• TEHNICI DE

ANESTEZIE LOCO-
REGIONALA

Şef lucr.dr.Smaranda Nazarie

• Există trei tipuri de tehnici anestezice,
dintre care o vom alege pe cea mai potrivită
fiecărui caz;
– anestezia locală şi loco-regională;
– anestezia, generală;
– tehnici alternative de anestezie.
I. Anestezia locală şi loco-regională
Se bazează pe suprimarea percepţiei sau.
transmiterii influxurilor dureroase prin
fibrele nervoase periferice .
In stomatologie se pot folosi:
1. Anestezia locală.
2. Anestezia loco-regională
1. Anestezia locală:
• anestezia, superficială de contact (topică);
• anestezia, prin, refrigeraţie;
• anestezia, locală prin infiltraţie;
– plexală (periapicală);
– submucoasă sau subcutanată;
– intraligamentară;
– intraseptală.
2. Anestezia loco-regională:
·anestezia loco-regională de contact (prin
imbibiţie);

· anestezia loco-regională prin infiltraţie:

- tronculară periferică;
- tronculară bazală;
- ganglionară
Avantajele tehnicilor de anestezie locală şi
loco-regională :
• sunt uşor de aplicat: de către orice medic stomatolog;
• pot fi utilizate în condiţii de ambulator;
• permit colaborarea cu pacientul;
• oferă o linişte operatorie suficientă;
– dacă se respectă indicaţiile şi dozele substanţelor anestezice
folosite, riscul accidentelor postanestezice este redus;
• după finalizarea tratamentului, pacientul îşi poate relua
activitatea chiar dacă efectul anesteziei persită încă un
timp
II. Anestezia generală
• Se bazează pe suprimarea percepţiei durerii.
Mult mai rar utilizate în practica
stomatologică, tehnicile de anestezie
generală se recomandă în următoarele
situaţii:
• Indicaţii impuse de terenul pacientului:
– copii cu care mu se poate colabora;
– bolnavi psihici;
– unele afecţiuni generale;
– contraindicaţii ale anesteziei locale.
• Indicaţii legate de tipul intervenţiei:
– intervenţii mai ample, care ar necesita o cantitate prea
mare de anestezic local (ex.: extracţii în mai multe
cadrane într-o singură şedinţă);
– intervenţii chirurgicale majore, de lungă durată şi mare
complexitate: exereza tumorilor, deschiderea
supuraţiilor din lojile profunde, tratamentul leziunilor
traumatice severe etc.
• Anestezia generală se administrează de
specialişti în anestezie-reanimare, în
condiţii de spitalizare şi în prezenţa unei
dotări specifice corespunzătoare (aparatură,
monitorizarea funcţiilor vitale, sursa de
oxigen etc.)
III. Tehnicile alternative de anestezie
• Tehnicile alternative de anestezie, cum ar fi:
hipnoza, analgezia prin acupunctura,
audioanestezia etc, se folosesc mult mai
rar, în cazurile în care atât anestezia, locală
cât şi cea generală sunt contraindicate.

• Necesită o pregătire specială a celui care le

aplică şi de regulă o dotare specifică.
• Deşi cei care le folosesc precizează că
rezultatele obţinute sunt bune, aceste tehnici nu
au intrat în utilizarea curentă.
 PREGĂTIREA NECESARE ÎNAINTEA
UNEI ANESTEZII LOCALE?

1. Examinarea locală şi generalaă a

pacientului
2. Pregătirea instrumentarului
3. Pregătirea fiolelor (carpule) cu anestezic
4. Pregătirea pacientului şi a câmpului
operator
• TEHNICA ANESTEZIEI TOPICE (DE
CONTACT)
- Constă în aplicarea substanţei anestezice pe
suprafaţa mucoasei.
- Aceasta străbate mucoasa şi acţionează
asupra terminaţiilor nervilor senzitivi.
Indicaţii:
În intervenţii de scurtă durată şi de mică
profunzime (incizii abcese superficiale,
extracţii dinţi temporari, suprimarea reflexului
de vomă etc.
Substanţe:
– Xilină (lignocaină etc.) soluţie 5% sau aerosoli;
– Prilocaină 4%;
– Amethocaină;
– Benzocaină etc.
• Procedee de aplicare a substanţei
anestezice:
– prin badijonare cu un tampon sau compresă;
-prin pulverizare
• TEHNICI DE ANESTEZIE PRIN
INFILTRAŢIE LOCALĂ:
I. Anestezia plexală
II. Anestezia prin infiltraţie directă
III. Anestezia prin infiltraţie la distanţă sau
sau de „baraj”
 • TEHNICI DE
ANESTEZIE PRIN
INFILTRAŢIE
LOCALĂ:

I. Anestezia plexală
II. Anestezia prin infiltraţie directă
III. Anestezia prin infiltraţie la distanţă sau
sau de „baraj”
Instrumentarul pentru anestezia loco-
regională

Instrumentar de consultaţie
Tipuri de ace
• Se utilizează ace sterile de unică folosinţă
• Pacientul corect poziţionat pe scaunul
stomatologic
• Antiseptizarea locului de puncţie
• Poziţionarea corectă a mâinii stângi
• Nu se atinge cu acul decât locul puncţiei
• Acul se introduce cu bizoul spre os
• Aspiraţie obligatorie
• Injectare lentă a anestezicului
• Pacientul se ţine sub supravegere
 AVANTAJELE
ANESTEZIEI LOCO-
REGIONALE

• Acţiunea anestezicului este limitată la

structurile pe care se intervine, fără a
influenţa teritorii prea întinse şi fără risc de
accidente toxice generale grave.
• Administrarea este uşoară având o tehnică
simplă şi precisă; nu necesită aparatură
complicată, anestezist şi nici personal
ajutător suplimentar.
• Deoarece nu necesită pregătiri
speciale preanestezice, supraveghere
îndelungată sau îngrijiri deosebite
postanestezice, se poate folosi cu
rezultate foarte bune în condiţii de
ambulator.
• Pacienţii pot părăsi imediat sala de
intervenţie, reluându-şi în scurt timp
activitatea normală.
• Nu suprimă reflexele protectoare(de tuse
şi înghiţire), deci evită pericolul
pătrunderii de sânge, secreţii, corpi străini
în căile respiratorii superioare.
• Expune la cele mai puţine riscuri vitale.
• Poate fi potenţializată printr-o
premedicaţie corespunzătoare sau
precedată de sedare conştientă.
 Anestezia loco-regională potenţată reprezintă
metoda cea mai fiziologică de anestezie şi are
cele mai largi indicaţii pentru majoritatea
intervenţiilor stomatologice:
• asupra dinţilor, parodonţiului şi osului
alveolar
• într-o serie de operaţii mai întinse asupra
părţilor moi ale feţei şi gâtului, asupra oaselor
maxilare, sinusului maxilar etc.
Nu are CONTRAINDICAŢII absolute , dar se
ţine seama de:
 Metode de anestezie
utilizate în stomatologie şi
chirurgia oro-maxilo-facială
 Anestezie loco-
Anestezie regională Metode
generală intermediare
Anestezie Anestezie
locală regională

Analgezia Prin
Neuroleptanalgezie
generală refrigeraţie
Anestezie
generală De contact Tronculară
de scurtă durată periferică
Sedare conştientă
Anestezie
generală Prin
injecţie
de durată
 CLASIFICAREA METODELOR DE
ANESTEZIE LOCO-REGIONALĂ

1. ANESTEZIA LOCALĂ (TERMINALĂ)

• prin refrigeraţie
• de contact
• prin infiltraţie locală:
– infiltraţie la distanţă ("prin baraj")
– intradermică
– subcutană ‘’în straturi’’
– plexală
– intrapapilară şi intraligamentară
 Anestezia locală prin refrigeratie
• Este una dintre cele mai vechi metode de
anestezie
• S-a dezvoltat odată cu apariţia Kelenului
(clorura de etil)
• În contact cu ţesuturile Kelenul se volatilizează
şi produce o răcire a acestora cu 3º-5º C
• Se produce astfel congelarea stratului
superficial şi suprimarea sensibilităţii
dureroase
 Indicaţii

• Incizia abceselor superficiale

• Extracţia dinţilor temporari sau
parodontotici

Dezavantaje
Este de scurtă durată (1min), şi de proastă
calitate
 Anestezia locală de
contact
Se bazează pe permeabilitatea mucoasei
pentru substanţele anestezice.
Concentraţia anestezicului este :
- 5-10%(xilină),
- 2%(tetracaină),
- 14%(benzocaină)

• Anestezia locală prin badijonare

• Anestezia locală prin pulverizare
Indicaţii :
- intervenţii pe fibromucoasa gingivală

- suprimarea reflexului de vomă

- extracţia dinţilor temporari

Se utilizează şi pentru anestezia nervilor superficiali( anestezia

prin îmbibiţie):

Anestezia nervului lingual

Anestezia nervului nazopalatin (procedeul Escat)
Durata anesteziei este de la 10-15min până la 45-60min
• Consta in injectarea Anestezia locală prin
soluţiei intratisular infiltraţie
şi blocarea
receptorilor
periferici.
• Se obţine
suprimarea
sensibilităţii
dureroase într-un
teritoriu limitat
1.Anestezia prin infiltratie Anestezia locală
la distanta (“prin baraj”) prin infiltraţie
sau intradermică
2.Anestezia subcutană ’’în
straturi’’
3.Anestezia submucoasă
 4.Anestezia
paraapicală
supraperiostală
(plexală)

• Blocarea anestezică a plexului nervos, în grosimea

procesului alveolar
• Aria anesteziată: periostul, osul, mucoasa
vestibulară, 1- 2 dinţi vecini
• Puncţia se face în mucoasă mobilă, fară inţeparea
periostului, în jurul apexului
 Indicaţii:

• Extracţii dentare
• Rezecţii apicale
• Inserarea implanturilor dentare
• Intervenţii chirurgicale parodontale
• Extirpări de tumori gingivale
 5.Anestezia intrapapilară şi intraligamentară

Avantaje :
- localizată la un singur dinte
- se instalează rapid(25-45 sec)
- cantitate redusă de
anestezic(0,20ml)
- lipsa anesteziei la părţile moi
-Anestezia
tronculară:
tronculară periferică
tronculară bazală
ganglionară
• tronculară periferică (frecvent utilizată în
stomatologie).
• ganglionară (înlocuită azi cu anestezia
generală).
Anestezicul este depus în contact sau chiar
în ganglionul Gasser.
 Arcada
superioară: 1. nervii alveolari
superiori si posteriori
2. nervul infraorbitar
3. nervul nazo-palatin
4. nervul palatin anterior
(mare palatin)
 ANESTEZIA LA GAURA
INFRAORBITARĂ (n. infraorbitar)
 INDICAŢII:
• Intervenţii dento-alveolare la grupul
incisivo-canin
• Intervenţii chirurgicale pe părţile moi
(pleoapa inferioară, aripa nasului, hemibuzei
superioare si regiunii geniene superioare) şi
peretele anterior al sinusului maxilar
 Gaura infraorbitară
repere: • 6-8 mm sub rebordul orbitar
inferior
• la unirea a 2/3 externe cu
1/3 interne a marginii
infraorbitare
• 5 mm intern de linia medio-
pupilara
• verticala dusă printre cei doi
premolari superiori
• verticala dusă prin gaura
supraorbitară şi gaura
mentonieră
 Tehnica
intraorală:
• Indexul mâinii
stângi va repera
gaura
infraorbitară iar
cu police se vor
ridica părţile moi
• Puncţia se
realizează
deasupra şi lateral
de rădăcina
caninului, în
mucoasă mobilă
• Direcţia acului: în
sus, înapoi şi în
afară pătrunzând
în canal 6-10mm
• Este o anestezie
intracanaliculară,
perinervoasă
 Tehnica
cutanată:
• Puncţia anestezică
se practică medial
şi inferior de
gaura
infraorbitară, în
dreptul aripii
nasului
• Acul are aceiaşi
direcţie şi
pătrunde în canal
0,5-1cm
 Anestezia la tuberozitate
(n.alveolari supero-posteriori)
 Indicaţii:
• Anestezia fibromucoasei vestibulare
distal de creasta zigomato-alveolară
• Peretelui posterior al sinusului maxilar
si mucoasei acestuia
• Molarii superiori cu osul alveolar
1.Prezenţa unor procese tumorale sau
inflamatorii retrotubetozitar
2.La pacienţii cu risc hemoragic
 REPERE:
Tehnica intraorală: • Creasta zigomato-
alveolară
• Radăcina mezio-
vestibulară a
molarului doi
• Versantul postero-
extern al
tuberozităţii
maxilare
• Planul de ocluzie al
molarilor superiori
• Părţile moi labio-geniene se îndepărtează cu
indexul sau policele mâinii stângi
• Puncţia se realizează în mucoasă mobilă deasupra
rădăcinii molarului doi, acul are o direcţie în sus,
înapoi şi înăuntru
• În unghi de 45º, la o profunzime de 2-2,5 cm
• Se injectează 1,7-2ml
• Puncţia se face :
- înaintea marginii
anterioare a muşchiului
maseter
- sub marginea
inferioară a osului
zigomatic
- distal de creasta
zigomato-alveolară făra a
perfora mucoasa jugală
 Accidente:

• Înţeparea plexului venos

pterigoidian avînd ca
rezultat hematomul la
tuberozitate
Anestezia la gaura retroincisivă
(n.nazopalatin a lui Scarpa)
 INDICAŢII:
• Completarea anesteziei la gaura infraorbitară
• Anestezia fibromucoasei şi periostului din
1/3anteriară a bolţii palatine (de la linia
mediană la canin)
 • Gaura incisiva
REPERE: este situată pe linie
mediană imediat în
spatele incisivilor
centrali superiori,
acoperită de papila
incisivă
• La 0,5cm înapoia
şi deasupra
coletului incisivilor
centrali superiori
 Tehnica
intraorală:

• Se introduce un ac scurt şi subţire pe marginea papilei de partea

opusă zonei de anesteziat
• Acul are o direcţie în sus, înapoi şi înafară intând în canal 0,5cm
apoi se merge paralel cu axul incisivilor centrali,şi se introduce
0,25-0,50 ml soluţie.
Metode alternative de anestezie a n.
nazopalatin
• Procedeul Escat –
anestezia prin
imbibiţie a nervului
pe podeaua foselor
nazale
• Procedeul Hoffer –
anestezia prin
puncţie la nivelul
mucoasei nazale
Anestezia la gaura palatină
posterioară (n.mare palatin)
Indicaţii:
• Completează anestezia la tuberozitate
• Anestezia fibromucoasei palatine în 2/3
posterioare corespunzătoare premolarilor si
molarilor
 • Ultimul molar la 1cm
Repere: deasupra coletului
• la 0,5 cm înaintea
marginii posterioară
a palatului dur
• la1cm înaintea
cârligului aripii

interne a apofizei
pterigoide
 • Se foloseşte un ac lung
Tehnică: care va fi dirijat în sus,
înafară şi înapoi,
seringa se află la
comisura opusă
• Puncţia se face în şanţul
palatin în dreptul
molarului doi
• Nu se urmăreşte
intrarea acului în canal,
se injectează 0,5ml
 Anestezia prin infiltraţie a mucoasei
palatine:

• Când se intervine pe o arie redusă de

fibromucoasă
• Puncţia se efectuează la 1cm de marginea
gingivală, acul fiind ţinut perpendicular pe os
• Se injectează 0,30-0,50ml soluţie anestezică
ANESTEZIA LOCO-REGIONALĂ
LA MANDIBULĂ
 Anestezia la spina Spix:

• Este anestezia nervilor

alveolar inferior şi
lingual
Indicaţii:
• Intervenţii asupra osului, dinţilor şi
gingivomucoasei vestibulare pe o hemiarcadă
• Intervenţii pe părţile moi labiomentoniere
 Repere:
• planul de ocluzie al
molarilor inferiori
• creasta temporală a
ramului ascendent al
mandibulei,
• plica
pterigomandibulară
 Tehnică:
• Se palpează cu indexul mâinii stângi, pe patrea
dreaptă, sau cu policele, pe partea stîngă,
creasta temporală a mandibulei
• Se puncţionează între creasta temporală şi plica
pterigomandibulară
• La 1cm deasupra planului de ocluzie a molarilor
inferiori la pacient dentat sau 1,5 cm la
pacientul edentat
• Acul are o direcţie sagitală
antero-posterior, iar corpul
seringii este paralel cu planul
de ocluzie
• Pe măsură ce se progresează
corpul seringii se deplasează
spre linia mediană sau spre
caninul şi premolarul de partea
opusă
• Se injectează la 1cm în
profunzime pentru nervul
lingual apoi la 1,5-2cm pentru
alveolarul inferior
 Tehnica Veisbrem

• Este anestezia la nivelul tuberozităţii

mandibulare a celor trei nervi ( bucal,
lingual şi alveolar inferior)
• Puncţia anestezică se practică la 0,5cm sub
planul de ocluzie a molarilor superiori. La
pacienţii edentaţi maxilar puncţia se face la
1,5cm sub creasta alveolară superioară
• Direcţia acului este
perpendiculară pe planul
mucos iar corpul seringii se
află în dreptul primului molar
de partea opusă
• Pătrunde 1,5cm şi se
injectează o primă cantitate
de anestezic pentru nervii
lingual şi alveolar inferior
• Se retrage acul 3-4mm şi se
injectează restul de soluţie
anestezică pentru nervul bucal
 Anestezia terminală a nervului bucal

• Completarea anesteziei la Spix pentru mucoasa

gingivoalveolară situată distal de premolarul
unu
• Puncţia anestezică se face în vestibulul bucal
inferior la nivelul apexului premolarului doi
• Acul se direcţionează spre posterior pînă la
molarul de minte
Anestezia nervului lingual în planşeul bucal
Indicaţii:

• Intervenţii asupra hemiplanşeului bucal

• Intervenţii asupra versantului lingual al
crestei alveolare
• Intervenţii asupra hemilimbii
 • Mucoasa
Repere: planşeului
bucal
• Şanţul
gingivo-
lingual
• Ultimul molar
 • Puncţia se realizează în şanţul
Tehnică: mandibulo-lingual dreptul ultimului
molar, la egală distanţă între
versantul lingual şi baza limbii

• Acul are o direcţie înapoi şi uşor

înafară spre os, pătrunzând submucos
aproximativ 1-2mm şi se lasă 0,5-
0,8ml soluţie anestezică
Anestezia la gaura mentonieră(n.
mentonier şi incisiv)
• Intervenţii asupra
dinţilor frontali de
partea anesteziată
• Intervenţii asupra
procesului alveolar
şi fibromucoasei
vestibulare
• Intervenţii pe
hemibuza inferioară
şi regiunea
mentonieră
 Repere:
• Gaura mentoniera este situata
pe faţa externă a corpului
mandibulei, între apexurile
celor doi premolari, la egală
distanţă între marginea bazilară
şi cea alveolară
• La edentaţi este situată la
jumătatea distanţei dintre
simfiza mentonieră şi marginra
anterioară a muşchiului
maseter
 Tehnică
• Puncţia se realizează în
mucoasă mobilă la nivelul
rădăcinii meziale a
primului molar
• Direcţia acului este oblică,
în jos, înăuntru şi înainte
pătunzând în gaura
mentonieră
• Se injectează 0,5-1ml
soluţie anestezică
ANALGEZIA REGIONALĂ

PRIN ACUPUNCTURĂ
SAU

ELECTROACUPUNCTURĂ
•ANALGEZIA
REGIONALĂ
PRIN
ACUPUNCTURA
se obţine prin
stimulare
periferică cu
ajutorul unor ace
introduse în
punctele de elecţie,
fiind necesară o
psihologie
specială,
colaborarea
pacientului,
încrederea totală
în succesul
metodei.
• Stimularea acelor
se poate face
– manual
– electric.
• Analgezia se
instalează în
aproximativ 15-30
minute.
• Electroacupunctura= metodă de acupunctură în care acul
primește impulsuri electric
Este o metodă terapeutică care constă în asocierea fizică a
acelor de acupunctură cu o acţiune specială realizată de
curentul electric procedeu modernizat prin multitudinea de
generatoare electrice şi frecvenţe folosite
Avantaje:
- poate înlocui manevrarea
prelungită a acelor
- permite reglarea cu
precizie a intensităţii
stimulului
- asigură realizarea unor
stimulări puternice
• Indicaţii:
• - în afecţiuni
algice în care
durerea are
caracter limitat
• - tratamentul unor
nevralgii şi
paralizii prin
acţiunea
analgezică şi
spasmolitică mult
mai puternică
decât în
acupuntură
• -femei însărcinate în I-ul şi al II-lea trimestru
de sarcină
• - pacienţi purtători de cardiostimulatoate,
pompe de insulină, proteze auditive
• - zonele cu afecţiuni inflamatorii sau
manifestări alergice
• - cardiopatie şi HTA cu valori mari peste
180/120 mmHg
• - stări de astenie avansată
• - stări infecţioase acute
• Ipoteza bioelectricã este susţinută pe baza
proprietăţilor bioelectrice ale meridianelor şi
punctelor de acupunctură.

• S-a cercetat nu numai activitatea bioelectrică a

întregului organism, cât mai ales activitatea
bioelectrică a meridianelor şi punctelor de
acupunctură.

• Întrucât meridianele şi punctele de acupunctură s-au

dovedit a nu avea un substrat anatomic anume,
încercările de a le integra activitatea lor bioelectrică
în ansamblul organismului nu au dus la rezultate
deosebit
Întrebări curs‫׃‬
1.Care sunt ramurile principale ale nervului
trigemen?
2.Ce reprezintă anestezia locală!
3.Care este tehnica anesteziei topice?
4. Care sunt avantajele anesteziei loco-regionale ?
5. Care sunt metode de anestezie
utilizate în stomatologie şi chirurgia oro-maxilo-
facială ?