Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
INTRODUCERE
Anestezia (gr. An = fără, aisthesis = senzație) este metoda terapeutică prin care se obţine pierderea
temporară a sensibilităţii pe baza unor reacţii complet reversibile, în urma administrării unor substanţe
chimice. Anestezicele sunt substanțe medicamentoase care suprimă sau micșorează, temporar și
ireversibil sensibilitatea organismului fără a afecta funcțiile vitale. Prima intervenție chirurgicală
efectuată sub anestezie generală a avut loc pe data de 16 octombrie 1846. Dentistul William Green
Morton a efectuat prima demonstrație reușită de anestezie cu eter dietilic, anestezie sub care chirurgul
John Collins Warren l-a operat pe bolnavul Gilbert Abbott pentru o tumoră vasculară buco-linguală. Un
an mai târziu (1847), cloroformul a fost utilizat ca anestezic în timpul travaliului, devenind rapid popular
atât în chirurgie cât și în stomatologie. Popularitatea eterului a scăzut odată cu introducerea halotanului, în
1956.
Anestezicele sunt substanțe medicamentoase care suprimă sau micșorează temporar și reversibil
sensibilitatea organismului, fără a afecta funcțiile vitale. Acțiunea anestezicelor generale se bazează pe 4
principii care acționează simultan: inducerea stării de inconștiență prin efectul hipnotic, suprimarea
durerii prin efectul analgezic, producerea amneziei și a anxiolizei și relaxarea musculară. Anestezia
generală se desfășoară în 3 stadii: inducția, anestezia generală propriu-zisă și perioada toxică. Anestezia
locală este o tehnică folosită pentru a provoca pierderea sensibilității dureroase într-o zonă delimitată a
corpului. Spre deosebire de anestezicele generale, anestezicele locale nu afectează starea de conștiență.
CLASIFICAREA ANESTEZICELOR
Anestezicele sunt de două tipuri: generale și locale.
Anestezicele generale
1. Anestezice generale intravenoase
Barbiturice: metohexital, hexobarbital, tiopental;
Benzodiazepine: midazolam, diazepam, lorazepam, flumazenil;
Opioide: fentanil, alfentanil, sufentanil, remifentanil;
Alte structuri: ketamină; etomidat; propofol.
2. Anestezice generale inhalatorii
Hidrocarburi halogenate: halotan;
Eteri halogenați: enfluran, isofluran, metoxifluran, defluran, sevofluran;
Protoxid de azot (gaz anestezic).
Anestezice locale
Esteri: butacaina, benzocaina, hexilcaina, piperocaina, procaina, cocaina, clorprocaina,
tetracaina, amethocaina, propoxicaina;
Amide: articaina, lidocaina, mepivacaina, bupivacaina, etidocaina, ropivacaina, prilocaina,
dibucaina;
Chinolone: centbucrinida.
I. Anestezia generalĂ
Anestezia generală este cea mai complexă și completă formă de anestezie. Anestezicele generale se
administrează fie pe cale inhalatorie, fie pe cale intravenoasă. Mecanismul lor de acțiune constă în
deprimarea neselectivă sistemului nervos central, bazându-se pe 4 principii care acționează simultan:
inducerea stării de inconștiență prin efectul hipnotic;
suprimarea durerii prin efectul analgezic;
producerea amneziei și a anxiolizei;
relaxarea musculară.
Fazele anesteziei generale
Instalarea anesteziei generale se produce în urma parcurgerii unei succesiuni de perioade și faze care au
fost descrise în urma administrării eterului. Manifestările clinice care apar diferă în funcție de anestezicul
administrat și pot fi modificate prin medicația preanestezică asociată.
Anestezia este împărțită în 3 stadii:
perioada de inducție;
anestezia generală propriu-zisă;
perioada toxică.
1. Inducția
Inducția este perioada de timp de la administrarea anestezicului până la debutul anesteziei și cuprinde 2
perioade, perioada de analgezie și perioada de excitație. Perioada de analgezie începe înainte de
pierderea conștienței și persistă postoperator. Se caracterizează prin respirație regulată și diametru pupilar
normal. Perioada de excitație apare doar în cazul administrării anestezicelor intravenoase, nu și a
agenților inflamatori. Debutează cu pierderea conștienței și durează până la instalarea anesteziei. În
această perioadă, respirația este neregulată și apare apneea, iar pupila este midriatică. Tonusul muscular
este crescut, iar pacientul poate prezenta mișcări involuntare, poate tuși sau poate vomita. De asemenea,
pot să apară tahicardia și hipertensiunea.
3. Perioada toxică
Se caracterizează prin: colaps și/sau stop cardiorespirator, abolirea reflexelor, midriază intensă, piele
palidă, relaxarea sfincterelor cu golirea vezicii urinare și a rectului. Automatismul inimii este păstrat
câteva minute după oprirea respirației. Moartea survine la 1-5 minute de la oprirea respirației. Revenirea
din anestezie reprezintă timpul scurs de la oprirea administrării anesteziei până la redobândirea stării de
conștiență. Viteza de revenire depinde de durata narcozei și de tipul de anestezic administrat.
Concluzii
Descoperirea anestezicelor a reprezentat un pas important în medicină. Anestezicele suprimă sau
micșorează, temporar și ireversibil sensibilitatea organismului fără a afecta funcțiile vitale.Anestezia
poate fi generală, constând în pierderea reversibilă a conștienței și locală, procedură care provoacă
pierderea sensibilității dureroase, dar fără a afecta starea de conștiență a pacientului. Acțiunea
anestezicelor generale se bazează pe 4 principii care acționează simultan: inducerea stării de inconștiență
prin efectul hipnotic, suprimarea durerii prin efectul analgezic, producerea amneziei și a anxiolizei și
relaxarea musculară. Ketamina este singurul anestezic general care determină hipnoză, analgezie și
amnezie în același timp.
Referințe bibliografice:
1. Schüttler J, Schwilden H. Modern Anesthetics. Berlin, Heidelberg: Springer-Verlag Berlin
Heidelberg; 2008;
2. Malamed S. Handbook of local anesthesia;
3. Forman S, Chin V. General Anesthetics and Molecular Mechanisms of Unconsciousness.
2019;
4. Folino TB, Parks LJ. Propofol. [Updated 2019 Oct 15]. In: StatPearls [Internet]. Treasure
Island (FL): StatPearls Publishing; 2019 Jan-. Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430884/;
5. Kim E, Park H, Kang H, Choi J, Lee H. Antiemetic effect of propofol administered at the
end of surgery in laparoscopic assisted vaginal hysterectomy. Korean Journal of
Anesthesiology. 2014;66(3):210;
6. Williams LM, Fitzgerald BM. Etomidate. [Updated 2019 Oct 3]. In: StatPearls [Internet].
Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2019 Jan-. Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535364/;
7. Orhurhu VJ, Claus LE, Cohen SP. Ketamine Toxicity. [Updated 2019 Nov 13]. In:
StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2019 Jan-. Available from:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541087/;
8. Moppett I. Inhalational anaesthetics. Anesthesia and Intensive Care Medicine 2008;
9. Becker D, Reed K. Local Anesthetics: Review of Pharmacological Considerations.
Anesthesia Progress. 2012;59(2):90-102;
10. Ogle O, Mahjoubi G. Local Anesthesia: Agents, Techniques, and Complications. Dental
Clinics of North America. 2012;56(1):133-148;
11. Peck TE, Hill SA, Williams M. Pharmacology for anaestesia and intensive care. Cambridge
Medicine, Cambridge, 2008.