ANESTEZIA GENERALĂ

Anestezia reprezintă pierderea tuturor senzațiilor și reacțiilor față de mediul înconjurător sau
totalitatea mijloacelor farmacologice și tehnice care permit bolnavului să suporte actul chirugical.
Anestezia generala (anestezie totala) este unul dintre tipurile de anestezie necesar pentru
desfașurarea actului medical chirurgical. Anestezia generala reprezinta cea mai complexa și
completa forma de anestezie.
Anestezia generala se bazeaza pe 4 principii ce acționeaza simultan :
 hipnoza (somn) - starea de inconștienta pe care pacientul o are in timpul anesteziei
generale;
 anxioliza si amnezie - starea de neliniste sau teama pe care unii pacienti o au inaintea
operatiei va fi mult diminuata. Pacientii vor avea pierderi de memorie ce privesc doar
timpul petrecut in sala de operatie, fara a avea afecta memoria de fond;
 analgezie (lipsa durerii) - in timpul interventiei chirurgicale pacientul nu va percepe stimulul
dureros;
 relaxare musculara - inainte de inceperea operatiei se instituie paralizia medicamentoasa a
musculaturii, reversibila in totalitate la sfarsitul operatiei. Paralizia faciliteaza actul
chirurgical in sine dar si controlul asupra functiei respiratorii prin ventilatie mecanica.

Anestezia generala utilizeaza, de obicei, o combinatie de medicamente anestezice.

Un anestezist este un medic special instruit, specializat in anestezie. In timp ce te afli sub
anestezie, anestezistul monitorizeaza functiile vitale ale corpului. In timpul interventiei chirurgicale,
echipa de anestezie utilizeaza o serie de echipamente tehnico-medicale pentru a verifica :
 respiratia;
 temperatura;
 ritmul cardiac;
 presiunea sanguina;
 nivelul de oxigen din sange;
 nivelul fluidelor.
Pregatirea anesteziei generale
Pacientul se va intalni cu medicul si anestezistul inainte de operatie. Anestezistul se va informa
despre :
 afectiuni medicale de care sufera;
 medicamente care ii sunt administrate, inclusiv suplimente alimentare pe baza de plante;
 daca sufera de alergii, cum ar fi la oua, soia sau orice medicamente;
 daca fumeza, bea alcool sau consuma droguri recreationale;
 daca a avut vreodata o reactie la anestezie in timpul unei interventii chirurgicale anterioare.
Medicul ii va spune pacientului sa nu mananci sau sa bee altceva decat apa timp de aproximativ 8
ore inainte de operatie. Acest lucru se datoreaza faptului ca anestezia generala va relaxa muschii,
ceea ce poate face ca alimentele din stomac sa intre in plamani.
Poate fi necesar sa intrerupa administrarea unor medicamente cu o saptamana sau mai mult
inainte de interventia chirurgicala. Acestea includ medicamente si suplimente alimentare pe baza
de plante care pot produce sangerare, cum ar fi:
 aspirina;
 ginkgo biloba;
 sunatoare.

Exista o serie de motive pentru care anestezia generala poate fi aleasa in locul anesteziei locale.
Aceasta alegere depinde de 3 lucruri:
 varsta persoanei;
 starea generala de sanatate;
 preferinte personale.
Principalele motive pentru care se opteaza pentru anestezie generala sunt :
 procedura este probabil sa dureze mult timp;
 exista o probabilitate de pierdere semnificativa de sange;
 respiratia poate fi afectata, cum ar fi in timpul unei operatii toracice;
 procedura poate face pacientul sa se simta inconfortabil;
 pacientul poate fi tanar si poate avea dificultati in a ramane nemiscat.
Scopul anestezicului general este de a induce :
 analgezie sau eliminarea raspunsului natural la durere;
 amnezie sau pierderi de memorie;
 imobilitatea sau indepartarea reflexelor motorii;
  inconstienta;
 relaxarea musculaturii scheletice.
Medicul poate decide ca nu este alegerea potrivita pentru pacient, daca:
 interventia chirurgicala este minora;
 procedura afecteaza o mica parte a corpului.
Pentru aceste tipuri de proceduri, este posibil sa aiba nevoie de:
 anestezie locala. Acest lucru previne orice durere in zona interventiei chirurgicale, dar ramai
treaz;
 anestezie regionala. Acest lucru amorteste o suprafata mai mare a corpului tau, cum ar fi
picioarele tale, dar sta de asemenea treaz
Medicaţia folosită în anestezia generală
1. Droguri administrate pe cale inhalatorie:
 Gazoase: protoxid de azot;
 Volatile: halotan, izofluran, sevofluran, desfluran.
2. Droguri administrate pe cale intravenoasa:
 Hipnotice: tiopental, midazolam, propofol, ketamina, etomidat;
 Opioide: fentanyl, remifentanyl, sufentanyl, morfină.
 Relaxante musculare: Curare depolarizante: succinilcolina;
Anestezicele inhalatorii - sunt substanţe anestezice care se amestecă cu oxigenul în aparatul
anestezic, ajungând în pacient sub formă inhalatorie.
Evaluarea potenţei anestezicelor inhalatorii se face prin intermediul concentraţiei alveolare
minime (MAC) care reprezintă presiunea alveolară parţială minimă la care 50% dintre persoane nu
reacţionează la stimulul produs de incizia chirurgicală.
Anestezicele intravenoase

 Barbituricele - Tiopentalul sodic, metohexital - acţiune hipnotică prin inhibarea

conductanţei pentru ionii de clor la nivelul receptorilor pentru GABA (acidul gamma
aminobutiric) cu hiperpolarizarea consecutivă.
 Propofolul - hipnotic, este un anestezic intravenos folosit pe scară largă pentru anestezia
generală şi sedarea în unitatea de terapie intensivă. Mecanismul de acţiune este similar
tiopentalului.
 Etomidat - hipnotic, este administrat pacienţilor cu instabilitate hemodinamică pentru
proprietatea sa de a nu produce hipotensiune în timpul inducţiei anesteziei.
 Ketamina - hipnotic şi analgetic care produce o anestezie disociativă (catalepsie, sedare,
amnezie, analgezie), este luată în considerare la pacienţii în şoc.
 Benzodiazepinele - midazolam, diazepam, lorazepam. Au acţiune hipnotică prin mecanism
similar cu al tiopentalului şi propofolului.
Analgetice - Scăderea sau inhibarea senzaţiei dureroase prin acţiune la nivelul sistemului nervos
central şi periferic
  Opioide (analgetice majore sau morfinice): Opioizi = derivati de opiu. Prototip: morfina
(Morpheus = zeul viselor). Acţionează pe receptori specifici la nivelul sistemului nervos
central.
 Non-opioide: salicilaţi, NSAIDs (antiinflamatori non-steroidiene), paracetamol.
Miorelaxantele -Acţionează la nivelul joncţiunii neuromusculare prin suprimarea transmisiei
potenţialului de acţiune la nivelul plăcii neuro-motorii.
Tipuri de anestezie generală

 Anestezia inhalatorie utilizează ca anestezic general doar un agent inhalator.

 Anestezia combinată pe pivot volatil utilizează agenţi farmacologici specifici pentru fiecare
obiectiv al anesteziei generale. Amnezia este produsă cu ajutorul unei benzodiazepine,
analgezia cu ajutorul opioidelor, hipnoza cu ajutorul unui anestezic intravenos, relaxarea
musculară cu ajutorul curarelor.
 Anestezia totală intra-venoasă (TIVA) - nu se utilizează un agent inhalator pentru inducţia
sau menţinerea hipnozei. În general anestezia totală intravenoasă foloseşte substanţe cu
timp de înjumătăţire scurt, profitând astfel de rapiditatea titrării efectului dorit.
Cele mai des utilizate substanţei sunt propofolul şi remifentanilul. Ambele substanţe au un profil
farmacologic adecvat anesteziei intravenoase totale.
Etapele anesteziei generale:

 Premedicaţia
 Inducţia
 Menţinerea anesteziei
 Trezirea.
Premedicaţia Are ca scop reducerea anxietăţii pacientului şi asigurarea amneziei anterograde.
Alături de aceste deziderate, în cadrul premedicaţiei pot fi incluse medicamente ce asigură
profilaxia ulcerului de stres, antibioterapia profilactică, etc.
Inducţia anesteziei Este perioada de tranziţie de la starea de conştientă la cea de inconştienţă
urmată de instituirea suportul ventilator. Are următoarele etape:

 Montarea unei linii venoase preferabil de 18G sau 20G.

 Iniţierea monitorizării parametrilor hemodinamici şi respiratori (tensiune arterială,
frecvenţa cardiacă, pulsoximetrie, capnografie, frecvenţa respiratorie).
 Inducţia propriu-zisă
o Oxigenare prealabilă pe mască timp de minim 3 minute
o Administrarea unui hipnotic - obţinerea hipnozei
o Administrarea unui relaxant muscular
o Administrarea unui opioid - obţinerea analgeziei.
 Intubarea orotraheală şi conectarea la aparatul de anestezie.

Menţinerea anesteziei Este perioadă în care:

 Se continuă administrarea drogurilor anestezice inhalatorii şi/sau intravenoase.
 Se ventilează bolnavul în regim controlat.
  Se asigură monitorizarea hemodinamică, respiratorie, de temperatură, bloc neuro-
muscular, profunzimea anesteziei.
 Este perioada în care se desfăşoară intervenţia chirurgicală.
Trezirea din anestezie - este perioada în care pacientului îi revine starea de conştientă şi
respiraţia spontană.
Complicaţiile intra-anestezice cele mai frecvente
Fiecare anestezie generală este însoţită deseori de diferite efecte secundare şi chiar complicaţii
legate atât de anestezie cât şi de actul chirurgical propriu-zis.
Complicaţii frecvente:
 Hipotensiune sau hipertensiune arterială, tulburări de ritm şi de frecvenţă cardiacă
 Hipoxemie sau hipercapnie
 Vărsături, greţuri
 Pneumonie de aspiraţie
 Laringospasm, bronhospasm
 Atelectazie de resorbţie postoperator
 Ileus.
PERIOADA POSTOPERATORIE
Până în postoperator bolnavul va fi însoţit de medicul anestezist care va supraveghea funcţiile
vitale, liniile venoase şi starea clinică a acestuia. Monitorizare postoperatorie: TA, ECG, SpO2,
diureza, drenaje.
Supravegherea bolnavului in perioada postnarcotica
 Interventiile asistentei:
o supravegheaza bolnavul pana la revenirea starii de cunostinta
o monitorizeaza functiile vitale la intervale de 15 min
o supravegheaza pansamentul si aparita hemoragiilor;
o asigura pozitia bolnavului in perioada postnarcotica, de decubit dorsal fara perna
(rahianestezie) 24 de ore; atrage atentia bolnavului sa nu miste capul 2 – 4 ore;
o previne aparitia asfixiei prin caderea limbii;
o indeparteaza pipa Gueddel dupa revenirea starii de constienta;
o intoarce capul bolnavului intr-o parte si ii da o tavita renala daca are greata sau
prezinta varsaturi.
o Bolnavul va fi asezat in ziua operatiei, seara, in pozitie semisezanda, daca nu sunt
contraindicatii.
 Mentinerea si monitorizarea functiilor vitale:
Dupa interventie este necesara monitorizarea:
o frecventei respiratiei, pulsului, aspectului EKG, temperaturii;
o TA se masoara cu aparat fixat la pat pentru fiecare pacient;
o diureza va fi masurata prin sondaj vezical cu punga colectoare de urina;
o se va raporta orice modificare patologica aparuta;
 o se urmareste aspectul general al bolnavului: culoarea fetei, a tegumentelor si
mucoaselor;
o se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
Modificari PATOLOGICE constatate care trebuie anuntate:
 Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie indica de cele mai
multe ori o complicatie. Interventii: termometrizari corecta din ora in ora; aplicatii de
comprese reci pe frunte.
 Pulsul:
- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;
- filiform - indica hemoragie interna;
- tahicardic – indica o infectie; Interventie: monitorizarea pulsului.
 Dispneea cu polipnee sau bradipnee;
o Interventii pana la venirea medicului:
-se va administra O2;
- cand tuseste sau rade, bolnavul este sfatuit sa-si protejeze plaga
abdominala cu mana.
 Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical, in cazul in
care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala de operatie,
deoarece exista riscul de retentie urinara provocata sau favorizata de pozitia bolnavului,
de intervetie sau de anestezie.
 Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze timp de 20 min. la
4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie. Daca bolnavul are suferinte
abdominale, dureri, se va face clisma evacuatoare la indicalia medicului; (!! dupa
interventia pe intestin, clismele sunt contraindicate!!).