Ministerul Educației,Culturii și Cercetării al R.

Moldova
Colegiul ,,Iulia Hasdeu’’

Hiperactivitatea la copii
La Ludoterapie
Elaborat :Furtuna Ionela
Grupa:ASL 1821
Verificat:Chiciuc Tatiana
Planul prezentării :
 Caracteristici generale despre hiperactivitate
 Comportamentul copilului hiperactiv
 Recomandări de educare a copilului hiperactiv
 Caracteristici generale despre hiperactivitate
Hiperactivitatea desemnează un comportament exuberant şi uşor excitabil
asociat cu o activitate musculară excesivă. O persoană hiperactivă se poate
caracteriza prin reacţii emoţionale puternice, impulsivitate, agresivitate,
dificultăţi de concentrare şi sustinere a atenţiei, agitaţie psihomotorie,
vorbire in exces, dificultăţi in a desfăşura activităţi individuale de genul
lecturii unei cărţi.Există persoane care manifestă aceste trăsături in mod
natural, fără ca activismul lor crescut să fie dezadaptativ sau disfuncţional.
Cauze posibile ale hiperactivităţii:
 Plictiseala;  Deficit de atenţie;
 Supradotarea;  ADHD (deficit de atenţie asociat
 Conflicte psihice; cu hiperactivitate);
 Deficit de invăţare;
 Tulburări emoţionale;
 Anxietatea;
 Deficit de auz sau vedere;
 Depresia;
 Abuz sexual;
 Mediu familial conflictual;
 Tulburări tiroidiene;
 Pubertatea;
 Tulburări mintale;
 Alergii alimentare.
 Deficit de atenţie;
 Comportamentul copilului.
Este dificil de diagnosticat hiperactivitatea, deoarece trebuie să ţinem seamă de
mai multe criterii.
 Un criteriu important ţine de persoana care evaluează comportamentul,
deoarece ceea ce unii percep ca fiind excesiv, pentru alţii apare ca
normalitate. De exemplu, un profesor de sport sau un antrenor apreciază
energia fizică „inepuizabilă" a unui copil hiperactiv ca pe o cerinţă necesară
susţinerii unui efort fizic prelungit.
 Deloc de neglijat este criteriul conţinutului şi particularităţilor sarcinii pe
care un copil o realizează. De exemplu, in cazul pregătirii temelor, unui adult
i se pare mai problematic comportamentul „neastampărat" al copilului, decat
in cazul jocului liber.
 Un alt criteriu evaluează persistenţa în timp a comportamentului hiperactiv,
respectiv dacă se manifestă in toate activităţile pe care le desfăşoară copilul
sau numai în anumite perioade specifice (de exemplu, in timpul pauzelor, in
excursii).
 Hiperactivitatea este observabilă în primul rând de către părinţi şi educatori, iar
impresia generală este că persoanele din jur suferă mai mult de pe urma efectelor ei
negative decât copilul hiperactiv. În realitate, copilul este cel mai afectat în urma
interacţiunii cu ceilalţi, consecinţele constând în trăiri ale tristeţii, deprimării,
persecuţiei sau izolării. El poate întampina dificultăţi de relaţionare cu alţi copii, poate
încălca reguli şcolare privind disciplina şi rolul de elev şi poate primi adesea pedepse
nemeritate în raport cu responsabilitatea redusă pe care o poartă faţă de
comportamentul său hiperactiv.
 Recomandări:
 In educaţia oricărui copil este esenţial să-i orientăm resursele energetice în direcţii
constructive şi creative şi nicidecum să-i limităm sau să-i inhibăm manifestările spontane şi
naturale de explorare a mediului de viaţă. O soluţie eficace de „ardere" cu folos a energiei
este practicarea unui sport, a unui hobby sportiv (mersul pe bicicletă, role, dans sportiv, tenis
sau badmington, etc.) plimbarea, alergarea in parc sau, pur şi simplu, practicarea oricărui fel
de exercitiu fizic acasă.
 Amenajați un raft, o cutie, un spatiu pe care le puteți chiar şi denumi după inspirație (de
exemplu, Cutia Magică, Raftul Plictiselii, Spatiul Micului Artist) pe care să le dotati cu
creioane colorate, carioci, acuarele, cărti de desenat, plastilină, puzzle-uri, forme geometrice
de jucărie, montaje diverse sau orice alte obiecte de interes.
 Copilul hiperactiv se plictiseşte repede, iar mintea lui caută în permanentă stimuli noi şi
atractivi. În absența lor, el tinde să revină la vechile obiceiuri de care încercam să-l
dezvățăm. Imaginația dirijată poate scoate la iveală din copilul dvs. poveşti nebănuite,
surprinzătoare şi seducătoare pentru mintea noastră mult prea ancorată in concret, real,
logic, normat.
 Alegeți un loc confortabil din casă şi plecând de la jocul cu cateva jucării sau de la lectura
unei poveşti dintr-o carte cu poze sau de la răsfoirea unui album de poze sau picturi începeți
împreună cu copilul depănarea unei poveşti, unei călătorii imaginare etc.
 Copilul hiperactiv se dovedeşte greu de disciplinat, prin urmare este utilă adaptarea lui la un
program fix, bine structurat, rutinar în care vor alterna activitătile plăcute lui cu cele mai puțin
agreate (de exemplu, pregătirea temelor).
 Putem încerca să-l calmăm prin diverse modalitătâți: tehnica respirației profunde (inspirăm pe
nas, expiram pe gură), îi facem un mic masaj sau o baie cu spumă pentru a-l detensiona de
stresul de peste zi. Să nu uităm că stresul nu este exclusiv apanajul adulților.
 Alimentația este un aspect important în dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. Unele studii
relevă importanța deosebită pe care o are alimentația sănătoasă în cazul copilului hiperactiv.
 Este recomandabilă evitarea exceselor atât în privința dulciurilor, sucurilor, produselor fast-
food, cât şi a alimentelor cu un conținut semnificativ de coloranți şi aditivi.
 Observații personale
 Copilul hiperactiv nu este ca toți ceilalți.
 Este important ca părinții copiilor hiperactivi să posede anumite cunoștințe, educația
„intuitivă” poate face mult rău.  Un „copil hiperactiv” conține un depozit de sfaturi
bune de la profesioniști cu experiență.
 Psihologii și educatorii recomandă respectarea anumitor reguli în educația copiilor
hiperactivi.
a. Diferențiați ce este „nu” și ce este „posibil”.
b. Explicați ce este „bun” și ce este „rău”.
c. Dacă nu permiteți ceva, atunci toți adulții din familie ar trebui să respecte aceeași
poziție.
d. Arată răbdare, comunică cu copilul tău pe un ton calm.
e. Comportamentul impulsiv al părinților, de regulă, agravează situația.
 Concluzii
 Pot afirma că copii hiperactivi sunt copii care devin agitați datorită schimbărilor apărute
în viața lor (trecerea de la gradiniță la școală, schimbarea domiciliului, divorțul părinților)
sau datorită plictiselii sau lipsei de interes pentru activitatea pe care o desfășoara
(aranjarea jucăriilor, efectuarea temelor).
 Copilul hiperactiv are nevoie de un program echilibrat de activitate, relaxare și odihnă. 
 Este posibil ca hiperactivitatea copilului să se datoreze și unui consum mare de dulciuri.
De aceea, încercați să reduceți sau chiar să eliminați dulciurile din alimentație și să le
înlocuiți cu sucuri naturale sau gustări de fructe și legume.
Viața este o flacără ce se stinge
totdeauna, dar recapătă scânteie de
câte ori se naște un copil.