ANESTEZIA

Regională

Elaborat :Maleș Dina

 Definitia anesteziei

• Societatea americana de anestezie(ASA) definește anestestezia ca fiind

disciplina care se ocupă de:

 evaluarea, pregătirea și consultarea pacienților în vederea anesteziei;

 oferirea asistenței și prevenției durerii în timpul și după operație sau după procedurile
terapeutice și de diagnosticare;
 monitorizarea pacienților în perioada pre-operatorie;
 diagnosticul şi tratamentul durerii acute și cronice.
 Tipuri de anestezie:

I. Anestezia generala
II. Anesteziile regionale:
1. Anestezia locala
2. Anestezia de nervi periferici
3. Anestezii de conducere:
a) Anestezia spinala
b) Anestezia peridurala
III.Asistarea anestezica monitorizata
 ANESTEZIILE REGIONALE

Anesteziile regionale sunt tehnici in care zona anesteziata este limitata la campul operator
(anestezie locala) sau la o regiune limitata a corpului.
Anesteziile regionale sunt indicate oricand sunt intrunite urmatoarele conditii:
- interventia chirurgicala se desfasoara intr-o zona ce poate fi anesteziata prin blocuri regionale;
- interventia chirurgicala nu presupune interferenta majora cu functii vitale;
- nu exista contraindicatii pentru anestezia regionala (tulburari de coagulare manifeste sau
tratament cu anticoagulante, infectie sau hematom la locul de injectare, deficit neurologic, etc);
- exista consimtamantul informat al pacientului;
- este necesara sau utila starea de constienta a pacientului (de exemplu, executarea de comenzi care
identifica un deficit motor).
• Droguri utilizate in anestezia regionala
Anestezicele locale sunt un grup de medicamente ce determina blocarea temporara a transmisiei nervoase
in proximitatea locului de administrare. Astfel apare pierderea sensibilitatii si motilitatii si simpaticoliza
pe o perioada limitata de timp si intr-o zona limitata a organismului. Acestea sunt utilizate pentru
inducerea anesteziei sau analgeziei regionale in variate tehnici de administrare:
-pulverizare pe suprafata mucoaselor,
-infiltratie in tesuturi,
-depunerea in proximitatea unui nerv periferic sau plex nervos,
-depunerea in proximitatea radacinilor sau trunchiurilor nervoase la origine,
-injectarea intravenoasa regionala,
-administrare unica – single shot – sau continua pe cateter.
 Din punct de vedere chimic exista doua grupe de anestezice locale:
• -amide: -Lidocaina • -esteri: -Cocaina
• -Prilocaina • -Procaina
• -Mepivacaina • -2-clorprocaina
• -Ropivacaina
• -Tetracaina
• -Bupivacaina
• -Benzocaina
• -Levobupivacaina
• -Etidocaina

Debutul si durata actiunii depind nu numai de anestezicul local folosit, ci si de tipul de bloc
utilizat (infiltratie , bloc de nerv periferic, bloc de conducere). Intensitatea blocului depinde in
primul rand de proprietatile fizico-chimice si comportamentul farmacocinetic al anestezicului
local, dar si de factori ce tin de pacient (varsta, particularitati de vascularizatie, etc.).
• Aditivii sunt substante care cresc activitatea anestezicelor locale.
-Adrenalina: are rolul de a prelungi durata blocului (prin scaderea absorbtiei sistemice) si cresterea intensitatii blocului.
-Alcalinizarea solutiei: scade intervalul de debut al blocului, creste profunzimea si intinderea blocului.
-Opioidele: actioneaza sinergic pentru a creste calitatea analgeziei.
-Agonistii alfa2-adrenergici: clonidina creste calitatea analgeziei; asocierea este utila in blocurile de conducere si
periferice.

1.ANESTEZIA LOCALA
Anestezia locala reprezinta anestezierea stricta a zonei operate. Este utilizata in interventii chirurgicale de
amploare mica, superficiale sau pentru facilitarea unor manevre diagnostice sau terapeutice. Poate fi:
a) Anestezie de contact (topica)
Este practicata prin aplicarea fie pe tegument a unor creme cu anestezic local (utilizate tot mai frecvent
pentru accesul venos perifericfara durere atat la copil cat si la adult), fie prin aplicarea pe mucoase a unei
solutii de anestezic local (cocaina 4%, lidocaina 2-4%)(endoscopii, ORL, oftalmologie, etc.).
b)Anestezie prin infiltratie
Este realizata prin infiltrarea anestezicului local in zona punctiei, inciziei, etc.

2.ANESTEZIA DE NERVI PERIFERICI

Reprezinta anestezierea zonei tributare unui nerv periferic sau tributare unui plex nervos prin aplicarea in
vecinatate a unui anestezic local.
Aceste tehnici au un remarcabil avant in interventiile chirurgicale ale extremitatilor. Mai mult, este un
interes crescand pentru blocurile de nervi periferici in defavoarea blocurilor de conducere datorita
restrangerii zonei anesteziate cu toate avantajele ce decurg de aici: doze mai mici de anestezic, riscuri si
complicatii mai mici, confort sporit, costuri mai mici, recuperare mai rapida a motilitatii , etc.
Sunt descrise numeroase tehnici de anestezie de nerv sau plex la nivelul extremitatii cefalice si gatului, la
nivelul membrului superior, la nivelul membrului inferior sau alt regiuni. Poate fi o tehnica single shot
(administrarea unei doze unice de anestezic) sau tehnica continua pe cateter.
3.ANESTEZII DE CONDUCERE
• Se mai numesc blocuri centrale, blocuri neuraxiale sau anestezii spinale pentru ca blocheaza transmisia
nervoasa prin administrarea anestezicului local in imediata vecinatate a maduvei spinarii.
In anesteziile spinale anestezicul local este administrat fie in lichidul cefalo-rahidian (anestezia subarahnoidiana
sau rahianestezia), fie in spatiul virtual peridural (anestezia peridurala).
Administrarea anestezicului poate fi in doza unica (single shot), fie in administrare repetata sau continua (pe cateter).
Anestezicul local scalda radacinile nervilor spinali si, prin blocarea canalelor de Na, blocheaza transmisia impulsului
nervos.
Nervii spinali contin fibre motorii si simpatice (radacinile anterioare) si fibre senzoriale si somatice (radacinile
posterioare). Intreruperea transmisiei in aceste fibre duce la bloc motor(paralizia musculaturii scheletice), bloc
senzorial (analgezie) si bloc simpatic.
Concomitenta blocului senzitiv si motor realizeaza conditii excelente pentru interventia chirurgicala.
• Indicatii
• Anesteziile spinale singure sunt utilizate in chirurgia abdomenului inferior, a
regiunii lombare, perineale si fesiere si in chirurgia membrelor inferioare.
• In combinatie cu anestezia generala anesteziile spinale pot fi utilizate in toate interventiile
chirurgicale de la gat in jos (chirurgie toracica, cardiaca, chirurgia abdomenului superior).
• Cea mai frecventa asociere este anestezia generala si anestezie peridurala. La copil (inclusiv la
nou-nascut) este frecventa utilizata combinatia anestezie generala + anestezie caudala (varianta
de anestezie peridurala efectuata prin hiatusul sacrat).
• Consimtamantul informat este o conditie obligatorie pentru tehnicile de anestezie spinala.
Refuzul pacientului este o contraindicatie absoluta.
• Contraindicatiile absolute ale anesteziilor spinale sunt: hipertensiunea intracraniana,
hipovolemia si stenoza aortica severa (risc de colaps cardio-respirator cu oprire cardio-
respiratorie), anomaliile de coagulare patologice sau induse (risc de hematom medular
compresiv) si infectia locala sau generala.
• Pacientul necooperant este o contraindicatie relativa, care uneori poate fi depasita prin pregatire
psihologica, sedare sau analgezie generala.
 BIBLIOGRAFIE
Ioana Grigoras, Anestezie si terapie intensiva. Principii de baza, 2007, Institutul European, Iasi