite preluarea resurselor unui calculator aflat la distanţă de la propriul
calculator.
Una dintre cele mai folosite facilităţi ale Internet-ului este descărcarea fişierelor pe
calculatorul propriu. În general, transmiterea fişierelor în Internet se realizează cu protocolul
File Transfer Protocol (FTP). FTP include şi funcţiunea de compresare şi decompresare a
fişierelor, foarte importantă în contextul scurtării timpului de descărcare pe calculatorul
propriu.
Motoarele de căutări, o altă facilitate a Internetului, caută în întreg Internetul (nu
numai în paginile Web, ci şi în alte site-uri, ca grupurile de discuţii).
Agenţii de pe Internet sunt programe care pot licita în locul fiecăruia dintre noi pe
Internet (fără participarea efectivă), pot afla ultimele ştiri din diverse domenii, pot îndeplini
diverse sarcini în menţinerea unui site Web. În acest moment sistemele de calcul sunt
proiectate pentru a permite agenţilor să interacţioneze între ei în mod cooperativ.
Tehnologiile care pot să transforme Internetul decisiv: limbajele Java, Java Script şi
Active X. Aceste componente tratează Internetul ca o extensie a calculatorului propriu. Java
este un limbaj. dezvoltat de Sun Microsystems, care permite rularea aplicaţiei pe orice sistem
de operare disponibil. Programele Java rulează pe browser-ul de Web. Active X transferă
controalele sale pe calculatorul propriu, deci este necesar un browser care să suporte acest
limbaj, cum este Internet Explorer. Limbajul Java Script nu este înrudit cu Java; se utilizează
pentru a crea formulare interactive pentru navigaţie pe Internet şi pentru alte activităţi
similare.
Scripturile Common Gateway Interface (CGI) par una din cele mai banale tehnologii
ale Internetului, dar folosirea ei creează interactivitatea pe Web. CGI este calea standard prin
care Web-ul interacţionează cu resursele externe (bazele de date). CGI permite să se scrie un
cod care accesează serverele de informaţii (serverele Web) pe Internet şi apoi să transmită
aceste informaţii solicitanţilor.

81
81
 6.1. Funcţionarea Telnet-ului

Utilizarea resurselor unui calculator aflat la distanţă de la calculatorul propriu (prin

calculatorul propriu) se face utilizând resursa Internet–Telnet .
Telnet-ul are la bază un model client/server, adică pe calculatorul propriu se (clientul)
rulează un Software dedicat pentru a utiliza resursele unui calculator server aflat la distanţă
(calculator-gazdă). Calculatorul-gazdă acceptă mai mulţi clienţi pentru a folosi resursele sale
în acelaşi timp. Evident, pentru a utiliza Telnet-ul şi resursele calculatorului-gazdă trebuie
cunoscută adresa Internet a acestuia.
Pentru a folosi resursele unui calculator-gazdă este necesară conectarea la acesta cu
numele de guest (oaspete). Identificarea efectivă se face printr-un nume de utilizator şi o
parolă. Pot fi mai multe calculatoare-gazdă, fiecare bazat pe alt sistem de operare. Pentru a
simplifica accesul, majoritatea calculatoarelor-gazdă utilizează un sistem de meniuri care
folosesc emularea terminalului (terminal emulation). Emularea terminalului permite folosirea
PC propriu pentru a emula tipul de tastatură şi de sistem de operare de care dispune
calculatorul-gazdă.
Diferite calculatoare-gazdă necesită diferite tipuri de emulatoare, totuşi tipul cel mai
obişnuit de emulator este VT-100. Dacă se utilizează un cont shell Internet în locul unei
conexiuni SLIP/PPP, se obţine calitatea de client Telnet prin tastarea cuvântului Telnet, urmat
de adresa Internet a calculatorului care se doreşte accesat.
Utilizarea Telnetului necesită cunoaşterea adresei Internet a calculatorului-gazdă ce se
doreşte accesat. La conectarea calculatorului-gazdă, acesta „negociază” cu calculatorul
propriu / client cum vor comunica. În cadrul acestei comunicări se decide ce tip de emulare a
terminalului se va utiliza. Emularea terminalului determină modul în care tastatura
calculatorului propriu va transmite informaţiile la calculator de la distanţă şi cum vor fi
afişate informaţiile pe ecranul calculatorului propriu. VT 100 este cel mai obişnuit tip de
emulare a terminalului.
Protocolul Telnet presupune că la ambele capete ale conexiunii – clientul şi serverul –
sunt terminale virtuale ale reţelei Network Virtual Terminal (NVT). Fiecare NVT dispune de
o „imprimantă” virtuală şi de o „tastatură” virtuală. Tastaturile transmit date de la un NVT la
altul. Sub protocolul Telnet, tastatura calculatorului propriu devine o tastatură NVT, iar
imprimanta virtuală are funcţiunile de a recepţiona şi de a afişa datele pe ecranul
calculatorului.
Textul tastat într-o sesiune Telnet se acumulează într-un buffer pe calculatorul propriu
şi poate fi transmis prin apăsarea tastei Enter, prin Internet. Împreună cu datele sunt transmise
82
82
adresa IP a calculatorului-gazdă (pentru transmisia pachetului la adresa dorită) şi adresa IP a
calculatorului propriu (pentru a putea fi primit un răspuns). Pachetului i se mai adaugă şi alte
comenzi specifice Telnet pentru a realiza legături între două NVT-uri (ex. comanda Telnet Go
Ahead-GA).
Gazda Telnet recepţionează datele, le procesează şi le returnează către ecranul
solicitantului („imprimantă” proprie NVT) rezultatele comenzilor sau ale datelor. Deoarece
pachetele trec în ambele sensuri (între client–calculator propriu şi server–calculator gazdă)
prin multe rutere, poate exista o întârziere între momentul transmiterii comenzii şi momentul
în care sunt vizualizate rezultatele pe ecranul calculatorului propriu.

INTREBARE – RASPUNS

Protocolul Telnet (utilizarea resurselor unui calculator aflat la distanta de la

calculatorul propriu) care are la baza modelul client / server foloseste
reteaua Network Virtual Terminal (NVT) In aceasta conjunctura de ce tip de
terminale dispun clientul si serverul ?

6.2. Descărcare fişierelor utilizând FileTransfer Protocol (FTP)

Transferul fişierelor dintr-un calculator din Internet (server) pe calculatorul propriu

(client) se poate prezenta sub mai multe forme, ca : programe rulabile pe calculator, elemente
grafice care se pot vizualiza, sunete şi muzică care se pot asculta, fişiere-text care se pot citi.
FTP se poate folosi şi pentru a transmite în reţea fişiere din calculatorul propriu. FTP
funcţionează după modelul client/server, pe calculatorul propriu se rulează un software client
FTP pentru conectarea la un server FTP de pe Internet. Pe server-ul FTP, programul daemon
FTP permite transferarea fişierelor de pe calculatorul propriu pe un alt calculator din Internet.
Pentru transferarea fişierelor din Web şi din Internet poate fi folosit şi protocolul http
al web-ului, dar cu o eficienţă mult mai mică decât protocolul FTP:
Una din problemele transferării fişierelor din Internet este timpul de transfer foarte
mare (chiar la viteza de 56 kbps). Calea de accelerare a transferului fişierelor şi de
economisire a spaţiului pe serverul FTP este compresarea fişierelor. În funcţie de tipul
83
83
fişierului, acestea sunt de obicei compresate de la 10% până la 50%. După transferarea
fişierului este necesară rularea pe propriul calculator a unui software de decompresare, din
aceeaşi categorie şi versiune cu cel care a realizat compresarea.
Desfăşurareauneisesiunide FileTransferProtocol(FTP)
FTP-ul funcţionează după un model client/server. O sesiune FTP constă în: rularea
software-ului client FTP, „contactarea” server-ului FTP de pe care se doreşte descărcarea
fişierelor. Software-ul FTP client se poate obţine din diferite site-uri din Internet (ex.:
www.zdnet.com).
Există implementată o linie de comandă FTP şi în sistemele de operare Windows, dar
este mai dificil de utilizat decât software-ul client FTP.
Daemonul FTP rulează pe server-ul FTP. La contactarea serverului de către un client
FTP, serverul solicită un cont/nume utilizator şi o parolă. Există şi situaţii în care site-ul FTP
permite transfer de fişiere fără aceste verificări de identificare (este vorba de site-urile FTP
anonime).
Există şi clienţi FTP care sunt conectaţi automat la server-ul FTP. La conectare cu
server-ul FTP, o conexiune numită legătură de comandă (command line) este deschisă între
calculatorul propriu şi server. Prin această legătură se transmit comenzi server-ului de la
calculatorul propriu, precum şi mesaje şi alte informaţii de la server către calculatorul
propriu.
Trecerea de la un director la altul pe server-ul FTP, utilizând calculatorul propriu, se
face în succesiunea: software-ul client transmite o instrucţiune daemon-ului FTP (prin
legătură de comandă), daemon-ul FTP (de pe server) trece de la un director la altul, şi apoi
transmite înapoi software-ului client lista directoarelor (prin legătura de comandă). Desigur, şi
solicitarea de a transfera un fişier este transmisă server-ului tot prin legătura de comandă.
La emiterea unei comenzi pentru transferarea unui fişier, se deschide o a doua
legătură (data connection/data link). Această legătură poate fi deschisă fie în modul ASCII,
fie în modul binar. Modul ASCII se utilizează pentru transmiterea fişierelor-text (modifică
unele elemente ale fişierului – sfârşitul de rând sau de paragraf), iar modul binar este folosit
pentru transmiterea fişierelor binare şi nu modifică nici un element al fişierului. După
transferarea fişierului solicitat pe calculatorul propriu prin conexiunea de date aceasta se
închide automat.
Legătura de comandă rămâne deschisă, ea permiţând trecerea la alt director, ca
vizualizare. După terminarea sesiunii se închide şi legătura de comandă, ceea ce reprezintă
deconectarea de la server-ul FTP.

84
84
INTREBARE - RASPUNS

File Transfer Protocol (FPT) utilizează programul daemon FTP pentru

transferarea fișierelor în ambele sensuri între server și client. De obicei, la
contactarea server-ului de către un client FTP, server-ul solicită un cont/nume
utilizator și o parolă. Există și situații în care « site »-ul FTP permite transferul
de fișiere fără aceste verificări de identificare? Descrieți-le.

Compresiafişierelor

Programele de compresie utilizează algoritmi specifici pentru reducerea măsurii

fişierelor. Într-o primă etapă a procesului de compactare, algoritmul examinează fişierul
decompresat, căutând modele de date care se repetă.
La identificarea de către algortim a modelelor de date care se repetă, el le înlocuieşte
cu simboluri (tokens) mai mici. Dacă acelaşi model se repetă de multe ori, el este înlocuit cu
simbolul respectiv, ceea ce generează un fişier cu dimensiuni mai mici – fişierul compresat.
Fişierului compresat i se adaugă şi un antet (header) cu informaţii despre fişier:
numele, mărimea, metoda de compresare utilzată. Aceste informaţii se folosesc la
reconstituirea fişierului când acesta este decompresat. Unele software-uri de comprimare
(compresare), ca PKZIP, permit arhivarea fişierelor combinând mai multe fişiere compresate.
Pentru a utiliza un fişier compactat este nevoie de un software dedicat pentru decompresarea
acestuia. Software-ul de decompresare examinează antetul fişierului şi simbolurile incluse.
Folosind un algoritm de decompresare similar cu cel de compresare, este reconstituit
fişierul original care poate fi utilizat apoi pe calculatorul propriu. Modul de compresaare se
poate identifica după extensia fişierului compresat.

Sub MS-DOS : .arj, .zip, .zoo, .lzh

Sub MacIntosh : .sea, .bin, .hqx
Sub UNIX : .gz, .z

85
85
 6.3. Căutarea pe Internet

Cu toate că în Internet există foarte multe informaţii înmagazinate, găsirea punctuală a

acestora este dificilă, deoarece nu există o bună organizare. În condiţiile în care reorganizarea
Internetului este foarte dificilă, s-a recurs la rezolvarea problemei regăsirii informaţiilor cu
alte metode: utilizarea indexurilor şi a motoarelor de căutare.
Indexurile (indexes) reprezintă o cale structurată de găsire a informaţiilor. Indexurile
permit exploatarea (căutarea) informaţiilor pe categorii, cum ar fi : artă, calculatoare, sport, …
Într-un browser Web se selectează o categorie, care conţine mai multe subcategorii. În funcţie
de mărimea indexului, pot exista multe straturi de subcategorii (organizarea ierarhizata a
informatiilor).
Când se ajunge la subcategoria dorită, se prezintă o listă a documentelor relevante, iar
apoi se poate accesa documentul dorit. Există mai multe indexuri disponibile pe Internet
(Yahoo, Google, Alta Vista, …).
O altă cale de găsire a informaţiilor este utilizarea motoarelor de căutare (search
enginer).
Motoarele de căutare sunt baze de date masive care acoperă zone largi ale Internet-
ului. Motoarele de căutare nu prezintă informaţiile sub formă ierarhică, dar se poate căuta în
ele utilizând cuvintele cheie pentru orice informaţie dorită.
Motoarele de căutare sunt compuse din trei componente: un modul (spider) care adună
informaţiile din Internet, o bază de date care conţine informaţiile adunate de spider, un
instrument de căutare cu care beneficiarii (utilizatorii) caută în baza de date.
Motoarele de căutare sunt actualizate continuu cu noile informaţii şi conţin (în baza de
date) cantităţi uriaşe de informaţii. Motoarele de căutare extrag şi listează informaţiile în mod
diferit, unele cu fiecare cuvânt din document, altele numai 50/100 de cuvinte-cheie din fiecare
document; de asemenea, unele listează mărimea documentului, altele titlul şi/sau URL-ul.
Existenţa foarte multor indexuri şi motoare de căutare pe Internet face ca timpul
afectat unei căutări şi găsiri de informaţii punctuale să fie mare. Din acest motiv a fost
dezvoltat un tip de software numit meta-căutare (meta-search).
Utilizând acest software, se tastează o căutare pe calculatorul propriu, meta-search
expediază cerinţa mai multor motoare de căutare şi indexuri de pe Internet simultan,
„compilează” rezultatele şi apoi le aduce pe calculatorul propriu. Pentru a vizualiza orice site
care rezultă din regăsire, se accesează legătura acestuia ca într-un motor de căutare sau într-un
index

86
86
INTREBARE - RASPUNS

Motoarele de cautare sunt baze de date masive care acopera zone largi ale
Internet-ului ele au in alcatuire trei componente. Una dintre ele este baza de
date propriu-zisa, precizatile si definitiile succint pe celelalte doua.

Funcţionareamotoarelordecăutare

Fiecare motor de căutare utilizează un spider (păianjen) cu setul de reguli specifice

care se referă la modul de adunare a documentelor.
Modul de adunare a documentelor se bazeaza pe algoritmi diferiţi :
• se analizează fiecare legătură de pe fiecare pagină iniţială şi apoi se examinează
fiecare legătură de pe pagina respectivă;
• se ignoră legăturile care conduc la fişiere grafice, la fişierele de sunet şi la fişierele
de animaţie;
• se ignoră legăturile la anumite resurse Internet (grupurile de discuţii);
• se caută cu prioritate cele mai populare pagini iniţiale.
După descoperirea de către spider a documentelor şi URL-urilor, agenţii software
accesează URL-urile şi documentele şi apoi transmit informaţii despre acestea software-ului
de indexare.
După recepţionarea de către software-ul de indexare a documentelor şi URL-urilor,
software-ul respectiv extrage informaţii din documente şi le indexează într-o bază de date.
Fiecare motor de căutare extrage şi indexează tipuri diferite de informaţii din fiecare
document, ca: fiecare cuvânt din fiecare document, 100 de cuvinte-cheie, mărimea
documentului şi numărul de cuvinte, titlul, capitolele şi subcapitolele.
Tipul indexului realizat determină ce fel de căutare trebuie făcută cu motorul de
căutare şi cum va fi afişată informaţii. Unele motoare de căutare pot face căutarea atât după
cuvintele-cheie, dar şi după dată sau alte criterii oferite de motorul de căutare. Baza de date
poate fi cercetată utilizând cuvântul/cuvintele-cheie care a fost fixat/au fost fixate. Rezultatele
sunt returnate în pagini HTML.

87
87
 Fiecare motor de căutare returnează rezultatele într-un mod diferit :
• arată cât de relevant este documentul pentru cercetarea solicitată;
• arată URL-ul;
• arată titlul documentului şi URL-ul.
Dacă se execută un „clic” pe legătura unui document care interesează, se ajunge direct
la acel document.

Software-uldemeta-căutare

Software-ul de meta-căutare este rezident pe PC-ul propriu, permiţând rezolvarea unei

cereri de căutare cu ajutorul mai multor motoare de căutare simultan, cât şi vizualizarea şi
analiza rezultatelor. Căutarea se face cu ajutorul unor cuvinte-cheie înscrise într-un câmp pus
la dispoziţie de către acest software.
Software-ul de meta-căuare trimite termenii de căutare simultan la mai mulţi agenţi, în
funcţie de viteza acceptată de conexiunea proprie (de obicei 4 ÷ 8 agenţi, dar pot fi folosiţi
până la 32 agenţi). Fiecare agent contactează unul sau mai multe motoare de căutare sau
indexuri (Yahoo, Google, Alta Vista, Lycos, Excite, …).
Agenţii cunosc: modul de funcţionare al fiecărui motor sau a modurilor de indexare
oferite (de exemplu dacă un motor permite căutări booleene, folosind variabil AND şi/sau
OR); sintaxa specifică fiecărui motor de căutare (agenţii pun termeni de căutare – cuvintele-
cheie – în forma solicitată de sintaxa fiecărui motor de căutare, fără a completa solicitantul
formularul specific de căutare oferitstandard de motor fiecărui solicitant obişnuit).
Motoarele de căutare raportează rezultatele căutării fiecărui agent. Rezultatele includ
URL-ul fiecărui „site” care se potriveşte cu termenii căutaţi, un sumar al informaţiilor
conţinute de „site”-ul respectiv, cât şi data .la care „site”-ul a fost actualizat.
Agentul transmite software-ului de meta-căutare rezultatele obţinute. Software-ul de
meta-căutare preia toate rezultatele de la toate motoarele de căutare şi le examinează pentru a
înlătura rezultatele identice (aceste multiplicări de rezultate sunt şterse). Sortează rezultatele
obţinute după probabilitatea de a conţine informaţiile solicitate (analizând termenii precizaţi
iniţial) şi afişează acest rezultat final.
Beneficiarul solicitări parcurge lista afişată şi poate solicita orice pagină existentă în
listă printr-u dublu „clic”. În acest mod se accesează „site”-ul respectiv care poate fi consultat
în detaliu.

88
88
 6.4. Funcţionarea agenţilor

Datorită resurselor vaste ale Internetului navigarea prin el este destul de dificilă;
pentru a simplifica accesarea resurselor Internetului, se poate utiliza un software special,
numit agenţi (agents). Agenţii sunt programe care execută comenzile propuse în mod
automat. Aceste programe pot rula pe Internet sau pe calculatoare (PC) individuale.
Agenţii pot monitoriza automat traficul Internetului şi pot raporta despre modul de
utilizare al acestuia, pot executa sarcini importante de întreţinere a Web-ului şi multe altele.
Agenţii au devenit atât de complecşi, încât sistemele de calcul şi sistemele de operare au fost
completate pentru a le permite să interacţioneze între ei pentru a executa sarcinile în
cooperare.
Pe Internet agenţii sunt numiţi în mod obişnuit „spider-i” sau roboţi. Cei utilizaţi
pentru căutarea automată creează indexuri despre aproape fiecare resursă din Web şi permit
apoi folosirea acestor indexuri (indexări) pentru a găsi anumite informaţii mai rapid.
Aceste programe (agenţi) sunt invizibile pentru utilizator, ele sunt lansate automat şi
execută cerinţa solicitată. Există mai multe limbaje care pot fi folosite pentru a scrie
programe-agent.
Agenţii pot schimba în viitor modul de utilizare al Internetului. Agenţii vor „învăţa”
din cererile beneficiarilor categoriile de sarcini şi de informaţii de interes. Apoi vor şti din
proprie iniţiativă să execute aceste sarcini şi să obţină informaţiile necesare. Cu cât se va
folosi mai mult acest tip de agenţi, ei vor deveni mai eficienţi.
Agenţii (roboţi) pot provoca şi probleme pentru unele „site”-uri Web, în sensul
supraîncărcării serverelor Web (supra-aglomerându-le cu prea multe cereri într-un timp prea
scurt). Efectul asupra încercării utilizatorilor de a obţine acces la anumite pagini Web se
exprimă printr-o lenteţe evidentă sau chiar prin interzicerea accesului. Există şi soluţii pentru
limitarea accesului roboţilor în anumite „site”-uri sau zone ale „site”-urilor. Se creează un
fişier numit robots-text, care descrie zonele interzise roboţilor.
Un agent (robot) Internet adună informaţii de la foarte multe surse în timp ce
calculatorul propriu poate fi utilizat în alt scop.
Forma cea mai simplă de lucru cu un agent constă în :
a. se completează un formular în care se precizează tipurile de informaţii dorite;
b. agentul acţionează în ideea că accesează „site”-urile Web şi selectează informaţiile
dorite;

89
89
 c. la intervale predeterminate, agentul de ştiri (momente când accesează „site”-urile
Web) transferă informaţiile selectate pe calculatorul beneficiarului, unde se pot citi
ca pagini HTML.
Roboţii Web, numiţi Web „spider”-i de întreţinere (Web maintenance spiders), pot
executa sarcini de întreţinere. De obicei paginile HTML pot include legături care devin
învechite (obiectul legat a fost îndepărtat de pe Internet). Ori de câte ori un utilizator
accesează acea legătură, i se transmite un mesaj de eroare. O posibilă soluţionare a acestor
situaţii este utilizarea unui spider de întreţinere Web care analizează dacă obiectul legăturii
mai există în Internet. Apoi agentul generează un raport despre legăturile moarte, pe baza
căruia administratorul „site”-ului rescrie codul HTML eliminând legătura inutilă.
Când agenţii lucrează pe un „site”, ei pot încărca resursele „site”-ului, blocând server-
ul cu prea multe cereri într-un timp foarte scurt. Din aceste motive, administratorul „site”-ului
caută soluţii de a limita accesul roboţilor sau chiar de a interzice activitatea acestora în
anumite directoare Web. Nimic nu poate garanta că roboţii vor ţine seama de aceste limitări,
totul depinde de cei care programează roboţii.

TEST GRILA

Inundarea serviciului de e-mail, a unui « site » FTP sau a unui server Web
este o problema de securutate, din categoria :

1. acces neautorizat
2. blocarea serviciului
3. rutarea serviciului

6.5. Funcţionarea limbajelor Java, Active X şi Java Script

Internetul poate fi considerat şi o extensie a calculatorului propriu. Există posibilitatea

ca Internetul şi calculatorul propriu să interacţioneze ca şi cum ar fi un calculator mult mai
puternic.
Există trei instrumente puternice asociate tehnologiei Web: Java, Activ X şi Java
Script. Java este un limbaj dezvoltat de către un Microsystems şi permite aplicaţiilor să fie
rulate de pe Internet la fel ca aplicaţiile rezidente pe calculatorul propriu. Acest limbaj este
similar cu limbajul de programare C++ şi este orientat obiect (programele pot fi create
utilizând componente pre-existente, fără a scrie întregul program de la început).

90
90
 Programul Java rulează în interiorul browser-ului propriu Web, majoritatea
browserelor acceptă limbajul Java. Când programele Java rulează în interiorul unui browser,
acestea sunt numite applet-uri. Un applet Java, la apelare, este transferat automat din server-
ul Web şi rulează automat în browser-ul propriu.
Tehnologia Active X (Microsoft) permite programatorilor să creeze programe care se
numesc controale/componente. Asemănător cu applet-uri Java,
aceste controale se pot transfera în calculatorul propriu şi pot rula acolo. Pentru rularea acestor
controale este necesar un browser care acceptă Active X (Internet Explorer).
Avantajele controalelor Active X constau în :
• permite asamblarea în aplicaţii complexe;
• refolosirea unei componente deja transferate pe calculatorul propriu, într-o notă de
aplicaţie.

FuncţionareaefectivăalimbajuluiJava

Java este un limbaj compilat; deci, după scrierea unui program Java, el trebuie
compilat pentru a putea deveni executabil. Spre deosebire de celelalte compilatoare (care
realizează programe executabile dependente de calculatorul pe care se rulează), compilatorul
Java creează o singură versiune a programului, numită Java bytecode, care este înţeleasă de
interpretoarele diferitelor tipuri de calculatoare (PC-uri Windows, MacIntosh, staţiile SPARC
etc.) şi pot rula programul executabil respectiv.
În acest fel programul Java poate fi creat o singură dată şi apoi utilizat pe mai multe
tipuri de calculatoare. Programele Java destinate să ruleze în interiorul unui browser Web
sunt numite „applet”-uri. Browserele care acceptă limbajul Java conţin interpretoare ale
codului Java bytecode. După ce un program este complet în bytecode, este pus pe un server
Web.
Când se vizitează o pagină care conţine un applet Java, applet-ul se transferă pe
calculatorul propriu; pentru a rula appletu-ul Java, este nevoie de un browser Web care are un
interpretor bytecode. Şi applet-uri Java pot purta un virus ca orice program de calculator.
Pentru a nu infecta calculatorul propriu cu viruşi, applet-ul trebuie verificat de către un
program antivirus. După această verificare, applet-urile pot fi rulate pe calculatorul propriu.

91
91
TEST GRILĂ

Compilatorul Java creeaza programe executabile numite Javabytecode,

care :
1. sunt dependente de calculatorul pe care se rulează
2. nu sunt dependente de calculatorul pe care se rulează
3. nu sunt dependente de calculatorul pe care se ruleaza, funcție
de setările sistemului de operare utilizat

6.6. Funcţionarea scripturilor Common Gateway Interface (CGI)

CGI denumeşte protocolul de comunicaţii prin care un server Web poate comunica cu
alte aplicaţii. O aplicaţie CGI (denumită script) este deseori utilizată pentru a permite
utilizatorilor Web accesul la baze de date.
CGI poate fi utilizat pentru a crea agenţi care realizează verificarea unui „site” Web
pentru identificarea legăturilor moarte. CGI şi aplicaţiile CGI nu sunt acelaşi lucru. Aplicaţiile
CGI primesc date de la server şi le returnează prin Common Gateway Interface. Aplicaţiile
CGI sunt scrise de obicei în limbajul PERL (Practical Extraction and Reporting Language),
dar pot fi scrise şi în C, C++, Pascal, Apple Script etc.).
CGI-ul propriu-zis este un mijloc standardizat de comunicare între o aplicaţie CGI şi
serverul HTTP. CGI-ul este poarta de comunicare a modurilor în care server-ul Web transmite
cerinţele, iar aplicaţia CGI colectează şi returnează datele.

92
92
 7. Comunicații deschise

Rețelele, la origini, reprezentau soluții de conectivitate extrem de particulare, de obicei

companiile apelau la un singur producător pentru o soluție la cheie. În aceste condiții
software-ul de aplicație rula într-un mediu suport cu un singur sistem de operare. În
consecință, era nevoie de un mijloc de a comunica între platforme diferite. Rezultatul a fost
realizarea primului protocol din lume pentru comunicații deschise (Internet Protocol) . Altfel
spus o rețea deschisă, este rețeaua care permite comunicațiile și partajarea resurselor între
calculatoare diferite.

Structurareapeniveluriaprocesuluidecomunicare

Două sisteme pot comunica numai dacă ambele cad de acord asupra modului în care să
comunice. Secvența logică minimală de evenimente care trebuie să aibe loc într-o sesiune de
comunicații:
• datele trebuie transmise de la aplicația reia îi aparțin, către un proces de comunicatie
(protocol);
• protocolul de comunicație pregătește datele pentru transmitere de-a lungul unei rețele -
faptic datele trebuie împărțite în fragmente mai usor de manipulat;
• asamblarea datelor segmentate într-o structură (încapsulare) care conține informații
care permit oricărui dispozitiv de procesare în rețea să identifice proveniența datelor
încapsulate, cât și destinația lor (cadru, pachet, celulă), funcție de protocol;
• aceste pachete trebuie convertite în biți fizici pentru transmisie - fie pot fi transmiși
biți ca impulsuri luminoase într-o rețea de fibră optică - fie ca stări electronice pentru
transmisie printr-o rețea electronică.
La recepție, pentru sistemul receptor, operațiile sunt parcurse în ordine inversă. În
timpul unei sesiuni de comunicații mai sunt necesare funcții suplimentare, ca :
• controlul fluxului de date transmise astfel încât sistemele destinație și rețeaua să nu fie
inundate;
• verificarea matematică a datelor pentru a ne asigura că nu au fost alterate în tranzit;
• coordonarea retransmiterii datelor care nu au sosit la destinație, ori au sosit alterate;
• reasamblarea segmentelor într-o formă pe care aplicația care primește datele să le
poata recunoaște.

93
93
 7.1 Modelul de referinţă ISO – OSI

În ciuda evolutiei Internet-ului către un rol comercial (orientat spre consumator) acesta
dispune înca de atributele:
• deschidere;
• capacitate de supravietuire;
• siguranță.
, care includ: trimiterea sigură a datelor, capacitatea de a detecta și evita automat defecțiunile
din rețea. Deschiderea constă în posibilitatea comunicării între orice combinație de dispozitive
, indiferent cât de diferite sunt din punct de vedere fizic. Comunicația deschisă se bazează pe
două modele, care o transformă într-o realitate practică:

1. Modelul de referință Open System Interconnection (OSI)

2. Modelul de referință Transmission Control Protocol / Internet Protocol (TCP/IP)

Aceste modele simplifica mult intelegerea retelelor prin divizarea lor in diferite
componente functionale. Componentele sunt impuse şi folosite mai mult pentru a descrie
mecansimele de comunicare dintr-o reţea.
Modelul este gândit pe niveluri, fiecare nivel:
• asigură un anumit tip de prelucrare
• de pe celălalt calculator dialoghează direct doar cu acelaşi nivel
• trimite datele pentru comunicarea cu nivelul omolog la nivelul direct sub el
• primeşte şi trimite date procesate nivelului direct de deasupra
Nivelurile ISO-OSI sunt prezentate pe scurt mai jos.

7. Aplicaţie oferă funcţii pentru programele utilizator care folosesc reţeaua, ca:
partajarea de resurse, redirectarea de echipamente (imprimante), mapări de
discuri în rețea, remote file access, terminale virtuale de rețea, etc
6. Prezentare asigură funcții de translatare a datelor de tipul: conversii de format (ASCII-
EBCDIC-UNICODE), compactarea datelor, criptare/decriptare, etc.
5. Sesiune Stabilește o sesiune de comunicare între procese care rulează pe calculatorul
sursă, respectiv destinatie. Funcțiunile asigutate sunt: asignează
identificatori unici fiecărui proces implicat în comunicare, creează –
monitorizează – întrerupe un circuit virtual între procesele care comunică,
asigură autentificarea utilizatorilor sau drepturile de acces la resurse, asigură

94
94
 puncte de reluare a transferului de date.
4. Transport asigură transmisia pachetelor de date end-to-end (cap la cap) fără erori,
livrate în ordinea în care au fost transmise fără pierderi sau duplicate între
calculatorul sursă și calculatorul destinație. La acest nivel se asigură
divizarea/reasamblarea pachetelor de date, aranjarea lor în ordine corectă,
confirmarea transferului corect al datelor. Funcțiunile asigurate: acceptă
pachete de la nivelul superior, asigură transmiterea sigură end-to-end cu
confirmare, cere calculatorului sursă să nu mai transmită dacă bufferele de
recepție sunt pline, multiplexează fluxuri de date între procese folosind o
singură legatură logică.
3. Reţea Controlează operarea în subrețea și determină drumul logic pe care vor
circula datele funcție de starea rețelei și prioritatea serviciului. Funcțiile
asigurate sunt: transmiterea cadrelor spre router dacă adresa destinatarului
nu aparține rețelei în care este atașat expeditorul, controlul traficului din
subrețea (se cere expeditorului să nu mai transmită cadre dacă routerul are
bufferele pline / folosirea unui router alternativ), asigura fragmentarea
cadrului transmis inițial la dimensiunea permisă de router (maximum
transmission unit –MTU) – fragmentele fiind reasamblate în forma inițială
de către destinatar, face translatarea de adrese logice în adrese fizice (și
invers), ține evidența cadrelor transmise pentru a permite contabilizarea
traficului. La nivel de rețea și la niveluri inferioare, transferul de cadre se
face point to point (între sursă și destinație pot fi mai multe sisteme
intermediare).
2. Legătură de Asigură transmisia fără erori a cadrelor de date de la un calculator la altul.
date Funcțiile asigurate sunt: creează / întrerupe legatura logică (circuitul virtual)
dintre două calculatoare identificate prin adresa de placă de rețea,
controlează fluxul de cadre, emite și recepționeză secvențial cadre,
corectează erorile de transmisie apărute la nivel logic, asociază o adresă de
nod fiecărui dispozitiv din reţea, controlează accesul la mediul de transmisie
(evitarea coliziunilor), fragmentează / reasamblează mesajele în biţi.
1. Fizic Transmite și controlează secvenţe de biţi folosind diverse medii de
comunicaţii şi tehnici de codificare, controlează parametrii fizici, electrici și
optici ai mediului de transmisie, nivelurile de transmisie, asignarea pinilor,
tipurile de conectori folosiți.

95
95
 Modelul TCP/IP este structurat pe mai puţine niveluri, integrând funcţionalitatea din
cele trei niveluri ISO/OSI absente mai sus sau mai jos în nivelurile proprii.

7.2 Modelul de referinţă TCP / IP

TCP/IP este unul din cele mai stabile protocoale de rețea și are o evoluție în direcția
satisfacerii cerințele viitoare și o precizare specială – toate bresele de securitate sunt bine
cunoscute. TCP/IP este usor de instalat pe orice tip de hardware și de asemenea pentru acest
protocol se pot programa ușor diverse aplcatii. În contextul creșterii explozive a Word Wide
Web-ului, fiecare calculator trebuie acum „să înțeleagă” TCP/IP pentru a putea să comunice
cu un furnizor de servicii Internet.
Conectarea unor rețele cu o structură foarte diversă, fără probleme, a reprezentat de la
bun început un obiectiv de proiectare major. Aceste obiective, structurate într-o arhitectură
dedicată, au devenit cunoscute mai târziu sub denumirea de model de referință TCP/IP. În
cadrul acestei arhitecturi, se dorea ca atât timp cât funcționau mașina sursă și mașina
destinație, conexiunile să ramână intacte, chiar dacă o parte din mașinile sau din liniile de
transmisie erau scoase brusc din funcțiune. TCP/IP reprezintă două protocoale care lucrează
împreună, dirijează și ghidează deplasarea generală prin Internet a pachetelor de date. TCP se
ocupă cu stabilirea conexiunilor către calculatoarele gazdă, aflate la distanță. IP se ocupă cu
adresarea, în sensul ca mesajele să ajungă la destinația dorită.
TCP/IP are următoarele caracteristici :
• redresarea controlată în cazul unei defecțiuni;
• posibilitatea de a adăuga noi rețele fără a întrerupe serviciile existente;
• tratarea unei rate înalte a erorilor;
• independența de platformă;
• încarcarea redusă cu date adiționale.

TCP/IP este alcătuit din patru niveluri :

4. Aplicatie - Acest nivel combină câteva servicii, pe care OSI le separă pe nivelurile
aplicație, prezentare, sesiune. Aceste servicii se referă la utilizatorul final:
autentificare, manipularea datelor și compresie (SMTP, FPT, NFS, NIS, LPD,
TELNET)
3. Transport - Nivel răspunzator de garantarea livrării pachetelor. Organizarea
transferului dintre sursă și destinație (UDP, TCP)
96
96
2. Rețea - Acest nivel se ocupă strict cu organizarea rutării pachetelor. Nivelul
determină unde trebuie trimise pachetele pe baza informațiilor pe care le primește
(ICMP, IP, IGMP, RIP, USPF, EGP). Nivelul rețea-internet reprezintă o rețea cu
comutare de pachete bazată pe nivelul inter-rețea fără conexiuni. Nivelul rețea-interne
(axul intregii arhitecturi), permite gazdelor să emită pachete în orice rețea și de a face
ca pachetele să circule independent până la destinație. (Cuvântul „internet” este
utilizat aici în sens generic). Nivelul internet definește în format de pachet un protocol
numit Internet Protocol. Protocolul transmite pachetele către destinație, deci se referă
la dirijarea pachetelor și evitarea congestiei.
1. Legatura (gazdă) de retea - Nivelul administrează conexiunea rețelei și oferă
servicii de intrare / ieșire la nivel de pachet prin intermediul rețelei (ARP, RARP).

Figura 7.1 – Modelul de referință TCP/IP și modelul de referință OSI

• FTP – File Transfer Protocol – permite transferul de fişiere între două calculatoare;
• DNS - Domain Name Server – face translatarea adresa IP – nume calculator;
• TCP – Transmission Control Protocol – este un protocol orientat pe conexiune, end-
to-end, care garantează că toate pachetele au fost livrate în ordinea corectă. Folosit de
sistemele Windows de exemplu pentru a mapa discuri de pe alte maşini;
• UDP – User Datagram Protocol – protocol neorientat pe conexiune. Folosit de
sistemele Windows de exemplu pentru a face browsing în reţeaua locală sau pentru a
iniţia o sesiune de login;

97
97
 • IP – Internet Protocol – protocol care transportă point-to-point fără a garanta
integritatea transferului de date sau atingerea destinaţiei;
• DHCP – Dynamic Host Control Protocol – atribuie adrese de IP clienţilor dintr-o
reţea;
• ARP – Address Resolution Protocol – află adresa Ethernet a unei plăci de reţea cu o
adresă de IP cunoscută;
• RARP – Reverse Address Resolution Protocol - află adresa IP a unei plăci de reţea cu
o adresă de Ethernet cunoscută.

ComparatieintremodeleleOSIsiTCP/IP

Similitudini :
• se bazează pe conceptul unei stive de protocoale independente;
• funcționalitate similară a nivelurilor (nivelurile până la nivelul transport-inclusiv, pun
la dispoziția proceselor care doresc să comunice un serviciu de transport end-to end
independent de rețea - furnizorul de transport;
• nivelurile de deasupra nivelului transport sunt beneficiari orientați pe aplicații ai
serviciului de transport.
Deosebiri:
• concepte esențiale referitoare la modelul OSI:
o Serviciul, comunică ce face nivelul, nu cum îl folosesc entitățiile de deasupra.
o Interfața, comunică proceselor aflate deasupra sa cum să efectueze accesul;
o Protocoalele, folosite într-un nivel reprezintă treaba efectivă a nivelului.
Nivelul poate folosi orice protocol în funcțiune solicitat. Protocoalele din modelul
OSI sunt mai bine ascunse decât cele din modelul TCP/IP și se pot înlocui relativ usor pe
măsură ce se schimbă tehnologia. Capacitatea de a efectua asemenea modificări reprezintă
unul din scopurile principale al organizării protocoalelor pe niveluri în modelul OSI. Când a
început să se construiască rețele reale utilizând modelul OSI și protocoalele existente s-a
descoperit că acestea (protocoalele) nu se potriveau cu specificațiile serviciului cerut (soluția-
s-a introdus convergența subnivelurilor).
În ceea ce privește modelul TCP/IP mai întâi au aparut protocoalele, iar modelul
reprezintă de fapt doar o descriere a protocoalelor existente. În consecință protocoalele se
potriveau cu modelul, dar modelul nu se potrivea cu altă stivă de protocoale- non TCP/IP.

98
98
 Diferența evidentă este numarul de niveluri al fiecărui model, o parte dintre aceste
niveluri fiind similare. Modelul OSI suportă ambele tipuri de comunicații (nivel rețea), cât și
comunicații orientate pe conexiuni (nivel transport). Modelul TCP/IP modul fără conexiuni la
nivel rețea și ambele moduri de comunicație la nivel transport.

99
99
 8. Adrese IP

CeesteoadresădeIP

O adresă de IP este un sir de 32 de biţi (4 octeţi) care identifică unic orice maşină din
reţea. Din motive de comoditate, o adresă se reprezintă ca cele patru cifre zecimale (valorile
fiecărui octet), separate cu “.” De exemplu:

Fifura 8.1 – Adresa IP pe 32 de biți

Pentru a putea grupa calculatoarele pe baza unor criterii logice, adresa a fost “spartă”
în două părţi – adresa de reţea (net id) şi adresa de gazdă (host id). Funcţie de valoarea celor
mai semnificativi biţi, există următoarele clase de adrese.
• Adrese de clasă A - 127 reţele, fiecare cu 16.777.214 gazde, de mult alocate (între
alţii pentru DOD, Stanford University, HP) - 1.0.0.0 la 126.0.0.0

Figura 8.2 – Adrese de clasă A

• Adrese de clasă B - 16.382 reţele, fiecare cu 65.534 gazde, de mult alocate (între alţii
pentru Toyota Motor Corporation, Rutgers University) - 128.1.0.0 la 191.254.0.0

Figura 8.3 – Adrese de clasă B

100
100
100
 • Adrese de clasă C - 2.097.150 reţele, fiecare cu 254 gazde - 192.0.1.0 la
223.255.254.0

Figura 8.4 – Adrese de calsă C

• Adrese de clasă D - folosite pentru a putea difuza multipunct (aceleaşi date pentru
mai mulţi destinatari) - 224.0.0.0 la 239.255.255.254

Figura 8.5 – Adrese de clasă D

• Adrese de clasă E - rezervată pentru dezvoltări de către IETF - 240.0.0.0 la

255.255.255.255

Figura 8.6 – Adrese de calsă E

AdreseIPspeciale

O primă limitare constă în faptul că secvenţele doar de 1 sau doar de 0 sunt interzise
în anumite situaţii, şi anume:
• o adresă care conţine doar 1 – înseamnă “difuzare în reţeaua locală”;
• o adresă care conţine doar 0 - înseamnă “orice reţea cu orice adresă”;
• un host id ce conţine doar 1 - înseamnă “difuzare într-o reţea la distanţă” (adresa
165.10.255.255 se referă la toate calculatoarele din reţeaua 165.10.);
• un net id sau subnet-id ce conţine doar 0 – înseamnă “o gazdă din această reţea”.

101
101
101
 Orice adresă care începe cu 127. este considerată ca referindu-se la maşina locală (de
exemplu 127.0.0.1 este calculatorul pe care lucrăm).
O a doua limitare o constituie faptul că adresele de IP nu pot fi asignate oricum,
datorită însăşi cerinţei de a fi unice. Pentru a evita această limitare, au fost puse la dispoziţie
(pentru uzul local în cadrul unei organizaţii) următoarele clase de adrese IP private:

Figura 8.7 – Clase de adrese IP private

Aceste adrese acoperă toate clasele de reţea (A, B şi C), pot fi folosite liber în orice
intranet, şi NU sunt rutate în Internet.

Mascadereţea,reţeleşisubreţele

La origini Internet-ul a folosit o ierarhie pe două niveluri (adrese retea, adrese gazda).

Figura 8.8 – Elemente generale de rutare în Internet

102
102
102
 Fiecare locație are o singură rețea, deci fiecare locație are nevoie de o singură
conexiune la Internet. După 1985, organizațiile și instituțiile au început să aibă mai mult
decât o singură rețea, deci mai multe conexiuni la Internet.
Nu există o modalitate eficientă de ruta datele către anumite sisteme finale din
organizații și instituții cu rețele multiple. Pentru rezolvarea acestor probleme se practică
soluții de moment și soluții pe termen lung.
Soluții pasagere:
• s-ar putea adăuga fiecărei rețele / subrețele logice propriul interval de adrese IP;
acțiune funcțională, dar ineficiența din punct de vedere al utilizării spațiului de adrese
IP;
• mărirea tabelelor de rutare ale routerelor de pe Internet.
Soluții pe termen lung:
• organizarea ierarhică a rețelelor logice și rutarea între ele; locațiile cu rețele logice
multiple trebuie tratate ca o singură rețea, partajând un interval de adrese comun, ele
având totuți nevoie de propriul interval unic pentru numere de subrețea .

Impărțireaînsubrețele

Ierarhia ”ineficientă” pe două niveluri a adresării IP se poate rezolva prin împărțirea

pe subrețele, conceptul împărțirii pe subrețele se bazează pe nevoia unui al treilea nivel în
ierarhia Internet-ului.
Organizațiile mari, dar și cele medii au început să posede rețele multiple. În cadrul
acestor rețele multiple fiecare subrețea se conectează la Internet, printr-un punct comun, un
router. Împărțirea în subrețele permite numărului care specifică adresa gazdă din orice adresă
IP (aparținând uneia din clasele A, B, C) să fie împărțit în numere pentru rețele mai mici.
O adresă IP folosită pentru împărțirea în subrețele are trei componente:
• adresa rețelei;
• adresa subrețelei;
• adresa gazdă.
Adresele gazdă și de subrețea sunt extrase din porțiunea de adresă gazdă a adresei IP
originale. Cu cât sunt mai multi biți în adresa IP originală (gazdă) se pot creea mai multe
subrețele și gazde. Evident, numărul de subrețele create scade numărul de gazde. De fapt se
folosesc biți din adresa gazdei pentru a-i folosi ca numere de subrețele. Subrețelele sunt

103
103
103
identificate folosind o adresă pseudo-IP, numită mască de subrețea. O mască de subrețea este
un număr binar pe 32 de biți care se poate exprima în format zecimal cu punct.
Masca este folosită pentu a comunica sistemelor finale (inclusiv routerelor și
calculatoarelor gazdă) din rețea câți biți din adresa IP sunt folosiți pentru identificatea rețelei
și subrețelei. Acești biți sunt numiți prefix de rețea. Biții rămași identifică gazdele în cadrul
subrețelei. Biții din mască cu rol de identificare a numărului de rețea sunt setați pe 1, iar biții
corespunzători gazdelor sunt setați pe 0.
Din punct de vedere matematic numărul de subrețele depinde de tipul clasei din care
face parte adresa IP care este împărțită în subrețele. Fiecare clasă rezervă un numar diferit de
biți, din cei disponibili, pentru numărul de subrețele. În această situație trebuie realizat un
compromis între numărul de subrețele și numărul de gazde per subrețea care pot fi obținute
dintr-o adresă IP.

Figura 8.9 – Împărțirea în subrețele a unui spațiu de adrese din clasa B

104
104
104
 Regulile pentru împărțirea în subrețele interzic folosirea adreselor de subrețea care
constau numai din biți 0 sau numai din biți 1 (aceste adrese sunt rezervate). Așadar, un prefix
de rețea de 2 biți oferă 2 adrese de subrețea utilizabile: 00, 01, 10, 11; prima și ultima poziție
nu se utilizează, deci combinațiile valide sunt: 01, 10

ImpartireainsubreteleaunuispatiudeadresedinclasaC

În situația clasei C rămân doar 8 biți pentru distribuirea între adresele gazdă și
subrețea.

Figura 8.10 – Împărțirea în subrețele a unui spațiu de adrese din clasa B

105
105
105
Tema de control 1

1 La conectare prin dial-up la Internet un calculator cu Windows 98:

a. primeşte o adresă publică de clasă B, asignată modemului
b. este vizibil de pe oricare alt calculator din Internet
c. nu mai are adresa 127.0.0.1, care îi este anulată pe durata conectării la
Internet
2 Fie trei calculatoare (A,B şi C), conectate în reţea ca mai jos :

A B C
Adresa IP 193.168.1.105 193.168.1.73 193.168.1.9
Mască reţea 255.255.255.0 255.255.255.0 255.255.255.0

Cele 3 calculatoare:
a. au acelaşi host-id
b. au acelaşi net-id
c. au adrese rutabile pe Internet
3 O reţea de clasă A:
a. poate avea maxim 65534 de gazde
b. uzual foloseşte masca de reţea 255.0.0.0
c. are bitul cel mai din stânga al adresei setat pe 1
4 Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) divide o linie telefonică în canale
specifice, pentru :
a. transmisia datelor
b. recepţia datelor
c. conversaţia la telefon
5 Tehnologia Bluetooth permite unor echipamente să comunice între ele prin:
a. semnale radio în banda pentru transmisii industriale (2,4 GHz)
b. semnale radio în orice bandă
c. cablu optic

6 Compilatorul Java creează programe executabile numite Javabytecode, care :

106
 a. sunt dependente de calculatorul pe care se rulează
b. nu sunt dependente de calculatorul pe care se rulează
c. nu sunt dependente de calculatorul pe care se rulează, funcţie de setările
sistemului de operare utilizat
7 Care dintre şirurile de mai jos sunt corecte pentru o mască de reţea :
a. 255.0.0.0
b. 255.255.248.240
c. 255.255.255.255
8 Activitatea protocolului Transmission Control Protocol (TCP) se referă la:
a. livrarea pachetelor de date la destinaţia corectă
b. « spargerea » oricărei informaţii în componente numite pachete
c. reasamblarea pachetelor de date în forma lor originală (iniţială)

9 In cadrul unui tabel de rutare statică :

a. se pot adăuga noi rute
b. se pot adapta automat rutele existente la modificările de trafic
c. se pot adăuga noi rute numai cu acceptul beneficiarului

10 Adresele dinamice oferite de furnizorii de servicii Internet (ISP), ca identificare :

a. nu se schimbă, la fiecare conectare
b. se schimbă, la fiecare conectare
c. se schimbă la solicitarea clientului
11 Protocolul Telnet (utilizarea resurselor unui calculator aflat la distanţă de la
calculatorul propriu) care are la bază modelul client / server foloseşte reţeaua
Network Virtual Terminal (NVT) In aceasta conjunctură de ce tip de terminale
dispun clientul şi serverul ?

12 Fie trei calculatoare (A, B şi C), conectate în reţea ca mai jos:

A B C
Adresa IP 192.168.1.105 192.168.1.73 192.168.1.9
Mască reţea 255.255.255.240 255.255.255.224 255.255.255.0

107
 Cele 3 calculatoare:
a. au acelaşi host-id
b. au acelaşi net-id
c. au adrese rutabile pe Internet

13 Securitatea la nivel de aplicaţie:

a. poate fi aplicată folosind protocolul IPSec
b. poate fi folosită într-o reţea locală
c. necesită protocoale speciale la nivel transport
14 Motoarele de căutare sunt baze de date masive care acoperă zone largi ale Internet-
ului şi au în alcătuire trei componente. Una dintre ele este baza de date propriu-
zisă, precizaţi-le şi definiţi-le succint pe celelalte două.

15 După transferarea unei pagini Web de la calculatorul gazdă (server) conexiunea

http (Hypertext Transfer Protocol) dintre server şi client :
a. se întrerupe
b. nu se întrerupe
c. se menţine numai conexiunea TCP / IP (a clientului cu Internet-ul)

108
 Tema de control 2

1 După transferarea unei pagini Web de la calculatorul gazdă (server) conexiunea http
(Hypertext Transfer Protocol) dintre server şi client :
a. se întrerupe
b. nu se întrerupe
c. se menţine numai conexiunea TCP / IP (a clientului cu Internet-ul)

2 Adresa 192.168.3.11, cu masca de reţea 255.255.255.0,

a. este o adresă de clasă C
b. poate fi întâlnită şi pe Internet, nu numai în reţelele locale
c. este o adresă pe 64 de biţi

3 In cazul serviciului Basic Rate Interface (BRI) al ISDN linia telefonică este împărţită în
trei canale (2B+D). Prin canalul D se transmit informaţii de semnalizare referitoare la
dirijarea datelor. Când avem semnalizare în afara benzi şi din ce motiv ?

4 Care dintre valorile de mai jos ar putea reprezenta adresa unei reţele de clasă C :
a. 193.168.3.0
b. 190.200.200.200
c. 1.2.3.0

5 Calculatoarele care « traduc » adresa alfabetică într-o adresă numerică ( pentru a realiza
transmiterea e-mail-lui sau a unei solicitări de pagină Web) se numesc:
a. servere pentru e-mail
b. servere pentru nume
c. servere pentru Web
Dacă se foloseşte un modem pentru conectarea la Internet şi dacă nu se reuşeşte
6 conectarea cu server-ul, aceasta înseamnă, că:
a. modem-urile server-ului pot fi toate ocupate
b. server-ul a primit un număr prea mare de apeluri simultan pe care nu le poate
gestiona
c. apar obligatoriu ambele evenimente precizate la punctele 1 şi 2

7 Fiecarui pachet i se adaugă o cifră de control cu ajutorul căreia se determină la recepţie:

a. poziţia pachetului de date în componenta mesajului iniţial
b. dacă în timpul transmisiei au apărut erori

109
 c. dacă destinatarul « atins » este cel precizat de expeditor
8 In procesul de alocarea a adresei dinamice unui PC solicitant, dreptul închirierii adresei IP
cu drepturi depline ( folosirea efectivă a Internet-ului ) este confirmat de pachetul :
a. DHCPOFFER
b. DHCPREQUEST
c. DHCPPACK

9 Din categoria componentelor hardware specializate pentru procesarea pachetelor şi a

orientării acestora către destinaţie fac parte:
a. punţile (bridges)
b. serverele
c. ruterele (routers)

10 Dacă pachetele de date sunt transmise la portul de intrare a unui ruter mai rapid decât pot
fi procesate de ruter, pachetele peste rata de procesare :
a. se păstrează în coada de aşteptare
b. se pierd
c. se blochează activitatea ruter-ului
11 Inundarea serviciului de e-mail, a unui « site » FTP sau a unui server Web este o
problemă de securitate, din categoria :
a. acces neautorizat
b. blocarea serviciului
c. rutarea serviciului
12 Securitatatea la nivel reţea:
a. poate fi asigurată folosind protocolul IPSec
b. poate fi asigurată folosind protocolul TLS (Transport Layer Security)
c. nu poate fi folosită într-o reţea locală

13 Majoritatea activităţiilor de direcţionare a traficului pe Internet sunt manevrate de:

a. repetoare (repeaters)
b. rutere (routers)
c. punti (bridges)

14 File Transfer Protocol (FPT) utilizează programul daemon FTP pentru transferarea
fişierelor în ambele sensuri între server şi client. De obicei, la contactarea server-ului de
către un client FTP, server-ul solicită un cont / nume utilizator şi o parolă.

110
 Există şi situaţii în care « site »-ul FTP permite transferul de fişiere fără aceste verificări
de identificare ?

15 Securitatea la nivel transport:

a. este asigurată folosind protocolul PGP (Pretty Good Privacy)
b. necesită modificare protocoalelor la nivel aplicaţie
c. nu necesită modificare protocoalelor la nivel fizic

16 De problemele de arhitectură ale Internet-ului ( din punct de vedere al standardizării ) se

ocupă:
a. Internet Activities Board (IAB)
b. Internet Engineering Task Force (IETF)
c. World Wide Web Consortium

111
Bibliografie

1. Tim Parker, Mark Spoctack, Transmission Control Protocol / Internet Protocol

(TCP/IP), Ed. Teora, Bucuresti, 2002
2. Preston Gralla, Functionarea Internet-ului, Ed. BIC ALL, Bucuresti, 2003
3. William Kilmer, Retele de calculatoare si Internet-ul pentru oameni de afaceri,
Ed. Teora, Bucuresti, 2000
4. Bryan Pfaffenberger, David Wall, Dictionar de calculatoare si Internet, Ed.
Teora, Bucuresti,1999
5. SamsNet, Securitatea in Internet, Ed. Teora, Bucuresti, 2001
6. Tina Pathbone, Modemuri pentru toti, Ed. Teora, Bucuresti, 1998
7. Barbara Kasser, Utilizarea Internet-ului (Ed.III-a), Ed. Teora, Bucuresti, 2002

112