UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE “NICOLAE TESTEMIȚANU ”

Tema: Structura parodonţiului

marginal. Parodonţiul superficial sau
de înveliş (gingia, ligamente
supraalveolare).
Profesor: Iurie Marina
Elaborat: Ciutac Anastasia
Grupa: S1808
 Cuprins:
1. Noţiune de parodonţiu marginal.
2. Componentele principale ale parodonţiului marginal.
3. Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal.
4. Gingia, tipurile de gingie.
5. Gingia liberă sau marginală.
6. Gingia interdentară (papila gingivală), culoare, formă şi
volum.
7. Gingia fixă (ataşată).
8. Joncţiunea muco-gingivală.
9. Noţiune de sistem ligamentar supraalveolar.
10. Tipurile de fibre ale ligamentului supraalveolar.
 Noţiune de parodonţiu marginal

Parodonțiul marginal cuprinde totalitatea

țesuturilor care asigură menținerea și
susținerea dinților în oasele maxilare, in plan
vertical, parodonțiul marginal are o arie
cuprinsă intre nivelul marginii gingivale și o
zona nedelimitata strict din apropierea
apexului.
Componentele principale ale parodonţiului marginal.

Parodonțiul marginal are două componente principale :

 Parodonțiul superficial sau de inveliș format din:
- gingie cu: epiteliu gingival;
corion gingival;
ligamente supraalveolare;

 Parodonțiul profund, de sustinere sau "funcțional", format

din:
- cement radicular;
- desmodonțiu;
- os alveolar.
.
 Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal

Sistemul ligamentului supraalveolar îndeplinește următoarele roluri:

1. Asigura fixarea și menținerea gingiei pe dinte la un nivel constant, ceea

ce devine evident in cursul erupției active;
2. Întărește structura corionului gingival, conferă marginii gingivale libere
consistență și rezistență față de impactul aJimentar exercitat in conditii
fiziologice;
3. Se opune tendințelor de retractie gingivala prin agresiuni mecanice
directe asupra marginii gingivale libere și în șanțul gingival;
4. Asigura o transmitere a presiunilor de masticație din zonele active la
restul dintilor prin fibrele dento-dentare sau transseptale în condițiile
unor arcade integre, fără breșe de edentație, chiar în lipsa punctelor de
contact, în incongruențe dento-alveolare cu spațiere;
5. Formeaza o bariera biologică rezistentă în timp față de agresiunea
microbiana, extinderea inflamației și a proliferării epiteliului jonctional
și sulcular in desmodonțiu.
 Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal
Funcțiile cementului:
1. Asigură fixarea fibrelor ligamentului periodontal. Se realizează
astlel condiții pentru ca solicitarile asupra dintelui să fie
transformate din presiuni în tracțiuni asupra cementului.
2. Cementul se depune continuu in cursul vietii, prin apozitie de noi
straturi, marește suprafața radiculară și îmbunătățește astfel
condițiile de implantare a dintelui.
3. Depunerea continuă de cement este esențială pentru meziaIizarea
fiziologică și pentru erupția dintelui, fiindcă permite rearanjarea
orientării și dispoziției fibrelor din ligamentul periodontal in cursul
acestor procese fiziologice.
Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal
Funcțiile desmodonțiului și ale ligamentului periodontal:

 Funcția de structurare și restructurare tisulară.

 Funcția de nutriție;

-desmodonțiul asigură nutriția cementului, a osului alveolar și a

gingiei prin vase de sange și asigura drenajul sanguin și limfatic.
 FuncJia senzitivă și senzorială;

- este asigurată prin fibre și formațiuni nervoase specializate in

transmiterea senzațiilor dureroase, tactile, de presiune și termice.
 Funcția de preluare a solicitărilor dentare asigură:

- rezistenșa față de forțele ocluzale de impact;

- transmiterea forțelor ocluzale către osul alveolar;
- protecția formațiunilor vasculo-nervoase;
- menținerea unor relatii normale gingivo-dentare.
Funcţiile de bază ale parodonţiului marginal

Funcțiile osului alveolar:

Osul alveolar are un important rol funcțional în fixarea dinților pe
maxilar și mandibulă. Complexul morfofunctional cement-
desmodontiu-os alveolar asigură această implantare a dinților în
care osul alveolar acționează prin:

1. Fixarea fibrelor ligamentului periodontal;

2. Preluarea solicitărilor exercitate asupra dintelui și transformarea în

tracțiuni dispersate, in mod echilibrat, în osul alveolar propriu-zis și
transmise osului sustinator prin trabecule osoase;

3. Asigurarea unui suport integru de-a lungul radăcinii dentare care se

constituie astfel într-un braț de pârghie intraalveolar de circa 2/3
din lungimea totala a dintelui.
 Gingia, tipurile de gingie.

Gingia este porțiunea mucoasei masticatorii care acoperă extremitatea

coronară a osului alveolar. Are 1-9 mm lățime. Superior este
marginea gingivală liberă; spre apical trece în mucoasa masticatorie
de care nu se delimitează clar (gingia este fixă, mucoasa
masticatorie este mobilă);

Tipuri de gingie:
 Gingia liberă: marginală și papilară ;

 Gingia aderentă (fixă);

 Gingia liberă sau marginală

Marginea gingivală liberă este porțiunea cea mai coronară între

papilele interdentare ale gingiei și corespunde peretelui extern al
șanlului gingival.
Grosimea marginii gingivale libere variază între 0,5 și 2 mm. Contur
normal in mod normal, conturul marginal este ascuțit, neted, fără
neregularitaăți sau depresiuni.
Limita dintre marginea gingivală liberă și gingia fixă este marcatp de
șanțul marginii gingivale Iibere, care, uneori, poate fi șters sau
lipsește.
Șanțul marginii gingivale libere corespunde in general, cu porțiunea
cea mai decliva a șanlului gingival.
Gingia interdentară (papila gingivală), culoare, formă şi volum.

Papila interdentară ocupă spațiul interdentar (ambrazura gingivală

vestibulo-orala), fiind situată imediat sub punctul de contact;
cand acesta lipsește (diastema primară, incongruența dento-aJveolară
cu spațiere), papila interdentară prezintă forma de platou sau chiar
de șa, ca o depresiune concavă.
Forma normală in regiunea frontală este piramidală.
Forma spațială a papilei interdentare la dinții laterali posteriori a fost
comparată cu aspectul unui cort, cu a depresiune pe muchia
superioară.
Între dinții laterali posteriori are vîrful deprimat, de aspect concav,
corespunzator zonei de contact sub care se situează. In sens
vestibulo-oral prezinta un vârt vestibular și unul oral .
Forma depinde de morfologia osului alveolar subiacent, vârsta,
incongruența dento-alveolară cu spațiere sau înghesuire, utilizarea
scobitorii, periaj excesiv, treme, diasteme.
Culoarea normală a gingiei este roz deschis, dar variază în raport cu:
- grosimea stratului epitelial;
- gradul de keratinizare;
- gradul de vascularizalie din corionul gingival;
- prezența și numărul celulelor melanoformatoare;
- melanoblaști - din stratul bazal al epiteliului.
Culoarea gingiei este mai palida, chiar usor albicioasă in zonele de
hiperkeratoza, de reacție față de impactul alimentar traumatizant. La
unele persoane sau la populatiile de de culoare, orientale,
mediteraneene, culoarea gingiei poate fi, în mod normal, de la marp
închis sau albastru închis pâna la negru și este o urmare a melaninei în
exces din epiteliul gingival. Aceasta pigmentare nu reprezinta,în nici un
caz, un semn de imbolnavire gingivala.
Aspectul suprafeței gingivale in zona fixă este de "gravură punctată"
(stippling) sau “în coaja de portocala" .
Prezența aspectului de desen punctat este un semn de sănătate
gingivala.

 .
 Gingia fixă (ataşată)

 Gingia fixă este prelungirea gingiei marginale libere care este intim atașată
de os sau cementul radicular. Se întinde de la șanțul gingival al marginii
libere până la limita muco-gingivală (nu întotdeauna se vede);
are înălțime mai mare la maxilă, în special la incisivi și molari pe vestibular;
mai mare pe lingual la molarul I inferior; foarte îngustă la molarii II și III
inferiori; înălțimea este redusă la dinții cu tendință de vestibularizare și mai
mare la dinții cu tendință de lingualizare;
 gingia fixă este o zonă de rezistență împotriva tendințelor de retracție și
deplasare a marginii gingivale libere.
 Joncţiunea muco-gingivală.

Limita dintre gingia fixă și mucoasa alveolară este joncțiunea muco-

gingivlă, reprezentata printr-o linie de demarcatie: linia muco-
gingivala vizibila pe fata vestibulara a ambelor maxilare.
Sub aceasta linie se gasește mucoasa alveolară, mai elastică și mai
mobilă decât mucoasa fixă situată în direcție coronara.
Linia jonctiunii muco-gingivale este vizibila și pe fața linguală a
versantului alveolar mandibular, dar lipsește in zona palatinală, unde
mucoasa palatului dur este ferm atașată de osul subiacent, bine
keratinizată și se continua făro o linie de demarcație cu gingia.
Mucoasa alveolara este slab keratinizată, de culoare roșu-închis,
mobilă față de planul subiacent unde prin transparență se observă
vase de sânge cu traiect bine conturat.
Noţiune de sistem ligamentar supraalveolar.

Este componenta parodonțiului superficial care include în sine fibre

gingivale, în special din colagen.
Tipurile de fibre ale ligamentului supraalveolar

 Fibre dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular şi

se dispun ascendent şi lateral în corionul gingival.
 Fibre dento-dentare sau transsseptale situate între dinţii
adiacenţi şi au un traiect aproape orizontal.
 Fibre dento-periostale poenesc de la dinte, trec peste
marginea alveolară(limbusul alveolar) şi se fixează de periost.
 Fibre dento-alveolare pornesc de la dinte şi ajung la marginea
alveolară după un traiect aproape orizontal.
 Fibre alveolo-gingivale au un capăt ataşat de creasta alveolară
şi se termina în corionul gingival.
 Fibre transgingivale pornesc cu un capăt de pe cimentul
radicular al suprafeţelor aproximale şi se îndreaptă spre
suprafaţa vestibulară sau orală a dintelui vecin, unde se
întrepătrund cu fibre similare din direcţia opusă.
Tipurile de fibre ale ligamentului supraalveolar

 Fibre intergingivale traversează continuu corionul gingival

paralel cu suprafeţele vestibulare şi orale ale rădacinilor.
 Fibre semicirculare pornesc de pe o suprafaţă aproximală a
radacinii unui dinte, ocolesc faţa vestibulară sau orală şi se
fixează pe faţa aproximală opusă a aceluiaşi dinte.
 Fibre circulare în număr mic înconjoară in întregime
rădacina dintelui.
 Fibre intercirculare – situate între inelele de fibre circulare
 Fibre periosto-gingivale – fixează gingia de os prin
intermediul periostului
 Fibre interpapilare – traversează spațiul interdentar în sens
vestibulo-oral al papilei.
Mulțumesc pentru atenție!
.