Adrian Munteanu (n.

l 970) a absolvit Facultatea de Ştiintc Economice laşi, scctia Contabilitate

şi Informatică de Gestiune, În prezent este lector doctor şi predă disciplinele „Reţele de calculatoare" Adrian Munteanu, Valerică Greavu Şerban
şi „Auditul sistemelor informaţionale" în cadrul Catedrei de Informatică Economică, Facultatea
de Economic şi Administrarea Afacerilor (www.fcaa.uaic.ro), Universitatea „Al.I. Cuza" Iaşi.

Valcrică Greavu Şerban (n. 1976) a absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice laşi, sectia
Contabilitate şi Informatică de Gestiune. În prezent este administrator de reiea la Facultatea de
Economic şi Administrarea Afacerilor şi doctorand în domeniul informaticii economice.

Reţele locale
de calculatoare
Proiectare şi administrare

© 2003 by Editura POLIROM

www.polirom.ro

Editura POLIROM
laşi, B-dul Carol I nr. 4, P.O. BOX 266, 700506
Bucureşti, B-dul l.C, Brătianu nr. 6, et. 7, ap. 33, O.P. 37; P.O. BOX 1-728, 030174
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României:
MUNTEANU, ADRIAN
ReJe/e locale de calculatoare: proiectare şi administrare I Adrian Munteanu.
Valcrică Greavu Şerban - laşi: Polirom, 2003
304 ;i. ; 24 cm
ISBN: 973-681-457-2
l. Gre,wu Şerban, Valerică
004.732( 100)
Printed in ROMANII\ POLIROM
2003
 Tablă de materii

Preambul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Partea l
Arhitecturi şi standarde
Capitolul 1
l'vlodelc şi standarde ........................................................................................... 13
1. 1. A fost odată ......................................................................................... 13
1.2. Definirea reţelelor ................................................................................. 16
1.2.1. Local Arca Network (LAN - reţele locale) ......................................... 17
1.2.2. Wide Area Network (WAN - reţele cu arie marc de întindere) ................ 20
l..3. Modelul de referinţă OS! ......................................................................... 20
1.4. Modelul TCP/IP .................................................................................... 24
Capitolul 2
Infrastructura reţelei .......................................................................................... 27
2.1. Cartela de re\ea ..................................................................................... 27
2.2. Medii de transmisie ................................................................................ 28
2.3. Echipamente de transmisie a datelor ........................................................... 30
Capitolul 3
Nivelul legătură date .......................................................................................... 33
3 .1. Functiile MAC ...................................................................................... 34
3.2. Încadrarea (Jraming) şi standardul Ethernet .................................................. 35
3.2. l. Cadrul Ethernet ........................................................................... 36
3.2.2. Half-Duplex Ethernet (CSMA/CD Access Protocol) ............................. 37
3.2.3. Full-Duplex Ethernet .................................................................... 40
3.3. FDDI ................................................................................................. 41
3.4. Domenii de coliziune .............................................................................. 43
Capitolul 4
Nivelul reţea .................................................................................. , .................. 4 7
4.1. Identificarea traseului ............................................................................. 47
4.2. Protocolul IP ...................................................................... . ....... 48
 De cc ne-am apucat de scris o astfel de carte cînd oricum există ofertă 1' Toată lumea este de
acord că între teorie şi practică sînt diferen\e. Problema este că, teoretic, golul dintre teorie şi
practică este ceva mai mic decît cel care există în practică.
De-a lungul ultimilor ani am îmbinat munca fizică cu cca ştiinţifică în catedră şi facultate pc
această temă. Pornind ele aici, am zis că nu ar fi rău să punem pc hîrtic ceea ce am acumulat. Cele
300 de pagini cuprind lucruri cunoscute. Sînt culese din căqi şi din experienţa noastră practică.
Pentru că nu este de ici de colo să lucrezi într-o instituţie care arc o rcica cu o duzină de scrvcre,
peste 400 de statii şi aproximativ IO.OOO de utili.zatori. Şi, spre mulţumirea noastră, reţeaua asta
chiar func\ioncază ! Cartea se doreşte un ghid, un howto pentru cei care doresc să sc iniţiac în
acest domeniu.
Am început cu pu\ină teorie pentru că este nevoie ele un astfel de fundament, dar am cuprins
în mai puţin de 100 de pagini ceea cc am considerat că trebuie cunoscut despre anumite tehnologii.
Nu am abordat subiectele care se întîlncsc în alte cărţi despre reţele, clar mai rar în practică
(tehnologia Token Ring de exemplu).
Ne-am axat mai mult pc partea practică: care sînt echipame111ele folosile î111r-o re/ea, ce
reprezintâ adresele I P şi cum se calculeazâ, modul de Junc/ionare al switch-urilor şi re/ele virtuale
cu o scurtâ iniţiere în sistemul de operare al switch-urilor CISCO, protocoale pentru rutare şi
configurarea routerelor, proiectarea unei re/ele şi instrumente pentrn proiectare şi, nu în ultimul
rînd, ce pot face script-urile pentru Windows-ul 2000 Server şi XP. Nu avem pretenţia că am
epuizat tot cc ţinc de acest subiect, pentru că nu ne-am propus aşa ceva. După cum veţi observa,
pc lingă exemplele oferite, cartea este presărată cu o mulţime de trimiteri Ia adrese de pc Wch.
Nu ne adresăm numai avansafilor, ci şi celor care vor să se apuce de treabă, dar nu ştiu de unde
să înceapă şi cum să continue.
Autorii
laşi, iulie 2003
 4. 3. Adresarea IP .........................................................................................
4.4. Adresarea IP în subretele ......................................................................... 51 Capitolul 11
4.5. Agregarea adreselor IP şi NAT ................................................................. 54 Privire generală asupra routcrclor .............. •.... ·...... ·.... ·.................. ·...... ·...... ·.. ·.. 125
57 11 .1. Componentele routerului şi moduri de configurare ......... •· .. ·................ ·.. ·.. ·.. 125
Capitolul 5 11.2. Porn irea unui router .............. ·......... ·........... ·.......... ·...... ·........ ·............. 127
Nivelul transport ............................................................................................... 11.3. Co n figurarea routerului ......................................................................... 129
5.1. TCP Transmission Control Protocol .......................................................... 59 11.4. Accesul la alte routere .................................. ·....................................... 129
5.2. UDP - User Datagram Protocol ............................................................... 60 11.5. Protocoale pentru rutare .......................................... ·............................. 130
5, 3. A R P - protocolul de rezoluţie a adresei . 64 11.6. RIP _ Routing Information Protocol ........................................................ 134
. .. ___ .. _. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
5.4. ICMP - protocolul mesajelor de control ..................................................... , .. 65 ii. i . IGRP _ Interior Gate,vay Routing Protocol ······················ 134
68 11.8. OSPF - Open Shortest Path First ......................................... ·.................. 135

ii: io.
Capitolul 6 n I ;:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: 135
Nivelurile sesiune şi prezentare ............................................................................ t::i: 144
6.1. Cîteva consideraţii generale despre o sesiune 71
................................................ Capitolul 12
6. 2. Prezentare ............................................................................................ 71
72 Proiectarea şi administrarea reţelelor ..... •........ ·................ ·.. ·.... ·..................... ·.... !53
Capitolul 7 12.1. Proiectarea structurată a unei reţele de calculatoare ..................................... 153
Nivelul aplicaţie ................................................................................................ 12.2. Securitatea retelei ........... •·.................. ·..... · ................. ·......... ·.............. 161
7.1. DNS - Domain Name System .................................................................. 75 12.2.1.Aspecte legislative ............... ·... ·.............. ·.... ·......... · .. ·......... ·....... 161
7.2. SNMP - Protocolul simplu pentru admi n istrarea 75 12.2.2. Tipuri de atacuri în tr-o reţea• .... •...... ·.................. ·............ ·............ l66
reţelelor ............................... 77 12.2.3.Mecan isme de proteqie ............................................................... 17805
7. 3. Poşta electronică ....................................................................................
7.4. File Transfer Protocol (Protocol pentru transferul 78 12.3. Proiectarea unei reţe 1c. Stu d.1u dc caz ................................................... . ... 1
fişierelor) ............................ 80
7. 5. World Widc Web ...................................................................................
81 Capitolul 13 .............................................................. ••...... ·...... ·..... ··......... ·...... 187
/·'I Instalarea şi configurarea logică a unei reţele locale ..................... •.......... •.. ·.... •.. ·.. 187
Partea a II-a
Proiectarea reţelelor de calculatoare 1,/ , I 13 .1. Care este cel mai bu n sistem de operare? ! ................................................ I 8
13.2. Instalarea Windows 2000 Server .............................................................. 19
Capitolul 8 I,
1 :,1
13.3. Co n figurarea serverului W2
Cablarea structurată a unei reţele de calculatoare în vederea realizării unui domeniu W2 ............... •.............. •.. ·............ · .... ·.. · 201
......................................... , ... : .. :'.:• 85
8. I. Standardul ANSl/TIA/EIA 568 ................................................................... 13.4. Crearea unui server pe n tru un nou domeniu ............................................... 209
8.2. Instalarea cablurilor .......................................................................... 85 13.5. In stalarea Windows XP î n mod automat ..................................................... 213
8. 3. Factori care afectează sem n alele dintr-o : ....... ,s 13.6. Co n figurarea Active Dircctory: Crearea
retea ................................................. .
8.4. JOBaseT (Ethernet) ................................................................................... 91 utilizatorilor. Definirea politic1lor de sec un ta te ..................... •...... •...... •.. •.. .. 232
8.5. 100 BaseTX (Fast Ethernet) ..................................................................... 96 13. 7. Instalarea şi co n figurarea un ui server de Web ...................... •.......... ·.. ·•.. ·.... ;
, .. 97 13.8. Configurarea serverului ca un Gateway .....................................................
Capitolul 9 13.9. Mo n itorizarea şi înregistrarea activitătii .......... .......................................... 262
Comutarea pachetelor in reţelele de calculatoare 13. 10. In strumente pentru depanare ......................................... •.... •.... •............ ·.. 26 8
....................................................
9.1. Funqiilc unui switch ............................................................................. 101
9.2. Funqionarca switch-ului ........................................................................ 101 Capitolul 14
.. ..
9. 3. Metode de comutare a pachetelor ............................................................ 103 Utilitare d e ad mm1s t rare ................... _..... ·.. ·............ · ...... _.· ........ ·......................... 273
9.4. Spanning Trce Protocol (STP) ................................................................. 105 14.1. Utilitare pentru accesul centralizat la resursele rc\cle1 .......... •.. .... .... .............. 273
106 14.2. Utilitare de monitorizare a traficului ........................................................ 2 ;4
Capitolul 10 14.3. Utilitare pe n tru accesul la WMI .............................................................. \
Reţele virtuale.. .. ................................................................................... 14.4. Utilitare pentru co n ectarea la distantă ....................................................... 2
10. l. Tipologia VLAN-urilor .......................................................................... 109 14.5. Simulatoare şi instrumente de învăţare ...................................................... ;;
10.2. Configurarea VLAN-urilor ..................................................................... 109 14.6. Instrume n te de proiectare a reţelelor ............................... •.... •.. ·.............. ..
10.3. VLAN Trunking Protocol (VTP) ............................................................. 113
10.4. Comenzile 10S ..................................................................................... 113 Anexă ............................................... . 285
10.5. Exemplu ............................................................................................ 115
120 Bibliografie ......... •.... ••••••••·····.. ························.. ····· 303
 Partea I
Arhitecturi şi standarde
 CAPITOLUL 1

Modele şi standarde

1.1. A fost odată

Cîte calculatoare sînt racordate la Internet? Se aproximează că ar fi peste 40 de milioane,
dar nimeni nu are curajul să avanseze o cifră exactă. Popularitatea Internetului se
datorează în principal World Wide Web-ului şi poştei electronice.
Pe net găseşti de toate. Este unul dintre motivele pentru care cei din branşă au ajuns
să fie numiţi netocraţi după o evolutie care a durat vreo 40 de ani. Cîţi dintre noi mai pot
trăi astăzi fără portia zilnică ele Internet?
Toate lucrurile rele au şi o parte bună. De cc avem curajul să afirmăm aşa ceva?
Pentru că, dacă în 1957 URSS nu ar fi plasat pe orbita Pamîntului primul satelit artificial
(Sputnik), astăzi nu am fi avut probabil Internet. Ca răspuns la această palmă primită, în
cadrul Departamentului de Apărare al SUA (DoD) ia fiin\ă Advanced Research Projects
Agency (ARPA). Americanii doreau să recupereze handicapul şi să devină lideri mondiali
în domeniul ştiinţelor şi tehnologiilor cu aplicaiii mililare. Cinci ani mai tîrziu (1962),
Paul Baran de la Rand Corporation a fost însărcinat de către US Air Force să întocmească
un studiu cu privire la posibilitatea menţinerii comenzilor şi controlului asupra rachetelor
intercontinentale în cazul unui atac nuclear din partea URSS. Trebuia dezvoltată o retca
informatică descentralizată, astfel încît orice oraş american ar fi fost atacat, armata să
poată declanşa un contraatac nuclear.
Baran descrie mai multe variante prin care se putea ajunge la rezultatul scontat, iar
în final face o propunere concretrt: comutarea pachetelor presupune descompunerea
datelor în pachete (sau datagrame) care vor con\inc informatii cu privire la originea şi
destinaţia lor. Aceste pachete vor circula prin reţea pînă cînd ajung la destina\ie.
Sflrşitul anului 1968 şi începutul lui 1969 marcheazr1 naşterea Internetului. În I 968,
National Physical Laboratory din Marea Britanie realizează şi testează prima reţea
construită după principiile lui Baran. La scurt timp, Advanccd Research Projects Agcncy
din cadrul Pentagonului decide realizarea unei re\elc mai mari. În toamna anului 1969,
Ia UCLA se realizează primul nod al acestei reţele, iar pînă în decembrie mai apar încă
3 : University of California (Los Angeles), SRI (Stanford), Univcrsity of California
(Santa Barbara) şi University of Utah. Această reţea va fi denumită ARPANET după
numele sponsorului agen\iei Pentagonului. Cele patru noduri puteau transmite informaţii
între ele prin intermediul unor linii dcclieate şi chiar puteau fi programate de la distanţă.
 14 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
Pînă în 1972 ARPANET va ajunge la 35 de noduri, principalul trafic al reţelei constînd
în ştiri şi mesaje personale.
În acelaşi an, Ray Tom/ison de la BBN realizează primul program de poştă electronică.
Interesant este că acesta a fost folosit în principal pentru discu\ii între împătimitii de
science fiction (lista se numea SF-Lovers).
Standardul original pe care se bazau comunica\iile reţelei ARPA s-a numit NCP -
Network Control Protocol. Însă pe măsură ce anii au trecut şi tehnica a avansat, Vinton
Cer/de la Stanford împreună cu Bob Kahn de la DARPA (non iiPn11mir,. r"t"1,.; /'RP,A.)
au înlocuit, în l 973, NCP cu TCP/IP - Transmission Control Protocol/Internet Protocol.
Acest nou protocol oferea suport pentru comunica\ie calculatoarelor cu arhitecturi
diferite. Mai mult, TCP/IP a fost folosit pentru a lega între ele calculatoare care nu
făceau parte din ARPANET (în 1983, re\eaua militară s-a desprins sub denumirea MILNet).
Anul 1976 este unul al realizărilor deosebite. Dr. Robert M. Metcalfe dezvoltă
tehnologia Ethernet care permite transferul de date pe cablu coaxial. A fost o realizare
crucială pentru domeniul re\elelor. În acelaşi an ia naştere SATNET reteaua care lega
SUA de Europa. Chiar dacă pare surprinzător, această re\ea folosea sateliţii INTELSAT
at1aţi în proprietatea unui consorţiu de ţări europene.
Trei ani mai tîrziu, un tînăr absolvent al Universită\ii North Carotina, Steve Bel/ovin,
împreună cu programatorii Tom Truscott şi Jim Ellis dezvoltă USENET. Era -prima re\ea
descentralizată dedicată în exclusivitate ştirilor. Această reţea se baza pe protocolul
UUCP (Unix-to-Unix CoPy) dezvoltat de AT&T Bell Labs şi distribuit împreună cu
sistemul de operare Unix.
Similar cu USENET, reţeaua BITNET (Because li 's Time Network) conecta mainframe-
urile IBM din mediul educational pentru a oferi servicii de poştă electronică.
Despre anul 1983 putem spune că este anul Internet: se înfiinţează IAB - Internet
Activities Board. Începînd cu prima zi a acestui an, toate calculatoarele conectate la
ARPANET folosesc TCP/IP şi renuntă la NCP. În sprijinul IAB a venit Universitatea din
Wisconsin care a creat Dornain Name System - DNS. Acesta permitea pachetelor să fie
direc\ionate către un nume de domeniu unde i se aloca adresa IP corespunzătoare.
Utilizatorii au putut astfel să acceseze mult mai uşor serverele reţelei.
Cercetările şi dezvoltările continuă pe parcursul următorilor ani. Astfel, autoritatea
care dirijează evoluţia Internetului este ISOC (Internet SOCiety) 1, înfiinţată în ianuarie
l 992, cu scopul de a promova utilizarea Internetului şi de a prelua administrarea sa. În
cadrul acestei organizatii, o parte din membri sînt reuniti în cadrul IAB (Internet
Architecturc Board) 2 care are responsabilitatea tehnică a evoluţiei reţelei şi defineşte
standardele Web. Membrii acestui consiliu au întîlniri regulate în care sînt acceptate noi
standarde, alocă adresele şi păstrează o listă a numelor care trebuie să rămînă unice.
Comunicările sînt puse la dispoziţie printr-o serie de rapoarte tehnice, numite RFC-uri
(Rcquest For Comments) 3 , care sînt memorate online şi pot fi citite de oricine este
interesat de ele.
Consiliul IAB este format din patru grupuri principale şi anume : IRTF (Internet
Rcsearch Task Force) care are rolul de a rezolva problemele pe termen lung, IETF
1. www.isoc.org.
2. www.iab.org.
3. http: //www.rfc-editor.org sau http: //www.ietf.org/rfc.html.
MODELE ŞI STANDARDE 15
(Internet Engineering Task Force) care are sarcina de a rezolva problemele pe termen
scurt IESG (Internet Engincering Steering Group) şi IRSG (Internet Research
Stee;ing Group). Aceste grupuri sînt responsabile cu evaluarea şi testarea proiectelor şi
standardelor propuse, pentru a determina dacă o propunere merită să devină un standard
Internet.
Pe tot parcursul anilor care s-au scurs de atunci dezvoltările au continuat. Com ni-
carea în Internet a devenit o sursă inepuizabilă şi rapidă de documentare, depăşmd
f'.omnl, t to:ite <'.elelalte surse de doct1mentare, Internetul nune la disnoziţia utilizatorilor
( !-, - !ii )- in;i-; -i i-i -ex rem de importante şi anume'.
1. poşta electronică (e-mail): poate fi folosită pentru a expedia mesaje unor persoane
din orice colt al lumii ;
2. transferul fişierelor (ftp: File Transfer Protocol): este folosit la transferul fişierelor
(text sau binare) între două calculatoare;
3. conectare la o maşină la distantă (telnet, ssh, Terminal Services): folosit la
deschiderea unor sesiuni de lucru pe maşini aflate la distantă;
4. buletine de ştiri (usenet): utilizatorii se pot înscrie la grupuri de discutii;
5. Word Wide Web (sau WWW) : facilitează transferul informaţiei între se:vere Web.
Primele programe (browsere, clienti de e-mail şi ftp) Internet aveau o interfată
exclusiv bazată pe linia de comandă. Acest lucru a fost schimbat de World Wide Web,
care oferă o prezentare grafică a Internetului fără a mai impune cunoaşterea unor
comenzi cu sintaxa mai mult sau mai pu\in complicată. Deşi utilizează Internetul pentru
funcţionare, Web-ul se bazează pe un concept total diferit: hypertextul. Diferenţa între ,
un text static (un articol de ziar) şi hypertext este uriaşă : în cazul hypertextului,
calculatorul poate aduce direct pe ecran toate fragmentele la care textul curent are
legături (cu doar un click!), fără a strica impresia de document unitar. Word Wide Web
oferă hypertext şi, mai mult, depăşeşte simpla interconectare a documentelor text.
Caracteristicile Web (JavaScript, CGI etc.) permit paginilor individuale de Web să
interacţioneze cu utilizatorul, iar serverele Web pot crea pagini Web bazate pe informaţii
dinamice.
WWW este, astăzi, cel mai „vizibil" instrument Internet. Web-ul prezintă informaţia
sub forma de text şi grafică şi oferă afacerilor cea mai motivată raţiune pentru conectarea
la Internet: uşurinţa şi rapiditatea comunicatiilor.
Am început cu evolu\ia reţelelor prin prisma Internetului dintr-un singur motiv : în
cele mai multe cazuri, cei din afara branşei asociază reţelele cu Internetul. Şi nu cred că
greşesc.
Pînă la apari\ia Internetului, evolu\ia retelelor a fost la fel de interesantă.
În faza lor incipientă, retelele nu se bazau pe o legătură fizică între calculatoare
(Sport-Shoe Networking). Mediul de comunica\ie era discheta, iar viteza de transmisie
era determinată de viteza de deplasare a utilizatorului de la un calculator la altul (de unde
şi numele). Astăzi, am ajuns să discutăm de reţele pe fibră optică sau de cele fără fire.
Întrebarea firească este cum s-a ajuns aici?
Firmele care detineau calculatoare au fost nevoite să găsească o solu1ie prin care să-şi
poată partaja resursele, să ob\ină o fiabilitate ridicată prin accesul la echipamente şi să
economisească bani. Toate aceste probleme au fost rezolvate prin dezvoltarea tehno-
logiilor reţelelor.
16 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
Dacă în anii '70-'80 cele mai multe companii puneau la dispoziţia angajaţilor terminale
conectate la calculatoare puternice, popularitatea reţelelor a crescut în momentul în care
reţelele formate din calculatoare personal, au oferit un raport preţ/performanţă optim.
Începînd cu anii '90 accesul de la distan\;1 ia informa1ii, comunicaţiile interpersonale şi
divertismentul interactiv au contribuit decisiv la expansiunea reţelelor. La acestea se
adaugă sistemele de operare disponibile comercial.
1.2.. Definirea reţelelor
În termeni foarte simpli, o reJea reprezintă un sistem de oameni şi obiecte conectate între
ele. Oriunde privim în jurul nostru putem observa un anumit tip de reţea (sistemul
nervos, sistemul cardiovascular, sistemul de încălzire [sic]). Reţelele de comunicaţii sînt
proiectate astfel încît două calculatoare, localizate oriunde în lume, să fie capabile să
comunice între ele, indiferent de tipul acestora (PC, Mac, mainframe etc.). Acest lucru
este posibil prin intermediul unei limbi comune, numită protocol.
Protocolul este definit ca un set formal de reguli şi convenţii cu ajutorul cărora este
guvernat schimbul de informafii între echipamentele unei reţele.
Majoritatea reţelelor sînt clasificate în LAN 1 (localizate de obicei într-o clădire,
campus) sau WAN (acoperă o arie geografică mai mare). Ele sînt rezultatul dezvoltării
aplicaţiilor pentru mediul afacerilor. Dar fiecare dintre aceste aplicaţii avea o manieră
proprie de operare, independentă de calculator. Eficienţa dispărea în acest caz. Orga-
nizaţiile aveau nevoie de o soluţie care să rezolve următoarele probleme :
• cum să fie evitată duplicarea echipament"' - - )'
• cum se poate comunica eficient?
• cum se poate gestiona o reţea?
O primă soluţie la problemele organizatiei a fost realizarea reţelelor locale (LAN).
Deoarece puteau conecta toate staţiile de lucru şi perifericele dintr-o clădire, LAN-urile
au făcut posibilă utilizarea eficientă a tehnologiilor informaţionale.
Însă, pe măsură ce calculatoarele au început să fie folosite pe scară tot mai largă în
domeniul economic, LAN-urile nu mai erau suficiente. A apărut necesitatea schimbului
de informaţii între organizaţii, iar soluţia a reprezentat-o apariţia WAN.
La început, dezvoltarea reţelelor LAN şi WAN a fost haotică. Anii '80 pot fi
caracterizaţi printr-o expansiune extraordinară a reţelelor. Companiile au început să fie
conştiente de economiile rezultate în urma folosirii tehnologiei reţelelor.
La mijlocul anilor '80 însă, această creştere s-a oprit brusc. Multe dintre tehnologiile
folosite în reţele se bazau pe soluţii hard şi soft diferite, fapt care a dus la incompa-
tibilitatea dintre acestea. Devenea din ce în ce mai dificilă comunicarea între reţelele care
foloseau specificaţii diferite.
1. A apărut şi o denumire mai nouă: CAN - Campus Area Network.
MODELE ŞI STANDARDE 17
1.2.1. Local Area Network (LAN - reţele locnle)
Reţele de tip LAN (Local Arca Network) reprezintă cea m,:i comună implementare a
tehnologiei reţelelor pentru firmele de mărime mică-medie. O astfel de reţea se caracte-
rizează prin :
• operare într-o arie geografică limitată;
• permite accesui utiiizatoriior ia medii de transmisie cu lăţime ele banc! marc:
• oferă conectivitate continuă pentru serviciile locale ;
• conectează fizic echipamente adiacente.
Dacă privim acest tip de reţele prin prisma sistemelor de operare cc pot Ii folosite,
vom putea clasifica aceste reţele în peer-to-peer şi re/ele bawte pe servere.
Reţelele peer-to-peer nu implică existenţa unui server care să asigure serviciile în
reţea. Fiecare dintre calculatoarele reţelei poate îndeplini şi funqia de server. Utilizatorul
este cel care hotărăşte cc periferic sau informa\ic doreşte să fie accesată i de ceilalţi
membri ai reţelei. Acest tip de reţele se pretează cel mai bine pentru f'îrmele mici, unde,
datorită complexităţii relativ reduse a activităţilor, nu este ne'ioie de servicii sof'isticate.
La polul opus, retelele bazate pe server(e) implică existenta cel puţin a unui c<1lculator
care să joace rolul de server. În acest caz, informa\iilc care trebuie partajate în cadrul
firmei vor fi gestionate de server. Aceasta este soluţia adoptată de majoritatea firmclur
şi ca urmare a posibilităţii gestionării centralizate a securităţii reţelei. Serverele dintr-o
astfel de reţea pot îndeplini următoarele roluri :
• servere de fişiere şi imprimare - oferă un suport sigur pc,-,tru toate dalele c,impanici
şi gestionează tipărirea la imprimantele partajate în re\ca ;
• servere pentru aplicaJii - asigură componenta cu acel:,şi nume pentru aplicaţiile
client-server. Exemple de astfel de servere: Web-serve:·ele, serverele pentru baze
de date;
• servere de mail - gestionează mesajele electronice pentru clienţii unei t·ctclc;
• servere pentru gestiunea securităţii - asigură securitatea unei re\ele locale cinci
aceasta este conectată la o re\ea de tipul Internetului. Pot Ci incluse în accast;'i
categorie firewall-urile, proxy serverele ;
• servere pentru comunicaJii - asigură schimbul de informaţii între reţea şi clienţii
din afara acesteia (accesul prin dial-up, de exemplu).
Pentru desemnarea manierei de proiectare a unei retele se foloseşte termenul topolopJe.
Trebuie să precizăm că există două tipuri de topologii: fizică şi logică. Topologh fizică
a unei reţele se referă la configuraţia mediilor de transmisie, a ealculatoarelor şi ,1
perifericelor. Topologia logică reprezintă metoda folosită pentru transferul illforrna\iilor
de la un calculator la altul. Despre aceste topologii vom discuta pe larg într-un alt
capitol. Pentru moment, facem o scurtă trecere în revistă a topologiilor fizice:
• bus (magistrală);
• star (stea) ;
• ring (inel) ;
• tree (arbore).
Se cuvine să facem o mică observaţie: această clasificare nu arc caracter allsolut.
Sînt lucrări în care topologia reţelelor este prezentată în altă manieră.
18 ARHITECTURI ŞI STANDARDE MODELE ŞI STANDARDE 19

Rejele de tip magistrală (Bus 1) Informatiile sînt transmise de la calculatorul sursă către cel destinaţie prin intermediul
hubu-lui. Acesta este principalul dispozitiv care gestionează şi controlează functiile reţelei.
Topologia magistrală este cca mai simplă modalitate de conectare a calculatoarelor într-o
re1ea : un singur mediu de transmisie (cablu) la care se conectează toate calculatoarele Avantaje Dezavantaje
şi perifericele, denumite în continuare noduri (fig. 1.2.1). Fiecare calculator verifică
Uşurintă în instalare. Necesită cablu mai mult.
dacă informa1iile pc care le primeşte îi sînt adresate sau nu. Despre acest mecanism vom
discuta pe larg într-un alt capitol. Reteaua nu este afectată dacă sînt adăugate sau Sînt mai costisitoare.
retrase calculatoare. Dacă un hub se defectează, toate calculatoa-
f Tş11rlnţă în riPtP-rt rP prnhlP.mPlnr. rele clin ace! noei cl"vin nef\mcţionabile.
Avantaje Dezavantaje
Uşurinţă în conectarea calculatoarelor. Reieaua nu funqionează dacă apar întreruperi în cablu.
Necesarul de cablu este redus. Este nevoie de terminatori la ambele capete ale
Reţele de tip inel (ring)
cablului. Din exterior, o astfel de retea seamănă foarte mult cu o retea star. Din punctul de vedere
Problemele sînt greu de identificat dacă reţeaua cade. al topologiei logice însă, MAU (Multistation Access Unit) este dispozitivul care permite
informaţiilor să treacă de la un nod la altul în cadrul unui inel comunicational.

Figura 1.2.1. Topologie de rctea_ magistrală

Refele de tip stea (star) Figura 1.2.3. Topologie de reţea inel

Într-o astfel de reţea, fiecare nod este conectat direct la un hu.b sau concentrator. Reţele de tip arbore (tree)
Topologia de retea tree combină caracteristicile topologiilor bus şi star. Nodurile sînt
grupate în mai multe topologii star care la rîndul lor sînt legate la un cablu central.
Acestea pot fi considerate topologiile cu cea mai bună scalabilitate.

Figura 1.2.2. Topologie de reţea stea

1. A nu se confunda cu system bus al calculatorului. Figura 1.2.4. Topologie de reţea arbore

20 ARHITECTURI ŞI STANDARDE MODELE ŞI STANDARDE 21

Avantaje Dezavantaje
Lungimea maximă a unui segment este \imitată.
Segmentele individuale au legături directe.
Dacă apar probleme pe conexiunea principală,
sînt afectate toate calculatoarele de pe acel
segment.
l.2.2. Wiue Arca Network (vVAN
reţele cu , rie mare de întindere)
Pe măsură cc utilizarea calculatoarelor în domeniul economic a devenit omniprezentă,
s-a ajuns la concluzia că LAN-urile nu mai corespundeau nevoilor firmelor.
Într-o reţea LAN, fiecare departament era privit ca o „insulă electronică". A apărut
însă. necesitatea schimbului de informaţii între aceste insule, iar soluţia a reprezentat-o
crearea WAN-urilor (Wide Arca Network): reţele care interconectează LAN-uri, furnizînd
acces la calculatoare din alte locaţii geografice.
Tehnologiile folosite în cadrul WAN : modem-uri, ISDN (Integra/ed Services Digital
Network), DSL (Digital Subscriber Loop), Framc Relay, ATM (Asynchronous Transfer
Mode), T-Carrier Series (în SUA Tl, T2, T3), SONET (Synchronous Optica! Network).
1.3. lVfodelul de referin ţă OSI
Conceptul de nivel este folosit pentru a ne ajuta să înţelegem acţiunile şi procesele ce
apar în timpul transmiterii informaţiilor de la un calculator la altul. Într-o reţea,
comunic2rea are la origine o sursă, apoi informaţia circulă pînă la o destinaţie. Informa-
ţiile care traversează reţeaua sînt referite ca date, pachete sau pachete de date.
Adresa sursă a unui pachet de date specifică identitatea calculatorului care transmite
respectivul pachet. Adresa destina\ie precizează identitatea calculatorului care va recepţiona
pachetul. Datele sînt grupate în unită\i logice de informa\ii. Ele includ utilizatorul
respectivelor informaţii şi alte clemente pe baza cărora este posibilă comunicarea.
Datele dintr-un calculator sînt reprezentate prin biţi. Dacă un calculator ar transmite
doar unul sau doi bi1i, nu ar fi o manieră prea eficientă de comunicare. Prin urmare, are
loc o grnpare a acestora în kilo, mega sau gigabytes.
Arr făcut deja referire la un alt element întîlnit în reţelele de calculatoare: ,,mediul".
Acesta reprezintă un materia! prin care sînt transmise datele şi poate fi unul dintre
următoarele clemente:
• cablu telefonic ;
a cablu UTP;
,. cablu coaxial (cablu TV);
.. fibr:î optică;
• altG tipuri de cabluri bazate pe cupru.
şi lumina. În al doilea rînd, este vorba de undele elct:tromagnetice care traversează
C_osn_iosul, unde în mod virtual nu există molecule sau ;Jtomi. În aceste cazuri, comu-
mcatia este denumită fără fir, iar retelele sînt de tip wirdes::.
Pro:o_colul reprezintă un set d: reguli pe baza cărora se determinii forma datrlor şi
transmzs:a acestora. Exemplul lUI Andrew Tanenbaum 1 (comunicarea între doi filosofi)
este un mceput bun pentru a înţelege ce presupune comunicarea bazată pe niveluri si
protocoale (fig. 1.3.1.).
Nivelul fi al unui calculator poate comunica cu nivelul n al altuia. Prin Lrrmare, se
spune că regulile folosite în comunicare se numesc protocoale de nivel 11•
Un alt exemplu pentru explicarea transferului între două calculatoare este modul în
care putem citi o pagină Web af1ată pe un calculator situat Ia marc distantă:
• utilizatorul lansează un program pentru vizualizarea paginilor Web (browser)•
b:owserul ste a li_caţie are va „negocia" pentru noi obtinerea paginii ;
: nivelul aplicaţie.entitat.ea
va identifica existenţa resursei cerute de client (c!ientui este
brows rul, care-l reprezintă pe utilizator în această „tranzac\ic") şi a posesorului
acesteia (serverul - înţeles ca fiind entitatea ce oferă resursa cerută, nu calculatorul
cen ral a: unei re;tele; în cazul nostru, avem ele-a face cu un server de Web). Se
r ahzeaza autentificarea serverului (se verifică dacă partenerul este într-aclcv!ir
c'.ne pretinde că este şi se stabileşte dacă acesta este disponibil);
• n:velul sesiune va stabili o conexiune între procern! client şi procesul server;
• mvelul transport se va ocupa de întreţinerea conexiunii şi de corectarea erorilor
netratate la nivelul retea ;
• nivelul reţea va asigura transferul datelor în secvenţe (pachete), stabili;1d drumul
acestora între server şi client.
Filosof A Filosof B
Reguli intre filosofi
Informaţii
pentru translator
y
Translator Reguli intre translatori Translator
Informaţii Reguli specifice
pentru secretnrli
activităţii suportului de
comunicaţie
Secretară 'i' Secretară
Figura 1.3.1. Modelul de comunicare între f'ilosofi
. cele prezentate mai sus. Datele sosesc prin
. Lucr rile sîn' ce".a mai complicate decît în
mtermedml medmlm de comunicaţie ca un flux de bi\i. La nivelul legăturii de date, biţii

Mai există şi alte tipuri de media, însă ele nu vor fi luate în calcul în această carte. 1. Adaptare după Andrew S. Tanenbaum: Reţele de calculatoare, Editia a treia, Editura Agorn,
În primul rînd, este vorba de atmosfera prin care se propagă undele radio, microundele Tg. Mureş, 1998, pg. 18.
22 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
sînt transformati în cadre, iar la nivelul retea în pachete (vom vedea mai tîrziu cum arată
un pachet). În cele din urmă, datele ajung la nivelul aplicaţie unde sînt preluate de
browser şi ne sînt prezentate. Fiecare nivel adaugă sau şterge o parte din informa\iile de
control ataşate datelor de celelalte niveluri.
Spuneam că dezvoltările timpurii din zona re\elelor au fost haotice şi că începutul
anilor '80 se caracterizează printr-o expansiune a acestora. Singura modalitate prin care
cl1:\inătorii de reţele puteau să „vorbească aceeaşi limbă" a fost agrearea din partea
vînzătorilor şi pîoducătorilor de echipan1ente de reţea
a unui set comun de standarde.
lnternational Organization for Standardization (ISO)
u 7. APLICAŢIE
IJ
este organizaţia care a cercetat şi dezvoltat scheme de
re\ele precum DECNET, SNA, TCP/IP. Rezultatul cerce-
tărilor s-a concretizat într-un model de re\ea care i-a
6. PREZENT ARE
ajutat pe producători să creeze echipamente compatibile
[I
între ele.
Modelul de referinţă OS/ (Open Systems Intercon- 5. SESIUNE
ncct), realizat în 1984, nu este altceva decît o schemă
descriptivă care a pus la dispoziţia vînzătorilor stan-
4. TRANSPORT
dardele necesare asigurării compatibilitătii şi inter-
operabilităţii între diferitele tehnologii. Şi este cel mai
I]
bun instrument pentru învăţare.
Modelul de referintă OSI este primul model pentru 3. REŢEA
_I]
standardizarea comunicaţiilor în re\clc. Există şi alte
modele, dar majoritatea producătorilor de echipamente
respectă aceste standarde. Modelul permite utilizato- 2. LEGĂTURĂ DATE
rilor să vadă func\iilc rctelci pe măsură ce ele apar la
fiecare nivel în parte. Chiar dacă pare destul de abstract,
este un instrument foarte bun pentru a ilustra modul în
care informaţiile traversează o re\ea: explică vizual
1. FIZIC
I]
circulaţia datelor de la o aplicaţie către mediul fizic de transmisie şi apoi către o altă
aplicatie localizată pc un calculator din retea, chiar dacă expeditorul şi destinatarul fac
parte din reţele cu topologii diferite. După cum se vede şi clin figura alăturată, în modelul
de referin1ă OSI există 7 niveluri, fiecare dintre acestea ilustrînd o functie particulară a
reţelei. Separarea între funqiile retelei este denumită nivelare (layering).
Modelul OSI este doar un model de arhitectură de reţea, deoarece spune numai ceea
ce ar trebui să facă fiecare nivel, dar nu specifică serviciile şi protocoalele utilizate la
fiecare nivel. Fiecare nivel al modelului OSI are un set predeterminat de func1ii pc care
le realizează pentru a duce la bun sfirşit comunicarea.
Nivelul 7: Aplicaţie
Poetic vorbind, este nivelul situat cel mai aproape de inima utilizatorului. Prin ce diferă
ele celelalte niveluri ale modelului? Oferă servicii pentru aplicaţiile utilizatorilor, dar nu
oferă servicii celorlalte niveluri.
Nivelul aplicaţie identifică şi stabileşte disponibilitatea partenerului de comunicatie,
sincronizează aplica\iile între ele şi stabileşte procedurile pentru controlul intcgritătii
MODELE ŞI STANDARDE 23
datelor şi erorilor. De asemenea, identifică dacă există suficiente resurse pentru a sprijini
comunicaţia între parteneri. Pentru a fi mai uşor să vă amintiti despre acest nivel,
gîndiţi-vă la telecomanda TV: o folosiţi, dar nu ştiţi ce se întîmplă în interiorul său.
Nivelul 6: Prezentare
Este nivelul care asigură că informa\iile, pe care nivelul aplica\ie al unui sistem le
transmite, pot fi citite de către nivelul aplicaţie al altui sistern. Atunci cînd este necesar,
nivelul aplicatie face translaţie între diferitele formate ale datelor folosind un format
comun pentru reprezentarea acestora. Trebuie să priviţi acest nivel ca cel la care are loc
codificarea datelor în format ASCII, de exemplu.
Nivelul 5: Sesiune
După cum spune chiar numele său, acest nivel stabileşte, gestionează şi finalizează
sesiunile de comunicaţie între aplicatii. Prin sesiune se înţelege dialogul între două sau
mai multe entităţi. Nivelul sesiune sincronizează dialogul între nivelurile sesiune ale
entităţilor şi gestionează schimbul de date între acestea. În plus, acest nivel oferă garanţii
în ceea ce priveşte expedierea datelor, clase de servicii şi raportarea erorilor. în cîteva
cuvinte, acest nivel poate fi asemuit cu dialogul uman.
Nivelul 4: Transport
Este nivelul la care are loc segmentarea şi reasamblarea datelor. El furnizează un
serviciu pentru transportul datelor către nivelurile superioare şi, în special, caută să vadă
cît de sigur este transportul prin rerea. Nivelul transport oferă mecanisme prin care
stabileşte, întreţine şi ordonă închiderea circuitelor virtuale; detectează „căderea" unui
transport şi dispune refacerea acestuia; controlează fluxul de date pentru a preveni
rescrierea acestora. Gîndi\i-vă la calitatea serviciilor sau la încredere !
Nivelul 3: Reţea
Este unul dintre cele mai complexe niveluri ; asigură conectivitatea şi seleqia căilor de
comunicaţie între două sisteme ce pot fi localizate în zone geografice diferite. Gîndiţi-vă
la selectarea lîniilor de cale ferată într-o gară.
Nivelul 2: Legătură date
Este nivelul care asigură tranzitarea datelor de la nivelul fizic pe baza adresării fizice,
topologiei reţelei, notificării erorilor, ordonarea cadrurilor şi controlul fluxului informa-
tional. Gînditi-vă la controlul accesului pe un aeroport.
Nivelul 1 : Fizic
Defineşte specificaţiile electrice, mecanice, procedurale şi funcţionale necesare activării,
întretinerii şi dezactivării legăturii fizice între sisteme. Specificatiile vizează nivelul
voltajului, ratele de transmisie a datelor, distanta maximă de transmisie, conectorii fizici.
Gînditi-vă la semnale şi medii de transmisii.
24 ARHITECTURI ŞI STANDARDE MODELE ŞI ST,\NDARDE

Nivelul reţea
1.4. Modelul TCP /IP
'.'1'umele acestui nivel este cam general şi de multe ori creează confuzie. Este nivelul care
Am început acest capitol cu modelul o ;I deoarece reprezintă abecedarul acestui domeniu. mclude detalii despre tehnologiile LAN/WAN, precum şi toate detaliile incluse în
Cu toate acestea, pentru transmisiile de date din cea mai marc reţea existentă - Internetul, nivelurile fizic şi legătură date din modelul OSI.
standardul folosit este TCP/IP (Transport Control c\trebui s î_ văţa;i espre două modele cînd unul (cel mai adesea TCP/IP) ,ir fi
Prntnrnl!Tntornot Prnfnrnf). Âr .
.-P<:t modPl

de Ministerul Apărării din SUA care a dorit să con-

fnt

struiască o re\ea capabilă să reziste în orice condiţii,

r.rf>::\t

li
chiar şi î11tr-un război nuclear. Era extn:m de important
să fie creaUl o reţea capabilă să opereze cu o infra-
structură distrusă în proporţie de peste 90 %, fără să
aibă vreo importanţă starea fizică a anumitor segmente
ale reţelei.
Spre deosebire de OSI, modelul TCP/IP are doar
patru niveluri: aplicaţie, transport, internet şi reţea.
Deşi există două niveluri cu acelaşi nume ca la modelul
OSI, nu trebuie confundate cu acelea pentru că fiecare
nivel are funqii total diferite.
4. APLICAŢIE
_D_e Specrnl!ştn preJera modelul OSI pentru analize m,ii atente si ca f,,nrbmr'nt în
suf1c1ent.
?rice discuţi: legată de re{ele. Este adevărat că TCP/IP este mai folositor pe t ; 1 ă ,;
implementat m lumea ea!ă. Ca utiliz_atori finali avc1i de-a face numai cu nivelul aplica\ic,
dar cunoaşterea detaliata a mvclunlor este vitală pemru realizarea unei rc1elc. Este
3. TRANSPORT adevărat.'? majoritatea utilizatorilor nu ştiu mai nimic despre protocoale de iutare sau
alte de_taln,_ d r este d ae_menea adevărat că aceşti utilizatori nu trebuie să realizeze rc\cle
2. INTERNET s alab_1le ŞI sigure (şi mei nu au de dat examene la astfel ele discipline). Prin urmare,
discuţia legată de TCP/IP continuă în capitolele viitoare.
1. REŢEA

Nivelul aplicaţie
Proiectanţii TCP/IP au considerat că protocoalele de nivel înalt din acest model trebuie
să includă detalii cu privire la sesiunile ele lucru şi modul de prezentare a datelor. Astfel,
într-un singur nivel sînt combinate toate facilitătile legate de reprezentarea datelor,
codificarea şi controlul dialogului.

Nivelul transport
Acest nivel vizează calitatea serviciilor oferite: încrederea în transmisie, controlul
fluxului de date şi corectarea erorilor. Unul dintre protocoalele întîlnite la acest nivel
(Transport Control Protocol) oferă o modalitate tlcxibilă de realizare a comunicaţiilor în
reţea. Fiind un protocol orientat conexiune, dialogul dintre sursă şi destinaţie se realizează
prin împachetarea informaţiilor de la acest nivel în segmente.
Orientarea către conexiune nu înseamnă că între calculatoarele care comunică există
vreun circuit, ci că segmentele cu date ale nivelului 4 circulă înainte şi înapoi între cele
două calculatoare într-o perioadă de timp dată.

Nivelul internet
Scopul acestui nivel este de a trimite pachetele sursă din orice reţea către o alta şi să facă
astfel îndt acestea să ajungă la Jestina\ie indiferent de ruta şi reţeaua din care au fost
transmise. Protocolul care guvernează acest nivel este Internet Protocol, funcţiile îndepli-
nite de acesta fiind determinarea şi comutarea pachetelor (gîncliţi-vă la sistemul poştal).
 CAPITOLUL 2

Infrastructura :reţelei

Clienţii, serverele, imprimantele, bazele de date relationale, dispozitivele de

interconectare formează componentele unei reţele locale. Acestea realizează încapsularea
şi decapsularea datelor pentru a-şi îndeplini toate sarcinile (transmitere mail-uri, editare
texte, scanare, acces la baze de date). Continuăm prezentarea tehnologiilor prin prisma
modelului OSI.

2.1. Cart la de reţea

Ce rela\ie există ,între o placă de reţea (Network Interface Card) şi un computer? NIC
este o placă cu circuite ce permite comunicarea în reţea de la şi către un computer.
Denumită şi adaptor LAN, ea se montează într-un slot de
extensie (PCI) al plăcii de bază avînd un port prin care se
realizează conectarea în reţea a computerului.
Similar altor dispozitive hardware, cartela de reţea are
nevoie de un driver prin care să poată fi controlată. În cazul
în care cartela este plug&play, resursele sînt configurate în
mod automat simplificîndu-sc instalarea. În general, orice
cartelă de retea îndeplineşte următoarele funqii :
0 pregăteşte datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu;
" transmite datele ;
" controlează fluxul datelor de la PC la mediul de trans111isie.

Prin reţea datele circulă în serie (un bit o dată), în timp ce în interiorul calculatorului
circulă în paralel (16, 32 sau 64 biti o dată, în funqie de bus-ul sistemului). Prin urmare,
cartela de reţea trebuie să convertească datele care circulă în interiorul PC-ului în format
serial.
Pentru a funqiona, fiecare NIC necesită o întrerupere (IRQ - lnterrupt Request
Line), o adresă I/O şi o adresă de memorie. Întreruperea o puteti asocia unei resurse
prin care procesorul şi celelalte componente ale PC-ului îşi acordă atenţie unele
altora. Unele din aceste întreruperi sînt atribuite anumitor dispozitive chiar dacă
acestea nu au fost încă instalate fizic în calculator (de exemplu, LPT2 pentru o a
doua imprimantă).
28 ARHITECTURI ŞI STANDARDE INFRASTRUCTURA RETELEI

În cazul plăcilor de re ţea, atribuirea unei întreruperi depinde ele numă r ul în t reru pe r ii Tip cablu Utilizare
disponibil e pc calculator şi ele numărul întreruperii prin care placa de re \e a a fos t Categoria 1 - 22 sau 24 AWG' Telefonic
proiecta t ă să accesez e sist e mul. Dacă întreruper e a pe care e st e proiecta t ă să lu creze Categoria 2 - 22 sau 24 AWG Transfer date pînă !a 4Mbps
placa de reţea este ocup a tă de alt dispozitiv, trebuie să re zolva\i con!lict u l care ap a r e Categoria 3 - 24 AWG Transfer date pînă la 10 Mbp:;
r e configurînd cartela să lucreze pc altă întrer u pe re. Detalii de spre toat e între r u pe r ile Categoria 4 - 24 AWG Transfer date pînă la 20 Mbps
un u i PC găsiţi la a dresa http: //www.pcguide. comlref/mbsys/reslirq.
Categoria 5 - 22 sau 24 AWG Tramfer date pîn{1 ld l 00 Mbps
Adr e sa de me mor ie (Memory I/O Address) va conţine informaţii despr e zo n a de
memorie pe care respectiv u l dispozitiv şi srstemui de op e rare o vor foiosi pe n t r u a -şi
transmit e date. Interval u l u zual de adrese pe care o placă de re ţe a îl foloseş t e este Fibra optică
Ox240-0x360. O part e din t r e acest e adr e se sînt deja atrib u ite u nor dispozitive. De Fib r a optică e ste me diul care asig11ră transmit e rea luminii, modulată la o anumit.il
exemplu, adresa Ox278 este folosită de cel de al doilea port paralel, ia r Ox378, de
frecventă. Comp a rativ cu alte medii ue transmisie, fibr a opticii este cea mai costisitoare,
prim u l. Cartelele de sunet pot folosi Ox220, iar drive-uril e CDROM pot folosi Ox300.
dar nu est e su sceptibilă la in t e rfere nţe el e ctromagnetice şi, în plus, asigură rate de
transfe r mu lt ma i ridicat e decî t ce lelalte cat e gorii de me dii.
Cablul fibră optică constă în două fibre de
2.2. Medii de transmisie sticlă îmbrăcate separat într-un înveliş de plastic
(materialul se numeşte Kevlar). Cele două fibre
Dacă PC-ul este dotat cu o NIC, nu înseamnă că avem şi o reţea. Ca şi în ca zul formează inima acestui mediu de transmisie, sticla
te lefo nului, mai este nevoie de un clement prin care PC-ul nostru să poa t ă fi legat la din care sînt realizate avînd un grad ridicat ele
re te a. în această categorie intră mediile de transmisi e sau cabluril e , în limbaj reţelistic. refracţie. Vom reveni cu mai multe detalii.
Vom fac e în continuare o prezentare a principal e lor medii de transmisie în fu n cţie de
gradul lor de utilizare în practică. Cablul coaxial
Cabl u l co a xial (coax) co n st ă dintr-un înveliş protector care îmbracă două demente
Unshielded Twisted-Pair (UTP)
conductoare: un fir de cupru îmbrăcat într-un material izolator şi o folie metalică (sau
Acest mediu de transmisie este format din patru perechi de fire, izolate între ele. Prin o plasă) cc acţioneazrt ca al doilea fir din circuit. Acest al doilea elemem este 'olnsit
torsadarea perechilor de fire apare efec t ul de anulare, e fect ce limite ază de gr ada rea pentru a reduce interferenţele externe. Este cablul cu cea mai
semnalelor din cauza interfe ren ţelor magnetice bună ecranare.
sau radio. Pentru că nu prea se mai foloseşte (cu e>-cep\i;1 reţelelor
UTP-ul este un cablu uşo r de inst a lat (a r e „foarte bătrîne"), nu vom mai insista cu alte detalii asupra
un diametru de aproximativ 0,4 cm) şi mu lt acestui tip de cablu.
mai ieftin de cît alte tipuri de ca blu ri. Deşi e st e Conectorul folosit de acest tip de cablu se numeşte BNC
consid e rat ce l mai rapid me diu de transmisie (Bayone-Nei 11-Concelman).
baza t pe cupru, e st e m2.i vulnerabil în faţ a zgo-
motelor electrice în compar a ţie cu a lte categorii Shielded Twisted-Pair (STP)
de cabluri.
Cablurile UTP din c a tegoria 3 sînt formate Ca blu l shielded twisted-pair (STP) combină t re i tehnici legat e de transmisia datelor:
din două fire izol a te împletite împreună. O variantă mai performan t ă de a stfel de ca blu ri shielding (pro t e j are a ), cancellation (anularea) şi twisted (torsadarea) firelor.
este categori a 5. Acest e a sînt similare celor din categoria 3, dar au mai mul t e răsuci r i pe Cabl u l STP de 100 ohm folosit în rc\elcle Ethernet oferă rezistcn\ă atît la interfcrcn\ek
centimetru şi ar trebui să fi e izola t e cu te flon, r ezultînd de a ici electrom a gnetice, cît şi la ce le radio, fără a fi un cablu prea gros.
o interfere nţă redusă şi o mai bună calitat e a semnal u lu i p e Înveliş u l protec t or folosit în cablul ele !50 ohm nu face parte din circuit aşa cum se
distanţe mari. întîmplă în caz u l cablului coaxial. Chiar dacă este mai scump <lecit UTP ( Unsliielded
Conectorul standard folosit în cazul acestui cablu este RJ-45 Twisted-Pair), cablul STP oferă protec\ie împotriva tuturor tipurilor de interîercn\c. Spre
(Registered Jack), asemănător cu cel de la firu l tel e fonic. Conec- deosebi r e de cablul coaxial, înv e lişul protector nu fac e parte din circuitul electric.
torul este construit în baza unui standard din ind u stria tel e -
fonică, standard care precizează care fir trebuie să fie conecta t pc u n anumit pin al
conectorului (vom reveni cu detalii). I. American Wire Ga11ge S1011d11rd.
30 ARHITECTURI ŞI STANDARDE INFRASTRUCTURA REŢELEI 31

O conectare incorectă face ca învelişul protector să aqioneze ca o antenă, absorbind Switch-ul

semnalele electrice din cablulrile aflate în vecinătate.
Prin prisma standardelor IEEE 802.3, Ethernetul foloseşte doar cîteva din standardele La prima vedere un switch seamănă foarte bine cu un hub, dar după cum vedeţi, simbolul
existente în materie de cabluri: 10Base5, 10Base2, lOBaseT, 10 BaseF, l00BaseF. Notaţia său arată un flux informaţional bidîrec1ional.
anterioară înseamnă că reţeaua foloseşte o anumită lăţime de bandă, utilizează semna- Menirea acestui dispozitiv este de a concentra conectivitatea,
lizarea în banda de bază- şi poate suporta segmente de diferite lungimi pe diferite medii garantînd în acelaşi timp lă\imea de bandă. Switch-ul este un dispozitiv
de transmisie. Vom face o prezentare sintetizată a acestor standarde. ce combină conectivitatea unui hub cu posibilitatea regularizării
traficului pentru fiecare port. Ca manieră de lucru, el comută pache-
tn.1 0 . , t ,... ,...,,,,. ............. M - ; 1 .... 1--....... ,.,......,.: x ... ,,...,.._,... - X .. - - _ _, _ ,. _ _ _ _ _ _! _
,.1 _ _ .. : _ _ _ - ---1 r _ _ .,,. ____ : _ _ - ,.,,. -----
Lăţime Lungime Topoiogie .n
v
1 ,, ;,\ pv J:-V
U .,
' l.UJ.HI., uau.:,uua.1.Ua.lC: . C:
,.\U
Q \.t;ac; UC:.)Lllliildlt;;., ă:SlgUflilU llt:(.;dfUl !)Ufl ta}lllll;a
Standard Mediul fizic Topologie fizică de bandă maximă a reţelei.
de bandă segment logică
l0Base2 Coaxial subţire IOMbps 185 metri Bus Bus Această comutare a pachetelor se face pe baza adresei MAC, ceea ce face din switch
IOBaseT UTP categoria 5 lOMbps 100 metri Star/Extended star Bus un dispozitiv de nivel 2.
J0BaseFL Fibră optică l0Mbps 2000 metri Star Bus
multimod Routeru/ 1
lOOBaseTX UPT categoria 5 lOOMbps 100 metri Star Bus Simbolul routerului descrie foarte bine cele două funcţii ale sale : seleqia căii de
lOOBaseFX Fibră optică lOOMbps 2000 metri Star Bus transmitere a informaţiilor şi comutarea pachetelor către cea mai
multimod bună rută.
lOOOBaseT UTP categoria 5 lOO0Mbps 100 metri Star bus Fizic, routerele se prezintă sub o mulţime de forme, în funcţie de
model şi de producător. Componentele principale ale routerului sînt
interfeţele prin care re\eaua proprietară se conectează la alte segmente
de reţea. Din acest motiv el este considerat un dispozitiv inter-reţele.
2.3. Echipamente de transmisie a datelor Scopul routerului este să examineze pachetele recep\ionate, să aleagă cea mai bună
cale de transmitere a acestora şi, în final, să le transfere către portul corespunzător.
Chiar dacă acest capitol tratează subiecte legate de nivelul 1 OSI, vom extinde puţin Pentru reţelele mari, el reprezintă cel mai important dispozitiv prin care se reglează
discuţia prezentînd şi echipamentele care corespund nivelurilor 2 şi 3. traficul reţelei. Deciziile routerului, în ceea ce priveşte selectarea căii de rutare, se iau
pe baza informaţiilor de la nivelul 3 (adresele de reţea), motiv pentru care sînt considerate
Repetorul echipamente de nivel 3. De asemenea, ele asigură conectivitate pentru diferitele tehno-
Termenul „repetor" vine tocmai de la începuturile comunicării vizuale cînd o persoană logii ale nivelului 2 : Ethernet, Token Ring, FDDI.
aflată pe un deal repeta semnalul pe care tocmai îl primise de la o persoană aflată pe un În concluzie :
alt deal situat în vecinătatea sa, pentru a-l transmite mai departe. Telegrafia, telefonia
(mai ales cea mobilă) folosesc repetoare de semnal pentru a asigura transmiterea Echipament Nivelul OSI la
care lucrează Protocol Domeniu Cu cc lucrează
informaţiilor la distanţe foarte mari.
Repetoarele pot fi single port in - single port out, stackable Repetoare/hub-uri 1 Transparent Amplifică semnalul Biţi
(modulare) sau multi port (cunoscute mai ales sub denumirea de Bridge 2 Transparent Domeniu de coliziune Cadre
hub-uri). Ele sînt clasificate ca fiind componente de nivel 1, deoa- Switch 2 Transparent Domeniu de coliziune Cadre
rece actionează doar la nivel de biţi. Nu uitaţi: scopul unui hub este de a amplifica şi a Router 3 Dedicat Domeniu de broadcast Pachete
retransmite semnale, la nivel de bit, către un număr mai mare de utilizatori: 8, 16, sau
24. Procesul prin care se realizează această funcţie se numeşte concentrare. Dacă lucrurile nu sînt prea clare încă, încercaţi să citiţi şi materialele de la următoarele
Fiecare hub are propriul său port prin care se conectează la reţea şi mai multe porturi adrese:
disponibile pentru calculatoare. Unele hub-uri au un port prin care pot fi legate de o • http: //www.whatis.com/encapsul.htm,
consolă, ceea ce înseamnă că sînt hub-uri gestionabile/cu management. Majoritatea, " http: //www.jyu.fi/,
însă, sînt dumb hubs (hub-uri proaste), deoarece doar preiau un semnal din reţea şi îl • http: //www.cs.mun.ca/,
repetă către fiecare port în parte. • http : //www.erg.abdn.ac. uk/users/ gorry/coursc/intro-pages/cncapsulation.html.

I. În unele lucrări de la noi este denumit şi repartitor.

 CAPITOLUL 3

Nivelul legătură date

Pînă în acest moment am discutat mai mult despre ce se întîmplă la nivel fizic într-o
reţea: medii de transmisie, bitii care traversează aceste medii, componente care
transmit semnale electrice şi topologii. Nivelul I joacă un rol important în comunica(ia
dintre calculatoare, dar efortul său singular nu este de ajuns. Fiecare dintre funcţiile
nivelului 1 are propriile limitări, dar acestea sînt eliminate prin ceea ce se întîmplă la
nivelul 2.
The Institute of Electrica! and Electronic Engineers (IEEE) 1 este organiza\ia profe-
sională care a definit standardele aplicabile în domeniul retelelor de calculatoare :
• 802. I- modul ele interconectare în reţea ;
• 802.2- controlul legăturii logice (LLC);
0 802.3- retele LAN cu acces multiplu şi cu detectarea purtătoarei şi a coliziunilor
CSMA I CD, sau reţelele Ethernet 2 ;
• 802.4- reţele LAN cu transfer ele jeton pe magistrală (Token Bus) ;
• 802.5- reţele LAN cu transfer de jeton în inel (Token Ring);
• 802.6- reţele metropolitane (MAN);
• 802.11- reţele fără fir;
• 802.12-reţele LAN cu prioritate la cerere.

Conform standardului Ethernet, o reţea locală este compusă din noduri şi medii de
interconectare. Nodurile pot fi împărtite în două categorii :
• Data terminal cquipment (DTE) - sînt echipamentele care funcţionează ca sursă
sau destinaţie a cadrelor transmise prin rctea. Cel mai adesea, în această categoric
intră PC-urile.
• Data communication equipmcnt (DCE) - sînt dispozitive intermediare care
receptionează şi transmit cadrele prin reţea. Se includ în această categoric hub-urile.
switch-urile, routerele, NIC-urile sau modem-urile.

În timp ce modelul OSI reprezintă teoria care a stat la baza dezvoltării reţelelor,
standardele IEEE au apărut în momentul în care reţelele au devenit realitate, cînd
problemele practice trebuiau rezolvate. Chiar clacă modelul OSJ este folosit în continuare,

1. http: //standarcts.icec.org.
2. Pe larg la adresa http: //www.cisco.co111/univcrcd/cc/td/doc/cisintwk/iw_ doc/cthernct.iHnL
 NIVELUL LEGĂTURĂ DATE 35
ARHITECTURI ŞI STANDARDE
34

cele două n oi compo n en te apărut e în pro d usului. Celelalte 6 descriu n umărul in terfeţei (Serial Number Inter/ace) sau o altă
cînd se vorbeşte de nivelul 2, s e au în vedere şi va loa re admi n is trată de fiecare producător s au vînzător.
timp : LLC şi MAC : . · Adresa MAC e ste „s cris ă" în memori a ROM a cartelei de re ţea , de un de e ste apoi
n jo s , către me d ml fizic d e
• Media Access Control (MAC) _ realizează tranziţia î copi a tă în RAM Ia in iţia lizare a ca rte lei. Pri n urmare, da că o cartelă es te în locuită, s e va
tra n s misie. . . ,m s us , ca"tre nive lul re ţe a schimba şi adre s a fizică a calculatorului.
• Logica! Link Control (LLC) - re a lizează tran ziţia
1
Cîn d un d is pozitiv di n ca drul un ei re iele Ethernet încearcă să tra n smită da te către alt
d is pozitiv, va căuta să de schidă un ca n al de comunicaiie cu acesta, folosind adres a MAC:
folosită, î n timp ce MAC e s te
Subnivelul LLC este indepe n dent de teh n ologia
i'1--!o1-X
datele transmise vor transporta şi adresa ty1AC a destiilaţiei. Pe măsură ce dateie traver-
f____ , __ !,.
aepenuem ue sează me diul fizic de tra n smisie, NIC-ul fiecărui calculator di n reţ e a verifică da că a d resa
, , . t •
Lt;;llllUIUg1a IUIU>ll<t.

sa MAC corespu n de a d resei de s tinaiie in cluse în pachet. Dacă adre s ele n u sî n t ide n tice,
NIC ig n oră datele di n pachet, date ce co n tin uă s ă circule către următoar e a de stin a tie.
3 .1. Funcţiile MAC Da că a d re se le sînt id en tice, NIC face o copie a pachetului cu da te şi plas e a ză a cea stă
copie în calculator, la n ivelul legătură de date. Pachetul origi n al va conti n ua să circule
n n e voia d e a asigur in de e n d e ţ
n a
Sub n ivelul LLC a fo s t introdu s de către IEEE di date. mco 1st<n m
pri n reţea, către a lte d estin atii, unde se va verifica core s pon denta d in tre adresele MAC.
legătură
tehnologică a un ora dintre funcţiile n ivelului
n
arecum s
Dezava n ta jul major al adre s ării MAC co n stă în faptul că ac e ste adr e se n u a u o
a , submvelul LLC comumc cu
serviciile pe ca re le oferă protocoalelor de la nivelul reţe structură strict d e finită : vînzătorii au OUI-uri dife rite . Altfel s pus , adresare a MAC nu
teh n ologiile s pecifice n ivelurilor di n a in tea sa. . . .. este o adresare ierarhică, după cum se va vedea că este adresarea IP. Pe măsură ce
multe mfor1:_1at11 de co n tro 1
LLC preia datele protocolului reţea şi le adaugă ma t re teaua „creşte", acest dezava n taj de vine o problemă majoră. Nu uitaţi: de fiecare d a tă
Pachetul IP astfel re 1mpache ta t est e cî n d s e di s cută de a dres a MAC, trebuie s ă vă gîndiţi la n ivelul legătură date.
pentru a tra n smite pachetele IP către destin ţ e.
transmis subnivelului MAC un de urmează a f1 mcap s ulat.

Orgnnizational Uniquc
3.2. Încadrarea (framing) şi standardul Ethernet
Număr serial
ldentifier (OUI)
Framing-ul s au încadrarea es te un mecanism prin care se ob(i n informalii complexe, op e raţie
ce n u po a te fi realizată pri n simpla tra n s mis ie a biţilor pri n mediul fizic al re!el e i. Ca re
s în t calculato a rele ce dore s c s ă comu n ice î n tre ele? Cînd începe comunicarea între două
ca lculatoare şi cî n d se termi n ă ? Cî n d îi vine rî n dul unui calculator s ă comunice?
Spu n ea m că n ivelul fizic al un ui calculator se ocupă do a r de biţi. În timp ce în cearcă
s ă tra n s mită a ceşti biţi către desti n aiie, n ivelul fizic nu gara ntează că nu exi s tă şi erori.

+- 00602F 3A 07BC
Aici intervi n e n ivelul legătură d ate. Prin încadrare, biţii transmişi de nivelul fizic sînt
în ca psul a ti la n ive lul 2 în un ităti d e date ale protocolului de n ivel 2 (PDU de n ive l 2) sau
ca d re (frame-uri).
· Există ma i multe tipuri de cadre, în func{ie de sta n dardel e folosite la de s criere a lor.
Standardul Ethernet es te defi n it de IEEE (Institute for Electrica! ancl Electronic Engineers)
ca IEEE 802.3. Acest sta n dard defineşte regulile pe n tru configurarea unei reţ e le Ether n e t
echip a me ntele d pe
Subnivelul LLC răspu n de de gestionarea comu n ica ti_ilor î t re precum şi modul de int e racţiune între diferitele cleme n te ale unei as tfel de retele (există
LLC este efi it pri pec1ficaţ1 1
le IEEE 802?, sp e cific !'. .' 18 vari a n te a le ac e stui s t an dard ! ) .
si n gură li n ie/legătură a reţelei. d n n s
Ia ce le fără con e xmn e, serv1c11
care s e referă atî t la se rviciile orientate co n exiune , cît şi În mo d generic, un cadru este împărţit în sectiuni n umite cîmpuri, fiecare cîmp fiind
folosit e de protocoalele superioare. alcătuit din bytes:
calculat?r Ie folo s eşte _P n_tt a
Sub n ivelul MAC se ocupă de protocoalele pe care un
accesa mediul fizic de transmisie a datelor. Adr
6
e
c
sa
re
MAC ar
formează
e o lu n gnne d e 8 e b1(1 ş1 s te
OUI ( rgamzatwna! Umque
/ / / / / / /
ex rim a tă în he xazecimal (12 cifre). Primele a
producatorul s au vmzătorul
Icl ntifier) s în t admi n istrate de că t re IEEE, identificînd Start Adresă Tip/
Date Cifră de Stop
lungime control
I/
\. Definit prin IEEE 802.2. Figura 3.2.1. Structura generală a unui cadru
36 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
NIVELUL LEGĂTURĂ DATE
37
Orice calculator conectat la o reţea trebuie să deţină un mecanism prin care să poată • Preambul
at rage atenţia celorlalte calcula t oare din reţea cu privire la t ransmiterea unui cadru. Această secvenţă de 56 biţi este folosită .
pentru smcrorn:-area
. ...
Acest lucru este posibil prin int ermediul cîmpului start din formatul cadrului. permit componentelo r unei reţele s d t ran: m1s1c1. Aceşti biţi
Orice cadru conţine informaţii cu privire la numele calculatorului sursă (sub forma tccteze_ prez nţa unui semnal ş1 să
acestui semnal înainte de sosirea dat t înceapă citirea
adresei MAC) şi numele calculatorului destinaţie (tot adresa MAC). Un cadru are însă şi a c o coănţmute_ cadrul r spectiv.
acestor biţi, staţia destinatară est e I Prin intermediul
cîmpuri specializate: lungimea exactă a cadrului sau tipul său, pentru a specifica avertizat cu pnvirc la sosirea unui
cadru.
protocolu! de nivel 1 ce face posibilă transmiterea sa prin retea. • Start cadru
Datele transmise prin reţea sînt împărţite în două componente : datele propriu-zise şi
un set de bytcs încapsulaţi, denumiţi paddlng bytes sau bytes de umplere. Aceş t i bytes
Conform specificaţiilor IEEE 802.3
restul conţinutului său se termină c ·\_Y, . .
b te _u 1 care_d hm1tcază ,
cadrului de
dord iţii c_odnsec t 1v1 cu valoa'.· mceputul
a I (10101011). Aceşti
sînt adăuga1i cadrului pentru ca acesta să aibă o lungime minimă şi să poată respecta biţi servesc la sincronizarea recep•; ·
1 ca ru u1 c catrc t oate staţnlc.
int ervalul de timp în care este transmis. • Adresă destinaţie şi adresă sursă
Informaţiile conţinute de un cadru sînt susceptibile de a supo r ta erori ce pot să aibă Primii 3 bytes ai acestui cîmp sîn t
surse diferite. Cadrele care conţin erori sînt retransmise. Acest lucru este realiza t cu pr oduc ătorilor de echipamente pent 'u de_ ca_- t_re IEEE , tuncpe
precizati . .
ajutorul cîmpului secvenţă/cifră de control al cadrului. Aceas t ă cifră este un număr • ru rcţc 1e · rmatorn 3 sînt de_m · · I · de cerinţele
caton. Adresa sursă este Oadresa' un· . scnş1 c 11ar dc produ-
, icas t (smg , t'111..1ţ'1c poate f--I umcast
.
(un smgur calculator) ' multicast (m 31. nm 1 e node) · Adresa
obtinut pe baza datelor din cîmpul de date al cadrului. Cifra de con t rol este citită de 1 · ' des
calculatorul des t inaţie pentru a verifica în ce măsură cadrul recepţionat es t e corec t sau latoarele). te ca 1cul:i.toarc) sau broadcast (toate calcu-
este al t erat de zgomotele reţelei.
Calculatorul sursă calculează o cifră de control pe care o adaugă cadrului. La • Lungime/tip
des t inaţie , se calculează o nouă cifră de control pe baza datelo r conţinute de cadrul Acest cîmp indică numărul de by t cs
recepţionat, cifră care este compara t ă cu cea calculată de sursa mesajului. Dacă cele sau tipul cad r ului, dacă acesta est e . de date " care, . urmează in cadru dup,1 acest L'Împ
asam bl at iolosmd un format opţional.
două cifre de control sînt identice, datele din cadru vor fi accep t ate. În situaţia în care
cifrele de control nu sîn t iden t ice, sursa va fi atenţionată că trebuie să retr ansmită datele. • Date
După cc procesările de Ia nivelurile
Pentru ea transmisia să se termine în condiţii optime, sursa mesajului trebuie să at ragă
conţinute în cadru sînt transmise c·at fiz',Ic ş1. Ieg,:tura
- -
date s-au terminat, datele
atcntia celorlalte calcula t oare asupra momentului în care cadrul se termină. , re un pr ot ocol de rnvel supe nor, · care trebuie • . .
m cadrul acestui cîmp · Daca ' date!' e d'm cadru nu ocup'i' cc l puţm dcf1mt
bytes de umplere pînă la atingerea a · 46J lJytes, vor fi inserati
ces tc1. va 1on..
3.2.1. Cadrul Ethernet 1
• Cifră de control

l.
Fiecare calculator echipat cu o placă de reţea Ethernet funqioncază independent de toate Acest cîmp cantine o cifră de verific·irc .
dispozitivul care transmite datele urm' ; e 4 l t cs., _cifra este calcubtă de către
?
celelalte sta\ii din reţea: nu există un control centralizat. Toate staţiile ataşate la reţea
cu originalul în scopul idcn t ifică; al rccda.;ulata de ca_cc t rc receptor şi comparată
sînt conectate la acelaşi sistem de t ransport pentru semnal, denumit mediu de comuni- II
ii evemnctua e or 11c r enţe .
caţie. Informaţia este transmisă serial, bit cu bit prin linia de comunica\ie că t re t oate
st aţiile ataşate acesteia. Figura următoare ilustrează formatul unui cadru Ethernet aşa Dispozi t ivele Ethernet trebuie să permită . . .
care se transmit pe un mediu . Acest . uni mterval mm1m de timp între două cadre
cum este el prezentat în specificaţiile IEEE 802.3 2 (cifrele reprezintă lungimea cîmpurilor mterva se numeşte inter/rame gap (IFG) sau
interpacket gap (!PG) şi. "10Ioscşte
în bytes). pentru pregătirea rec cp ţ'10narn - · · următorului cadru
transmis de o staţie. Acest interval este
. . . d 9 , 6 m1crosccunde
. pentru re\clelc pe 10 Mbps,
960 nanosecunde pen t ru 100 Mbp s
. şi 96c nanosecunde pentru l Gbps· ·
41,-1500
În contmua r e vom pr ezenta cele do .
. ă r tocoa1e prm _care se controlează accesul la
Cifră de c<111trol mediul de transmisie într•; . J reţc·a Etl 1e1, net. wlf-duplex ş1 full-duplex.
.
3.2.2. Half-Duplex Ethernet 1 (CSMA/CD
Figura 3.2.2. Structura cadrului Ethernet Access p rotocol)
Conform acestui standard, cîrnpuri\c care alcătuiesc un cadru Ethernet sîn t : Half Duplexul rep r ezintă forma trad'ţ'
J ,
CSMA/CD - Carner . 10na lă de cont r ol 111E t herne. t, bazată pc protocolul
. S ensc Multiple Ac.cess IC.o li'is1on
· Detcct1011 (acces multiplu cu
detecţia purtătoarei şi coliziunii).
l. Vezi detalii la http: //www.ethermanage.com/ethernet/ethcrnet.html.
2. http://www.cisco.com/univercd/ccitdidoc/cisintwk/ ito _doc/ethernet.htm#xtocid8. I. Cotnunicatie semi-duplex.
 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
NIVELUL LEGĂTURĂ DATE 39

ediu şi c a re do re sc .:ă in te rva le de bit pentru reţelele Gig a bit. Mă rim ea cuan t ei s e referă la intervalul de ti m p
Pc ba za ac es tui prot o c ol, s t aţiile c a re pa rta j e a z ă a c e la şi m pe ca re un disp o zitiv îl a şteaptă în a inte de a re t ra n s m ite dup ă ap a riţia un e i coliziuni.
d că n cu va
o t ran smis ie t rebuie s ă a s c ulte c a n alul pe n t ru a v e de
a a a J
in iţieze
· , ti ş p t ; î 1: Pe mă s ură ce t rav ers e az ă ret e aua , se m n a lele t ra n smis e s uferă în t îrzie ri. Ac es te
• a c el m o me nt î n c azul în c a re c a n a lul e s te o cup a t, s t a a a e a

s liber, \_i t; ; n în tîrzie ri repre zin tă ti m pul ne ce s ar unui s e m n a l s ă tr anzite ze prin co mpo n e n tele e le c tronic e
: : : : : : : : c e st uia . Atu n i cînd c an lul : o ; l i: :
a e te s t a a s
s ăî : a le ret e le i. Cu c ît lungi m e a se gme nte lo r şi număru l de re pe to are (hub-uri) s e apro pie de
celelalte s t aţii (o pe ra ţie c : a e e n um e şt e broa1 ;s :i / ! e J f i pr
s
m aximul admis de standard e le Eth e rnet (2 500 me tri şi 4 re pe t o a re ), c u atî t s e mă re şte şi
• e gătită de transmisi e
c a ' imedi a t c e a ce as tă ·s ta\1e mc epe s ă tr a ns m t ' . e
. . 1' nc ă la c e a de int e rvalul de timp ne c e s ar unui se mna l pentru a trav e rs a reteau a ele la un c apăt la a ltul .
· a ţ'ia m c a re c a drul di fuza t m re \e a nu a, a Juns
şi să ascult e canalul. I s it u •
initi a , la rîndul său, Ac e st int e rval de timp s e nu m e şte întîrziere la propagare.
"r1„11 srn\ie, aceasta dm ur m ă va de te c ta c a na lul c a f11" n d lib e r şi va Suma dintre în t îrzie re a du s -în tors la prop a gare (m a xim ă ) şi t im pul n ec e s ar pe ntru a
o tr a n s mis ie , rezul t în d o co liziune . . .mpuls l m. s e mn l 1_m. trans m ite o s e cve nţă de blocare sînt c o m po ne n tele car e defi n e s c mă rimea cuant e i în
Coliziu n ile po t fi det e cta te ur m ă rin d pu te re a s a l ă ţime a i Ethern e t.
a c
t p 1 c n n c t
O c uantă c u mă rim e a de 512 interval e de bit s t abileşt e mă rime a m in imă a unui cadru
î : : ; s e v: ăn; ( : : 1: ! : eţ d : ; ; b ţ: ri f : : e : ; sţg t ;
; ; ! s : 1J s : 1s 1e . _Aţo :, Eth e rne t la 64 byt e s (în c a zul Gig a byt e, c ele 4096 in tervale de bi t impu n a dă ugare a un ui
r a cu pri ir l eşu r r_
toa t e ce lela lte. s taţii din ret e a a u fo s t in f o m t e v e a e a t a 1s m
c îm p de e xte nsie la cadru pen t ru a s e a tin ge m ă rim e a mini m ă de 512 by t es ). Ori c e ca dru
i ia, ş apt o p ri dă d ti p ş1 m c e a rc iar _şi,
s t a ia s u rs ă îşi ab a ndon e a ză t r n
a t e ă e o a e m
a c ărui dim e nsiune e ste m a i mic ă de 64 bytes es te consideratfragment de coliziune şi e ste
a s m s
e st pro c e s se re pe t ă pm ă
da ă n ici o a lt ă s ta ţie n u a î n ceput s ă t ra ns_m it 'int re timp. Ac distrus în mo d auto m a t de s tatia c are îl re c eption ează .
a de s t '.na ţ1e.
c înd cadrul es te tr a ns m is c u s ucce s l . • . Mărim e a cuant e i im pu ne o l imită m aximă în c e e a c e priv e şte di m e nsiun e a une i
În s in teză , pri n cipa lele e ta pe în t ra n smit ere a unui ca dru sm t . .. . . re ţe le : lungi m e a s e gme nte l o r de c abl u şi num ă ru l rep e to are lo r pe o s ingură c ale . Dac ă
care doreş ă tran mit cult r e ţe a ua c u s c o pul_d:te c tă rn pr e ze n ţe i un e i re te aua est e de zv o lta tă di n c olo de ac e s te li m ite , a pare fe n o me nul de coliziune întîrziată.
I. taţia
s te s s ă a s ă

st a tii c are tra ns m it e (carrier sense - de te c pa p r tă t oare 1): , . . Ac e s te a sînt co liziun ile care ap a r pre a t îrziu î n timpul t rans mit erii unui c a dru pentru a
S ta \i a c o n tmuă s ă
2. da c ă e ste detectat ă o purtă to are a c tivă , t ra? s 1ms rn s te a1m a ta ._ ma i putea fi ge s tio na te pri n funcţia de co ntrol al ac c esu l u i. Cadrel e a fec ta te vor fi
monitorizeze re tea u a pî n ă în m o men tu l d1s panpe1 pu r ta t o a r 1 .' . distrus e , fiind ne c esa r ă re iniţie re a t ransmis iei.
ază t ra nsm ite re a
3. u ·' a că n u est e de tecta tă o purt ă toa re a c tivă , s tatia s urs ă m1t i Mă rim e a c uante i es te c ea ca r e a s igură c ă a ce a s t a v a fi ide n tifica tă în pri m ii 512 biţi
ca drelo r ; tra nsmişi sub form ă de c a dre , dacă e ste po sibil s ă a pară o c o liziune .
diul în v e der e a
4_ 0 dat ă c u tr a ns m ite rea c adrului, s t a\ia s urs ă suprav e ghe ază m e Re ve nim a c um la a lgo ritm ul de re gresie pe ntru a e xplic a mai în de t aliu c e s e în t îm plă .
dete c t ă rii coliziu n ilor ; . . Pri n in te rme diul ac e s t ui algori tm s t a ţia c a re a in itia t tra n s m is ia de te rm ină in t ervalul de
- relo r ŞI· 1a? s. a ză
5 da că es t e de tec t a t ă Oc o liziun e , s t a ţia s u rs ă o pre şte t rans m 1S1a c tim p c are tre buie s ă tre a c ă după a paritia un ei c o liziuni, înaint e ca un c adru s ă fi e
· 0 s ecvenţă de bl o ca re pe nt ru a s e asigur a c ă to a t e c e l lalte e st a ţn ia u c uno ştmtă de re transmis. De c e e s te ne voie de aş a c e va ? Da c ă to a te staţiil e ar aşt e pta ac e laşi int e rval
exist e n ta c o liziunii ; de timp, atun c i în mod sigur v a ap ă rea o no uă c o liziun e . Ac e st lu c ru e s te evitat prin
ă o pe n·o a da de f1m p
6. du ă ce a t ra ns m is s ecv e n \a de blo c a re , st a ţia s urs ă aş te apt alg o ritmul a min tit : fie c a r e st atic ge n e re ază ale a to r un număr c are va de termina timpul
în n te de a re în ce pe tr a ns m is ia (de l a punc tul 1). Ac e s rci c e s s e nu m ş e backof! c ît tre buie să aşte pte în a inte de a t re ce la identifi c a rea purtăt o are i. Ace s t in terva l de timp
algorithm1 (alg o rit m de regre s ie ) : s e r e duc e probab1ll t a ţea de a pan\1e a co _l!- se num e şte întîrziere de regresie.
ziunilor prin a dapt a re a din a m ic ă a nu m ărului s t aţiil o r car e în c ea rc ă s ă t ransm ită După apariţia primei co liziun i, fi e c a re staţie aşteapt ă O s a u 1 cua n te în ainte de a
(in te rva l de în tîrziere ge n e ra t aleat o riu) ; _ . î n ce rca o no uă t ransmisie . Da c ă a pare o no uă c o liziu n e, in tervalul de aş t eptare va fi între
e xpo n :1tial .
dac ă t otuşi re a par c o liziuni, int e rva lul de ge n er re a lea :? ne c r ş: e O şi 3 c uante , pe n t ru o a t reia co liziune, în tre Oşi 7 (2 3-1). În ge ne ral, dupăi co liziuni
C1t e va staţn, dar
7. Algo ritm ul a s igură o întîrzi e re m inimă cî n d s e „c i o c n e s c n u 1a i_ se a şte a ptă între Oşi i-1 cuante. Da că se aju n ge la un num ă r de 10 co liziun i, int e rv alul
rez lva t într-u int rval r z abil md e ste v o rba de de aşte ptare es te îngheţat la 1023 c uante . După 16 c o liziun i, fu n q ia MAC ra po rte a ză
ga ra n t ează că c io cn ire a es te o ă n e e o n c
e şe cul c alcula torului (excessive collision error), iar cadrul care trebui a tr a ns mis e s te
m a i m ul t e s ta tii ;
. n 1. .
l'1zrn
8. pr o ce s ul s e rep e t ă pîn ă cînd o s ta tic t ra n s m ite un c adru făr a c o distrus, apli c aţia care îl fol o se a fii n d ne vo ită să in iţieze o n ouă tra n s m is ie .
De c e atît e a vo rbe despre ace s t a lgo rit m? Pentru că ero rile care apar c a urmare a
time (m ă rim e a
Un a ra m et ru im po rtan t a l o pe ră rii în modul ha lf dupl e x e s :e slot c o liziunilo r în e xc e s dintr-o re(e a r e pre zint ă cel ma i bu n in diciu c ă reieaua nu ma i e ste
a vîn d 512 in terva:e de bit (51, m1c ro s u e fic ie ntă .
c ua n tel Aces t par a m e tru a fo s t definit ca
2
Mbps, rc s pec tl ; g;
pentru retel e le E t hern e t care o pere ază la viteze de 10 ş1 100 Timpul nece s a r trans miterii un ui c adru es te in vers pro po rţion al c u ra ta de t ransm isie.
Pe n tru o re ţe a c u o lă\im e de ba n dă de !00Mbps, un c adru cu o di m ensiun e m inim ă e s te
tr a nsmis într-u n timp eg a l cu 1/10 di n m ă rime a cua n tei. Prin u rmare, o co liziun e c are
. J a/gorithm (algoritm de regresie
binară exponentială). Pentru detalii,
I. Bznary exponen 1-za 1 backo·ff
. a pare î n timpul ac e s te i t ran sm isii nu va putea fi dete c tată de s tatiil e ca r e emit se mnal.
vezi A. Tanenbaum, Rerete de calculatoare, Ed. Agora 199 8
40 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
NIVELUL LEGĂTURA DATE
41
Este motivul pentru ca re diametrul ma xim a l unei reţele pe 10 Mbps nu po a te fi utilizat
în ca zul reţelelor pe l00Mbp s (F a s t Ethernet). Soluţia în ace s t ca z a fost reducerea
3.3. FDDI 1
diametrului reţei.
Comitetul de stand a rdizare ANSI
X3T9 5 este p 11nul autor a l s: a _
Distributed Data Interface (FDDI . nda_rdului Fiber
Parametru IO Mbps 100 Mbps lO00Mbps Du p,ă co1:1pletarea tuturor spec1f1ca\1ilor,
transmis s tandardul FDDI Or ·miza\ . ANSI a
Mărimea minimă a unui cadru 64 bytes 64 bytes 520 bytes I a 1 nale pe ru Standardizare (fSO)
realizat o versiune intern a ţio ; , lă a !t: d ; 1_ m _ care a
Dia1netrul rn;1xim al 1nn mf>tri UTP 100 metri UTP ' u Ul DDi , versiune perfect compatibilă
100 metri UTP versiun"......... A......Nl:r rh;" uaca
,i •
astaz1
• . . - cu
domeniului de coliziune 412 metri fibră optică 3l 6 metri fibră optică
,...,.._.
'-'HJUJ
re·eltit FDT"s. u.'. nu srnt atit ele comune precum
Ethernet, pe măsură cc costurile de cele
Diametrul maxim al im\pleme ntare . se vor reduce, ele vor deveni accesibile
pe o scară mai mare.
domeniului de coliziune cînd 2500 metri 205 metri 200 metri FDDI prezintă 4 specificaţii:
se folosesc repetoare
Media Access Control (MAC) d f'
Numărul maxim de repetoare m ş e modul_ m care s e re a lizcază
5 2 1 mediul fizic de transmisie incluzînd. a ccesu l la
pc o rută LAN foe adre s area, ma nipu la rea jetonului
algoritmul prin care se c;lculc ' a ză
' c·RCr(ma f_cadrulu1, '
vcn 1care a rcdundan\ei . c1c
,· ·!'1cc ) ş1· mecamsmelc
pentru refacerea stării initi, a le ca, . . .
. urmare a. a,
3.2.3. Full-Duplex Ethernet 1 phys1cal Layer Protocol - protocolul pan.ţ1e1 unei. erori
nivel u lu1. f1z1c
·.. defmeşte..' procedurile pentru
codificare a /decodifica rea datelor ' inel
uzm• d .· cermţelc ceasului (frecvent a ),
Cel de-al doile a mod de opera re a l rcţelclor Ethernet depăşeşte limitările impuse prin alte funcţii. încadr a rea şi
protocolul CSMA/CD : o staţie, la un moment da t, poate fie să tr a nsmită date, fie să le Physical Layer Medi1mz - mediul nivelului . . .
tr a nsmisie, incluzînd.• conexiun1'le . fi zic
. d,efmeşte
. . caracterist1c1le
recepţioneze. Niciod a tă nu se întîmplă a cest lucru simult a n. mediului de
• t··b
1 re1 optice· . ' ntele' de ero<1re, 1< . 1mve
.
· 1 de bit, compo-
În cazul full-duplex-ului, două st a \ii pot s ă schimbe s imultan informaţii, dacă există nentele optice.
o legătură ca re să permită a cest lucru. În a cest caz, throughput-u1 a gregat al reţelei se Station Management - defineşte confi . •
g'Uratia' st. ţ11lor
dublează! configuraţia inelului , a dăuga, rea ŞI. e1· . mtr-o reţea FDDI, incluzînd :
1m111a rea st a ' ulor, 1·11·i· 1ia 1izarea,
· izolarea căderilor,
Operare a în modul full-duplex este re s tricţiona tă de re s pecta rea mai multor criterii. statistici. ·
În primul rînd, mediul fizic de tr a nsmisie trebuie să suporte transmiterea şi recepţiona rea După cum se vede şi din figura următ • .
oa re, cnnpunle ce a lcătu iesc un ca d ru FDDI
simultană de inform a ţii, fără a exi s ta interferente. Mediile a le căror s pecific a ţii respectă sînt:
aceste cerinţe sînt: 10-B a s e-T, lOBase-FL, !00B a se-TX, lO0B a se-FX, 100Base-T2, • Preambul - preg a
. tcşte, f'1ec a re s ta ţie pentru a pute a recep(iona
1000B a se-CX, l000B a se-SX, lO00Ba s e-LS şi l00OB a s e-T. Următoarele specificatii nu • D e/'zmztato,: d - tart - indică începutul unui cadru. , ca drul .
suportă modul full-duplex: 10B a s c5, t0B a s e2, l0Ba s e-FP, l0Basc-FB, 100Base-T4. • Control - md1c a
mărime a cîmpurilor ad r , s a~ ŞI. conţine . . .mforma(ii de control (de
În a l doilea rînd, pentru a oper a în a cest mod, legăturile trebuie să fie point-to-point exemplu ' dacă da tele s· înt a •s incrone
s a u s mcrone)
(punct-l a -punct) sau, a ltfel s pus, legătura trebuie să fie direct între două staţii. Atît timp .
cît nu există conflicte ca în cazul mediilor pa rta j a te, nu vor apărea coliziuni şi, prin Preambul
urm a re, nici protocolul CSMA/CD nu mai es te necesar. Ambele st a ţii trebuie să suporte
şi să fie configurate pentru a opera în modul full-duplex.
Deşi mai sînt destule de spus, ne oprim a ici cu descriere a Ethernctului nu înainte de
a mai a minti despre agregarea legăturii s au trunking-ul disponibil în modul full-duplex.
Acest lucru în s eamnă că mai multe legături fizice de tip point-to-point pot fi agregate
pentru a funcţiona c a o singură legătură logică.
În concluzie, nivelul legătură date îndeplineşte următo a rele funcţii : TOKEN

• arbitrare: determină dacă se poate folosi mediul fizic de tra nsmisie a datelor;
• adresare: asigură că datele au fost rccep\ion a tc şi proces a te de către destinatarul Figura 3,3, l . Structura cadrului f'DD!
corect; • Adresă destinaţie_
• detect a rea erorilor: determină da că da tele au ajuns la destinaţie nealterate. contine O sin ,u rd,<1< , ldresa
.- (unicaSt),
. un grup de adrese (multicast)
sau adre s ele tuturor ·st·a ţ"l
11 or ·(bgro a ca s t). Adresele au 6 bytt>s.

I. Duplex integral. I. Vezi şi http·. //w ww. ieng .com/univercd/cc/td/doc/cisintwk/ito

doc/fddi .!Hm.
42 ARHITECTURI ŞI STANDARDE NIVELUL LEGĂTURĂ DATE 43

• Adresă sursă - identifică staţia care trimite cadrul (are 6 bytes). Single Attachement Stations (SAS) sau staţii
• Date - conţine informaţii de control sau informaţii destinate unui protocol de din clasa B, ataşate inelului principal prin
nivel superior. intermediul unui concentrator care oferă
• Cifră de control - este completată de staţia sursă care calculează o CRC. Această conectivitate pentru mai multe astfel de statii
valoare depinde de conţinutul cadrului. Staţia destinaţie recalculează această şi asigură continuitatea reţelei în cazul între-
valoare pentru a determina dacă a fost modificat cadrul în timpul tranzitării prin reţea. ruperilor de tensiune sau „căderilor" oricăreia
• Delimitator de sfirşit - indică sfirşitul cadrului. dintre staţii.
• Stare - permite staţiei sursă să determine apariţia erorilor şi dacă la destinaţie Dual Attachement Stations (DAS) sau statii
cadrul a tost recepţionat şi copiat de respectiva statie. din clasa A ataşate ambelor inele. Fiecare
dintre aceste staţii are două porturi (A şi B)
Strategia folosită în reţelele FDDI pentru transmiterea jetonului este similară cu cea prin care se conectează la ambele inele ale
din retelcle token-ring. FDDI permite alocarea lăţimii de bandă în timp real, fapt ce le FDDI.
face ideale pentru o mare varietate de aplicatii. Acest lucru este posibil prin cele două
tipuri de trafic ce pot fi implementate : sincron şi asincron.
Traficul sincron poate consuma doar o porţiune din totalul lăţimii de bandă a unei
reţele (să zicem lOOMbps), în timp ce traficul asincron consumă restul. Lăţimea de
3 .4. Domenii de coliziune
bandă pentru traficul sincron este alocată
''·"·'· :./. & &WWW staţiilor care necesită transmiterea con- Colizi nea a?are în momentul în care bi\ii transmişi de două calculatoare se întîlnesc pe
"''""'"" _ (\ .,.,, ,"""""""' .., tinuă a datelor (de exemplu, voce sau celaş1 mediu de transmisie. Fizic, în cazul cablurilor bazate pe cupru acest lucru
1 seamnă un plus de voltaj în respectivul mediu, lucru care nu este permis în sistemele
ri ii\'ilmi video). Specificaţiile FDDI SMT definesc bmare .ca c sînt capabil .să înţeleagă doar două valori ale voltajului.
o schemă distribuită prin care se alocă
lătimea de bandă. aJ ntat:a tehnolog11lor de retea se confruntă cu această problemă. În unele cazuri,
În traficul asincron, lăţimea de bandă ;ollz7u 1le smt arte co1'.1pone tă a reţelei. Prea multe coliziuni însă pot conduce la
este alocată folosind o schemă de prio- mcetm1rea re\ele1 sau chiar la rntreruperea funqionării acesteia. Dacă există reguli în
rităţi pe opt niveluri. Fiecare staţie are atri- baza cărora această problemă să poată fi controlată, lucrurile nu sînt deloc complicate.
buit un nivel de prioritate asincron şi poate folosi la un moment dat toată lă1imea de Reţelele Ethernet folosesc mecanismul CSMA/CD prin care identifică coliziunile
bandă asincronă. Mecanismul de prioritate poate bloca staiiile care nu folosesc lă1imea apărute la un moment dat.
de bandă sau care au un nivel de prioritate prea mic.
Specifica\iile FDDI definesc două tipuri de fibră: single mod (sau mono-mod) şi
multi mod. Aceste moduri se referă la fascicolul de lumină care intră în fibra optică sub
un anumit unghi.
Mono-modul, după cum îi spune şi numele, permite unui singur tip de fascicol să se
propage prin fibră, în timp ce multi-modul suportă mai multe tipuri de fascicole.
Deoarece în multi-mod lumina care se propagă prin fibră poate parcurge distanţe diferite
(în funqie de unghiul de incidentă), iar semnalele pot să ajungă la destinaţie la intervale
diferite de timp, mono-modul oferă lătime de bandă mai mare. Acesta este şi motivul
pentru care fibra mono-mod este folosită mai ales la cablările între clădiri în timp ce
fibra multi-mod se foloseşte pentru cablările intra-clădiri.
Dispozitivele prin care se generează lumină sînt LED-urile pentru fibra multi-mod şi
laserul pentru fibra mono-mod.
Conform spccifica\iilor FDDI, pentru realizarea conexiunilor fizice se foloseşte un
inel (ring) dublu. Prin fiecare dintre aceste inele, traficul se desfăşoară în sensuri opuse.
Fizic, inelele sînt alcătuite din două sau mai multe conexiuni punct-la-punct între statiile
adiacente. Unul dintre cele două inele se numeşte inel principal şi este folosit pentru
transmiterea datelor. Cel de-al doilea inel se numeşte secundar şi este folosit, în general,
pentru back-up.
În FDDI se întîlnesc două categorii de statii: Figura 3.4.1. Domenii de coliziune şi domenii de broadcast
44 ARHITECTURI ŞI STANDARDE NIVELUL LEGJ\TU!{Ă DATE
45

Poqi u nea de reţ e a în ca re pachet e le transmise intră în colizi u ne se nu meşte domeniu 1? r i scg10mcntarc, 0 re(ca mai marc dccît
· ' d'"' lJe• deco, 1lucru
. cca destinată unui grurl (de obicei,. '
de coliziune. Acest fe nome n apar e în toate cazurile în ca re medi u l de transmisie e ste m<1x1mum c·llc
, u latc , " v·,1 d,cvc111· r·oarte repede " rnu11d·tt'
, i·1r")
vi rtua l a r aJung· e m s!luapa · . ·• · · ba cli1ar
IZlllfll
pa rta jat în t re mai multe calcul a toa re . To a te conexiunile ca re se fac prin interme d iul , de a nu mai ave a di s ponibilă lăţime de
d ispozitivelor de nivel 1 fac pa rte d intr-un dom e niu de co liziu ne. O rete a Ethernet care folo s eşte switch-uri co nduce la o to polo . bandă.
şi cînd a r e xista doar do u " dun. ,m re . gie care
. s e comporta ca
Pa che te le implic a te într-o coliziune s înt dis t ruse bit cu bit. Spune a m că pentru a se spe ctiva re ţe a : un noei sursă şi un nod
evit a a stfel d e situ a tii, re\e a u a tr e bu ie să deţin ă u n me canism (CSMA/CD, de e xe mplu) Ac e ste do u ă no d uri arta·a a , exempl destina\ic.
u , _I Mbps rntr e ele, ceea
lăţime de··-•-'-. ba ndă d i"P; o n/: i :a pen c cc înseamnă întreaga
prin care să ge s tione ze conflictele care apar. În functie de tehnol o gia folosită, numărul t ru transmisia datel o r.
Folosirea acestor echiflamente
ca lcula toa relo r car e pot folosi împr e u nă u n me diu d e transmisie (den u mit segment) este v- 1.,--,._
urn,e 1qe1e1 sa runq1on .
e ze mu Jt mai· c rre1cnt, · deo a rece . -
ba n? ă se apropie de 100%. d1.sponibilitatca lăţimii de
limit a t.
Despre hu b-uri (rep e toa re ) a m spus că sînt dispozitivele ca re re ge nere ază traficul a i 1 : d e r e z intă o conexi n
u nei re\el e fără însă a filtr a în vre u n fel inform a ţiile pe car e le re cep\ionea ză/tra nsmit.
Cre; e : : : :
g 1:
că tre un :egrnent de reţea.
do me111.u . p·1ec a re nod e ste conect a t drr . . tea conduc e la el1mma . r ea coliziunilor dintr-un
Inform a ţiile primit e de un port a l u nu i hub sînt tr a ns mise tut u ror celorl a lte porturi. Prin
este con e ctat la un po rt. p11
e c·t la un port a 1s w1 tch-ulu1. s au la un segment care
u rmare, fol o sirea a cestor di s pozit ive conduce la ex t inderea un u i d o meniu de coliziun e . .· a ce s t a se c:e e az ă o conexiune pe
şi pentru fiecare se gm e nt a l s:"'1tch- u lu1. 10 Mbps între fiecare nod
Exist ă o regul ă ca re treb u ie re s pecta t ă în reţelel e Eth e rnet : numărul maxim de . Un calculator conect a t direct la u n port
s witch-uIUl va reprezen t a ·,I
hub-uri între două calculatoare din reţea trebuie să fie 4 ! Ace a st a d eoa rece fiec a re hub proprrnl s ău , do me m·u de, co 1.1z1.u ne ŞI. va avea acces
induce latenţă, iar depăşirea a cestui număr d uce la creştere a număru lui d e co liziuni lăţime de ba ndă : lOMbps. la întreaga
întîrzi a te. Co liziunea întîrzi a tă a pare după transmiterea primilor 64 bytes d in ca dru. i t ch: u citeşt .l a d resa surs
ă şi/sau destinaţie
Chipse tu rile pl ă cilor de re \ea nu a u capacit a tea de a retransmite informaţiile în urm a fun;,% , de m,ormatn e acumulate v a ho t ărî cc el a fiecărui cadru pe care îl primcste ' · În
către un a lt segment sau nu. cci,• z ic
·, tie•·b uic ·, Iuat<1,~.• daca~trebuie · comutat
a pa riţie i un e i coliziuni întîrzi a te.
În pr a ctică a cea stă re gul ă es te cuno s cută sub denumirea 5-4-3-2-1 : cinci seq i uni d e Dacă switch- u l e ste consid .' u n_cc h'ipamcnt. as1v. c aqioncază
. e rat
reţea, 4 re petoa re, 3 se gmente cu ho st-uri, 2 segmente de legătură şi un domeniu d e leg ă tu ră d a te rout e r c .o n e a, .z ă doar la nivelul
coliziune. de protoco a l lc acest t ; .' v 1. eIa tmvclul retea ş1 ia decizii pe baza adreselor folosite
1_: r presupune examinarea adreselor dt·stina(ic
continut e îi; fiec;:re ; ) <1chc: ,1. consu ,A .
t,11c.1 t,1lwlclor de ruuire cu privire la instruqiu11ik
ce trebuie urmate.
Cu aju t orul ac e stor echipamente .se '·tt rngc · , , cc•I m,1,1· 11
Capac1·ta,··,n 1or de a de cide . •·ct ·1c,ll
" n1vel de seomcntarc datorit'!
. cu ex a, ct't I a te un de trc bu1e · sa ·
a1ungă un pachet"'şi cc calc trebuie
să u 1mez ,
. e Aceste ac(mm mduc . .
. în s ă, inevitabil, latenţă.

Workstation Workstation
Workstation Workstation

Figura 3.4.2. Regula 5-4-3-2-1

Chiar da că s înt di s pozitive ie ftine, r epetoa rele s înt princip a lele echipam e nt e ca re
contrib u ie la extindere a dom e niilor de colizi u ne. Rezolv a rea a ces tui neajuns constă în
segmentarea reJelei cu ajutorul switch-urilor şi routerel o r.
Do u ă sînt mo tivele pentru ca re vom do ri s ă se gme ntă m o re tea :
• iz o la re a tr a ficului între segmen t ele reţelei ;
• o bţinerea u nei lăţimi de bandă mai mari pentru utili z atori, prin cr e are a u nor
domenii de co liziune red u se.
 CAPITOLUL 4

Nivelul reţea joacă un rol important în transmisia datelor: foloseşte o schemă de

adresare pe care se bazează echipamentele pentru a determina care este destinaţia datelor
transmise.
Protocoalele care nu sînt suportate de nivelul 3 pot fi folosite doar în reţelele de
dimensiuni mici. Aceste protocoale folosesc, de obicei, un nume pentru a identifica un
calculator din reţea (cum ar fi adresa MAC). Dar, pe măsură ce reţeaua se dezvoltă,
organizarea acestor nume devine un calvar. Dacă vrem să interconectăm între ele două
subretele, va trebui să verificăm dacă numele calculatoarelor din cele două subreţele nu
sînt duplicate.
Internetul a ajuns astăzi o colecţie de segmente de reţea care partajează în comun
resurse informaţionale. Echipamentele de nivel 3 folosite la interconectarea reţelelor sînt
routerele. Acestea sînt capabile să ia decizii logice cu privire la traseul cel mai bun pe
care trebuie să-l urmeze un pachet prin reţea.

4.1. Identificarea traseului

Traseul (ruta) pe care îl are de parcurs un pachet este determinat în cadrul nivelului
reţea. Funcţia prin care este identificat traseul permite routerului să evalueze posibilele
trasee pe care le are la dispozitie un pachet pentru a ajunge la destina1ie. Serviciile pentru
rutare folosesc informatiile despre topologia retelci pentru a evalua aceste rute. Deter-
minarea traseului (se mai numeşte şi rutare) reprezintă procesul la care face apel un
router pentru a alege cea mai bună cale pe care trebuie să o urmeze un pachet pentru a
ajunge la destinaţie.
Acest proces poate fi comparat cu conducerea unei maşini de la Iaşi la Neptun, de
exemplu. Avem nevoie de o hartă pentru a stabili care este traseul optim (din punct de
vedere al timpului şi combustibilului consumat) pe care trebuie să-l parcurgem pentru a
ajunge la Neptun.
Adresele de reţea identifică parţial drumul folosit de un router pentru transmisia unui
pachet într-o retea: care este sursa şi destina ia unui pachet. Gîndiţi-vă la sistemul de
telefonie: fiecare oraş, ţară, continent au un cod unic de identificare. Fiecare abonat are
un număr de telefon !
Dacă la nivelul 3 nu ar exista o schemă de adresare similară cu exemplul anterior,
rutarea nu ar putea avea loc. Routerul are nevoie de adrese de reţea (atribuite în mod
 NIVELUL REŢEA 49
48 ARlilTECTURl ŞJ STANDARDE

ă tor pachetele că tre destin a ţie (v e zi

şi de 1:iv e lul re ţe a formînd da tagrama originală, care este pa sată nivelului tr a nsport de pe
ie rarhic ) pe ntru a put e a transfe ra în mod c orespunz maşm a rec e ptoa re .
http: //www.rad.com/networks!J997!nettut/router.html). , .
c it ?1 o adr:s s e c 1f 1c a O datagram ă IP est e a lcătuită dintr-o parte de antet (header) şi o parte de text.
V

MAC,
• • V

Majorit a te a dispozitivelor de reţ e a deţin atît o adres

a t dmtr-o re ţea m a l ta , 1ş1 pa streaz
ă Antetul a re o parte fixă de 20 octeţi şi o parte opţional ă c u lungime vari a bilă. Structura
unui anumit proto c ol. Cînd un c alculator est e mut putem omp a ra c u nume l e
retea. Adresa MAC o antetului IP este pre zentată în c ontinua re :
adresa MAC dar îşi modifi c ă adre sa de
c
po a te fi ma i gre u schimb a t. Adres a de
no a stre : 0 da tă declar a t, num e le unei persoan e
re ţe a Oput e m c ompara cu adres a domiciliului:
astăzi sînteţi flota nţi. Mîine ... 4 biţi I 4 biţi I 8 biţi 16 biţi
' :tP..u. 0
n-:- .. :..... 1. +",.-.-.i: .-. ,. .. . , 1,,u•l•, !'"P rPDrezintă 6 ăsirea celui mai
CT bun drum pe care Versiune 1 IHL I Tip serviciu Lungime totală

I
0
, ..... _.J ., ...... ,
Ammt e a m, la un
'1 J.U.YI.- .1
,,1 ....
•
.
J.U.ll\.,\l'-'
ţ
•
stm
r1u11..,1pa.1a. •
de la sursa
.,
la d
trebuie să-l pa rc urgă un pa c he t prin reţea,
e a 1e Deplasament fragment
Identificare Flags (3biti)
ierarhizată şi non-ierarhiz a tă.
mom e nt da t că sînt dou ă me tode de adre sa re : a me nt urm ă toa re a a dresă
(Fragment offset)
Sc he ma 'de adresare non-ierarhizat ă atribui e unui echip Timp de viată (f'TL) J Protocol Sumă de control
se as amănă cu me c a nismul după c a re se
disponibilă dintr-o listă da tă . Ac e astă sche mă e Adresă sursă
a loc ă mă rc ile angaj a ţilor într-o
firmă. Adresă destinaţie
producător de pl ă c i de re ţe a
Adre sele MAC fun c ţione ază în a cea stă manieră. Un Opţiuni
e lor dispozitive .
prim e şte Ose cvenţă de numere ce pot fi atribuite respectiv e alocarea al e atori.e a un e .i
Spre deosebire de a ce asta , a dresare a ie rarhizat ă nu foloseşt
sta\ii de lu ru. O astfel de sc he mă Cî pul Versiune memore a ză ve rsiunea protocolului căruia îi aparţine datagrarna
adr e se, c i ma i degrabă în func ţie de lo c alizarea une i transmisă. Astfel devine posibil ă tranziţia dintre versiunil e aceluiaşi protocol (de la IPv4
specifi c ă ş1 c a re nu aloc ă a le a tor
de adr e sare e ste adres a rea IP, c a re are o structură la IPv6, de e xe mplu).
de adresare ier a r ic ă a nive l ul__3·
a dre sele.
împul IHL (Internet Header Length) sp e c ifică c ît de lung este ant e tul (spune a m că
Internet Protocol reprezintă c ea mai folosită schemă lungim e a sa nu est e constantă) în cuvinte de 32 biţi. Valoarea minimă este 5 şi se aplică
observ a c ă pe măsura_ c e tnforn: a ţnle
Da c ă a runc ăm Oprivire asupra modelului OSI, vom la fiec a re mvel. La mvelul atun c i c înd nu sînt prezente a lte optiuni.
datele sînt încapsulate
străb a t în jos nivelurile acestui model, foloseşte adresarea IP, datele Tip serviciu est e cîmpul care permite sursei să comunice ce tip de serviciu doreşte:
dacă reţeaua
reţ e a datele sînt transformate în datagrame, şi fiabil, rapid sa u o combina ţie . La rînelul său, ac e st cîmp conţine un subcîmp numit
sînt transformate în da tagrame IP. precedenJă şi 3 fl a guri (indi c atori) : D, T, R. Subcîmpul precedenJă arc o lungime de 3
biti şi st a bileşte priorit ă tile ele la O la 7 :
1
4.2. Protocolul IP Valoare Descriere -
.==i!#'L----------- Elementul al Internetului
c entral o Normal.
1Capturr;-d a t +00 00 5':l
ILength 148 From: User Status:<46> Ok este proto c olul de nivel re ţe a numit I Prioritate.
I IP: Vers ion •[Bytes]
4 <46> (Internet Protocol). S a rcina aces- 2 Imediat.
1IP: IHL = 24 <00> IP
IIP: Type of Service: OxOO tui protocol este de a oferi o c a le 3 Flash.
t!P: Routine -
IIP: Normal Delay pentru a tr a nsport a d a ta gram e le de 4 Flash override.
I !P: Nor1r,al Throughput
Reliabilitv fără a ţine se ama
!IP: Nonal 284 , 0llC> la sursă la destinaţie, 5 CR!TIC/ECP. -
I IP: Total Length ••13973 <3695 > dacă maşinile sînt sau nu în c e e a şi
t IP: Identifiers <00>
a
6 fnternetwork control.
IIP: Flags: 0x00 rc\ea, s u da ă sînt sau nu alte re ţe l e
IIP: MayFragment a c
7 Network control.
IIP · Last Fraginent <0000> într el . Teoria spune c ă da ta gramele
tIP: Fragment Offset • O[Bytes] e e
!IP: Time to Live • 15 [Seconds/Hops]<Ol><OF> IP pot să aib ă fie c are pînă la 64K
l ICMP
IIP: Protocol·Checksum Ce i trei indicatori (flaguri) permit sursei să stabilească ca re factori o afectează cel
I IP: Header • 0x2CC9 < 2CC9 > octeţi, da r în pra c tic ă a c e stea a u în
IJP· Source AddressAddress • 200
4 <84840204>
• 180 180.2 200 200. 2 >
<CSC8CB02 jur de 1500 octeţi. Fi e care dintre mai mult: întîrzierea, throughput-ul 1 (productivitate a ) sau fiabilitatea. Aceste cîmpuri
IIP: Destination au fost introduse pentru a sprijini deciziil e pe care le au ele luat routerele. Majoritatea
}IP: Option m 1 fNo Operation]
<01>
este transmisă prin
IIP: Copy Flag • O O(Data.gram or network control) aceste datagrame fragmentată în uni- router e lor ignor ă însă aceşti indicatori.
tlP: Qption Class„ •1 Internet, eventu al
1IP: Option •Humber
1 [No Operat1on]
IIP: Option Flag• O
<01> tă ţi mai mi c i. Cînd toate a ce ste unit ă ţi
1IP: Copy Class • O[Datagram or network control) ajung la destin a \ie , el e sînt reasambl a te
IIP: 0pt1on
I. Cantitatea de date pe care un protocol ele la nivelul transport o poate transfera pe unitatea de timp.
RFC791.
1. Aşa cum este descris prin IETF
50 ARHITECTURI ŞI STANDARDE NIVELUL REŢEA 51

Valoare D Descriere Valoare T Descriere proces de transport trebuie pasată datagrama (în continuare sînt prezentate cele mai
o Întîrzierc normală. o Produclivitate nonnală. cunoscute protocoale 1).
1 Întîrziere redusă. 1 Productivitate ridicată.
Valoare Protocol
1 ICMP - Internet Control Message Protocol.
Valoare R Descriere
IGMP - Internet Group Management Protocol.
o Fiabilitate normală. 2
RGMP - Router-port Group Management Protocol.
1 Fiabilitate ridicată. 6 T C P - Tr;1nsn1i!-:,;;_lnn rf\ntrf\l Prnt(V"î'll,

8 EGP - Exterior Gateway Protocol.

Cîmpul lungime totală se referă la întregul conţinut al datagramei : antetul şi datele.
9 !GRP - Interior Gateway Routing Protocol.
Lungimea maximă este de 65535 octeţi. La ora actuală pot fi transmise datagrame m'ai
mari de această dimensiune doar în măsura în care destinatarul este capabil să le accepte. 17 UDP - User Datagram Protocol.
Prin intermediul cîmpului identificare destinatarul unei datagrame determină cărei 41 IPv6 over !Pv4.
datagrame aparţine un anumit pachet. Toate fragmentele unei datagrame conţin aceeaşi 88 EIGRP.
valoare de identificare. OSPF - Open Shortest Path First Routing Protocol.
89
Cîmpul deplasamentul fragmentului este precedat de două indicatoare : DF şi MF. MOSPF - Multicast Open Shortest Path First.
DF (Don 't Fragment) indică routerelor să nu fragmenteze o datagramă deoarece calcu- 255 Reserved.
latorul dcstina\ie nu este capabil să o asambleze la loc. Toate calculatoarele trebuie să
accepte fragmente de 576 octe\i sau mai mici. Suma de control a antetului trebuie recalculată ck fiecare dată cînd antetul unei
datagrame se modifică (de obicei, la trecerea dintr-o retea în alta) i detectează erorile
Valoare DF Desciiere generate de memoria routerelor.
Fragmentează dacă este Despre cîmpurile adresă sursâ şi adresă destinaJie discutăm în paragrafele următoare.
o necesar. Ele indică cine este la originea datagrarnci şi cine este destinatarul acesteia.
1 Nu fragmenta. Cîmpul opţiuni, a cărui lungime este variabilă, a fost inclus pentru a permite
dezvoltarea versiunilor viitoare ale protocolului.
Iv!F (More Fragments) este indicatorul care arată dacă toate fragmentele unei datagrame Cele mai importante opţiuni sînt :
au ajuns la destinaţie. Toate fragmentele, cu excep\ia ultimului, au acest indicator
activat. Opţiune Valoare Lungime Descriere
2 - Securitate 130 11 Cît de secretă este datagrama
Valoare Ml<' Descriere 3 - Dirijare aproximativă pc Lista routerelor care nu trebuie
baza sursei 131 Variabilă
Acesta este ultimul frag- sărite
o ment. 4 - Amprenta de timp Fiecare router îşi adaugă adresa şi o
68 Variabilă
1 Urmează alte fragmente. adresă de timp --
7 - Înregistrează calea 7 Variabilă f<iccare router îşi adaugă adresa
9 - Dirijare strictă pe baza sursei 137 Variabilă Indică calea completă de parcurs
După aceşti indicatori spuneam că urmează deplasamentul fragmentului care indică
locul fragmentului curent în cadrul datagramei. Toate fragmentele unei datagrame, cu
excepţia ultimului, trebuie să fie multipli de 8 octe\i. Cum acest cîmp are o lungime de
13 bi\i, înseamnă că există maximum 2 13 fragmente pe datagramă (8192) şi o lungime 4.3. Adresarea IP
maximă a acesteia de 65536 octe\i !
Timpul de viaJă este un contor folosit pentru a limita durata de viată a pachetelor. Dacă ati înteles cele spuse pînă acum, nu ar trebui să avqi prea multe probleme în
Acest timp este măsurat în secunde, avînd o valoare maximă de 255 secunde. Prin continuare. Dacă nu, s-ar putea ca rîndurîlc care urmează să vă inducă un uşor disconfort.
intermediul său se previne ca un pachet să circule la infinit prin reţea. În practică, TTL O adresă IP conţine informa\iile necesare pentru a transporta un pachet cu date prin
contorizează doar hop-urile (salturile, routerele) dintr-o retea în alta. retea şi este reprezentată printr-un număr binar cu o valoare egală cu 32 biţi.
După cc reasamblează datagramele, nivelul re1ea trebuie să ştie ce să facă mai departe
cu aceasta. În acest moment intervine cîmpul protocol care spune nivelului retea cărui
l. Numerotarea protocoalelor este definit/;_ prin RFC! 700,
 NIVELUL RETEA 53
52
ARHlTFCT\JRI ŞI STANDARDE
re te a c a re fol o s e ş te adre s e din cl a sa B po a t e a tr ib · u .1 te o r e t .ic 2 tu' (65.53 4 ) adre s e IP
Pe n tru a pu t e a fi u şo r d e .
împăr- echipam e nte l o r c are s în t a taşat e ac e s t e ia.
c iti t, ad res a IP a fo s t . ..
ru ţi, f ie c are O adr e s ă di n cl a sa C : 201.110 213 .28 . pn .m.u t1e1 .. .
o c t e ţi i c!c nt1fic ă nu mărul re(e l e i
ţită în pa t o c t e . : .
at r ibu it de către In te r NI C • Aci m1ms t rato ru l d e r e ţe a po a te a t n'b u 1 va l o n d o a r u ltim ul u i
o ct t c n \in înd 8 biţi. Va l o a- . ·· .
o cte t. C u m pu t e ţi re cu no aşte o ad r e s a d m c Ia s a C ? A n ar1z ţ·1 pn ·m ll tr e i·_o c t e !J : prim u l
e o v

re a m aximă a fie c ăru i o c t e t • . .1 · .a

oc te t ia val.ori înt re 192-223 , al do i· !e a ş1 a1 tre i e a o c te t po t s a ia va Jo n• •m t re 1-255. To ate
(în z e cim al ) e s te 255. . . .
V • • •

a dre se le c!m cla s a C fol o se s c prim„ 11.24 bi.p. pe nt ru a i de n t ific a re ţeau a cli n ca r e fa c e pa r te
Oric e ad re s ă IP e s te lo g i c _
un disoozit;v nMr ,,,,:_,., •••.. t: l(; re z e r vat po r[i m 1 „l1o t " . On.c e r e ţe a c are folo s e şte
îrnpărţită în două zone. Prima
• • •v m UHllllU! VI.ClCl „

id a dr ese _din c l asa C po a t e al o ca t e o reti c 2s (256) ad e s e e h 1pa m e n te lo r at aşate ac e s te ia .

z o n ă s e n u m e şte network
ă ţ u că ia îi On ce adre s ă IP i d e nt ific ă u n e chipam n t .mtr- re ţe a ş1 re ţe a u a c ăruia apar ţine . Daeă
şi id e n tific r e e a a r e ,
s pre e xe mpl u ' calcul a to rul v o st ru vre a s a c o mu mc e cu al t u 1 d.m r eţe a ar t re bu i s ă ştiţi
ap a r ţin e u n e chipame nt . Ce a a dre sa IP al c e lui d in u r mă. De fa t ar t re b . s Y 1 d re s e l e tutu:o r c alc u lato a r e lo r cu c a re
u n ic , d is po z i t i v u l c o ne
c ta t l a - \t
• •

s e n u me şte hosr id şi ide n t i fică, î n mo d vre ti să c o m unic a ţi . Ar fi co mpl i t n ?. I ,, e n cir ace s t ne aj u n s e s te r ez o lv at ele altii.
de a d o u a z o n ă p i p n , p u l , al
ald\tuită d in pa tr u o c t e \i s e par aţi r n u c t r im
re ţe a. De o ar e c e o ad re s ă IP e s t e d n ifi r ţ a i c are fa c e
Adre se le IP care au t o ată po rtiu e h a _ o are a _O m t re z e rv ate c a adrese de
pot fi fol o s iii pe n tr u a e t c a e e u a d n
do il e a sau al t re ile a di n t r e ac eştia
i
reJea. De e xe mplu , o adre s ă din c l as a Ă ;3 . Oe ,' . re p e z m t a adresa IP pe n tru reţeaua
La fe şi pentru iclenti fi c a re a d is po z i t iv u l u i î n s i n e . 1 : c las a A, B 113. Un ro u te r va fol o s i ac e as tă ad resă.1 pe, n t ru a _t r :1s m i te d a te le în In tern e t .
pa rte u n di spo z i t iv . l
e , cl a s e ge s tionat e de Int
e r NIC
Exi s tă t rei c l ase d e a d re s e IP comercial Să l uăm c,a e xe mplu o adre să' d1·n c a s a B. Pnm11 do i o c tc,,·1 nu po t fi zero pe n t r u că
r e z e rvată d e l n t erNIC .
nu sînt com e rcia l ). C a
sa u C (m a i e xis tă D şi E, d a r a cestea mult guv e rn e lor) di n lu m ea în t re agă ; c lasa B e s t e
e l s a A e s te
va lo r!l e l o r s mt a tribuite de Inte r NIC ş1. re p r e zmta . . _nu me re l e r e ţele lo r re s pective. Doar
V

organ iz aţiil o r guv e rname n tale (mai clasa C e ste re z e r vată oricăru i al t ti p de o rga n i zaţie . ul tim ii do i o cte,ţi po t fi O, d e o a re ce n um e re l e c!m ac e ş t'1_o .t eţ1 , · re pr e z. .mtă nu mărul
. . .(
iar I1ost-u n lo r ş1 s mt re z e rv a te d ispo 1or ;1 ş.at r e s pe t 1v c 1 reţele. Pentru a putea
reze rvată o r ga niza\iilor m e di i-mari, în format binar, pri m ul bi t e s t e înt td e s e di n
o e au n a O.
Cîncl o a dre s ă di cla s a A este !;crisă n i adr comunic a cu to at e d is po zitiv e le di: :a s a p trebme s ă conti n ă O în ultimii doi
n
clnsa B sînt IO, iar primii trei bi\ i a i u e
o cte ţi; O as tfel de a d re s ă ar fi, de e xe mp'iua, 6 . 1O.O.O.
Pri m ii do i bi\i ai un e i adr e se din exempl u de ad resă IP din cl a sa A : 124 .95.4 4 . 15. . •
Un Cmd se t ransm1 t da t e c ăt re to a te cehi a ni e te 1e 1 t r -o r : t e a , tr e b_uie creată o a dresă
c l asa C sî n t în t otd eau na lJO. Ad m ini s tr ato rul
(124) id n ifi ă numflrul re\ e lei, a t ribu it de In terNIC. pri n care pu t e ţi r
de bro a dc a s t (d ifu z ar e ). Bro a d c a s t -u l a. pt e ,c 1 d _: t ,1ţi a s u rs a transmite date că·t re toate
Pri m ul oc tet e t c
resltil dl, 24 bi\i. O manierii ş ară,
u o
ce l e lalte di s po z it.i v e din re ţe a · Dar pe n ru ,t f 1' s igu ră c ă to a te ace'st e d'ispoz1t1·v e smt
ac e ste i reţel e va atribi.: i va l o ri pentru face par te dintr-o ret_ea de cl a s![ A, pre s upu ne să „
dispozitiv „a t en tc 1a mesa 1u l br o ad cast, s t a ţi a su r s ă tre buie s a fio l_os, , a : c,a o ' adre . s ă IP pe c a re s ă• o
v

să re c u noaşt e\i dacă un A

al adr e sei rP. Nu merele din
prim u l octet al ad r es e l or d i n c l as a r cuno a s c ă t o a te ce l e lal te e c h ipame nte d in re e a . e o b1c : ,m tr-o as t fe l de a dre s ă, biţii
an a liz ati p r i m u l o c t et
şi 127. dm po r(iune a ho st a u to ţi valoarea 1 Pe .nt r.u /e ţe a a fol o s it a m e xemplu l a nte rio r, adre s a
s înt cu pr in se între O To a te adre s e le IP din cl a s a A fo l o s
e sc d o ar
ţiu n e a „n e t -
de br o a dcast va fi 176 10 .255 .255 (.v z i 1 http: /lwww.ralphb.net/lPSubnet).
pri m ii 8 bi(i pe ru a i de n tifi c a p o r ..
. ----------··
n t
l d e tr ei o c te \i
În tr-o re \e a ' ho s t-u ile po t c o mu mca mt re e l e do a r dac ă a ac e laş i id e n t i ficato r de

:l • \ ; wo rk" di n cadrul u nei ad re s e . Re s tu u n ii h o s t ". re\ e a (porti u ne a network id es t e id e nt ică Ac e e a_ o t s a parta Je z e c e l aşi s e gme n t fi z ic
V

:fili•:{:::·t··c I \ I "]
e v \ porţi „
.·_._,1:,_,·A_.. _·_•.;_•.'i._:_-_•. 1_'.[_ \_ - H \_ 1I'"7 di n cadrul ad re se i s î n t re z r a i
,:__ 1___1 at r ibu it ă u nu i
de r e ţe a, dar, dacă a u id e nt ificat o r i de ; t _e a dI ; n t1, n u po t c o mu mc a d e cît dacă e. xis tă
. _ Cca mai mică adresă c e p o at e fi
u l t imi l o r tr e i
un a lt di s po zitiv c are s ă re aliz eze c o ne x1u ne a m tre se gme n t e le Io g 1·ce a1e r e ţe le i (sau
host va av ea toţi bi\ii din c ad ru l .d . .. .
N H H I en t 1ficato m ace s to ra). (P u t eţi asemui ac e ti .d .fi c a t o n _de re ţe a c u c o d u l poşta l .)
N m ma r e n u m ă r ce
octc\i l a v alo ar ea O. Ce a i
După cu m am a răta t d ej a , fie c a re cl a s ă d ! a r : ; : \ pe rmite un nu măr fix de h o s t-u ri.

J
l
•,1- •· · p r\i nii h s va a v e a t o \i biţii
,·I;-:.. poat e fi atrib u it o t
Da r nu treb u ie să u itaţi că prima adre sva ct·m fiie c a re re te a e s t e re z e rvat ă pe nt ru a identifica
El
o u
N N \ H a 1.
N \ \ di n u l timii trei o cteţi Ia v alo ar e
reţeaua, iar ul t ima adresă e s te re ze rvat "x pe ntr u b roa dcart ' .
,.r, .,.,. dintr-o clasă A de
--- Orice reiea care face parte
(adică 16.777.21 4 ) . Numărul Numărul
22·1 ho st-u ri Numărul
adres e IP po at e să co n ţi n rt teoretic : 151.10. 13 .28. Pr im ii do i o ctc\i id e ntif i c ă nu m ăru l Valoarea total de
Numărul de de bytes de bytes
Un exe m plu d e adresă d in cl a sa B Clasa zecimală a Reţele host- din din
l unei as t fel de re ţel e
po a te s ă a t ribu ie v a lo r i primului octet
retcle -uri/retea porţiunea porţiunt>a
de Inter NIC. Administratoru n aliz aţi valide
r e te l e i a t rib u it
Cîn d v reţi s ă recun o aşte ţi
dacă o ad re s ă e s te d in cl asa B, a network host
rmă r 16 biţi. cu pri e î r 128-191
Aceste adres e au î n to tdeauna valori
i l o n t e
u t o r n s 1.0.0.0
primii d o i oc t eţi ai a dre s ei. tru c l de a d o il e a o c tet.
A 1-126
126.0.0.0
27-2 224-2 1 3
0-255 p l
pe n tru prim u l octet şi î n tre
e
i de n t i fica po rţiu n e a
e n
folosesc pr im ii 16 biţi pe nt r u a 128.1.0.0
To a t e adr e se le cl i n cla s a B Ultimii 2 o c teţi s în t rez e rvaţi po r\iu n ii „h o s t ". Orice B 128-191
191.254.0.0
214.2 216_2 2 2
s e.
„n e two rk" di n cadru l un e i adre 190.0.1.0
C 192-223 221_2 28-2 3 l
223 .255 .254.0
l . Vezi www. I nternic. net.
 NIVELUL REŢEA 55

Dacă c 1t1m valorile zecimale ale acestor biţi, de la stînga la dreapta vom obţine:
4.4. Adresarea IP în subreţele 128+64+32+ 1 6 + 8 + 4 + 2 + 1=255 (2 7 +2 6 + 25 +2 3 + 22 + 2 1 +2 ° ) !
Primul lucru pe care trebuie să-l faceti atunci cîncl doriţi să creaţi subretele: extindenţi
administratorii de parţial porţiunea re\ea din cadrul adresei peste porpunea host.
De ce 1,e mai· multe ori· , în practică , pentru o mai mare flexibilitate,
. . • „ Să luăm ca exemplu adresa de clasă B 130.5.0.0, cu subnet mask-ul 255.255.255.0.
să împartă o reţea în mai multe subreţele. S1:111la: c porţm ea „host_
reţea sînt nevoiţi Aceasta înseamnă că au fost împrumutaţi 8 biti pentru subre\ea, iar porţiunea reţea a
de c tre a?m 1-
din cele trei clase de adrese, adresele pentru subretele pot fi atnbmte adresei a fost extinsă cu 8 bi\i.
în cazul general, adresele subreţelelor smt umce.
nistratorul ele re\ca. Mai mult, ca şi

I I I I
Să luăm ca exemplu şi o adresă de clasă C (sînt cele mai folosite pe !a noi):
197.15.22.31 cu subnet mask-ul 255.255.255.224. Cum ultimul octet din subnet mask
REŢEA SUBREŢEA GAZDĂ are valoarea 224 (11100000 în binar), înseamnă că poqiunea network a adresei a fost
extinsă cu 3 biţi, ajungîndu-se la un total de 27 (24+3).
sub-
Adresa pentru O subreţea include: numărul (identifi a orul) reţelei, umăr l De fiecare dată cînd împrumutăm biţi clin porţiunea host a unei adrese este important
subrc\ a, am_m strato ul trebme să ,
: pru să notă m numărul subre\elelor create. Am stabilit deja că nu putem împrumuta un singur
rc\elci şi numărul host-ului. Pentru a crea o :
1 1m
, 1
mute" bi\i din porţiunea de host a unei clase ş1 să-1 _fo oseasca m cadrul c1mp IU bit pentru că nu ne foloseşte la nimic. Împrumutîncl 4 biţi vom crea 4 subreţele. De
„subreţea". Numărul minim de biţi ce pot fi împrumutaţi dm zona_host es_t: 2 !_ Da a se fiecare dată cînd vom mai împrumuta un bit clin porţiunea host, numărul reţelelor create
de
doreşte a se împrumuta doar un bit pentru a crea o subreţea, atunci vom f1 m s1tua ia va creşte cu o putere a lui 2. Dacă împrumutăm 3 bi\i, vom obţine 8 subreţele sau, altfel
pentru reţea (O) şi o adresă e b:oadcast (1). mărul maxim de spus, 23 • Dacă împrumutăm 4 biţi, vom obţine 16 subreţele sau 24 •
a avea un singur număr
ce pot fi împrumutaţi din porţiunea host poate f
1 oncare, cu condiţia de a păstra cel Este bine să ţineţi minte : de fiecare dată cînd împrumutafi cîte un bit din porfiunea
biţi
pu\in 2 biţi pentru identificatorul de host. . host, numărul subreţelelor create creşte cu 2 la puterea numărului biţilor împrumutaţi.
Termenul tradiţional „prefix" pentru re\ele extmse sau subnet mask, au mask se Efectul imediat al unui astfel de calcul 7 De fiecare datâ cînd împrumutafi un bit din
referă Ia identificatorul care spune dispozitivelor dintr-o reţea care parte m.tr-o adresă porfiunea host a unei adrese, numărul adreselor disponibile pentru o subreţea se reduce
IP reprezintft prefixul reţelei, care parte reprezintă numărul subretele! 1. ca e„ es e cu o putere a lui 2.
numărul host-ului. O mască de subreţea este O ' adresă IP şi are tot 32 de b1ţ1. B1ţ 11 dm Să continuăm exemplul cu o adresă din clasa C. Dacă nu folosim nici o mască de
porţiunea network id şi subnet au valoarea 1, în timp ce biţii din porţiunea host au reţea, înseamnă că toţi bi\ii ultimului octet sînt folosi\i pentru portiunea host. Putem
valoarea O. . astfel atribui, teoretic, 256 (2 8 ) adrese pentru host-uri. Să presupunem că vrem să
într-o reţea IP, cca mai mică adresă este adresa de reţea sau identi'.1ca_torul acesteia. împărţim o astfel de clasă de adrese în subretele şi împrumutăm un bit din porţiunea
Această afirmaţie este valabilă şi în cazul subreţelelor: adresa cea mat mică este adresa host. Aceasta înseamnă că numărul biţilor ce pot fi alocaţi pentru host-uri se reduce la
subreţelei. Routerul este dispozitivul de retea care realizează operaţii bo_o_leane (pentru a 7, iar numărul maxim al adreselor ce pot fi ob\inute se reduce la 128 (2 7 ) .
şti pe cc traseu trebuie să trimită informaţiile), iar dintre acestea cea mat importantă este Dacă împrumutăm 2 biţi din poqiunea host, numărul biţilor ce pot fi atribuiţi pentru
AND. Pentru a identifica o subreţea, routerul „înmulţeşte" logic adresa IP şi subnet adresele host-urilor se reduce la 6. Numărul maxim al host-urilor ce pot fi obţinute
mask-ul rezultatul obţinut reprezentîncl numărul reţelei/subreţelei. pentru fiecare subreţea în parte se reduce la 64 (2 6 ) .
Spu;eam despre masca unei subreţele c e t . to o adre_să IP : are 32 de biţi împărtiţi Numărul adreselor ce pot fi atribuite host-urilor dintr-o subreţea este în strînsă
în patru octeţi. Intr-o mască de reţea, toţi b1t 11 dm porţmnea network/subnetwork au legătură cu numărul subreţelelor create. Pentru adresele din clasa C, cu masca de reţea
valoarea 1, iar cei clin porţiunea host, O. 255.255.255.224, înseamnă că s-au împrumutat 3 biţi din por(iunea host. S-au obţinut
Dacă nu s-au „împrumutat" biţi pentru calcularea subretelelor, mase e e\ea p ntru astfel 8 subreţele, fiecare cu cîte 32 host-uri (dintre care doar 30 utilizabile! ! ! ).
0 reţea de clasă B va fi implicit 255.255.0.0. Dacă s-ar împrumuta 8 b1\1 dm porţ'.unea Dacă tot am desluşit subre\elele, să vedem cum se calculează numărul de reţea pentru
host, masca de subreţea a acestei clase ar deveni 255.255.255.0. D oarece por mnea o subreţea creată (opera\ia se numeşte ANDing).
host are doar doi octeţi, numărul maxim al biţilor ce pot fi împrumutaţi pentru obţmerea Vom lua ca exemplu o reţea din clasa B1 (într-o firmă din Iaşi): 172.16.0.0, în care
de subreţele este 14 ! vrem să împrumutăm 8 biţi pentru a crea subreţele. În acest caz, masca de subreţea va
Să aruncăm O privire şi asupra clasei C. Porţiunea host a adreselor di această clasă fi 255.255.255.0. De la Bucureşti, cineva doreşte să transmită un mesaj către calculatorul
crea
are un singur octet. Prin urmare, maximumul de biţi ce pot fi_ împrumutaţi pentr a cu adresa 172.16.2.120.
subreţele este 6, iar minimumul este 2. Subreţelele care cont:n adr sa de eţea şi adresa Pentru a decide unde trebuie să .transmită datele, routerul „înmulteşte" (AND) această
de broadcast nu pot fi folosite. Altfel spus, dacă împrumutaţi un smgur bit, se vor crea adresă (transformată în binar) cu subnet mask-ul (lot binar). Cînd aceste două numere
două subreţele, dar nici una dintre acestea nu va putea fi folosită. . . sînt înmulţite, porţiunea host a adresei se pierde pentru că devine zero. Ceea ce rămîne
Valoarea oricărui octet este dată de numărul biţilor folosiţi. Valoarea zecimală maximă
este ll111111.
a fiecărui octet este 255, iar cel mai mare număr pe 8 biţi, în binar, I. Chiar dacă aceste adrese nu sînt rutabile, vă rugăm să acceptaţi exemplul.
56 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
NIVELUL RETEA
'.',7
în urma acestei operaţiuni repre.dntti numărul reţelei, inclusiv numărul subreţ e lei. Prin Pent r u clasa A ste utilizat ID 10, adică
urmar e , datele vor fi transmise subrcţelei 172.16.2.0, iar ultimul router din cadrul pentru casa adresele de la IO.O.O.O la 10 . 255 ·-?SS. .25cJ.
l B, se folosesc ID-urile d e h 172
reţel e i va şti că pachetul trebuie transmis host-ului 120 di n cadrul acestei subreţel e . 16 O: O" '. •n , 172.31_.0.0. Pentru clasa
sînt disponibile adresele începînd cu l 92' C
168 O.O.pma a ;. . 168.2:,5.0 (256 de
Vom încheia discuţia legată de su.bre adrese).
t le cu un ultrm exemplu. Pentru '·1drcs·-1
Reţea Subrctea Gazelă 172 •31 · 100 · 100 ŞI· su bnet mask-ul 255
224 . o vrem
, . sa. aflam ·'
Adresă IP gazelă subretele şi numărul de host- . ,
. 255
f
"
.
, un pentru 1ecare subrc\ca.
, care este num:\rul de
101O1100 OOO
l COOO 00000010 01111000
1 n _1r,_1 . n o
Subnet mask Informat ia Exemplu
llllllll llllilll 11111111 00000000 Regula
255.255.255.0 Adresa IP
10101100 00010000 00000010 00000000 Subnet mask
!72,31.100.100 -
Subnet 255.255.224.0 ·-
172 16 2 o Numărul de biti din zona network Sînt dati de clasa din car;- ; part;--·
16
adresa (A, B sau C)
Să presupunem acum că pentru a.c.eeaşi reţ e a, 172.16.0.0, am hotărît să împrumutăm Numărul de biţi din zona host
13 Numărul de biţi cu valoarea o din
7 biţi pe ntru a calcula subreţele. Masca de subreţea va fi în acest c az 255.255.254.0 (cît subnet rnask
înseamnă în binar?). De la Bucureşti se transmite un mesaj către host-ul 172.16.2.160. Numărul de biţi clin zona subnet
3 32 (numărul ele biţi clin zona net-·------
Routerul va înmul\i adresa host-ului cu subnet mask-ul. Diferenţa obţinută reprezintă work+numărul de biti 5lin zna hos1J
numărul reţelei şi al subreţel e lor di•;ponibile. Dacă am împrumutat 7 biţi, înseamnă că Numărul de subreţele 2'-2- 6 2nu111.1rul h1{i1ur tliu :.uhncf
2
..
obţinem 126 de subreţele (128-2). Cite host-uri va conţine fiecare subretea? Numărul de host-uri pc subreţea 213,2 8190 2"""''"1 '"'""' din h o " 2
Dacă lucrurile s-ar opri aici ar ri aproape bine. Di n păcate, atunci cînd decideţi să
creati subretele, trebuie să aveţi în vedere şi maniera în care veţi optimiza aceste subretele O listă cu toate adresel e virtual e corespunzătoare
şi host-urile asociate lor. De cc? Am amintit deja că nu se pot folosi prima şi ultima cl·1se1· ".· . ,m A ncxa.
' , B o g<1s1p
subretea. De asemenea, nu se pot folosi prima şi ultima adresă din cadrul fiecărei
subreţele: una este adresa de broadcast a ret e lei, iar cealaltă este adresa de reţea. 4.5. Agregarea adreselor IP şi NAT
Prin urmare, atunci cînd se realizează subreţele, se pierd c eva adres e . Administratorul
de reţea trebuie să fie atent la procentul adreselor care se pierd în urma un or astfel de calcule. La începutul anilor '90, IETF anu n \·a, . . , , .
De exemplu, cînd împrumutăm 2 bi\i din porţiunea host, vom obţine 4 subreţele, de clasă B vor rI epuizate.· , r'n absentape u ton sumbru, ca
. m martie 1994 adresele IP
fiecare a cîte 64 de host-uri. Însă doar două di n tre aceste reţele vor putea fi folosite, şi unui nou .'11e c"_am_ s 1 dc adresare, scalabilitatea
Int e rne tului urma să fie compromi s,. ·ă s·mgu1 .a so 1u(lc viabila pc termen lum,
doar 62 de host-uri pc reţea vor fi disponibile. Ce înseamnă acest lucru? Că avem la crearea unu1· nou IP cu . o reprczcnt·t
, un spapu ele ,·1dres·1 r , _n: u 1t m,1•1· l O · • '
dispoziţie 124 de adrese în loc de 256 cîte ar fi fost înainte de împăqirea reţelei în Next Generation sau Ipv6 (adresare e, arg: IPng - hlternet Protocol
subreţele, ceea ce se traduce pri n tr-o pierdere de 52 % ! l _Pc termen scurt neajunsurile au fost
e liminate prin adoptarea
u .

un;i arhitectun · mai fltil .

ex1b1lc: CIDR t - Class/css lnter-Domain
Routing.
Numărul biţilor Numărnl Număml host- Numărnl total Procent Pînă la IP n g, la neajunsuril e ridicate
împrumutaţi subreţelelor create -urilor pe subreţea al host-urilor utilizare de reduccrc·t' adreselor · II> ş1• de satura :a
tabelelor de rutare au apărut şi alt' s I t " .
V, .
2 2 62 124 49 numai în cazul anumitor protoc a e e \ \ r / n a1Jlc Length u_bnet Masking (VLSM) -·
6 180 ·, Addrcss Alloc,llion for Pn valc In tcrnets
3 30 71 Netwo r k Addrcss 1·r ansIat1on,
· CI DR. ·,
4 14 14 196 77 Schema folosită de CIDR nu se dcoscbcstc .. .
a acestuia. Fl e xibilitatea noii seh cdme, este ' d P"re a mu.1t„d,c lpv4, fund de fapt o extensie
5 30 6 180 71 . . ata de
6 62 2 124 49 principal e de adrese ' cu t1n Pret··ix bq11 care identifică cele trei clase
e reţc·1' · Concepttil ci'c c Iasa cj 1sparc
· ... -mloc u it cu
tnnd
cel de prefix.
În fiecare clasă de adrese IP, există anumite adrese care n u sînt atribuite de InterNIC. Superneting-ul prcsupuPc
. . ' de fap l , com bmarca
·
co n se cutive . a două sau mai multe adrese de reţea
Acestea sînt denumite adrese private sau rezervate.
Să_ luăm ca exemplu o adresă din fosta clasă
Adre sa 127.0.0.1 est e rezervată, fiind alocată calculatorului local (local host). Se mai
numeşte şi adresă de loop back (buclă). Acest număr va fi selectat pentru accesarea se aplică prefixul /22 înseamnă că rămîn
10 b'•1,•1 cc pot f:.
·?·
C.. 192 168 . 8 D,1ca . ,. '.a aceasta
. , adresa.
I a ficcta\ 1 host-unlor. O adresa de
serverului Web instalat pe calculatorul propriu sau pentru a testa func\io n area cartelei de
rcte:i I. Convenţie definită in RFC 181 7 (www.ietf.org/rfc/rti::
1817. txt).
58 ARHITECTURI ŞI STANDARDE

clasă C nu poate însă avea 1022 de host-uri. Vom put e a , de exemplu, fo r ma p a tr u r eţele
de clasă C pornind de la 192.168.8.0/22. Rout e r ul va în\ e lege că încă tr e i r eţele sînt
ataşate la acesta şi orice pachet către 192.168. 9.0, 192.168.10.0 sau 192.168.11.0 va fi
rutat cu referire la 192. I 68.8.0/22. CIDR nu funcţion e a ză decît cu blocuri de a dre se IP
continue.
Alocarea adreselor îri astfel de blocuri conduce la ce ea ce se num e şte r utar e ie rarhică
sau agregarea rutelor: o singură rută de nivel sup e rior poate re prezenta mai mult e r u te
de niv,:! inferior în tabelele de rutare. Schema clupă c,ue se fac e r utare a e s te simila r ă CAPITOLUL 5
sistemului telefonic: centrala apelantă analizează doar pre fixu l apelant după care r ute ază
apelul către respectiva centrală.
Cum se face agregarea re(elelor?
Nivelul transport
Reţeaua În binar
Cînd 1:1 vo r bit puţin la înc e put de spr e ac e st
192.168.8.0 11000000.10101000.00001000.oooooooo niv e l, am spus că p r inci a la sa
re po s a b i h at e r e'.e r ă la_ as igurar e a calită\ii se
r viciilor pc ca r e le ofe r ă : re
192.168.9.0 11000000 .1 O1O1OOO.00001001. 00000000 Pru: c i pala sarc i na a mvclulm 4 o r e pre zintă tr a ns por ţe a .
tarea şi controlare a fluxului info r -
- 10.0
- - 168.
-192. 11000000.10101000. 0000 JO l O.00000000 ma \10n_al d_e la s ursă căt r e de stina ţie. Info r ma !iile
trebui e să aJ·u ngă în mod sigu r cu r a te "
I92.168.1 I.O 11000000. 1O10 1OOO.0000 l O11 .00000000 la de stmap e . "
SM: 255.255.252.0 llllllll.llllllll.11111100.00000000 În a inte de a merg e m i depar_t e s luăm dr e pt ex
e mplu o r ete a Eth e r net fo r mată
d uă calculato a re de numite Flonn ŞI Ma r ius . Flo din
r in îşi cuno a şte num e le, adr e sa
a_ re s a MAC, deo re<;e c e stea au fost _configurate IP şi
Dup;î cum se vede din tabelul de mai sus, cel de al şas e lea bit din octetul trei al ma i înainte (cînd a fost instalat
ad1Tsdor de rc\ca este identic. Urmîncl această regulă, toate host-urile ac e st.or re\ele vor 51dste mul de o_pe rare ). Inaint e ca once apl! c a tie să
poată function a Flo r in tre b uie s ă afl e
face p:1rtc dintr-o singură rc\ea. a res e le IP ş1 MAC ale lui Mari u s.
Să presupunem însă că dorim să facem superneting pornind cu re \e aua 192.168.10.0/ Pentru a int r _a în posesi a acesto r do u ă info r maţii,
Florin va ap e la la DNS (Domain
2.'. Înseamnă că rnm avea încă trei reţele: 192.168.11.0, 192.168.12.0, 192.168.13.0. Name System) ŞI ARP (Address Resolution Protocol).
Flo r in şti e a dres a DNS t ă
Transfnrmînd în binar aceste adrese vom observa c ă ce l de -al şa s elea bit al ce lui de-al ac e aSta a fost configur a tă o da tă cu in s ta la rea plăcii
de r e\e a. Prin urmar e F l o r i : : : :n a
treilea octel nu este identic. Rqele 192.168.10.0 şi 192.168.11.0 vor fa c e part e dintr-o o ce r e re DNS cătr e DNS-ul loc al , 'mtre b'111du- J
p e ac esta c a r e e s te adre s a IP a 1u·I Ma r ·u s .
DNS-ul ,.li va ra•spunde că adr e sa solicitată est e 10 . .
altă superrc1ea.
adr e s a MAC fi01os lta
•1•1•2• Da r FI onn ma i a re nevo i.e ş1 de
Pentru a afla cîte reţel e au fost agregate, vom scăd e a din valor e a celui de- a l tr e ile a · x de 10.1.1.2. Pent r u a cea sta va difuza (broadc
a st) o ce r e r e ARP O
e r e r e e s te tran s m!să căt r o
octet valorca subnet mask-ului: 256-252. , ::: : 111re ţe a ă adr e să Eth e rnet de difuz a re (broadc a s t), a stfel î cît
NAT (Network Address Translation) este o funcţie impleme ntată (în pr incipal) la s o poata r e ce p(lona . Deoa r
. e ce ad r e sa IP a lui Ma r i u s e s te
IO 1 1 2
i ar c r e r e a ARP ca ută ad r
nivelul sistem u lui de operare al route r ului (IOS) prin car e u n calc u lator ca r e nu are o esa MAC asociată a cestei a d r ese Ma r ius va r
pr opn a a dre să MAC. ' ăs pu d ·cu'
adresă lP publică poate comunica totuşi cu alte calculatoar e clin Int e rnet. Funcţia NAT
este de a schimba adresa IP privată într-o adresă publi c ă. Ad r e s a IP a fi e cărui pachet
DNS
sursă ,;ste ,chimbată cînd respectiv u l pachet părăs e şte o r ga nizaţia . Adres a destinaţi e va Florin
Marius
fi şi ea modificată de fiecare dată cîncl un pachet ajunge la re spectiva organizaţie.

Reţeaua În binar
192.168.10,0 11000000. 1Ol O1000. 0000 JO 1O.00000000 I
192.168.11.0 11000000. 1O101 OOO.00001 O11. 00000000 '110.1.1.1
0200.1111.1111 0200.2222.2222
110.1.1.2
192.168.12.0 11000000.10101000.0000!IOO.OOOOOOOO _1
192.168.13 O 11000000. 1O101000.00001 10 l.00000000 A d r e s a IP a lui I
___ J
Marius este 10.1.1.2
SM: 255.255.252.0 1I111111.11111111.11 llll00.00000000 1--- ---

Figura 5.1. Identificarea adresei IP

60 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
r, I
. . .. . .
Cu aceste mlorma\H obţmute, Flo rin îi va putea trimite cadre lui Marius. Teoretic. În Fiecare nou segment format prin
. fragmentare are propriile antete
practică, acest lucru s-ar p tea să nu ş· pe va situaţie conducînd la creşterea TCP şi IP, aceast,1
. . funcponeze. I dacă, îl întrebaţi , programator,
. gradului de încărcare a reţelei (fiecare
spune că e din cauza reţele1. Admm1st:a OŢul. reţelei va spune că, dacă Manus raspun de
t un antet de 40 octeti de informatic segment primeşte
V

suplimentară).
la ping, problemele sînt din cauza ap1Icaţ1e1. Port sursă (16 biţi) şi port destinaţie
iniţial şi pe cel final al conexiunii (16 biJi) sînt cîrnpurile care identifică
(în paragraful următor vom lămuri punctul
DNS Florin Marius porturile). cum stă treaba cu
Cîrnpul numărul ser:vrmfei (32
biJi) este folosit pentru a a.sigura
corectă a informaţiilor. Numărul ia dcstinarie ordonarea
confirmării (32 biJi) se referă la
este aşteptat la destinaţie. următorul octet care
HLEN - lungimea antetului TCP indică
1110.1.1.2
conţinute în antetul TCP, deoarece numărul de cuvinte de 32 de
0200.2222.2222 cîmpul op(iuni este de lungime bi!i care sî,t
este urmat ele 6 biţi nefolosiţi variabilă. Acest cîrnp
•1 (rezervaţi pentru dezvoltările ulterioare,
mai fost nevoie). dar de care nu a
_ .
Cine este 10.1.1. 2 sa-mi I
Sînt 10.1.1.2 şi am adresa
spună ce MAC are 1 MAC .,__
0200.2222.2222
,,,_ _ _ _ . Cele 6 cîmpuri de un bit au următoarea
-+--- -'---,- :-
q
" • URG (Urgent) - indică cleplasamentul
semnificaţie:
la care se află informaţia urgentă. în octeţi fa(i1 de numărul curent
Figura 5.2. Cererea ARP de secven\ă
Foloseşte îndeosebi la înlocuirea
întrerupere. mesajelor ele
• A C K (Co11.jir111are) - indici(
validitatea numărului ele confirmare.
5.1. TCP Transmission Control Protocol 1 are valoarea zero, este ignorat
cîmpul număr de confirmare al
D11că acest bit
respectiv. segmentului
. • PSIJ (Push - For/are) - acest
Parte integrantă , a su 1·te1· TCP/IP TCP rcprezm tă protocolul orientat conexiune care oferă bit.
••
transm1s 1 a date 101• •11: modul full-duplcx.
•1 •n r·igur a de mai J.os este prezentată structura maţia imediat cc este rccep\ionatiî,indică destinatarului să livreze aplica\iei infor-
. · • RST (Reset) - clesfiin\ează făr;'j a o mai memora în buffer.
unm fragm ent TCP Inainte de a prezenta semmTica ţ·a i elementelor dm · figura urm ăt oa re , o conexiune care a devenit inutilizabilă.
facem cîteva precizări. • SYN (sincronizare) - stabileşte
conexiunea între calculatoare .
Prin intermedm · 1 TCP, calculatoare Ie sc l11.mbav 1·nforma\ii între ele sub formă de • FIN (Sfirşit) - termină o conexiune.
.
segmente. Un segment es te format dmtr-un ante't de 20 de octeţi urmat de zero sau. mai
mulţi octeţi de date. Programu l decide singur care este mr1rimea acestor segmente . m• d TCP-ul foloseşte pentru controlul
\1 fluxului informa\ional /eres/re glisante
cont de două situaţii. Fiecare s.egment nu trebuie s1 depăsească cei 65535 octeţi ele siune variabilă. Cîmpul dimensiunea de dimen-
ferestrei indică numărul de octeţi
informaţie utilă IP. M i ai· mu lt ' fiec re reţea are o u11i'.tate
' m ximă de transfer (MTU - trimişi, începîncl cu octetul confirmat. care pot li
maximum transfer unit) în care trebuie s mcapa segmentul TCP Un segment care aJunge Cîmpul sumă de control este calculat
u V • V

acest cîmp are valoarea zero, iar pentru antet şi inforrna1ia propriu-zisă.
într-o reţea cu o MTU mai mică decît d1mensmnea sa va fi rra mentat de către routerul cîmpul de date este completat cu un Iniţial,
respectivei reţele nul, clacă lungimea sa este un număr octet suplimentar
impar.
Proiectat pentru a suporta facilită.\i
ulterioare, cîmpul Opfiune este
32 biţi pentru a indica lungimea maximă a folosit mai ales
unui segment TCP.
În conformitate cu RFC 793, TCP
Port sursă (16 biţi) I Port destinaţie (16 biţi)
• multiplexare ;
a fost proiectat să realizeze următoarele
funqii:
Numărul secvenţei
Numărul confirmării • refacerea în urma erorilor;
• controlul fluxului foloqind fcresJre;
u A p R s F • stabilirea şi închiderea conexiunilor;
HLEN Rezervat R C s s y I Dimensiunea ferestrei
G K H T N N • transferul datelor.
Sumă control Indicator urgent
32
Opţiuni (cuvinte pe bi\i)
Multiplexarea
Date (opţional) I Este procesul prin care un calculator
recep\ionate şi face apel la conceptul decide cărei aplica\ii îi sînt c!cstinJ.te
Lk sockl'/. În accst C()lllL'Xl, un socket datcil'
din trei lucruri : adresa IP, protocolul este aldtuit
l. Descris în RFC793. de transport folosit şi un numiir de
port.
 J\RI J ITECTURI Şl STJ\NDJ\RDE
. ...... NIVELUL TRANSPORT
63

Continuind e xemplul cu ca r e am •in ccput '\c e st capitol, să pr esupun em că br?wserul Server Browser
ele pc calculatorul lui· FI on·n ap e•leaz ă se r ve r ul \vv"e b de· pe calculatorul • lui Marius. In acest Web Web
.
caz, sockctul ele pe ca lcu Iatorul Im. Manus • va f'1.. IO•1•1· 2 • TCP' 80. Socketul folosit de
Florin va fi: 10. l .1. l, TCP, 1030. In ge n e ral , calculatoarele care la n sează ceren• a1oe ă
în mod ch.n am1·c por tur"I mai. mari de 1024. . . ·1
•, .
l\;rtul este o compo n e n ta de baza a _soketului folosită pe n tr u a transmit e in fo. rmatu e
. .
nivelun!or su pcnoaie şi e n t„t . . · r 1,a urmăn conversa,n '"le c·1re
, au loc în acelaşi timp. în. reţea.
. . ,n 1n "('ască
1 r,'Â.t11 c;::1nt nP-vrHtl :1 c
.
Cei care clezvo.t.1 1x
ap.!- •. , ........ ··-·-·,· .. · numa.rul .norturilor defm1te prm
--- ·· , 1 OOO bytes de dute, secvenţâ;'i OOO
RFC 1700 1. Co n vcrsa\1"I1or c r e nu. folosesc ap 1.1ca,11.. cu portu11• defi n ite li se atn. u1e ·b ·
• toţi cei 3000 bytes.
aleator numer e pentru portun. Acest e"a or fi folos i te ca adrese surs ă şi destinaţie 111 1OOO bytes de date, secvenţa=2000 Trimit confimiarea.
cadrul segmentului TCP. • •. .
Pentru a discuta de spre o co'.1c x m n e TCP, tr.e buie stabilită mai în tîi o co 1exiun 1OOO bytes de date, secvenţa=3000 ►
•
rntr-un soc 1u d,c Pe m''1,ş i n a sursă ş1 un u l ele pc maşi n a, de stin aţie . Un soclu poate f1 folosit
Nu mai sint date. Confirmare=4000
pentru mai multe co n ex i i . . .
Numerele de port mai m1c1 ele 255 se n umesc porturi general cunoscute şi s_nt ◄
. dm . . . · 1256-1023
rezervate se rv1.c.u. 1or st·an d·1rd ' · Portunle mtc1va lu sînt folosite ele eompannl c Figura 5.1.1. Numărul secvenţei şi
- •• . . confirmarea
publice
· cano dezvolta ap 1-icaţn spec , •ifice ' iar. ce 1e pe s·t e 1024
, se atribui e al e ator.
· Controlul fluxului folosind ferestre
Fiecarc calculator Iace ape 1 l·<l u11an umit port pe n tru ,a i·ula' (J '·tplica•_' ie. Calculato r ul
• · d'
sursă foloseşte un port atnbutt mami: · ·m mom e n tu1 •111car e l·a11s•e aza• 0 cerere ' port ca r e Cîmpul dim e nsiunea ferestrei din cadrul
. . segmentului TCP de termină cantitat e a
dt: ob1cc1 arc u n nu 1111. , r mai mare <lecit 1023. . care poate fi transmisă simultan, de date
Lista completă cu n ume re _le po r tunlo_ . i. . ăs i \i la ad r esa http: //www.1_a n a.org/ fără a fî nevoi e ele vreo confirmare.
vorba ! Cînd un calculator transmit e n umă Despre ce este
. rul de byt e s care determină mărim e a
1 !.\ll...:-JlJJL.
.12s-1g 11me 11t.5....1' ·t 111-,
_ c_-i·s · Noi Ic vom amm t?I a}ici doar'. pe ce le mai uzuale: trebuie să prim e ască o confirmare din ferestrei,
partea destinatarului înainte ele a tra n smite
me saj . De exemplu, dacă mărimea fe alt
:-iumiirul portului TCP Descriere re stre i est e 1, calculatorul sursă tr e buie
rcceptia fiecărui se gment înainte ca sursa să confirme
20 FfP server (canalul pentru date) să-l transmită pe următorul. De aici
utilizare total ineficientă a lăţimii de rezultă o
bandă.
21 F f P server (canalul de control) 1hree-way handshake/open conn e ction
23 Telnet server a sincroniza conexiunea în tre calculatorul sau înJelegere a în trei paşi este folosită pentru
sursă şi cel cle stinatie înai n te ca datele
53 Domain Name System transferate între acestea. Schimbul nume să fie
r elor care reprezintă sc cveni
80 Web server (HTTP) a se asigura că datel e ce se pierd a este folosit pentru
clin cauza problemelor care pot apărea
139 NetBIOS recuperate. în reţea pot fi
TCP foloseşte un sistem de confirmare
în expectativă (tehnică care se numeşte
window - fereastră glisantă), adică numărul sliding
Refacerea în urm.a erorilor (siguranţă) se aşteaptă a fi recepţionat. Partea confirmării se referă Ia următorul oct e
t care
. . . . c1mpunle
. . glisantă din cadrul ferestrei se referă
Pemru a oferi siguranţa .
m timpul . tuIui , TCP numără bytes folosmd
transpar mărimea ferestrei este ne gociată în mod la faptul că
. . dinamic în timpul unei sesiuni TCP.
nw1; ă r u ! secvenJe . ş1 num •.J U 1 de onfi r m are cli n ant e tul segmentu 1m. TCP ordonează se gmentele într-o
anumită secventă prin transmiterea cătr e
. a un e i informări ce poartă denumirea clestinatie
In r"ig u r a urmatoaie, c1mpul co11J c , ·1r m a r e _(ACK) tr i mis de clie n t către serv e r atenţio- de confirmare. Fi e car e datagramă este numerotată
ncază asupra următorului byte care tr ebme recep ţ'JO nat . Această situa\ie se numeşte înainte de a fi transmisă. La destinatie,
TCP reasamblează se gme nte le pentru
ÎOrward a ck1wwledgm ent. mesajul iniţial. Dacă numărul unei a forma
secvenţe lipseşte din cadrul seriei pe
. Să presupu n em în ă că cel cl -al d ·1 1 en t transmis de serv e r co n tin e e rori sau o rec e ptioneze staţia cle stinatie segmentul
va fi retransmis. Segmentel e a căror
care trebuia să
s-a pierdut pe drum. In ac e st_caz, c/ ien u : ; : : m i t e un cîrnp co n firmare egal cu 2000, nu este confirmată într-o perioadă , recepţie
dată ele timp trebuie re transmise.
ceea ce mseamna
• ,. c·a" ,•istcapta
. ' ' bytes cu n umăru I 7000 - · Fu n q ia TCP a se rver ului Web
.· . . " Stabilirea şi închiderea conexiunilor
poate reface datele prin retra n smiterea segmentu 1m cu n umărul 2000 şi ap01 aşt e apta
confîrmar<.'.a rccep\iei celor 400 de byt e s. Stabilirea conexiunii se referă la proc
e sul pri n car e sînt initializat
secvenJei şi confirmare precum şi porturil e cîmpuril e numărul
e care vor fi utilizate. Aici
1. ww,v. rfc-e<litor. org. de o parte, cîmpul SYN (sincronizează in tră în aqiu n e, pe
nume r ele de se cvenţă) care est e compo
n enta în
 N!Vl\LUL TRANSPORT 65
ARHITECTURI Şl STANDARDE
64
Diferenţa principală faţă de TCP constă în faptul că nu există nici un mecanism de
, ul ACK (cîmpul.
. .. . .
- sesmnea TCP iar pe de alta- parte, cimp detectare a erorilor. Aplicaţiile care fac apel Ia UDP, dacă nu au propriul mecanism de
baza căreia se imiiahze a za iniţializat numărul secvenţe i ,
valid pentru acest , . I) 'mă ce nu este
antet). recuperare a informa1iilor, sînt susceptibile să le piardă şi să fie nevoite să le transmită
confirmare este în totalitate. Pe de altă parte, aceste aplicaţii nu mai sînt „încetinite" de procesul dl'
nici un rol.
cîmpul confirmare nu joacă confirmare şi memoria este mult mai rapid disponibilizată pentru lucru.
Browser
Server Principalele porturi UDP sînt:
Web
Web
Secvenţa = 200
SYN, OPORT=80, SPORT=1027 Numărul portului UDP Descdere
► 53 DNS
Secvenţa=1450, ACK=201 = 69 Trivial Fil:: Transfer Protocol (TFTP)
SPORT 1027
SYN, ACK, DPORT=80,
,, 137 NetBIOS - serviciul de nume
Secvenţa=201, ACK 1451
= 138 NetBIOS serviciul datagrame
►
ACK, OPORT=80, SPORT=1027 161 Simple N,_,work Management Protocol (SNMP)
520 Routing Information Protocol (RIP)
F.1gur a S. 1•2• Stabilirea
' şi închiderea unei conexiuni
un
. . . 5 1 .2, în primul segment TCP nu este inclus nici
După cum se vede ş1 dm fig: un astfel de număr valid sau, altfel 5.3. ARP - protocolul de rezoluţie a adresei 1
e mea nu putem avea .
număr de confirmare, deo a rec
on rm_ : .
spus, nu există nimic de prin care se atrage a:enţia Spuneam că un pachet trebuie să conţină atît adresa MAC, cît şi adresa IP a destinatarului.
a
:ntra" ,m a c ţiune cîm ul FIN
Pentru închiderea unei sesmm_ . ş1 Im va fi nevoie de retransmiterea Dacă una dintre a ceste adrese lipseşte, datele nu vor mai fi transferate de la nivelul 3
părţi mtrerupe sesmnea
asupra faptului că un a dintre către celelalte niveluri ale modelului OSI. În acest caz, cele două adrese se verifică una
unor segmente. pe ce a laltă. După ce o staţie identifică adresa IP a destinatarului, poate să adauge
pachetului şi adresa MAC.
Există o multime de variante prin care un calculator poate determina adresa MAC pc
Transferul datelor • · ordonarea
'
" nu . retransmiterea segmentelor care contin eron, c1· ş1 la care trebuie să o adauge datelor în timpul încapsulării. Cele mai multe dintre acestea
Se refera l a presupun înregistrarea tuturor adreselor MAC şi IP ale echipamentelor care sînt conectate
nu sînt consecutive.
c, ror numere de secven(ă
segmentelor a·nluemaăi în aceeaşi re{ea. Aceste înregistrări se numesc tabele ARP (Adress Rcsolution Protocol)
şi prin intermediul lor, o adresă IP este mapară pe adresa MAC corespunzătoare.
Tabelele ARP reprezintă seetiuni din memoria RAM a staţiilor de lucru. Fiecare
Protocol 1
5.2. UDP - User Datagram calculator din re{ea are propria tabelă ARP, şi cînd doreşte să transmită ceva, face apel
la aceasta.
. Acest
protocolul
.
mvelulm trans
. port care nu este orientat conexiune. confirmarea Cînd staţia sursă transmite către o destinaţie a cărei adresă IP este cunoscută, se va
UDP re1Jrezintă ""- 1•a'" 'a
ia fi nevoie ,
de
protocol este folosit. pentru . . . datagrame
a transm1te
Retransmiterea datelor m caz de eron
consulta ta bela ARP pentru a se loca!i?,a adresa MAC a destinaţiei. Dacă IP localizează
transmltern aces tora o astfel de înregistrare 1n tabela ARP (adresă IP destinaţie-adresă MAC destinaţie). va
recepţiei sau de garantarea
. protocoale. asocia adresa IP adresei MAC identificată [ii va folosi aceste adrese pentru încapsulare
trebu1e „ordonată" de alte datelor.
32 biţi Ce se întîmplă însă cînd staţia sursă nu identifică în tabela ARP adresa MAC a staţiei
I Port destinaţie (16 biţi) destinaţie? În acest caz, sta{ia sursă iniţiaziî un proces numit cerere ARP, proces care îi
Port sursă (16 biţi)
Lungime UDP
I Sumă de control UDP permite să descopere adresa MAC a staţiei destinaţie.
Cererea ARP implică crearea unui pachet care va fi trimis tuturor staţiilor din re\ea.
date.
. recompună segmentele cu Pentru a se asigura că toate calculatoarele vor recep(iona cererea ARP, statia sursă
este
· proiectat pentru aphcaţu··1e ce nu trebuie să · de siguranta foloseşte o adresă MAC de broadcast: conform schemei de adresare MAC, într-o astfel
UDP
de l a mv; , t d"i rect răspunzătoare
· lui ap 1·1caţ11.. sm
Altfel spus, protocoalele folosesc UDP sînt: TFTP, SNMP, DHCP, DNS. de adresă toate valorile sînt F (adresa de broadcast va avea formatul FF-FF-FF-FF-fF-FF).
car
datelor transmise. Protocoalele
I. Descris în RFC826.

l. Descris în RFC768.
66 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
Deoarece pachetele care conţin c e rerea ARP trav e rse ază re teaua în modul broadcast,
vor fi receptionate de către toat e calculatoarele. Cînd o sta\ie receptione ă un ast_fel
de pach e t, îl transmit e spre e xaminare nivelului reţea. Dacă adresa IP a st \'. e 1re s e ctt':' e
corespunde adres e i IP din cerere a ARP, aceasta va răspund e staţ1e 1 sursa prm
transmiter e a propriei adres e MAC. Această operatie e ste de numită, de obic e i, răspuns
ARP.
in momentul în care staţia care a lansat cererea ARP prim e şte răspuns, e xtrage adr e sa
MAC din ante t si îsi actualizează tab e la ARP. În ac e st moment, staţia sursă va put e a
încapsula datel e -(la -niv e lul 3 şi 4), folosind ambel e adres e al e staţi e i de s i aţie . .
Ce se va întîmpla însă la destinati e ? Nivelul legătură date al sta\1e1 de stmatare
extrage din antet adresa MAC pe care o compară cu adre sa sa. acă c e '.e două , dres e sînt
id e ntice date le sînt transferate nivelului re ţea. Ace sta le examine ază ş1 „vede că adre sa
IP desti a\ie conţinută în antetul IP core spunde cu adresa sa. Tot nive lul reţ e a extrage
antetul IP şi transferă restul date lor încapsulate nivelului transport. Ac e st proces se
repetă pînă în momentul în care re stul pach e tului, partial decapsulat, ajunge la nive lul
aplicatie unde vor putea fi citite date le. , . .
Am aflat deja că pentru a putea comunica, două calculatoare aflate m re ţel d1fent
mai au nevoie pe lîngă adr e sa IP şi de adresa default gateway : adre sa IP a mterfe te '.
routerului prin care se conectează resp e ctivul segment de ret e a. Adre sa IP a gat e way-ulUI
trebuie să fie în aceeaşi rctea ca şi sta\ia respectivă.
HUB
El: IP 202.58.32.1;
su 255.255,255 O
Figura 5.3.1. Default gateway
Dacă nu se pre cizează care est e gateway-ul re\el e i, comunicare a devine posibilă doar
între calculatoarele aflate pe ace laşi se gment logic de reţea. Calculatorul care dore şte să
transmită dat e trebuie să compare adre sa IP a de stinatarului cu înr e gistrările din tabela
ARP. Dacă în ARP nu se găs e sc înr e gistrări, calculatorul sursă nu ar e nici o adresă IP
de stinaţie şi dat e le nu vor putea fi transmise.
Nu încercaţi să vedeti pe bucăti lucrurile prezentate pînă acum, pentru că ajunge m la
una dintre probl e mele cel e mai importante : cum comunică două calculatoare care se află
\n segm e nte de reţ e a diferite (atît fizic, cît şi logic). Calculatorul sursă trebui e totuşi să
ştie către cine trimite datele. Şi calculatorul dcstinatie tre buie să ştie cum să interpre te ze
datele primite .
Am văzut de ja că ARP folos e şte pachete broadcast în anumite momente . Route rul, în
schimb, nu transmit e mai de parte pachetele broadcast (cu e xce pţiile de rigoare). Un
calculator care doreşte să trimită date către o staţi e care se află în alt se gment de re ţe a
va trimite ac e ste dnte cătr e gate way. Prin „înmulţirea" (AND) adres e i IP cu subnet
mask-ul, calculatorul sursă dete rmină adresa de reţea a segmentului respectiv. Dacă
NIVELUL TRANSPORT 67
staţia destinaţi e nu e ste în acelaşi se gment de reţea, sursa transmite datele cătr e gat e way.
Dacă staţia sursă nu cunoaşte adresa MAC a gateway-ului (nu exista în tabela ARP),
lans e ază o cerere ARP la care răspunde gateway-ul. Tabela ARP a routerului conţine
înre gistrările tuturor re ţelelor conectate direct la ac e sta.
Mai e xistă o variantă ARP denumită proxy ARP, folosită în ret e le de dimensiuni mici
şi lipsit e de complexitate. În această variantă, o singură adresă IP este mapată pe mai
multe adre se MAC. Un router pe care rulează proxy ARP, capte ază pachetel e ARP şi
răspunde cu adr e sa MAC corespunzătoare.
Spune am că int e rfaţa sau portul prin care rout e rul se conectează la re ţea e ste
considerată parte a re ţelei şi, prin urmare , are propria adresă IP. Routerul transmit e şi
rece pţione ază datel e din re ţe a, construind tabel e ARP prin care mapează adres e le IP la
adr s e le MAC ale participantilor. Routerul poate fi conectat la mai multe re\ele sau subreţe le .
In general, echipam e ntele unei re tele mapează adresele IP la adresele MAC doar în
cazul dispozitive lor pc care Ic „văd" în mod regulat. Aceasta îns e amnă că un anumit
echipam e nt contine astfel de informaţii numai cu privir e la alte două dispozitive ale
reţelei din care face parte. Despre ce se întîmplă în afara reţelei/subre\elei din care face
parte , s e cunosc foarte putin e informatii.
Tabele le ARP re alizate de un router conţin informaţii despre toate reţelele/subreţe lele
conectate la acesta. Pe lîngă maparea adreselor IP la adr e sele MAC, routerul mapează şi
porturi/inlerfqe,
Ce se întîmplă dacă la un router ajunge un pachet a cărui dcstinatie este o reţea la care
respectivul router nu este conectat? Pc lîngă adresele IP şi MAC ale echipamentelor din
rctclele la care este conectat, routerul mai de\ine şi adresele IP şi MAC ale altor routere.
Aceste a sînt folosite pentru a direcţiona datele către destinaţia finală atunci cînd adresa
de stinaţie a unui pachet re cepţionat nu se află în tabela sa de rutare. Rout e rul transmite
acest pachet către un alt router care pare să conţină informaţii despre destinatar în tabe la
sa de rutare .
Tabela ARP este folosită doar pentru a rezolva ce rerile din reţelele locale. Cum se
desfăşoară procesul de rutare, cînd o staţie cere servicii care nu pot fi satisfăcute de
routerul local, dar nici nu ştie adr e sa altui router?
MACI
1
:i·1t22.
33 IP 197.15.22.44 IP 201.100.1011 IP: 201.100.101.37
1 : :2- -o ·0l·02-03 MAC:OO-OO-A2-05-09·89 MAC00-00-05·03-13-70 MAC:00-80·29-E3-95-92
Router
IP: 201.100 101.141
IP: 197.15.22.4 MAC:00-40-33-28·35-77
MAC:08-00-02-90-90-90
Figura 5.3.2. Cerere ARP către router
68 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
NIVELUL TRANSPORT
(,9
În aceste situaţii, staţi a sursă lansează o cerere ARP. Routerul, c a re este conectat la
Destinatio n unrechab/e (Destina\ie
aceeaşi reţea ca şi staţi a sursă, preia cererea ARP şi răspunde staţiei respective. Acest inaccesibil" .
răspuns conţine adresa MAC a unui router care nu face parte din reţe a ua locală. Dacă
subreteaua sau un router . , . a) este
nu pot Iocaliz·1 d m 1a u m esa1ul folosit atunci
cînd
bitul _DF nu po a te fi livrat, i datagrame sau cînd
cererea ARP pe ca re o lansează staţia sursă nu ar „trece" de graniţele reţelei loc a le, deoare e tir,b :t un pachet cu
această staţie nu ar putea obţine infor m aţii despre adresele destinatarului. Tune ex eeded (Timp depăşit) este i; c · a : ranz 1teze, o rqea cu pachete mici.
1 sa u t a n m 1?
ur m a: e a Jungcr i i contorului cm_d un pachet este eliminat
Să rec a pitulăm puţin. Ave m două st a ţii (sursă şi destinaţie) afl a te în reţele diferite său la zcro.J De obicei, ca
blocaJele d111 reţe a . pnn acest m esaj se idcntif'ică
(ceea ce înseamnă că identificatorii de reţea sînt diferiţi). Staţia sursă nu cuno a şte a dresa , Mes a jul Parameter nrob!ern
MAC a staţiei destinaţie. Prin ur m are, sursa face apel la serviciile unui router pentru a (P,·r.h1.-=><
vv,vuw uc ,., paranu.:tru)
m tr-u cîmp_ din a nte arată o valoare nepermisă
pute a trans m ite date destinatarului. Routerul care oferă astfel de servicii este denumit tul datag; m i:
Pnn Redzrect (Redirect a re)
default gateway. tra seu greşit. , routerul ,·1vernzeaza . . " ca" un pa chet parc a
fi di rij at pe un
Pentru a pute a obţine serviciile m ai sus-a m intite, staţia sursă înc a psulează datele cu
a dresa MAC a routerului. Adresa IP folosită în antetul datagramei IP este cea a staţiei
? caracteristică a ICMP o reprezintă
ech o -re ue stle?.h o -rep / ,
dac a un" pac et po a te să a prrn care se testează
destin a ta re, şi nu ce a routerului. De ce? Pentru că staţia sursă doreşte să tr a nsm ită datele . j ungă la dcstinatie p- m
m enţ10nam ca m es
a j ele de tipul des(
„pmguirea acesteia. Trebuie
unei alte staţii, şi nu routerului. Cînd routerul receplionează datele, extrage şi analize a ză llla t'/0// unreach ab/e au să
subcategorii · la rîndul lor mai· mute 1·
informaţiile specifice nivelului 2, restul datelor fiind tr a nsferate nivelului reţea. Aici este
examinată a dresa IP destinaţie. Routerul co m pară această adresă cu inforrn a \iilc conţinute
în ta belele de rutare. Dacă găseşte o corespondenţă, adresa IP-adresă MAC şi destinatarul
face parte din un a dintre reţelele la care este ataşat, routerul încapsulează datele cu noua
adresă MAC şi le transmite destinaţiei.
Da că, în schimb, în tabelele de rutare nu se regăsesc informaţii cu privire la
destinatarul pachetului, routerul caută adresa MAC a unui alt router şi îi transferă
acestui a datele. Acest tip de rutare este cunoscut şi sub denumirea de rut a re indirectă.
Cu m „învaţă" un router atîtea informaţii? Prin două metode: statică şi dinamică.
Spus în cîteva cuvinte, aceste lucruri ar suna cam aşa : dacă infor m a ţiile din tabelele de
rutare trebuie scrise de ,.cineva", se spune că este vorba de rutare statică; dacă routerul
poate învăţa singur cum se va face rutarea, se spune că este o rutare din a m ică.
Cînd se foloseşte un a sau alta dintre cele două variante? Dacă administratorul de
reţea doreşte să controleze cu „mînuţele" lui care vor ri căile folosite de router pentru a
transmite pachetele la destinaţie sau dadt orice pachet va fi trans m is pe un singur dru m
la destinaiie, se va folosi rutarea statică.

5.4. ICMP - protocolul mesajelor de control 1

Spunea m că în cadrul IP, unitatea de bază folosită în transferul da telor o reprezintă
da ta grama IP. Procesarea acestor dat a grame se face la nivelul softw a re-ului. Altfel spus,
con\inutul şi for m atul unei datagrame nu sînt dependente de ha rdware.
Trebuie menţion a t că alte protoco a le de comunica\ie au propriul form a t pentru
datagra m e. Datagra m a IP este specifică IP.
O altă componentă majoră a IP este ICMP (Internet Control Message Protocol).
Acest protocol este folosit de echipamentek dintr-o reţea pentru a raporta sursei proble-
m ele care au apărut în timpul transmiterii unui mesaj. Au fost definite mai multe astfel
de m esaje, cele mai importante fiind cele care urmează:

\. Descris în RFC792.
 CAPITOLUL 6

Nivelurile sesiune şi prezentare

6.1. Cîteva consideraţii generale despre o sesiune

Nivelul sesiune este cel care coordonează aplicatiile ce interactionează cînd două
calculatoare comunică între ele.
Comunicarea între două calculatoare implică derularea unor mini-conversaţii pentru
a se asigura că cele două calculatoare pot efectiv comunica. În timpul acestor mini-conversaţii
fiecare dintre participanti joacă un rol dublu: ca şi în cazul unui client, pot să ceară la
un moment dat un serviciu, dar, ca şi în cazul unui server, pot să ofere un serviciu.
Procesul prin care se determină cc rol joacă, la un moment dat, unul dintre calculatoare
se numeşte controlul dialogului. Tot nivelul sesiune este cel care stabileşte, gestionează
şi încheie sesiunile de lucru între aplicaţii.
Nivelul sesiune este cel care decide cînd are loc o comunicare în ambele sensuri
simultan sau cînd arc Ioc o comunicare în ambele sensuri alternativ (controlul dialogului).
Dacă se permite o comunicare în ambele sensuri simultan, nivelul sesiune devine mai putin
activ în ceea ce priveşte gestionarea conversaţiei şi permite celorlalte niveluri ale celor
două calculatoare să controleze întregul proces. În acest caz este posibil să apară coliziuni
în cadrul acestui nivel, coliziuni care sînt diferite de coliziunile care apar la nivel fizic.
Coliziunile de la nivelul sesiune se manifestă doar sub forma a două mesaje transmise
unul către celălalt şi care creează confuzie fie la nivelul unui calculator, fie în ambele.
Dacă aceste coliziuni nu sînt tolerate, controlul dialogului apelează la o comunicare în
ambele sensuri alternativ. În acesl caz se foloseşte un jeton specific nivelului sesiune,
prin care cele două calculatoare stabilesc ordinea în comunicare (similar cu jetonul de la
nivelul 2). În acest moment se pot pune două întrebări: Cum se realizează separarea
dialogului în timpul comunicării? Cum se sincronizează comunicarea?
Separarea dialogului face apel la punctele de control (checkpoint). Aceste puncte
actionează similar cu momentul în care se declanşează AutoSave-ul Word-ului în timpul
tehnoredactării. Ele separă părţile dialogului dintre cele două calculatoare. Separarea
dialogului se referă Ia initierea ordinii, gestionarea şi terminarea comunicării.
În ceea ce priveşte sincronizarea comunicării, aceasta poate fi minoră sau majoră. Ce
presupune sincronizarea minoră?
La momentul t (momentul declanşării checkpoint-ului), nivelul sesiune al unui
calculator transmite un mesaj de sincronizare către calculatorul cu care dialoghează. În
acest moment ambele calculatoare vor executa următoarele rutine:
Q realizează copii de sigurantă pentru fişierele particulare ;
72 ARlllTECTURl Ş! STANDARDE NIVELURILE
PREZENTARE
73
• salvează setările reţelei ; Est e dest_ul de si'. plu de sc
t
r is un text cu ace
s t u tilitar. EBCD_IC
.
• s alve ază se tările ce asu lu i ; AS II.' Slllgura thferen\ă maj ' este un cod snnilar cu
o ră co nstînd , t"rp
• iau la cu no ştinţă de terminar e a co nversa\iei . MaJ o n tatea fişie r e lor realizate . l c lculat o rulu1pentru care
c u aJ t o r u unm edrtor sînt dedicite, .
Un alt format destul · de texte au extensia ·txt · ·
. de 1
ut"1·izat ll cazul fişierel o r este
i
ac e ste f.1ş1er . iormatul
c
Si n cronizarea maj o ră e ste mu lt mai complexă şi implică mu lt mai mult e etape.
Şi dacă to t am po menit în acest cu rs de pr o to coale de n ivel su perior, prot o co ale le
e datele sînt codificate
un exemplu de pr o gra 'astelC I lllCI(
, , nu. pot rI Cllltc, '
binary (binar)'. În
. dcc1t' cu aplicaţii specifice.
m ca r e fol o seşte rişiere .. b.mare este Fl P-ul.
nivelului 5 pot fi identificate în timp u l login- u lui sa u în cadrul unei aplica1ii: NFS Ami n tea.m , mar· ,rnamte, ·
'------.- . . de cit, e va formate fio l s ite · 1·11 cazul . .
(Network File System), SQL (Structured Query Language), RPC (Remote Procedure rnttiHet, ce1e mai foi o site forr11ate . . . f1ş1erelor l!rafice rn
Ifll rchange Format) şi de. /"' 1ş1cre
· pentru '•lf rşarea ·imaginilor
Call), X-Wind o w System, ASP (Apple Talk Session Protocol), DNA (Digital Network JPEG. sînt: GJF (G r aphic ···
Architecture), SCP (Session Control Protocol). In categ o r ia fişie r e lor binare •.
intră şi ro rma. tu1 de f1ş1ere
me mo reze sunet e şi imagini multimedia : capabile "'
rie mai. .mtn
, '" smt ..
, descărcate la un Io c. F'1ş1erelc .
audio
•
.
po t rI aseu.. 1late prin .
două metode.
să
( şi
. ·
,1p0 1. ascu I tate , fie sint ase •
. u1tatc lil timp
6.2. Prezentare _streaming audio). Wind o ws-ul fol o sest fo ;n a lu l.
rmagi n ile an ima te . Pentru
.
WAV pentru sunet şi AVI
ce sînt descărcate
fişier e le vid· i , cc c mai pentru
MPEG. cun o scute formate sînt variantele
Niv e lu l pr e zentare este cel car e răsp u nde de preze ntare a dat e lo r într- o formă pe care
n alt format de
ca lculatoru l su rs ă să o poată „înţelege". Aces t niv e l acţi o nează ca u n traducător pe n tru fişiere , fo r mat cc aeţionează
gestm n ea do cu men telor de ca un set. de re gu li pentr
echip a mente le care co mu nică în tr-o reţea şi îndepli n e şte tre i fu ncţii pri n cipale : către u afişarea şi
Mark up Language) est e limbajul bro wse rc, este markup language. r,1-1, ML (HyperText
• pr e zentarea datel o r (sa u format u l ac e s tora) ; (n u dc. programare) fol o sit
paginilor. în Internet pentru afişarea
• criptarea dat e lor ;
Folosi?d un so ft specializat, .
• co mpresia datelor. la niv e lul. 6 se poat e realiza .
este n evoie de criptar e ? P .
şi criptarea datelor · De ce
e ntru 'l proteJa .
, • .
re,ea. Ma Jont a tea tra n zaq iil· info r maţiile în r.llnpu 1 trnnsmitcrii .
După ce primeş t e datele de la niv e lu l aplicaţie, dar înaint e de a le transmite n ivelului o r fina n cl·a r c _ce lo r prin
De cele m.a i mu lte ori ' o astf e derulează prin Int
se s iune , nivelul prezentar e exec u tă u na sa u mai mu lte di n tre funcţiile prezentate a nterior. ' ' e l de.<1p 1ca(1e /io lo seşt e rn e t fac ap e l la
criptare
datel e într-o no u ă formă si . e. o c he1e · de criptare pentru a codifica
La de s tin aţie , nivelul prez e n tare preia datele de la nivelul sesi u ne, exec u tă fu n cţiile • o ch e ie d.e decnptarc pentru a' l.e d, du ec •111 forma -
11ot mve. lUl prezentare este cel e<1re . ini\ialh.
n ecesa re şi apoi t ransferă r e spec t ivele dat e nivelului aplicaţie. " . se reduce , r,tspundc '51 de eom . ., , riş1erclor,
p1cs1,t
care .
Să pres u pu nem că s taiia pe car e lucra\i vrea să comunice cu u n mainframe. Sistemul
mărimea lor folosi · nd < , 1Igo nt. m1• destul de complecşi. o tehnică prin
vostru folo s eşte co durile ASCII pe ntru re prezentarea caracte relo r, în timp ce mai n -
fram e -u l foloseşte co durile EBCDIC. Trad u cerea informaiiil o r dintr-un cod în a ltul este
realizată cu aj u torul nivelului 6.
Dincolo de reprezen t are a caracterelor, standardel e niv e lulu i 6 vizează şi modalităţile
de prezentar e a imaginil o r grafice:
• PICT - format pentru imagini, utilizat pe n tru transferu l imagi n ilor grafice Qu icDraw
între program e le sist e melor MAC;
• TIFF - format p e n t ru imagini bit-map cu re zo luiic mar e ;
• JPEG - formatul joirzt photographic experts group.

Alt e cerinţ e ale nivelul u i 6 se referă la format u l ele pr e zentare a s un e telor şi filmelor:
• MIDI - pentru su net digi t al (Musical Instrument Digital Jnterface);
• MPEG - st andard pentr u co mpresia şi co dificarea film e lo r video pe suport CD
etc. (Motion Picrure Expens Group) ;
• Qu ickTime - standardul pentr u pentru lu crul cu fişier e audio-video pe ma şini
MAC (diferen\ă fată de QuickTime for Windows).

Co du rile ASCII şi EBCDIC sînt folosite pe ntru formatarea textelor. Fişier e le te xt

bazate pe coduri ASCII nu fac apel la comenzi ultra-sofisticate. Gîndiţi-vă la No tepad,
 CAPITOLUL 7

Niveiul aplicaţie

Nivelul aplicatie este cel mai apropiat de utilizatorul calculatorului. Este nivelul
responsabil cu identificarea partenerilor disponibili să comunice, sincronizarea aplica-
ţiilor, stabilirea procedurilor pentru recuperarea datelor şi controlează integritatea acestora.
Este singurul nivel care nu oferă servicii celorlalte niveluri ale modelului OSI.

7.1. DNS - Domain Name System 1

Cînd am prezep.tat nivelul reiea spuneam că foloseşte o schemă de adresare ierarhizată.
Programele însă fac referire destul de rar la sistemele gazdă prin adresa lor IP. De cele
mai multe ori se utilizează şiruri ASCII de genul: adim@yahoo.com,www.feaa.uaic.ro
sau www.crap.ro. Chiar şi în această situaţie Internetul ştie numai de adresele binare
despre care am discutat deja. Prin urmare, a fost nevoie de un mecanism care să
convertească şirurile ASCII în adrese binare. Pentru majoritatea dintre noi este mult mai
uşor de memorat un nume decît o adresă binară. Din acest motiv, proiectanţii Internetului
au creat DNS (Sistemul Numelor de Domenii) care permite referirea calculatoarelor
gazdă cu ajutorul numelor.
DNS este, practic, un soft care transformă numele (feaa.uaic.ro) în adresă IP şi
invers. Pentru a face o astfel de transformare, DN'.S are nevoie de cîteva informaţii.
Aceste informatii sînt stocate pe mai multe calculatoare din Internet (servere DNS). În
fond, DNS este un exemplu tipic de baze de date dimibuite. O bază de date distribuită
poate fi văzută ca o sumă de fişiere memorate pe calculatoare diferite din Internet -
localizate în spaţii geografice diferite. Softul pentru baza de date distribuită gestionează
şi controlează întreaga colectie de date ca pe o singură bază de date.
DNS este alcătuit din trei mari componente:
• Spatiul numelor de domeniu,
• Servere de nume,
• Resolvere.

Spaţiul numelor de domenii reprezintă informaţia conţinută în baza de date distribuită

din Internet. Putem să ne imaginăm această informa;:e ca o structură arborescentă:
• arpa - este un domeniu Internet special, care transformă adresele IP în nume;

1. Descris în RFC1034,i035.
 NIVELUL APUC:\ŢlE 77
ARl!lTEC'i URI STANDARDE

Do meniil e de resp o nsabilitate po artă denumirea de zone. Organiza1ia resp o nsabilă

u co mpu s e din tr ei
• grupul aenenc . s a u a I o rganinf· •,J or - are etichete de do meni pentru o a numită zo nă po ate divide mai departe zon a , fragmentînd-o pînă cînd o singură
"' ·1,. pe rso ană po ate ge s tio na alocare a numel o r. Această pers o a nă este numită, de obicei,
caractere (c o m, edu : , o v , mi 2 car a ctere (u s ,
1 • •

• grupul ge o grafic a l ţanl o r - are etic 11cte, de dom e niu co mpuse din administrat o r DNS.
De o arece serviciile de căutare DNS sînt operatii critice (dacă un pro gram nu poate
ro , fr). obţine a dre s a IP căutată, nu poate realiza co nexiunea do rită), Internet a impus, pentru
fiec a re zo nă, un server DNS prim a r şi unul sau mai multe ser v ere secundare. În _general,
serverele secundare con\in act:eaşi informaţie ca s erverul primar. Ele sînt folosite pentru
a cre a „c o pii de s igura n\ă" , în cazul în care serveru! prima r se defectează sau este
supraîncărc a t cu cereri.
Un s erver de nume prim a r st o chează informaţi a DNS lo cal în fişiere speciale. Un
se rver de num e s ecundar prei a da tele de la se r verul prima r al zo nei, printr-un proces
care po artă numele de transfer zonal. În general, un server secundar intero ghează
.net •ro serv e rul primar o dată la cîteva o re .
.cdu .gov .inii .org
.int .com Resolvere!e sînt pro grame care extrag informaţiile din serverele de nume, ca răspuns
la cererile unor clienţi. Un client contactează serverul de nume pentru zona din care face
,uţc parte. Serve rul examinează cererea pentru a determina dacă are aut o ritate pentru dome-
.fcaa niul specificat. În caz afirmativ, se face transformarea numelui î n adresa IP şi se trimite
'V răspunsul în a po i la client. În cazul în care serverul nu poate face transformarea direct,
Staţi al răspun s ul depinde ele tipul cererii trimise de client. Un client po a te cere o transformare
a numel o r în do uă mo dt1ri :
• cu rezolvare recursivă - serverul va contacta la rîndt1l lui un alt si:rwr de nume,
Figura 7.1.1. Structura DNS
de o bicei de pe un nivel superior din arborele serverelor de nume. Acesta, la
ul car e administre a ză rîndul lui, va ex a mina cere rea şi dacă nu poate să facă tran s formarea , va contacta
Assigned Numbers Aut!1on·t (IANA)1 e s te o r ga nism este divizat în un a lt s erver. Şi to t a şa, pînă cînd va fi contactat un server care poate rezolva
Internet .v eil c o nce ptua l Internetul
d"ia l nume_ le de do rnenu L ay m
la nivel m n menii e tc. această cerere ;
• dul lo r.' s înt divizate în s ubdo
o
1a nn
domenii de niv e l sup e n o r ca re, mm 64 de ca ractere ' iar între .
a ga cale nu • cu rezolvare iterativă - serverul va co munica clientului ce server să co ntacteze
Comp o nente 1e unm· nu me po t a v ea ma xm să c nţin ă doar llte re , deş1· mai de parte. Clientul va adresa o cerere acestui server, trimis de serverul zonal,
. ?55 de ca r cter . .e Numele de do menu
.. a r trebui o
po a te depăşi -. : cînd se.do : eşte ca şi tot aşa mai departe pînă cînd cererea va ajunge la un server care va face
•
mtilnesc s1tuaţn c a re nule . spectă a ce a stă cerinţă (atunci O tra nsformarea . Cînd un serv e r recepţi o nează o cerere cu rezolvare iterativă şi nu
în pr a ctică e s· e intr o duc ş1 cifre).
de către mo to are le de c''î.ut a re
s
site -ul s ă fiie ma 1. uş o r de re -găsit ar primul caract e r a1 po a te traduce numele de do meniu, acesta va transmite clientului ce server să
,. a pri a •"l
,.' 1 o r c a re analize a ză d o
astfel de s itua ţie · po a te cre a pr o blem care1a apartme.
.
.
co nta cteze mai departe.
J ,a DNZ' '" ..ul
un e i a dr es e pe ntru. a l•den t'fic .,
•
•ner de a l eare . a, subdomeniil o r sa le,
mo tiv pentru
m ,.,
Fi e ca re. do memu con tro 1ează -' o
,a do meniului în ca re va
a
se cere pennisiune .
ca r e atunci cm. d se cr e ează un nou domeniu, 7.2. SNMP - Protocolul simplu
r ăs pund
f i inclus. • pr o gra me serv er care s tochează inform a ţia DNS şi pentru administrarea reţelelor 1
Serverele de nume smt şti adr e s e le
. de nu me nu tr ebuie să
e
d e alt e Progr a me · Un , server nt cteze
cer e rilo r adre s a te . b, Ire buie .să ştie cum să c o a
DNS In se 111m SNMP (Simple Network Management Protocol) este pro to co lul nivelului aplica(ie proiectat
celorl a lte ser v e r e de nume din ; du11o . trebuie să ştie numel
i, e şi a dre sele IP ale
pentru a o feri po sibilitatea schimbului de info rmatii de administrare între dispozitivele
care la nn e ste foa rte 1arg ş
i
servere le de nume rădăcină d . Ar borele serv erelo r
oi. de nume unei reţele. Pa rte a suitei TCP/IP, SNMP permite a dministrato rilor de rc\ca să gestioneze
o de nume '
de .
mvel' pr m lte
tuturo r serv erel r
nu tre bme . sa transmită ce r erea la e a u
pe r forman(ele unei retele, să identifice şi să rez o lve pr o blemele care apar precum şi să
cu fo a rte putme . m.v eIun.. Deci ' .serverul planifice dezvo ltările ulteri o are ale rqelci.
s ervere.

1. Descris în RFC 1157.

1. Vezi www.iona. o r g.
 ARHITECTURI ŞI STANDARDE
78
În termeni simpli, despre SNMP se poate spune că este un protocol asimetric de tip
request-reply care schimbă informatii între o statie de administrare şi un agent. Agentul
nu este altceva decît dispozitivul care se doreşte a fi administrat.
SNMP este alcătuit din trei elemente de bază:
• Management stations - statii de administrare;
• Agent - noduri administrate;
• 1vlanagement Information Base (MlB) - informa\ii de administrare.
Sta\iile de administrare (NMS - Network Management Station) pot fi oricare dintre
calculatoarele reţelei pe care se execută programele de administrare. Acestea comunică
cu agenţii prin intermediul SNMP, trimi\înd comenzi şi primind în schimb răspunsuri.
Dialogul dintre aceste două componente are la bază MIB care reprezintă o colecţie de
inforrna\ii organizate ierarhic, cc descriu obiectele care sînt administrate.
Protocolul SNMP permite statici de administrare să interogheze un agent cu privire
la starea obiectelor locale şi să le modifice dacă este necesar. Există situa\ii în care dacă
un agent observă că s-a produs un eveniment, raportează către toate statiile de admi-
nistrare (trap SNMP). Staţia de administrare interoghează apoi agentul pentru a afla
detalii despre evenimentul care a avut loc.
În cazul în care în reţea există dispozitive care nu sînt capabile să ruleze un agent
SNMP, se face apel la un proxy agent (agent intermediar) care va prelua sarcinile
agentului clasic.
Spuneam că nucleul SNMP-ului îl reprezintă baza de informaţii. Pentru a se asigura
comunicarea între diferitele dispozitive ale unei reţele, este esenţial ca obiectele să aibă
o definiţie standardizată, independentă de producătorul respectivului echipament.
Limbajul standard folosit de SNMP pentru definirea obiectelor şi a regulilor de
codificare se numeşte ASN,1 (Abstract Syntax Notation One) - notaţia sintactică
abstractă unu.
7. 3. Poşta electronică
Pe la începuturile sale, Internetul de astăzi a avut patru aplicatii principale:
@ poşta electronică;
• ştiri;
• conectarea Ia distan\ă ;
• transferul de fîşicrc.
Poşta electronică nu este o aplica1ie chiar atît de simplă pc cît pare. E drept că puteti
să o folosi\i şi fără să ştiţi cele ce urmează!
Pentru a putea transmite un mesaj prin intermediul poştei electronice este nevoie de
cîtcva ingrediente: un calculator, o conexiune la rctea (modem, de exemplu), un program
care permite utilizarea acestui serviciu de Internet, o conexiune la Internet (oferită de un
provider - [SP - sau de un serviciu online) şi o banală adresa de e-mail.
Mesajul pc care îl transmiteţi este preluat în rc\eaua Internet de către un server şi apoi
livrat calculatorului menţionat în adresa de e-mail.
NIVELUL APLICAŢIE 79
Cum este alcătuită o adresă de e-mail? Adresa de poştă electronică este o adresă
Internet formată din două păf!i, despăf!ite de caracterul @ :
• prima parte a adresei reprezintă numele de conectare al persoanei căreia îi este
destinat mesajul (ID user) ;
• a doua parte reprezintă denumirea domeniului din care face parte persoana
(identifică nodul destinaţie - adresa_nod);
Dacă aveti instalat un browser ca Netscape Navigator/Communicator sau Microsoft
Internet Explorer, aveti şi aplica1iile necesare pentru e•maiL Există şi altele nu numai
cele ale rivalilor amintiti: Pinc (pentru Unix), EudoraPro, America Online (AOL),
HotCast, Calypso, Messenger.
Pentru a primi sau a trimite un mesaj, calculatorul trebuie însă să comunice cu un
server de e-mail, folosind un anumit protocol de livrare. Acest protocol se stabileşte, de
obicei, în momentul configurării softului de e-mail.
POP - Post Office Protocol (protocol de poştă), este un protocol simplu utilizat
pentru aducerea mesajelor dintr-o cutie poştală aflată la distantă. Scopul acestui protocol
este de a aduce poşta electronică de la distantă şi de a o depozita pe calculatorul local al
utilizatorului, pentru a fi citită mai tîrziu, Este cel mai vechi protocol, prima versiune a
fost definitivată în anul 1984, ajungîndu-se în prezent Ia POP3.
IMAP - Interactive Mail Access Protocol (protocol interactiv de acces la poştă),
este un protocol care a fost proiectat pentru a ajuta utilizatorii care folosesc mai multe
calculatoare (un calculator la birou, un calculator acasă sau un notebook). În acest caz,
server-ul _de e-mail păstre,ază un depozit central de mesaje la care accesul poate fi realizat
de pe o:1ce calculator. In comparatie cu protocolul POP3, IMAP nu copiază poşta
electronică pe calculatorul personal al utilizatorului.
DMSP - Distributed Mail System Protocol (protocol distribuit pentru sistemul de
poştă), este un protocol care permite utilizatorilor să aducă poşta electronică de pe
serverul de e-mail pe un calculator şi apoi să se deconecteze de la server.
Cînd se alege un client de e-mail, trebuie avute în vedere următoarele:
• ce standarde suportă: IMAP4 sau POP3? ;
• capabilitatea de lucru cu conturi de e-mail multiple ;
• posibilitatea de a aduce de pe server doar mesajele dorite, celelalte fiind eliminate
prin filtre ;
• posibilitatea de arhivare a mail-urilor, precum şi importul şi exportul textelor;
• ergonomia (interfata cu utilizatorul, modul de explicitare a erorilor intervenite
documentatia) ;
• fu'.1ctionalitatca: în ce măsură clientul de e-mail îndeplineşte şi atinge cerinţele
utilizatorului, prin op\iunilc puse la dispoziţie;
• resurse necesare sistemului pentru fiecare aplicatie în parte, pentru a rula optim
şi fără întreruperi ;
• dacă suportă format HTML.
Toate programele de e-mail funqionează pe baza unor protocoale de comunicaţie, în
fara celor d livrare, care asigură accesul la serverul de poştă electronică precum şi
hvrarea mesajelor. Cele mai cunoscute standarde de poştă electronică (protocoalele de
acces) sînt:
80 ,\RH!TFCTURl Şl SIANDARDE
-------------N !V E:_:'L:.'.,L:'.:.IL A::_PL::_l'._':C::'.A T_:_IE:_'
______ _ ···----- 81
ISO - localizează activi t ă\ile de procesare a mesajelor electronice la nivelul 7 al
modelului OSI. Acesta permite ca rciele diferite să poată comunica, indiferent de Folosirea celor două tipuri de conexiuni . , .
serviciilor: întîrziere minimă oferă avanta.1ul selcctani corespunzătoare a
deosebirile existen t e între sistemele de operare folosite; , .
pe11 t ru concxmnca
. , de control ,si pro ductivitatc
,• • ,
SMTP - Simple Mail Transfer Protocol (protocol simplu de transfer de poştă) ma rma pentru conexiunea datelor. (i//ruug!zpw)
ln general, cînd se ini.tiază un transfer
este un pro t ocol pen t ru transferul mesajelor în t re două calculatoare din reţea afla t e la p ri n ftp, t rebui.e precizate
. . urmi'itoarck aspecte:
dis t anţă . Es t e un pro t ocol folosit în Internet şi face par t e din s t iva de protocoale TCP/IP.
Funcţionează împreună cu programe de poştă electronică, oferind at ît pentru client, cît I. Tipul fişierului.
şi pentru server funcţii de t ransmitere şi recepţionare a mesajelor e-mail. Se speci_fieă maniera în care datele
conţinute de un rrşrer . vor I.I adu.,(•
, . .1ntr-un lorrnat
MHS - Message Handlig Service este un standard popularizat de către firma Novell. transportabil prin rciea:
Serverul MHS t ransmite mesaje între calcula t oare care folosesc sis t eme e-mail diferite. • fişiere ASCII - calculatorul
care transmite fişierul îl converteşte
MIME - l\foltipurpose Internet Mail Extensions (extensii de poştă cu scop local text în format ASCII. dm formatul
multiplu) es t e un protocol prin intermediul căruia se po t transmite şi recepţiona şi • fişiere EBCDIC
- similar u ASCII.
mesaje non ASCII: imagini, audio, video etc. • fişiere binare (binary) -
fişierul este ;ransmis
. . exa. t cum
.
torul sursă şi memora t la' fel pe este memorat pe calcula-
.
• f.rştere locale - folosi t e ca 1cu Ia toru 1·destmaţie .
în mediile în carc, cel :
, ce transmite .
7 .4. File Transfer Protocol 1 biţi/byte. precizează numărul de

(Protocol pentru transferul fişierelor) 2. Controlul formatului - se referă

la fi şiere 1e tex,• c;irc smt transferare
imprimantă: clirect către 0
FTP este protocolul care oferă facilitfl\i pen t ru transferul fişierelor pe sau de pe un • No printing colllrols (default);
calcula t or din reţea. De multe ori, pen t ru aceastfl acţiune utiliza t orul este nevoit să se • telnet printing controls;
au t entifice pe calcula t orul de pe care doreşte să încarce/descarce fişiere. Facili t at ea • fortran printing controls.
cunoscu t ă sub numele de mwnymous ftp lucrează cu un cont public implementa t pe
calcula t orul gazdă, numit guest. 3. S!ructum - fişierele pot s:"i-şi păstrez•
O sesiune ft p presupune interacţiunea a cinci componente soft: . . .uetur,t
st1 , . 1ntc1
. , .na. .111timpul tr:ms:nisici. D,.:
aces t lucru se ocupă procesul p en ' tru trans /erul <latelor (DTP).
Interfaţa utilizator Oferă interfa(a de lucru şi gestionează interpretorul protocolului client. . , . .
• St ructura, r··iş1eru Iur - fiş1erul Există trei posihilită(i:
este
· v'izut
' · ca " un 11ux continuu de hytes,
Interpretorul protocolului client. Un interpretor este cel care transmite structură interni\. lârii 0
PI Client comenzile către interpretorul serverului aflat la distanţă şi gestionează • Structura înregistrării - fisicrul
transferul datelor către client. ' est,c st1ucturat
. . . . c.d o scnc . de ,inn::gistri,ri (valahii în
cazul fişierelor text).
PI Server Interpretorul protocolului server răspunde comenzilor lansate de client şi • St ructura paginii (structur"1
· ' l1Ioc) - f"iccarc p'1'g111'
gestionează transferul datelor de pc server. . · 1' este , . . . pentru a pur,:,1
· mimciot.ita
fi transmisă în orice ordine.
Procesul de transfer al datelor către client răspunde de comunicarea cu
Client DTP
procesul serverului şi fişierele locale. 4. Modul ele transmitere implică
trei posibilităti:
Procesul de transfer al datelor de pe server răspunde de comunicarea cu
Server DTP -î flux) - fişierul es t e t ransferat în t r-o serie de
procesul client şi fişierdc aflate la distan\ă. : ream
oe - fişierul este t rans ferat bloc cu bytcs
• Compresa bloc, fiecare cu un l1eaucr
"·,;
În timpul unei sesiuni ft p se realizează două conexiuni separate: una între PI-uri şi . de comprimare a secvenţelor de.
. ' t - ,se fol oscştc o se 1iernii
hytes ickntici.
una în t re DTP-uri. Prima este cunoscu t ă sub denumirea de conexiune de control, iar cc În timpul unui t ransf , er prin ft p nu exisu.
• ă m.c1. un mecanism de negociere
de a doua se numeşte conexiunea datelor. a transmisiei
Cînd funcţionează, un server ftp „ascul t ă" portul 21 pentru a vedea dacă există cereri
de conexiune. Alegerea por t ului pentru conexiunea datelor depinde de comenzile t ransmise
prin conexiunea de control. De obicei, clientul transmite un mesaj de con t rol prin care 7.5. World Wide Web
se indică numărul portului de pe maşina clien t pe care se accep t ă o cerere de conexiune
a da t elor. Conc ptul care a stat la baza WWW
este hypcrtcxtul.
Prm hypertext se în\clegc O colcqi. d . ,
1 c,
cc permit parcurgerea aces;ora bidirec io , t umc ntc Lrnllc rntrc ele prin legiituri (/i11!.)
1. Descris în RFC 959.
82 ARHITECTURI ŞI STANDARDE

HTTP este acronimul pentru HyperText Transfer Protocol sau protocolul ce stabileşte
regulile de transfer al documentelor hypermedia. Aplicaţiile care folosesc acest protocol
sînt considerate entităţi abstracte din punctul de vedere al protocolului. Ele trebuie să
poată formula cereri şi/sau receptiona răspunsuri (modelul client-server).
Unul dintre conceptele de bază este cel de resursă şi desemnează un calculator, o
bază de date, un document sau, spus la modul general, un serviciu. Resursa trebuie să
poată fi referită corect şi fără echivoc. Pentru referirea unei resurse în Internet, se
foloseşte termenul generic URI - Uniform Resource Identifier. Dacă se face referire la
o locatie, spunem că avem de a face cu un U R L - Universal Resource Locator. Dacă se
face referire la un nume, avem de-a face cu un URN - Universal Resource Name.
Protocolul se bazează pe paradigma cerere/răspuns. Clientul cere accesul la o resursă,
aceasta fiind identificată prin URI, iar serverul răspunde printr-o linie de stare (cantine,
printre altele, un cod de succes sau eroare şi, în primul caz, urmează datele cerute).
Partea a II -a
Adresarea unei resurse în Internet se face prin construqii de forma:
protocol : //!serviciul.nume_ dns[ .nume _local/cale/subcale/nume_ document Proiectarea reţelelor
Serverul care răspunde cererilor privitoare la documente hypermedia se numeşte
server WWW: ,,cunoaşte" protocolul http şi oferă serviciul www.
de calculatoare
 CAPITOLUL 8

Cablarea structurată a unei reţele

de calculatoare

Ce reprezintă cablarea structurată? În cuvinte simple, reprezintă o arhitectură pentru

comunicatiilc prin cablu, specificată de către comitetul EIA/TIA TR42 1 şi folosit1, în
mod voluntar, ca standard de către producătorii de echipamente.
Un sistem de cablare structurată include mediile de transmisie şi hardware-ul asociat
cu scopul de a furniza o infrastructură de comunicaţii cuprinzătoare. Această infra-
structură nu trebuie să fie dependentă ele un anumit dispozitiv. Mai mult, un sistem de
cablare structurată începe clin punctul în care se termină infrastructura furnizorului ele
servicii. Chiar clacă respectă aceeaşi metodologie, orice sistem ele cabl,1rc structurată
este unic în felul său din mai multe motive:
• structura arhitecturală a clădirii în care se realizează instalarea ;
• produsele folosite ;
• funcţia îndeplinită de sistemul ele comunicaţii ;
• configuratia echipamentelor;
• cerinţele şi limitările clientului.

8.1. Standardul ANSI/TIA/EIA 568

Conform acestui standard, un sistem de cablare structurată cuprinde şase clemente:
• cablarea orizontală ;
• cablarea principală (coloana vertebrală a re\elei 2 ) ;
• zona (spa\iul) de lucru (birourile);
• panoul pentru telecomunicaţii (rack-ul sau cabinetul în care sînt depozitate echipa-
mentele de reţea) ;
• sala echipamentelor;
• facilităţile de acces.

I. Electronics Industry /\lliancc/Telccornmunications Industry Association ,1sociaţie care asigură în

mod voluntar standardele pentru interoperabilitatea echipamentelor de comunicaţie produse de
membrii săi.
2. Backbone - partea de rctca care sprijină traficul principal al reţelei.
86 PROIECTAREA REŢELELOR DE CALCULAlDARE
CABLAREA STRUCTURATĂ A UNEI RETELE DE CALCULATOARE
87

Sala echipamente
Cablarea orizontală Main
Acest subsistem acoperă suprafaţa cuprinsă între priza din zona de lucru (birou) şi Cross-connect
panoul pentru telecomunicaţii. Cablarea orizontală tre buie configurată într-o topologi e
stea, fiecare rack din zone_l e de lucru fiind con e ctat printr-o conexiune încrucişată la sala
cu echipamente pentru telecomunicaţii.
Distanţa maximă a unui segment va fi de 90 metri la care se adaugă cablurile din zona
de lucru cu o lungime de maximum 10 rnetri. Pe lîngă cablurile din acest subsistem mai
fac parte: conectorii pe ntru telecomunicaţii (priz e le ), con e ctorii şi cablurile din inte riorul
rack-ului.
Mediile de transmisi e re cunoscute de standard sînt:
e cablul UTP de 100 ohm;

• cablul STP de 150 ohm;

• fibra optică multimod (62.5/125 µm).

În fiecare zonă de lucru tr e buie să exist e o priză cu două module:

• un modul pentru cablu UTP cel puţin categoria 3, de 100 ohm;
• un modul pentru unul dintre mediil e de transmisie prezentate mai sus.

Cerinţele legate de montaj trebuie să resp e cte sp e cificaţiile standardului ANSI/TIA/

EIA-607.

Cablarea principală (backbone) Panouri telecomunicatii

F'.gura 8.1.1. Topologie star cu două niveluri
Backbone-ul reţelei suportă cantitate a cea mai mare de trafic şi inte rconecte ază între el e interconectate
(Sursa: http . //faculty. petra.ac. id/resmana/jarkom/structurcd
cabin e tele cu echipament e , sălile cu echipament e sau facilităţil e de acc e s. În acest caz, _cabling/tiabook2 .htm)
topologia este stea ie rarhică şi poate fi completată, în functi e de situatie, şi cu topologii Zona de lucru
inel sau magistrală.
Distanţele maxime admise 1 pentru mediil e de transmisie sînt: AceaStă compone ntă se întinde de Ia . .. •
_Pri za pe ntru comumcaţu pmă la staţia de lucru sau
alt e chipament de lucru • Es te zona
m care se re găsesc . utJTizatorn•• re ţe lei. Cablarea în
acest caz trebui e să pe rmită adaptarca
Mediu de transmisie Distanţă maximă admisă pentru backbone rap1·c tă la modificările care inte rvin : adăugarea
unor staţii noi , de exemp Iu.
100 ohm UTP (24 or 22 AWG) 800 metri pentru voce, 90 metri pentru date
Compon e ntele acestui subsistem includ .
150 ohm STP 90 metri pentru date • staţii! de lucru, te rmina
Fibră optică multimod 62.5/125 µm 2000 metri le le , te le foa e le e tc ;
• cablurile de pr e lungi
Fibră optică single-mode 8.3/125 µm 3000 metri re (patch cablurile).
• diferite adaptoare.

Patch cordurile nodului c e ntral şi ce le din noduril e se cundare nu ar trebui să

Panoul (cabinetul) pentru telecomunicaţii
de păşească 20 de me tri. Cablurile pe ntru con e ctare a celorlalte e chipame nte nu ar trebui
să de păşească 30 de metri. Pa_noul pe ntru telecomunicaţii repre zintă
zona .în care •m t c??centra e echipamentele
pr m car e se inte rcone ctează mediile . .
de trans m1s! e . term m atorn mecamci
şi sistemul de
cabluri cross sau backbon e . Spec'fi "l
I icaţn e tehmc e ale ac e stui panou sînt
standardul EIA/TIA 569A. definit e prin
1. Aceste distante sînt dependente de aplicatiile implementate.
 CABLAREA STRUCTURATA A UNEI RETELE DE CALCULATOARE 89
CALCULATOARE
88 PROIECTAREA REŢELELOR DE
Evitaţ i mu lte dint r e neplăc e rile ulteri o are .
_astfel • . . ..
Pe r echile torsadate di n cablul UTP au pe lmgă cul o n ş1 cifre după cum urmează:
Sala echipamentelor
e în stand a rdul EIA/
să l i i e chipam e nt e l or sî n t pr ezentat
Spe c ific a ţiile pe n tru pro i e c t are a e di n tre faci tă\ile un ui pa n ou pe n tr u
Numărul şi culoarea
l ă po ate pre ze nta or i car
sa
l i perechii
TIA 569A. O a stfe l de
telec o munica ţii.
I-albastru
Faciiităjile de acces
b lur il e din in te r i o r ul
pu n ctul de int e r acţiune di n tr e ca 2-orange
Ace a stă co mpo nen tă se refe ră l a de finite pr i n EIA/TIA 569A.
i Ceri n ţe le fizic e sînt
clădirii şi ce l e a l e b a ckbo ne -ul u . u n de încetează respons
a b ilităţile
uie să fie, în fapt, o în căpe re sigură de
Ac ea st ă zo nă t re b
r e ţe l e i.
separator
a cţiune proprie t ar ul
furnizorului de se rv icii şi in t ră în găsiţi şi l a http: //cablingdb.coml
ac e st su b ie ct
Specifi c a ţii în legătură cu
3-verde
Glossary Pages.
4-maro

8.2. Instalarea cablurilor Figura S.2.2. Structura cablului UTP

e ge n erală a ac e stui
me diu de trans m isie , v o m re ve ni
Ch i a r dacă a m făcu t o prez e ntar ai mult e pr o b l e m e l e g a t e de r e ţ
e le Est e im po rtant de ştiut c i fra co respunzăt• o are unei,· pe rechi pe n t ru că un test e r 1 pentru
a cum c u a spe c t e le
le ga te de in st al a re a sa. Ce l e m s rîns leg d c e le a le cabl u ri r aporte ază înt o tde auna pe r eel1e a cu pr o ble m e , şi n u cu 1o area acest e ia. De cele
le i sî n t a t e e
blurilo r : pe rforma n ţe l e re ţe
t
. . •
a pa r din cauza c a Inai m u1te o n, m de pa na re a cabl .1or she face apel la un as t fel de i n strument' care t'n
c abluri l or. un ui pr o ie c t in i ţia l , d p r fo rman•' e ' pe 1·1nga·unperee ea cu probi e me , po ate. calcula la t enţa pc un
pe b a za un ei do cum e nt a ţii şi a funcţi e e e
•
Inst a l a re a re ţe le i trebui e făcută o m r ev ni asupra ins t rum e n tel o r segm e nt sau realiz e ază harta' cabl u r·I 1or d'mtr-o zona.
e ze n tate pî n ă acum. V
e
ca re să ţi nă co n t d e a spec t e le pr
do c ume n tare .
disp o nib i le pen t ru pr o ie c tare ş i b lul sî n t pr oi ecta te a
stfel î n cît
r în ar es t e „împa c he tat" ca
Ma j orit a t e a cu t iil o c e
de cut i e conţin p r o x i m a t i v 300 Ethernet 100
m a i uş o a ră. O astfe l
e a
EIA/TIA Perechea Ethemet
desfăşur a re a a ce stuia să fi e cît p i c i o a r e ).
Culoarea
ru în m t u (sau în Funcţia Base-TX şi 1000
m a r cată dista n ţa din m e t
e r
568B Pin# # firului 10/100 Base-T
de me t ri de ca blu pe ca re e st e aţi pe ac e ast a n umărul de me tri Base-T?
fol siţi cab l u di n t r-o c u t ie , n ot
De fi e ca re da tă cî n d o
orice m o m e nt , c1 t cablu
aveţi l a disp o ziţie pentru o 1 2 Transmite Alb- portocaliu Da Da
utiliz a ţi. V e ţi şt i astf e l , î n
2 2 Recepţionează Portocaliu Da Da
lucrare.
e , mar ca ţi pe el po r tul
sa u locaţia în ca re îl am plasaţi. 3 3 Transmite Alb-verde Da Da
O da tă e xtras cablul di n cuti 4 1 Nu se foloseşte Albastru Nu Da
5 1 Nu se foloseşte Alb-albastru Nu Da
6 3 Reccp( ionează Verde Da Da
7 4 Nu se foloseşte Alb-maro Nu Da
8 4 Nu se foloseşte Maro Nu Da
-
i

În ·ack- ul RJ 45, pe re chile sm t dispus e după cu m urm e ază :

Figura 8.2.1. Marcarea cablurilor

1. Vă recoman,!ăm echipamentele de la Fluke , se
· ri,·.1 iv,1cro
,./. (www.flukc.com).
90 PROIECTAREA RETELELOR DE CALCULATOARE CABLAREA STRUCTURATĂ A UNEI RETELE DE CALCULATOARE 91

Perechea 568A(568B) 2(3) Vom încheia acest subiect cu cîteva reguli ce trebuie respectate atunci cînd faceti

A (Â'] A
instalări de cabluri :
• toate componentele trebuie să fie de categoria Se pentru a se atinge performanţele
corespunzătoare ;
• cablurile trebuie instalate fără a avea deformaţii sau noduri ;
• cablurile nu trebuie trase pe lîngă colturi care formează unghiuri drepte ;
• la instalările verticale este preferabil să se dea drumul cablului, şi nu să fie tras,
F\,,Ut1 U c;v aa. l.Cll Îuuilc: ,
d . ,:)\;

• folosiţi pe cît posibil cabluri de la producători certificaţi în acest sens.

8.3. Factori care afectează semnalele dintr-o reţea 1

Figura 8.2.3. Ordinea perechilor
Secvcn(a de culori pentru realizarea conexiunilor este următoarea:
EIA/TJA 5688
• cnncxiune directă (conectare standard):
EIA/TIA 568A
• conexiune inversată (crossover):
1 2 3 4 5 6 7 8
Vom detalia aceste aspecte deoarece nu toată lumea îşi permite să cumpere cablurile
gata pregătite de pc pia{ă. . de timp dată.
Cablul prin care se conectează porturile din interiorul unui panou sau un echipament
la O priză din zona de lucru se numeşte patchcord. Pentru realizarea sa este nevoie de
cablul propriu-zis, conectori RJ45, protectori pentru aceste mufe şi un cleşte de sertizat.
Cablarea unui patchcord se poate face standard, dacă se doreşte interconectarea
calculatoarelor la prizele de re\ea sau la hub-uri/switch-uri, sau inversat, dacă se doreşte
interconectarea switch-urilor, de exemplu.
Manufacturarea propriu-zisă a cablului presupune înlăturarea izolatiei de pe cablu cu
aJutorul stripperului cleştelui de sertizat pe o clistanţ de 1-1, 5 cm. Se ranje ză fi7ele
conform ordinii dorite (conexiune directă sau cross) ş1 se scurtează la o distanta de circa
1 cm de izolaţie. Capătul astfel rezultat se introduce în mufa RJ4 5 cu precizarea că
izolatia trebuie să pătrundă şi ea în interiorul conectorului, cît să poată fi prinsă de clema
din plastic a acestuia. Se evită, astfel, tensionarea şi detorsadarea firelor în timpul
manipulării cablului.
Cu ajutorul cleştelui de sertizat se fixează firele în conector. In, . se recomanda
fmal
V
În cadrul sistemelor electronice, informatiile sînt reprezentate cu ajutorul unei cifre
binare: O sau 1. Concret, într-un mediu de transmisie bazat pe cupru, cifra O este
reprezentată prin O volti, în timp ce cifra 1 este reprezentată prin 5 volti. Prin urmare,
bitul de care tot se vorbeşte este un puls electric de O sau 5 volti !
În cazul semnalelor optice, lucrurile nu diferă prea mult : bitul O este codat prin
absenta luminii sau o lumină cu intensitate scăzută, în timp cc bitul 1 este codat prin
prezenta luminii.
Nu de putine ori, retelele sînt proiectate fără a exista cerinte legate de performanţa
acestora. Şi asta nu din vina proiectanţilor, ci a clientilor care dezvoltă sistemele fără a
respecta o metodologie anume.
Propagarea
Funcţionarea corectă a mecanismului prin care se realizează controlul accesului la mediu
impune ca toate interfetele Ethernet să răspundă Ia semnalele receptionate într-o perioadă
Propagarea se referă la bitii (reprezentaţi prin energie electrică) ce traversează un
mediu de transmisie. Viteza cu care aceştia se propagă depinde de materialul din care
este realizat respectivul mediu, geometria cablajului şi structura acestuia, precum şi de
frecvenţa pulsului electric al dispozitivelor prin care tranzitează semnalul.
Timpul necesar unui bit să traverseze de la un capăt la altul şi înapoi mediul se
numeşte Round Trip Time (KIT), sau timp de întoarcere. Timpul de întoarcere maxim
este strict limitat pentru a asigura că fiecare interfaţă de reţea poate recepţiona toate
semnalele din linia de comunicaţie într-o perioadă de timp specificată. Cu cît este mai
lung un segment de reţea, cu atît mai mult timp îi ia unui semnal să îl parcurgă.
Functionarea corectă a unei reţele Ethernet depinde de mediul de transmisie folosit în
cadrul segmentelor şi de respectarea regulilor de proiectare.
RTT-ul este o primă măsurătoare ce se poate efectua cu privire la întîrzierilc care pot
să apară la un moment dat.

verificaica cablului cu ajutorul unui tester, deoarece, aşa cum veti vedea în paragraful
următor, semnalele electrice pot fi influentate. 1. Vezi şi http:/ /www.cabletesting.com/CableTesting.
92 PROIECTAREA REŢELELOR DE CALCULATOARE CABLAREA STRUCTURATĂ
A UNEI REŢELE DE CALCULATOARE
93
j i : \ ) p i n g i93.22G.23.4 Da c ă valoarea întîrzierii nu este
c . ecific· , 1 producătorul
cal c ula tă. Timpul de propagare ,est·'P cablului respectiv, trebuie
j inging 193.226.23.4 with 32 bytes of data:
c spect- ttcat
ace
de producători ca procent din
\ eply from 1?3.226.23.4: byte, =32 time•4m• JTL•62 propag a re a luminii I. viteza de
: eply fi-om 19'.L226 .23.4: bytes =32 time•3ms JTL 62
I eply from 193.226.23.4: by t as =32 time•ims JTL=62
'ltcply froo1 193.226.23.4: by t es =32 timo•ims JTI, =62 rvemnal de incidenţă
-i ing s t a t i s t i c s f o r 193.226.23.4: Semnal atenunt
i Packet&: S::ent = 4„ Receivecl = 4.,. Lost = 0 (0% loss'.
) ,J}rn·cxima imrt t._ e:.s_i1:i_..m.illi=:s_e onds:
ir <tfiîTinum = 1ms„ Maximum = 4f!ls „ f'luel"ai
fb .,_,_
1:
Figura 8.3.l. Fereastra uc răspuns la comanda ping T=O,O nsec T=503 nsec
Figura 8.3.2. Întîrzicrea pc
Timpul de propaga r e nu reprezintă o pr oblemă, ci o situaţie pe c are tr ebuie să fiţi cablu
siguri că o puteţi stăpîni. Dacă este prea ma r e, trebuie să reevaluaţi modul în c a re re\e a ua Întîrzierea normală la propagare .
pentru un cablu UTP categoria
va fa c e faţă întîrzierilo r care ap a r în transmisia datelor. Dacă, în sc himb, a c est timp este pe metru, ia r cea maximă admisă 5 este 5 nanose c unde
este de 5 7 ns I metru._ Pentru
pre a sc urt, trebuie să ştiţi cum să-i „frînaţi", sau să-i salvaţi temporar (buffering) astfel de 100 metri, întîrzicrea po·ttc un segment cu o lungime
' fi c e"c1d.m f:1gura de mat
în c ît c e lelalte echipamente din re\ea să aibă ac ces la ei. sus.
Într-o reţea Ethernet cu o lăţime de bandă de 10 Mbps, timpul ne cesar transmiterii Atenuarea
unui bit 1 este de 100 nanosecunde. În continuare, vă prezentăm valorile întîrzierilor pe
Atenuare a este cuvîntul prin c
un segment, valori cc pot fi folosite la calcularea întîrzierii totale (valori exprim a te în bit are se descrie p icrdc r a . • .
semnalului printr-un mediu de . . de cncrg1e m timpul propagării
time): transm1s1c.
.
vo Ita J sa u din amplitudine pe Accas•a
. ' mseamniî , ca- un b.tt •JŞt. pierde
.
din
măsur'1 cc en r g1a este transferată
cablul prin c are ci r c ulă . P1· .' . de la calculator c ătre
erd . I c rt pc, k.tlomctrn, .
Lungimea maximă a segmentului Întk.derea . erca se exprimă m dec·b
Tipul segmentului (în metri) pierduta- dcpmde . de fre c ven\a semnalul . tar energia
(RTf)
D c a' se. aleg. c u grijă ' ' Ul.
10BASE5 500 0.0866 mediile de transmisie ..
, . , da' c a· se. pozt\1oneaza
clc c tn c ă poate fi redusă' · Nu p • corect, atenuarea
I0BASE2 185 0.1026 · O .d te t··1 uisa- climrn .
a tă ' pent ru Cd , nu poate .
rezistenţa ma terialelo r Atenuar· . . . 11 eliminată
ea apare ŞJ m c azu l fibrei op t"i
!0BASE-T 100 0.113 o pa rte din pulsul de ·lumină ce · c are absoarbe şi distruge
' pe • , ce acesta o traverse,1zc1.
ma5urc1 '
!OBASE-FL 2000 0.1 redus prm .
a legerea unei lungimi
•. , - , Acest lucru poate fi
de u d" c, -
p a toar , a cul?.rii et c .
. eti cy însă că, deocamd a tă , pie e:e t ; : e n l . .
În cal c ularea întîrzierii totale a unei r eţele se porneşte de la întîrzierc a c ca mai mare 111ev1tab1la. Ea ap a re şi în c azul dm medtlle de
identificată pc fiecare segment de reţea (sau cea mai mare întîrzicre care poate să apară
unde l or radios a u a l microundelor .transm1s1e est
mole c ulele specifi c e a tmosferei. care smt absorbite de
pe fie c are segment). Prin însumare a respectivelor valori ale RTT se ob\inc valo a rea Atenu a rea poate afe c ta reţe a ua
tot a lă a întîrzierîi din r eţea. Standardele recomandă c a la această valoare să se adauge o da c ă nu 'sînt im Puse uncie. . .
cablul prin care 'sînt tran sm1sc lim1tan - . •m ceea cc privcstc
· semnalele Da c ă un c abl
ma rj ă de 5 bit time. Dacă rezultatul este egal sau mai mi c de 512 bit time (adică 51.2 sursă este 1, poate să a 1·ungă la u cs te prea lung, un bit care la
microsecunde), ruta respectivă este c onsiderată bună. Acest lu c ru înseamnă că ultima · unor dest·ma,,:i e c,a O· E fcctele a tcnu · ,im r ·· pot r·1 reduse prin
,ro 1osirea medii de tra nsmisie dc ca 1.ttatc
statie situată pe c el mai slab segment din această re\ea pr imeşte notifi c ări c u privi r e la . ·superio a ră , pr·n 1 stru c turarea rc(clet. şi
111stal a rea de repetoare.
apari\ia coliziunilor într-un interval maxim de 57512 bit time: 511 bi\i ai cadrului plus Cel ma i adese a , a tenu area ste .
influcn\ată· dc' Iungime a me<l1Ulu1 . ,
64 din preambul şi delimitatorul de start. Dacă lu c r ur ile merg bine c u cel mai slab frecvenţa se mnalului. de transmisie şi de
segment de reţea, a r trebui să nu existe probleme cu celelalte.
Lucrurile nu se termină aici, pent r u că există o situa\ic aparte care tr ebuie luată în
c alcul : ruta pentru care se realizează calculele să aibă la extremităţi segmente de alt tip
de c ît restul reţelei.

! . Nominal Ve!oci(v o f Propagarion.

Un
I. Bir 1i111e - numărul de hi\i transporta\i între dispozitivele din rc\ca într-o perio:idă ele timp dată (<le 75% d n viteza luminii. Majoritatea cablu cu .NVP de 75 tr__ansn.11tc semnalul cu o viteză egală cu
i
luminu). · cahlu(I1or ,lu NVP cupllnsi\ lTl 1111ervalul
obicei, o secundă). 0.6 -· 0.9c (c "viteza