Analgezia

Semiologie chirurgicala
Dr. Danila Marius
• Din punct de vedere clinic analgezia se clasifica
dupa locul si modalitatea prin care substanta
anestezica intra in contact cu fibra nervoasa in:
 Anestezie in suprafata
 Anestezie prin infiltrarea straturilor
 Anestezie regionala
 Anestezie peridurala
 Anestezie rahidiana
 Anestezicele generale (narcoticele)

Sunt substanţe care provoacă deprimarea

funcţiilor Sistemul Nervos Central, manifestată
pentru dozele terapeutice prin:
• somn,
• analgezie,
• suprimarea reflexelor viscerale şi
• relaxarea musculaturii striate
• Analgezia consta în lipsa recepţionarii durerii
ca şi în blocarea reacţiilor motorii şi vegetative
la stimuli dureroşi. Se produce de asemenea
diminuarea activităţii reflexe şi relaxarea
musculaturii striate necesare în majoritatea
intervenţiilor chirurgicale
 Fazele anesteziei generale
Perioada de inducţie:
Se caracterizează prin:
• analgezie, amnezie, respiraţie neregulată, fenomene de
• excitaţie;
• deprimarea centrală este slabă, circulaţia şi respiraţia nu
• sunt afectate negativ;
• reflexul de clipire este prezent, bolnavul poate înghiţi.
• Pregătirea preoperatorie prin hipnotice şi sedative reduce excitaţia, pe când stimularea
externă o creşte.
În cadrul inducţiei se pot separa doua faze:
Faza de beţie (rausch) sau analgezie iniţială
• Se manifestă prin deprimarea progresivă a conştientei, bolnavul rămâne prezent în mediu,
(răspunde la întrebări). Pot apărea euforie, halucinaţii, de care bolnavul ulterior nu-şi aminteşte.
Percepţia senzorială este păstrată dar sensibilitatea dureroasă este redusă. Există un grad variabil
de amnezie.
Faza de excitaţie sau delir
• Începe o dată cu pierderea conştiinţei. Apar fenomene de excitaţie psihomotorie:bolnavul tipa,
râde, cânta, vorbeşte necontrolat.Tonusul muscular este crescut (spasme), amnezia este totală,
presiune arterială uşor crescută, pulsul frecvent, respiraţia este rapidă şi neregulată. Pupilele pot
fi dilatate.Durata acestei faze este bine să fie cât mai scurtă.
• Perioada de anestezie generală propriu-zisă
Este caracterizată prin somnul anestezic, din care bolnavul nu poate fi trezit prin stimuli
externi. Analgezia este completă, celelalte percepţii senzoriale sunt abolite, respiraţia
este deprimată, tensiunea arterială slabă. Pentru a evita o deprimare centrală prea
puternică, intervenţiile se efectuează în mod obişnuit la începutul acestei perioade,
completând anestezia cu alte mijloace adjuvante. Simptomele anesteziei generale
evoluează în trei faze:
Faza de somn superficial
Se caracterizează prin somn liniştit, analgezie bună, tonus normal al musculaturii,
reflexe spinale prezente.
Faza de somn profund
• Dispar treptat reflexele şi se relaxează musculatura, creşte amplitudinea mişcărilor
respiratorii şi scade frecvenţa lor, presiunea arterială poate scădea.
Faza de alarmă
• Se manifestă prin deprimarea progresivă şi marcată a respiraţiei şi
hipotensiune severă.
Perioada toxică sau de apnee se caracterizează
prin
• deprimare puternică până la oprire totală a
respiraţiei, colaps, oprirea inimii.
• Alegerea anestezicului şi combinaţiilor
adjuvante trebuie aleasa în aşa fel încât să nu
se ajungă în această fază
ANESTEZIA LOCALĂ
 ANESTEZICELE LOCALE

Sunt substanţe care prin acţiunea locală asupra formaţiunilor nervoase

determina pierderea reversibilă a senzaţiei dureroase.
Structura chimică a anestezicelor locale:
Substanţele folosite conţin o grupare amino 6-9 NH 2 separate printr-o
catenă de 6 – 9 atomi de carbon; 4 – 5 atomi de carbon. Ambele forme
contribuie la închiderea canalelor de sodiu. După natura catenei de legătură a
celor două grupări, anestezicele locale pot fi amide sau esteri.
Proprietăţile fizico – chimice ale anestezicelor locale:
Se folosesc sub formă de săruri solubile în apă frecvent clorhidraţi în
soluţiile stabile, uşor acide.
• Intensitatea anesteziei locale depinde de:
• anestezicul folosit;
• concentraţia şi volumul soluţiei;
• calea de administrare.
Anestezia locală permite:
• intervenţii chirurgicale mici de scurtă durată şi unele manevre
endoscopice;
• calmarea temporară a unor dureri localizate;
• nu influenţează starea de conştientă şi nici funcţiile vitale.
Anestezicele locale acţionează asupra elementelor nervoase: neuroni
şi fibre nervoase.

După calea de administrare anestezia locală poate fi:

• 3.1. Anestezie de suprafaţă sau de contact
• 3.2. Anestezie prin infiltraţie
• 3.3. Anestezie de conducere sau regională.
 Anestezia de suprafaţă
• sau de contact presupune aplicarea
anestezicului local direct pe piele sau mucoase.
• Pielea intactă face ca anestezicele locale să fie
ineficace. Nu pătrund la terminaţiile nervoase.
În cazul leziunilor cutanate anestezicul îşi va
face efectul.
• Mucoasele ex: bucala, faringiana, etc. permit
difuzarea rapidă a anestezicelor la terminaţiile
nervoase senzitive.
 Anestezia prin infiltraţie
• consta în infiltrarea directă cu soluţie de
anestezic local a terminaţiilor nervoase
periferice, perilezional (intradermic, subcutan,
intrafascial, intramuscular, etc.);
 Anestezia de conducere sau regionala
• realizează o abolire totală a impulsurilor nociceptive de la
o regiune a corpului prin întreruperea temporară a
conductibilităţii nervilor senzoriali.
• În doze mici anestezia locală blochează fibrele simpatice,
în concentraţii medii fibrele senzitive, iar în concentraţii
mari şi fibrele motorii determinând paralizie motorie la 4
– 5 segmente spinale sub zona anesteziei senzitive.
• Asocierea de substanţe vasoconstrictoare de regulă
adrenalina prelungeşte durata anesteziei locale;
diminuează antrenarea anestezicului în circulaţia
sistemica.
Anestezia locoregională cuprinde următoarele tipuri particulare:
bloc nervos: tehnica de realizare a analgeziei regionale prin injectare
directă în jurul nervului ce inervează regiunea interesată:
• bloc al plexului brahial (abord cervical, supraclavicular sau
• axilar),
• bloc al nervilor digitali (anestezie Aubert),
• bloc al nervului sciatic,
• bloc al plexului lombar (N. femural, obturator, femurocutan
• lateral),
• bloc al nervilor intercostali,
• bloc spinal (rahianestezie),
• bloc epidural (peridural, extratecal);
Reguli ce trebuie respectate în anestezia locoregională:

• indicaţie corectă a tehnicii anestezice („fiecărei intervenţii

chirurgicale i se potriveşte o anumită anestezie”),
• nedepăşire a dozelor recomandate,
• folosirea celei mai slabe concentraţii şi a celui mai mic volum de
anestezic,
• aspiraţie obligatorie înainte de injectare,
• monitorizare permanentă a bolnavului de către o persoană competenţa,
• injectare cu viteza lentă, sub contact verbal permanent cu bolnavul
• respectare a baremurilor de dotare materială şi medicamentoasa pentru
tratamentul reacţiilor adverse,
• asigurare a personalului competent,
• evitare a unei premedicaţii puternice cu barbiturice
 Anestezia peridurala
• Introducerea unei substante anestezice in spatiul peridural
(spatiul situat intre dura mater si canalul rahidian) care se va fixa
pe nervii rahidieni.
• Se poate efectua intre primele vertebre lombare sau toracice
(peridurala inalta) sau pe cale sacrata (peridurala joasa sau
epidurala)
• Dureaza 2-3 ore si da o buna relaxare musculara fara a avea
neajunsurile rahianestziei
• Pe acul de punctie se poate introduce un cateter care se lasa pe
loc si se injecteasa la cate 3-4 ore cate 8-10 ml de substanta
anestezica in tratarea durerilor postoperatorii sau in afectiuni
neoplazice (peridurala prelungita discontinua)