Elaborarea metodică Nr.

5
(anul II, semestrul IV)

Tema: Pregătirea pacienţilor către anestezie. Preanestezia (premedicaţia).

1. Pregătirea psihică.
Se indeparteaza teama,starea de excitatie,explicind bolnavului necesitatea si scopul
interventiei; asigurindu-l de o buna anestezie,i se cistiga increderea si colaborarea.
Bolnavilor spitalizati li se creaza un regim de protectie:liniste,buna ingrijire,somn regulat.La
intrarea bolnavului in cabinetul stomatologic sau in sala de operatii,pregatirile preoperatorii
trebuie terminate,instrumentele acoperite cu un cimp steril,discutiile cu colaboratorii evitate.

2. Pregătirea fizică.
Pregătirea fizică asigura libertatea cailor respiratorii prin asezarea bolnavului in pozitia
corecta si comoda ,cu capul bine fixat,cu hainele desfacute la gat,cu obiectele care iar jena
respiratia indepartate,cu o pregatire corespunzatoare a gurii,cu protezele mobile scoase.
Bolnavul va fi nemincat de citeva ore, cel putin 5-6 ore pentru anestezia generala,dar nu in
stare de foame pentru anestezia locoregionala;cu vezica golita.

3. Pregătirea medicamentoasă.

Pregătirea medicamentoasă (premedicatia) face parte integranta din anestezia

moderna,atit locoregionala cit si generala.
Prin premedicatie se reduce excitabilitatea sistemului nervos central,indeosebi a scoartei ,
diminuind anxietatea, teama de interventie;se deprima activitatea reflexa vagala diminuind
secretia salivara si bronsica;se scade metabolismul si deci necesarul de oxigen si substante
anestezice; se scade metabolismul si deci necesarul de oxigen si substante anestezice;se
ridica pragul de perceptie dureroasa la pacientii care urmeaza a fi supusi unei interventii
dureroase sau se determina analgezia la pacientii cu dureri;se reduc unele efecte
nefavorabile ale substantelor anestezice,potentind actiunile lor favorabile si usurind
anestezia.
Premedicatia este obligatorie:la copii,la pacientii emotivi,anxiosi,care prin comportarea
lor ar putea stingheri activitatea medicului stomatolog;la bolnavii cu reflexe
exagerate,hipersalivatie,miscari dezordonate ale limbii;in interventii stomatologice mai
ample;la bolnavii cu dureri;in vedera efectuarii unei activitati stomatologice moderne
inlocuind sedintele multiple si scute,prin sedinte reduse numeric dar de durata.
4. Medicamente utilizate în premedicaţie (barbiturice, analgetice, vagolitice,
tranchilizante).
-Sedative si neuroleptice:
 barbiturice cu actiune medie si lunga, fenobarbital(Luminal,Gardenal;cu actiune
scurta,pentobarbital(Nembutal);cu actiune ultrascurta,thiopental(Pentothal; sint
sedative,hipnotice si anticonvulsivante;
  fenotiazine:clorpromazina(Largactil), prometazina(Phenergan)
 benzodiazepine,dintre care cel mai utilizat este
Diazepamul,sedativ,anxiolitic,miorelaxant,anticonvulsivant,creeaza amnezie tranzitorie.
-Vagolitice:atropina sau scopolamina;diminua reflexele vagale,inhiba secretiile salivare si
bronsice,previn spasmul bronsic si laringian.
-Analgezice,rezervate pacientilor cu dureri:Morfina, cu actiune maxima la o ora dupa
injectarea subcutanata, Hidromorfon(Dilaudid), Pethidina(Mialgin), Meperidina (Demarol),
Pentazocina (Fortral).

Premedicatia la pacientii ambulatori este indicata mai rar si este mai limitata.Starea de
somnolenta si diminuarea reflexelor trebuie sa fie minima,pentru a nu-i expune la accidente
inainte sau dupa parasirea cabinetului stomatologic.Se utilizeaza indeosebi tranchilizante
nehipnotice si vagolitice.

Premedicatia la pacientii spitalizati este in raport cu importanta interventiei si timpul de

anestezie utilizat,iar dozele variaza cu virsta,greutatea si starea pacientului. Clasic,premedicatia
se realizeaza prin asocierea unui barbituric,cu un opiaceu si un vagolitic.Utilizarea sistematica
in premedicatie a unui analgezic nu este justificata la pacientii care nu acuza dureri.In
anestezia moderna premedicatia trebuie adaptata fiecarui caz.Obisnuit,in seara dinaintea
interventiei se administreaza fenobarbital asociat sau nu cu prometazin sau diazepam;in
dimineata respectiva se poate administra din nou fenobarbital,iar cu o ora inaintea interventiei
premedicatia propriu-zisa,care consta dintr-un sedativ (diazepa, sau phenergan) si atropina, la
care in caz de dureri se asociaza un analgezic.Dupa administrarea premedicatiei pacientul
ramine intr-o camera linistita.

La copii sau adulti cu o sensibilitate exagerata,carora urmeaza a li se executa o interventie de

durata,se poate realiza”anestezia de baza”,o premedicatie puternica in care efectul hipnotic este
depasit fara a se ajunge la stadiul de anestezie. Se obtine prin administrarea unui „cocktail
litic”(Laborit,Huguenard), o asociere de medicamente avind fiecare o farmacodinamie diferita
si actionind asupra sistemului nervos central si sistemului autonom la niveluri
diferite;sensibilitatea dureroasa si cunostinta sint mult diminuate,dar nu suprimate; completata
cu anestezia locoregionala permite executarea de interventii chirurgicale laborioase.Datorita
progreselor realizate de anesteziologia moderna anestezia de baza este in prezent mai rar
utilizata.

5. Anestezia locală potenţializată.

Anestezia locală numită şi terminală, acţionează direct asupra receptorilor algici şi a

terminaţiilor nervoase libere, determinând suprimarea
sensibilităţii dureroase doar în teritoriul unde se intervine.

• Anestezia locală potenţializată combină tehnicile de anestezie loco-regională cu

administrarea unui "cocktail litic", compus cel mai frecvent dintr-un amestec de
 Fentanyl (analgetic), Midazolam (tranchilizant minor de scurtă durată) şi Suprastin
(antihistaminic).

Pacientul se află în stare de calm în faţa actului stomatologic, sedare somnolentă şi relativa -
analgezie. Amestecul litic se poate administra intramuscular sau în perfuzie lentă, intravenos,
într-o singură doză sau fracţionat.

Exista mai multe metode de realizare a anesteziei locale potenţializate, dar toate necesită spaţiu
de spitalizare, supravegherea continuă a pacientului, o anumită pregătire şi experienţă clinică,
dotare tehnică cu sursă de oxigen, aparatura şi analeptice moderne de resuscitare respiratorie şi
cardiacă, personal calificat.

Elaborarea metodică Nr. 6

Tema: Anestezia loco-regională în chirurgia OMF. Definiţie. Clasificare. Avantaje,

indicaţii, contraindicaţii.

1. Definiţie. Clasificarea metodelor de anestezie loco-regională.

Blocarea reversibilă a transmisiei nociceptive, motorii şi vegetative cu un anestezic local

la nivelul terminaţiunilor nervoase periferice, rădăcinilor nervoase, a unui trunchi nervos,
în jurul componenţelor unui ganglion sau in lichidul cefalorahidian constitue practica
anesteziei locoregionale. Anestezia locală este un procedeu util pentru efectuarea unor
intervenţii chirurgicale şi a unor manevre endoscopice, pentru calmarea durerii în anumite
afecţiuni, pentru privarea temporară a unor structuri periferice de controlul nervos.

Locala:-prin refrigeratie,contact,injectie,infiltratia plexului dentar,infiltratia

locala,infiltratia la distanta,intrapapilara si intraligamentara.
Regionala:-tronculara periferica,tronculara bazala,prin acupunctura.

2. Avantajele anesteziei loco-regionale.

Actiunea anestezicului este limitata/țintită la structurile pe care se
intervine, făra a influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de accidente
toxice generale grave.
 Nu necesita pregătiri speciale preanestezice.

Administrare uşoara având o tehnică simplă și precisa; nu necesita aparatură

complicată, un anestezist si nici personal ajutator suplimentar,

Perioada postanestezică scurtă, fiind utilizată în conditii de ambulator.

Perioada scurtă de recuperare postoperatorie.

Pacienţii pot parasi imediat sala de interventie, reluîndu-și în scurt timp activitatea
normală.

Câmpul operator ramâne complet liber și desfășururea actului terapeutic nu este

jenată.

Nu suprima reflexele protectoare (de tuse si înghițire) deci evită pericolul

pătrunderii de sânge, sccreții, corpi străini in căile respiratorii superioare.

Poate fi potenţializată printr-o premedicație corespunzătoare sau precedată

de sedarea conştientă în scopul diminuării receptivităţii psihice a pacientului.

Expune la cele mai putine riscuri vitale.

Păstrarea conștienței

Preț de cost redus

3. Indicaţiile anesteziei loco-regionale.

Asupra dinților, parodonţiului și osului alveolar, operatii mai intinse asupra parţilor
moi ale feței şi gîtului, asupra oaselor maxilare, sinusului maxilar

4. Contraindicaţiile anesteziei loco-regionale.

Contraindicatii absolute nu sunt, dar se tine cont de:

-vârstă: sub 9-10 ani preferîndu-se anestezia generală, deoarece copii pot
declanşa manifestari anarhice, violente, de nestăpînit datorita reacțiilor
emoționale exagrate
-starea fiziologică: se recomanda prudență în sarcina, mai ales în primele trei
luni şi ultimele două; se preconizeaza doze mici de anestezic la mamele care
alăpteaza, astfel interventia se practica imediat după alaptare, iar suptul
urrmător e suprirnat;
 -starea psihică: labilă, anxietate, epilepticii, alcoo1icii cronici,
necesita premedicalie bine individualizată sau se prefera anestezia
generală;
-starea generală: terenul cardio-vascalar ( hipertensivi, cardiopatii
decompensate, bolnavii cu valvulopatii, purtatori de valve artificiale)

5. Soluţii anestezice utilizate în stomatologie, generalităţi.

Anestezice locale - remedii medicamentoase cu acțiune localizată, temporară
și reversibilă asupra terminaţiilor nervoase senzitive, blocînd percepția şi
transmiterea impulsurilor dureroase.

Generalitati

In practica curenta stomatologica si maxilo-faciala, dirsele substante

anestezice se folosesc ca anestezice de contact si ca anestezice pentru
infiltratii.
Anestezicele locale se prezinta sub forma de

- solutii: tetracaina 1-2%, xilina 5-10%, benzocaina, cocaina;

- paste analgezice: unguent cu xilina 5%;
- comprimate analgezice ce contin benzocaina;
- spray-uri, preparate pulverizabile sub forma de aerosoli;

Multe preparate actuale contin doua sau mai multe substante analgezice si de
asemenea hialuronidaza, antiseptice si antibiotice.

Solutii utilizate in stomatologie

I.Esterii

A. ai acidului paraaminobenzoic
- procaina
- clorprocaina
- novocaina
- propoxicaina

B.Ai acidului benzoic

- cocaina
- tetracaina
- butacaina
- hexylcaina
 II.Amide
- lidocaina
- mepivacaina
- bupivacaina
- articaina
- prilocaina
- etidocaina
- ropivacaina

Elaborarea metodică Nr. 7

(anul II, semestrul IV)

Tema: Soluţii anestezice utilizate în stomatologie. Instrumentar şi materiale.

1. Generalităţi (calităţile soluţiilor anestezice,componenţa, cerinţele

faţă de soluţiile anestezice).

Cerinte catre solutiile anestezice

• acțiune periferică temporară și reversibilă asupra celulelor și fibrelor

nervoase senzitive

• efect anestezic puternic, care să asigure o anestezie completă pentru

toate tipurile de tratament stomatologic;
• inducţie suficient de scurtă;
• durata adecvată a anesteziei, ce trebuie să varieze între 30 şi 60 de
minute pentru tratamentele stomatologice standard;
• toxicitate sistemică redusă;
• să nu producă iritaţii locale;
• raport bun eficiență / toxicitate;
• incidentă scăzută a efectelor adverse.

2. Substanţele anestezice locale. Grupele de anestezice. Principalii

reprezentanţi şi caracteristicele lor de bază.
3. Substanţele vasoconstrictoare (simpaticomimetice naturale şi de
sinteză), rolul lor în soluţia anestezică.

Adrenalina şi noradrenalina au efect vasoconstrictor la locul injectării, prin

stimularea receptori lor din pereţii arteriolari. Constricţia sfincterelor
precapilare este cea responsabilă pentru limitarea fluxului sanguin la nivelul
locului de injectare, inducând o hemostază rapidă şi eficientă. Totodată,

vasoconstricţia reduce rata de absorbţie a anestezicului În fluxul sanguin, ceea

ce induce o putere anestezică mai mare şi un efect mai îndelungat.
Reduce singerarea in plaga operatorie si riscul unei reactii toxice.

Injectarea in concentratii mari poate provoca ischemie si daca intervine

infectia poate produce gangrena.
Contraindic: Hipertiroidism netratat
La pacienti cu HTA, ateroscleroza, miocardite, boli cardiace, diabet se poate
utiliza o doza minima dintr-un vasoconstrictor mai putin toxic decit adrenalina
Doza totala =0,2 mg
• Noradrenalina –mai putin eficienta, are toxicitate mai redusa.

4. Substanţele adjuvante şi diluante în componenţa anestezicelor şi

rolul lor.
Adjuvante si Diluante:
Efecte: sa fie cit mai fiziologice, cit mai putin nocive, bine tolerate, actiune
lunga
Exemple: -Clorura de potasiu, Sulfat de MG, Glucoza, Bicarbonat de (SO,
PO)
Subst diluante: Sol Ringher, ser fiziologic.
Cerinte: sa fie izotonice, izohidrice, izoionice, izosomatice, neutre, PH
maxim 7

5. Instrumentarul şi materialele utilizate în cadrul anesteziilor locale

şi regionale.
• Insrumente de examinare
• Instrumente pentru anestezie: seringa, ace de punctie, sol. Anest
Seringi :tip Record 2/5/10 ml
- Din plastic de unica folosinta
- Polivalente:cilindrul seringii reprezentat de fiola
- S traditionale: -cu miner +piston simplu
-cu inel si piston
Ace de punctie: -scurte (2,5-4cm)
-medii (6 cm)
-lungi (8-12 cm)
 • Materiale: aspirator de saliva, pensa anatomica, comprese, bulete sterile
de vata, pila de taiat fiola, alcool 70%, sol. Antisept pt clatire.

Elaborarea metodică Nr. 8

(anul II, semestrul IV)

Tema: Pregătiri preanestezice.

1. Pregătirea pacientului către anestezie.

Cuprinde citeva etape :
Bilantul preanestezic:
Inainte de a stabili indicatia de anestezie este obligator examenul clinic general al pacientului
pentru a putea aprecia daca starea sa nu contraindica vreunul din anestezicele utilizate in
practica stomatologica . Examenul preoperator se efectuiaza cu rigozitate ,meticulozitate
respectind cele 3 etape obligatorii: studiul psihologic ,anamnestic si starea organica a
bolnavului .

Pregatirea psihica :
Va fi combatuta teama de interventie ,asigurind pacientul de o buna anestezie ,fapt ce-i va
cistiga incredere in medic si colaborarea cu el.
Aspectul psihologic nu trebuie minimalizat niciodata si nici neglijat ,deoarece este adesea
generator de accidente in anestezia loco-regionala .

Pregatirea medicamentoasa(premedicatia):
La pacientii anxiosi ,sensibili cu excitabilitate neuropsihica ,ce manifesta distonii
neurovegetative ,tulburari neuromotorii ,pentru a obtie calmul si colaborarea este absolut
necesara aplicarea unei formule premedicatiei ,dupa care se efectuiaza una din metodele de
anestezie loco-regionala .

Pregatirea fizica :
Pacinetul este asezat in fotoliul dentar cit mai lejer imbracat ,in pozitie corecta si comoda ,cu
capul bine fixat in titiera ,indepartind obiectele ce ar putea sa-i jeneze respiratia (cravata
,codoane,centuri). Invitam pacientii sa-si scoata ochelarii si protezele dentare .
Pacientul nu trebuie sa fie in stare de foame inaintea unei anestezii loco-regionale iar
vezica urinara trebuie sa fie golita .

2. Pregătirea medicului către anestezie.

Medicul trebuie sa aiba o tinuta riguros chirurgicala : halat cu mineci scurte ,boneta
obligatorie ,fara inele ,bratari ,ceas ,cu ungiile taiate scurt .
Inainte de a efectua anestezia ,medicul se spala pe miini cu apa de la robinet si
sapun-”spalarea igienica a miinilor ” ,se usuca cu aer cald sau prosop de hirtie cu utilizare
unica ,imbraca manusile sterile .
Se recomanda purtarea mastii buco-nazala din hirtie (care se arunca dupa utilizare) si a
ochelarilor de protectie .
3. Pregătirea instrumentarului către anestezie.
Pe cimpul oăperator steril se aseaza ,de la stinga spre dreapta ,instrumentarul
steril ,cu partea activa spre centrul cimpului ,in urmatoarea ordine :
. Instrumentar de examinat: oglinda ,pensa,sonda dentara.
. Instrumentar pentru anestezie :
. Seringa si anestezic
. Ace de injectie
. Pensa anatomica
. Comprese sterile

4. Pregătirea câmpului operator către anestezie.

In anesteziile pe cale cutanata (externa) se barbereste proaspat locul de punctie ,dupa care
pielea se spala cu apa si sapun ,apoi se degreseaza si antiseptizeaza cu alcool 70 grade ,alcool
iodat ,solutie alcoolica de clorhexidina 0,5%.
In anesteziile pe cale orala (bucala) bolnavul isi clateste mai intai gura cu o solutie
antiseptica (H2O2, permanganat de potasiu ,clorhexidina 0,2% ) ,apoi se fixeaza aspiratorul
de saliva ,se usuca mucoasa bucala la locul injectarii cu un compres steril ,se anesteziaza
zona cu alcool 70 grade sau aclool iodat de 2% ,apoi se indeparteaza cu un al 3-lea compres
urmele de antiseptic de pe mucoasa (recula celor 3 comprese).
Cu mina stinga medicul repereaza locul unde va introduce in continuare acul de punctie .
 Elaborarea metodică Nr. 9
(anul II, semestrul IV)

Tema: Anatomia nervului trigemen.

1. Nervul maxilar, originea, traiectul, ramurile eferente, teritoriul

enervaţiei.

Nervul maxilar (latină Nervus maxillaris) este una dintre cele

trei ramuri ale nervului cranian trigemen și transmite doar
informații senzitive. Acesta strabate gaura rotunda, trece prin fosa
pterigopalatina (N. z., N. d. superopost.), intra in orbita prin
fisura orbitala inferioara, trece prin santul suborbital unde
devine N. infraorbital, si iese prin gaura suborbitala. Teritoriul
enervatiei sunt molarii sup. (in afara de radacina meziovestib. a
primului molar), osul maxilar, procesul alveolar si mucoasa
sinusului maxilar, gingia vestibulara din regiunea molara,
frontalii de pe o hemiarcada.
pleoapa inferioară

aripa nazală

 regiunea malară

regiunea temporală anterioară

 buza superioară

 mucoasa gingiilor superioare

 palatul dur

dinţii superiori
2. Nervul pterigoidian şi ramul sfenopalatin cu eferentele sale: nazalii
superiori, nazopalatin, palatin anterior, palatinii mici şi accesorii.

3. Nervii alveolari superiori şi posteriori, superior şi mijlociu,

superior şi anterior. Origine, traiect, teritoriul enervat.

4. Nervul mandibular. Traiect, teritoriul enervat, ramurile eferente.

Nervul bucal, lingual şi auriculo-temporal.

Nervul auriculotemporal este o ramură a nervului mandibular,

care are un traseu comun cu artera si vena temporala superficială,
şi asigura inervarea senzoriala pentru diferite zone situate pe
partea laterală a capului.

5. Nervul alveolar inferior. Traiect, teritoriul enervat, ramurile

(nervul milohioidian şi al burţii anterioare a digastricului, nervul incisiv şi
mentonier).

Nervul alveolar inferior (NAI) este ram al nervului mandibular (al 3-lea ram al
nervului trigemen). Inainte de a intra in gaura mandibulara, NAI trimite un ram
motor, nervul milohioidian.

De la trecerea prin gaura mandibulara, NAI intra in canalul mandibular alaturi de

artera si vena cu acelasi nume, alcatuind MVN alveolar inferior, urmarind un
traiect spre anterior si inferior in interiorul mandibulei . Din canalul mandibular,
NAI trimite ramuri senzitive pentru dintii inferiori.