Implicatia eruptiei dentare asupra parodontiului

-eruptia dentara e un fenomen vizibil pana cand dd ating planul de ocluzie (stab contacte
dento-dentare cu antagonistii) eruptia continua si in prezenta dd antagonisti, intr-o maniera
greu sesizabila, compensand uzura supr dentare ocluzale cauzate de atritie.

Eruptia este de 2 feluri :

-activa

-pasiva

Eruptia activa – reprez deplasarea dintelui spre ocluzal fara modif la nivelul epiteliului
jonctional, fen se prod pe baza apozitiei de os alveolar ce compenseaza eruptia activa a
dintelui astfel incat extremitatea inferioara a epiteliului jonctional sa-si pastreze constant
distanta de marg osului alveolar.

Eruptia activa accelerata are loc atunci cand dintele nu se intalneste cu antagonistul sau nu
intalneste planul de ocluzie, deplasarea continuand rapid intr-o perioada relativ scurta de
timp.

Coroana anatomica a dintelui reprez struct dintelui acoperita de smalt in timp ce radacina
anatomica e portiunea invelita in cement.

Coroana clinica reprez portiunea vizibila a dintelui de deasupra gingiei si nu este

intotdeauna egala cu coroana anatomica a dintelui.

Coroana clinica este mai mica decat coroana anatomica in hiperplazii sau hipertrofii
gingivale sau coroana clinica e mai mare decat coroana anatomica (recesiuni gingivale cu
expunerea radacinii)

Radacina clinica este portiunea dintelui acoperita de struct parodontale,

Eruptia pasiva-

Este deplasarea spre apical a nivelului de insertie al epiteliului jonctional (EJ)

Eruptia pasiva are ca rezultat cresterea coroanei clinice a dintelui, atritia poate compensa
cresterea coroanei clinice a dintelui dar este un fenomen mult mai lent decat retractia gingiv,
a.i. alungirea coroanei clinice prin eruptie pasiva apare mult mai frecvent.

Eruptia pasiva cunoaste 4 stadii:

1-epiteliul jonctional si baza santului gingiv sunt situate la niv smaltului

2-EJ este localizat atat pe smalt cat si pe cement in prop egale iar baza santului gingiv este
proiectata tot pe smalt

3- epiteliul jonctional isi are insertia in intregime pe cement iar baza santului se afla la
jonctiunea amelocementara.

4- epiteliul jonctional este pozitionat spre apical pe supr cementului, cementul ramanand
expus. Baza santului este situata pe cement.

Deplasarea epiteliului jonctional spre apical este considerata un fenomen normal in conditiile
evolutiei ortogenetice umane dar numai in absenta semnelor de imbolnavire parodontala ca
urmare a involutiei parodontale fiziologice de varsta.

Desi studiile histologice au evid cu claritate degenerescenta gingivala si desmodontala,

mecanismul prin care acestea se produc nu este pe deplin cunoscut, considerandu-se acest
fenomen o posibila cauza inflamatorie cronica oculta din pt de ved clinic si nu numai un
proces fiziologic de imbatranire.

Cand se supraadauga inflamatia,fenomenele degenerative iau o turnura rapida care det

eruptia pasiva accelerata care este in mod evident insotita de retractie gingiv rapida.

Anatomia parodontiului:

-Struct parodontiului marginal – Parodontiul marg cuprinde tot tesuturilor care asigura
mentinerea si stabilitatea dintilor in oasele maxilare.
In plan vertical parodontiul marginal se intinde de la marg gingiv libera, situata in jurul
coletului anatomic al dintelui in hipercresterile gingivale – limita este deasupra coletului
anatomic sau sub acesta in recesiunile gingivale cauzate de resorbtia osoasa sau de involutia
precoce ori senescenta prin atrofia osului alv.

Delimitarea dintre parodontiul marg si parodontiul apical nu e precisa, nefiind marcata de o

anumita struct anatomica. Deosebirea dintre parodontiul marg si cel apical e marcata de o
patologie cu evolutie diferita. Afectiunile parodontiului apical apar dincolo de apex si isi au
originea in complicatii ale cariei dentare pe cale endodontica.
Patologia parodontiului marg prezinta o evol cronica nedureroasa putin manifesta pe cale
desmodontala.
Parodontopatia marg cronica de tip inflamator determina aparitia pungilor parodontale,
retractiilor gingivale, mobilitatii dentare, avand in final ca rezultat in absenta instituirii
tratamentului avulsia dintilor.

Componentele parodontiului marg :

-parodontiu superficial (de invelis) -> gingie,epiteliu gingival,corion gingival,ligamentele

supraalv.
-parodontiu profund (de sustinere, functional) -> cement radicular, desmodontiu, osul alv.

Mucoasa cavitatii orale poate fi impartita in 3 zone mari:

*gingia si mucoasa care acopera palatul osos (apofizele maxilare palatinale)cele 2 lame
osoase palatinale

*mucoasa care acopera fata dorsala a limbii si prezinta receptori pt stimulii gustativi

*mucoasa ce captuseste cavitatea orala respectiv fata interna a obrajilor, suprafata ventrala a
limbii, planseul bucal, palatul moale, uvula si mucoasa alveolara. Acest tip de mucoasa se
caract print-o slaba Keratinizare cu o submucoasa bine reprez bogata in tes conj lax.

Gingia – formeaza parodontiul de invelis (mucoasa masticatorie)

Acopera extremitatea superioara a osului alv (limbusul alveolar sau rebordul alv). Incepe la
linia muco-gingivala si acopera procesele alv in jurul partilor cervicale ale dintelui.
Rolul gingiei este de a furniza atasament epitelial organic si de a acoperi partea coronara a
dintelui.

Prezinta 3 zone adiacente:

-gingia marginala (libera sau neatasata) -1.5mm latime

-gingia fixa sau atasata solidarizata ferm de osul subiacent

-gingia interdentara (papilara) reprez de papila interdentara situata intre 2 dd adiacenti

Gingia marginala (marg gingiv libera)

-este partea cea mai coronara a gingiei ce coresp sulcusului gingival (sant gingiv) sau
peretele extern a santului gingiv. Aceasta nu adera la dinte, formand peretele moale al
santului gingiv. Latimea marginii gingivale libere este cuprinsa intre 0.5-2mm, prezinta un
profil ascutit in forma de lama de cutit, aspect regulat, consistenta ferma si textura neteda. In
sens apical gingia marginala libera se intinde pana la santul marginii gingiv libere care poate
fi sters sau poate lipsi. Conturul gingiei marginale libere este festonat, fiind denumit si
festonul gingival (linia ghirlandata)

Gingia fixa(atasata)

-este situata apical de marg gingivala libera si santul gingiv. Este solidarizata ferm de dinte si
osul alv subiacent, prezentand o struct sau textura punctata (granitata) si consistenta ferma.
Inaltimea gingiei este variabila de la o regiune la alta, avand dimensiunea cuprinsa intre
1-9mm, depinde de dintii pe care ii acopera, de pozitia pe arcada si de localizarea frenurilor
si bridelor.
Gingia fixa prez o inaltime mai mare la maxilar fata de mandibula, in special la niv incisivilor
si molarilor maxilari pe fata V precum si pe fata linguala la mandib in dreptul M1.

Inaltimea cea mai mica e in dreptul M2 si M3 mandib.

In general gingia fixa este mai larga in regiunile maxilare inf si mai ingusta in zonele PM si
M.

Gingia atasata devine tot mai larga odata cu inaintarea in varsta.

La copii inaltimea gingiei fixe in zona V a dintilor permanenti este mai redusa la dintii
vestibularizati si este marita la cei cu tendinta de lingualizare constituind un viciu al
perspectivei de deplsare in cursul evolutiei naturale a pozitiei lor pe arcada.

Gingia fixa e considerata ca un element important al mentinerii unei gingii sanatoase, fiind o
zona de rezistenta care se opune tendintelor de deplasare sau retractie gingivala a marg
gingiv libere rezultata in urma periajului sau prin tractiuni exercitate de mucoasa alveolara si
formatiunile subiacente acesteia (bride,frenuri)

Gingia fixa e limitata spre apex de jonctiunea muco-gingivala, reprez de o linie (linia muco-
gingivala) ce marcheaza debutul mucoasei alveolare.

Aceasta linie e vizibila si pe fata versantului lingual alv mandibular dar lipseste in zona
palatina unde mucoasa palatina e ferm atasata de os, bine keratinizata, si nu prezinta o linie
de demarcatie cu gingia libera.

In zona in care linia muco-gingivala este vizibila, jonctiunea muco-gingivala este legata in
maniera laxa cu tesuturile subiacente, prezinta o supr neteda, este acoperita cu un strat fin de
epiteliu si nu poate suporta aceleasi frictiuni asupra gingiei atasate.

Gingia interpapilara (papila dentara)

-Este partea de gingie situata in santul interproximal (ambrazura gingivala) ce se creeaza la

contactul dintre dintii adiacenti, avand forma piramidala in zona frontala si aspect de cort cu
o depresiune pe muchia superioara in zona lat.

In sens M-D forma papilei interdentare este in general triunghiulara, depinzand si de

contururile proximale ale dd care creeaza spatiul interproximal.

Papila este scurtata si ingusta, cand contururile sunt plate si contactele interproximale largi.
Papila poate fi larga si inalta cand conturile interprox sunt convexe cu o zona de contact mica
in directie coronara.

Papilele pot fi proeminente cand dd sunt in incongruenta cu spatiul interdentar fie mic fie
absent. In sens V-O, papila se termina catre coroana prin 2 creste de tesut V si L unite printr-o
depresiune, depresiune numita col gingival. Daca tesutul gingival s-a retractat, a.i. nu mai
atinge zonele de contact interprox sau daca exista o diastema, nu mai este prezent acest col,
ca si in cazul in care gingia ocupa complet spatiul interdentar.

Forma si volumul papilelor sunt variabile in rap cu: varsta (la copii si tineri ocupa in
intregime spatiul interdentar in timp ce la batrani isi reduce volumul pana la aplatizare)
Incongruenta dento-alv cu spatiere reduce volumul papilei datorita impactului alimentar
direct, modificandu-si forma proeminenta in platou concav.

Incongruenta dento-alv cu inghesuire -> se reduce volumul papilelor dentare care sunt
inguste, laminate si scurte iar atunci cand se supraadauga inflamatia papilele se tumefiaza
devenind hipertrofice, hiperplazice, ca un polip cu baza mare de implantare. (sesila sau
pediculata)

Diastema si tremele – datorita deplasarilor patologice dentare (PMC – parodontita marg

croncia) produc modif de volum ale papilelor avand aspect neregulat, variabil de la dinte la
dinte.

Traumatismul produs de folosirea intempestiva a mijloacelor suplimentare de igiena (ata

dentara, scobitori) sau periajul excesiv reduc volumul papilar.

Gingia sanatoasa -> aspecte clinice

Culoarea gingiei sanatoase este roz coral uniform de la gingia atasata pana la creasta gingiei
marginale. Variaza considerabil in funct de cantitatea de melamina din tesuturi, de grosimea
epitelului, de gradul de keratinizare si de vascularizatia tesutului conj.

Adesea este albastra inchis sau bruna la indivizii cu pielea inchisa.

Culoarea gingiei este mai palida, usor albicioasa in zonele de hiperkeratoza de reactie fata de
impactul alimentar traumatizant.

Aspectul :

Este granitar(stippling – sau coaja de portocala) datorita unor fascicule de benzi de colagen
cu directie perpendiculara intre mucoasa si periost. Acest aspect este mai evident la adult,
mai ales pe versantul vestib al crestei. La copii, aspectul de coaja de portocala apare dupa
varsta de5 ani, iar la batrani dispare complet.

Consistenta :

Este ferma, in special in zona fixa si prezinta un aspect usor mai lax cu depresionare la
comprimare cu sonda boanta la nivelul marginii si varfului papilei. Nivelul la care gingia e
fixata pe dinte este situat in jurul coletului anatomic a.i. marginea gingivala libera este
proiectata pe smalt in zona cea mai decliva.
Pozitia gingiei depinde de :

-eruptia dentara, varsta,tipul constitutional, traumatisme directe sau indirecte ocluzale,

infectii supraadaugate.

Caracterele histologice ale gingiei:

Din pt de ved histologic, gingia se compune dintr-un tes conj fibros, acoperit cu un epiteliu
pavimentos stratificat.

Epiteliul gingiv e format din – epiteliul oral sau extern

-epiteliul de jonctiune

-epiteliul sulcular

-epiteliul intern

Epiteliul ext-acopera supr orala a marg gingivale fiind keratinizat sau parakeratinizat, in
timp de epiteliul santului gingivo-dentar si ep de jonctiune sunt keratinizate.

Epiteliul sulcular – este mai subtire ceea ce fav patrunderea agentilor bacterieni al placii
dentare in testut favorizand inflamatia si uneori distructia tisulara.

Epiteliul care acopera mucoasa alveolara este fin nekeratinizat si cuprinde 4 straturi :

*stratul bazal

*stratul spinos

*stratul granulos

*stratul cornos

Celulele epiteliale sunt la origine celule bazale si se transforma progresiv avand

caracteristicile fiecarui strat celular pe masura ce migreaza catre suprafata. Acest proces se
numeste keratinizare. La sfarsit se descuameaza.

Ritmul de innoire celulara (turnover celular) al epiteliului este de 10-18 zile.

Celulele epiteliale sunt legate intre ele prin struct numite desmozomi iar celulele bazale sunt
legate de lama bazala prin hemidesmodom.

Jonctiunea intre ep gingiv si tes conj subiacent – este in general sinuoasa, sub forma unor
digitatii epiteliale care dau aspectul granitar al gingiei.

Grosimea epit gingiv este mentinuta printr-un echilibru dintre neoformarea celulelor bazale
si descuamarea suprafetelor de celule imbatranite.
Epiteliul sulcular si epiteliul de jonctiune->

Cuprind mai putine straturi celulare (au doar strat bazal si spinos) nu sunt keratinizate si nu
prezinta digitatii epiteliale. In regiunea epiteliala de jonctiune, celulele sunt legate biologic de
dinte prin hemidesmozomi si o membrana bazala. Turn-overul celular al epitelului de
jonctiune este intre 1-6zile.

Tesutul conj al gingiei se numeste lamina propria si este constituit din 2 straturi:

-stratul papilar subiacent epiteliului

-stratul reticular (contiguu periostului osului alv)

Constituientii principali ai conjunctivului gingiei marginale sunt :

-fibrele de colagen (60%)

-subst interstitiala

-celule, vase sanguine

-ramuri nervoase

Fibrele de colagen mentin ferm gingia marg pe dinte si furnizeaza o jonctiune gingiei la
radacina dentara si osul alv subiacent. Ele intra in componenta ligamentului supraalv si sunt
in numar de 9 tipuri :

-fibre dentogingivale (gingivo-cementare) merg de la supr radacinii la gingie si se raspandesc

in evantai in gingia libera.

-fibre dentodentare (trans-septale) care unesc dd adiacenti avand traiect orizontal

-fibre dento-periostale – pleaca de la dinte, trec peste marg alv si se fixeaza la periost.

-fibre dento-alv – pornesc de la dinte si ajung la marg alv dupa un traiect orizontal

-fibre alveolo-gingivale – prezinta un capat atasat de creasta alv si se termina in corionul

gingiv

-fibre trans-gingivale – au un capat pe cem radicular al suprafetei aproximale si se indreapta

spre supr vestib sau orala a dintelui vecin unde face jonctiunea cu fibre similare de partea
opusa.

-fibre inter-gingivale – traverseaza corionul gingival neintrerupt, paralel cu supr V si O ale

radacinii
-fibre semicirculare – pornesc de pe o supr aproximala M sau D a radacinii unui dinte,
ocolesc fata V sau O a dintelui vecin si se fixeaza pe supr aprox opusa a aceluiasi dinte

-fibre circulare – inconjoara dintele ca un inel fara a se insera pe dinte sau alveola.