Catedra chirurgie OMF și implantologie

orală “Arsenie Guțan”

Tema: Caracteristica clinica generala si locala a flegmoanelor: Hemifacial, Panseului

Bucal si Cervical. Terapia intensive a blonavilor cu afectiuni inflamatorii

Selectia anestezicilor si metodelor de anestezie

Anestezia (din greacă  αισθησις) reprezintă un procedeu medical de diminuare sau de suprimare temporară ,
completă sau parțială , a sensibilită ții corpului la dureri, realizat prin agenți fizici sau chimici. 
Anestezicul resprezinta o substanta medicamentoasa utilizata pentru inducerea anesteziei, acționând prin
inhibiția reversibilă a SNC. Solutia anestezica contine: substanta anestezica, vasoconstrictor si uneori subs,
adjuvante.
Proprietatile unui anestezic ideal:
o Actiune selective asupra tesutului nervos
o Putere anestezica suficienta
o Revesibilitate complete
o Toxicitate redusa
o Sa nu fie iritant pentru tesuturi si sa nu produca reactie locala secundara
o Sa actionize rapid si intr-un timp suficient
o Sa nu determine reactii alergice
o Sa fie stabil in solutie
o Sa poata fi sterilizat prin caldura
Alegerea substantelor anestezice si a metodelor de anestezie se face in raport cu:
o varsta
o starea generala si psihica a pacientului
o natura si durata probabila a interventiei
o modificarile patologice locale
o locul unde se intervine
o conditiile de dotare tehnica, competenta si experienta a cadrelor care administreaza anestezia
o preferintele personale
Toate aceste informatii se colecteaza in timpul examenului pacientului in cadrul asistentei preanestezice.
Obiectivele de realizare:
1. Aprecierea diagnosticului chirurgical şi volumului eventualei intervenţii chirurgicale.
2. Informarea pacientului referitor la anestezia pentru intervenţia chirurgicală (fişa de informare a
pacientului) şi completarea chestionarului preanestezic. Pregatirea psihica.
3. Evaluarea anamnezei pacientului.
4. Examenul obiectiv al pacientului.
5. Evaluarea minimului standard a datelor paraclinice: ECG, Radiografia cutiei toracice, analiza generală a
sângelui şi a urinei, analiza biochimică a sângelui (glicemia, ureea, creatinina, bilirubina, ALAT, ASAT,
fibrinogenul, indicele protrombinic), grupa şi Rh-factorul sanguin.
6. Coordonarea activită ţilor de examinare şi corecţie a bolnavului cu tare pulmonare, cardiace, endocrine,
hepatorenale sau cu dereglă ri patologice în investigaţiile standard, prin solicitarea consultului internistului,
cardiologului, endocrinologului, neurologului la pacienţii cu respectivele coexistenţe patologice. În cazuri
indicate se recomandă efectuarea examenelor paraclinice specifice problemei vizate.
7. Pregatirea medicamnetoasa (premedicatia) care este obligatorie la copii, pacienti emotive, anxiosi, cu
reflexe exagerate, hipersalivatie, interventii stomatologice mai ample, la bolnavii cu dureri etc.
Clasificare:
o Anestezia Generala:
1. Analgezie generala:
 Analgezie relativa
 Autoanalgezie
 Sedare constienta i/v
 Neuroleptanalgezie
2. Anestezie gen. de scurta durata:
 Inhalatorie:
 Pe masca(ambulator si spital)
 Prin intubatie(spital)
 I/v
 Mixta
 Anstezie disociativa i/m sau i/v

3. Anestezie gen. de durata (conditii de spital):

 Anestezie balansata cu intubatie
 Neuroleptanestezie
o Anestezia Loco-regionala:
1. Locala:
 Prin refrigeratie
 De contact
 Prin injectie:
 Infiltratie locala
 Infiltratie la distanta (prin baraj)
 Plexala (infiltratia plexului dentar)
 Intrapapilara si intraligamentara
2. Regionala:
 Tronculara periferica
 Tronculara bazala
 Prin acupunctura

Anestezia generala se foloseste atat in spital cat si in cabinetul stomatologic. Ea constituie metoda de
electie pentru pacientii cecooperanti, copii, bolnavi excitati psihomotor, etilici, epileptic, alergici la
anestezice locale, in infectii acute, pentru interventii ce comporta timpi durerosi ce nu pot fi evitati prin
ALR, si in toate interventiile laborioase de chirurgie maxilo-faciala.
In stomatologie si chirurgia OMF AG prezinta multiple elemente de dificultate si risc specifice acestui
teritoriu datorita: zonelor reflexogene mai numeroase in teritoriul OMF care expun pacientul la declansarea
uncor reflexe nocive, dezvoltarii unor procese patologice (tumori, supuratii) in raporturi stranse cu caile
aeriene superioare, limitarii sau imposibilitatile deschiderii gurii, dificultati de mentinere a permeaibiltatii
cailor respiratrii care risca sa fie blocate in timpul unr interventii ptin secretii, sange, corpi straini.
Substantele anestezice generale:
o Volatile:
1. Dietileterul
2. Divinileterul
3. Halothanul
4. Penthran
o Gazoase
1. Protoxidul de azot (N2O)
2. Ciclopropanul
o Intravenoase
1. Penthotal
 2. Brevital
3. Hidroxidiona
4. Propanididul
5. Ciclohexilamina (ketamina)
o Intrarectale
1. Tribrometanol (rectanol)
2. Cloral hidrat
3. Penthotal
Căi si tehnici de administrare:
o Calea inhalatorie
o Calea i/v
o Calea intrarectala – utilizata rar, doar la copii
o Calea i/m – utilizata des la copii, pentru interventii de scurta durata.

Anestezia loco-regionala detine majoritatea indicatiilor in practica curenta din cabinetul stomatologic
atat pentru executarea interventiilor chirurgicale buco-dentare, cat si a unor tratamente odontale, parodontale
si protetice. Asociata cu o buna premedicatie sau sedare constienta, ALR poate oferi condtii bune de lucru si
in chirurgia maxilo-faciala.
Substante anestezice:
o De contact:
 Solutii – tetracaina 1-2%, xilina 5-10%, benzocaine, cocaina (5%-examinari, 10%-interventii)
 Paste analgezice – unguenta de xilina 5%, contralgin
 Comprimate analgezice pe baza de benzocaine
 Spray-uri – gingicain, xylestezin
o Injectabile:
 Esteri:
 Novocaina(procaina) – toxicitate redusa, actiune vasodilatatoare, nu strabate mucoasa,
contraindicate pacientilor alergici. Doza maxima – 0,8-1 g. Pentru A Infiltrativa– 0,5-
1%; pentru AT-2%. Se instaleaza in 5-10 min. Dureaza o ora.
 Tetracaina
 Oxiprocaina
 Hostacaina
 Amide:
 Lidocaina(xilina)- toxicitate inalta, putere anestezica mare. AI- 0,5-1%, AT- 2%.
Doza maxima – 500 mg. Se instaleaza in 3-4 min si dureaza 2-3h.
 Mepivacaina – mai putin toxic, fara effect vasodilatator, de lunga durata(asemanator
xilinei).
 Prilocaina(citanest) – instalare rapida, intensitate adecvata, toxicitate redusa, se poate
folosi fara vasoconstrictor.

In cazul Flegmoanelor indicatiile anesteziei sunt mult mai precaute luand in considreatie starea generala a
pacietului care este foarte grava si extinderea procesului.
Pentru tratarea:
o Flegmonului planseului bucal, in cazurile severe cu stare toxica accentuate, se prefera anestezia
prin inflitratie cu xilina 1% , de-a lungul liniei de inciie. Blonavii ale caror stare generala nu este
profund alterata, se poate administra, cu prudenta AG de scurta durata (inhalatorie prin masca)
existand pericolul accidentelor asfixice acute (edem al glotei, spasm laringian, asfixie toxica).
Intubatia endotraheala este greu de realizat, datorita edemului structurilor faringiene. Se poate
recurge la traheostomie.
o Felgmonul Hemifacial, este necesara o AG, chiar de scurta durata, intrucat adeseori sunt
necesare mai multe incizii si este dificil sa se faca infiltratii locale (edem voluminos).
o Flegmonul Cervical se indica AG prin intubatie nazo-faringiana sau endotraheala. Este unul din
cele mai grace forme de flegmon, deaceea anestezia prezinta un risc major si trebuie aleasa in
corelatie cu medicul anesteziolog si reanimatolog.