Sunteți pe pagina 1din 42

UMF CRAIOVA

ANESTEZIA GENERALA IN MEDICINA


DNTARA SI CHIRURGIA ORO-
MAXILO-FACIALA
SEF LUCRARI UNIVERSITAR DR. PASKOVA GALINA
ANESTEZIA GENERALA
• Este prima tehnica de anestezie introdusa in
practica chirurgicala de catre dentisti- Horace
Wells cu protoxid de azot in 1844 si Wyliam
Morton cu eter in 1846.
• Substantele anestezice locale se sintetizeaza mai
tarziu : Cocaina in 1862 si Novocaina in 1905.
Actiunea lor anestezica locala este pusa in
evidenta abia in 1884 pentru cocaina de Kolier si
in 1905 pentru novocaina de catre Einhorn
• Anestezia generala se realizeaza prin
introducerea in organism a unor substante
care au proprietatea de a provoca disparitia
sensibilitatii prin suprimarea tranzitorie si
reversibila a functiilor SNC.
• Pentru ca anestezicul sa-si exercite actiunuea
narcotica el trebuie sa patrunda in organism,
sa fie vehiculat de sangele circulant, sa ajunga
in celula nervoasa si sa-si exercite actiunea
asupra ei.
• Rezultatul acestei actiuni consta in functie de
profunzimea narcozei in:
1. Deprimarea activitatii SNC, cu abolirea
cunostintei (hipnoza-element facultativ);

2. Deprimarea progresiva si abolirea sensibilitatii


dureroase (analgezie- element obligatoriu);

3. Scaderea pana la disparitie a reflexelor


(deconectare neurovegetativa-element
obligatoriu);

4. Scaderea pana la disparitie a tonusului muscular,


relaxarea musculara (element facultativ).
• GUEDEL descrie la anestezia cu eter patru
stadii , si anume:
• Stadiul I- de analgezie, dureaza de la inceputul
administrarii narcoticului pana la pierderea
cunostintei; bolnavul poate raspunde la
intrebari, fara sa perceapa senzatia dureroasa.
In aceasta faza anestezicul actioneaza asupra
centrilor corticali superiori.
• Stadiul II- de excitatie , incepe din momentul
pierderii cunostintei si dureaza pana in momentul
instalarii respiratiei automate, regulate. Acest
stadiu rezulta prin actiunea inhibitorie a
anestezicului asupra centrilor nervosi superiori,
cu o eliberare consecutiva a mecanismelor
motorii inferioare automate. Din aceasta cauza ,
in acest stadiu se pot produce accidente ce pot
culmina cu sincopa cardiaca si respiratorie. Sunt
de preferat anestezicele cu perioada de exitatie
scurta (Fluothan, protoxid de azot, ciclopropan)
pentru inductia anesteziei.
• Stadiul III – de anestezie chirurgicala,
caracterizat prin instalarea respiratiei
automate, regulate. Acestui stadiu I se descriu
4 faze, in functie de profunzimea anestezica;

• Stadiul IV – de paralizie bulbara, incepe cu


insuficienta respiratorie si evolueaza cu stopul
respirator si insuficienta circulatorie. Este un
stadiu toxic, de supradozare anestezica, la care
nu trebuie sa se ajunga niciodata
Substante anestezice generale
• I. Lichide –volatile, care sunt :
a) derivati halogenati de hidrocarbura
(Cloroformul, Kelenul, Halothanul)
a) eteri

• II. Gaze anestezice

• III. Anestezice hidrosolubile, intravenoase


Halothanul (Fluothanul)
• Introdus relativ recent in practica (1956-
Raventos) este un anestezic cu calitati
superioare:
Inductie si trezire rapida,
Relaxare musculara buna,
Nu este inflamabil si nici iritant,
Inhiba reflexele de voma,
Nu determina hipersalivatie sau
traheobronsita.
• Fluothanul s-a impus printre anestezicele
preferate de anestezia moderna.
• Administrarea sa trebuie facuta cu prudenta
din cauza defectelor depresorii asupra
respiratiei (scade volumul curent respirator cu
tahipnee apoi bradipnee si stop respirator) si
circulatiei (scade forta de contractie a
miocardului, produce vasodilatatie periferica
si scade astfel tensiunea arteriala).
Eterul dietilic
• Este cunoscut inca din 1846, introdus de Morton
si este folosit si azi in anestezia generala. Este
unul din cele mai puternice si mai complete
anestezice cunoscute , cu o margine de
securitate foarte mare.
• Stimuleaza direct centrii nervosi ai respiratiei;
• Creste ventilatia pulmonara;
• Determina insa hipersalivatie traheobronsica
• Nu are actiune deprimanta pe miocardul normal;
• Simpaticotonia indusa de eter creste forta de
contractie a miocardului si creste tensiunea
arteriala;
• Excita centrul vomei si secretia salivei ,
producand greturi si varsaturi.
• Eterul dietilic determina o inductie larga , cu
perioada de excitatie evidenta, trezire lenta,
nefiind astfel potrivit decat pentru anestezii de
lunga durata, ce depasesc 30min si care se
efectueaza in conditii de spitalizare.
• In 1958 HUDON si DUBOIS , in scopul reducerii
efectelor depresorii pe respiratie si circulatie ale
fluothanului au asociat eterul dietilic acestei
substante anestezice, intr-un amestec azeotrop in
proportie de 31,7% eter dietilic si 68,3% fluothan.
• Astfel s-a creat un produs nou, stabil,
neinflamabil.
• Acest azeotrop s-a impus ca un anestezic
maniabil, cu inductie si trezire rapida, cu
analgezie in planuri superficiale de anestezie, fara
sa deprime respiratia si circulatia.
• Eterul divinilic – anestezic cu putere
anestezica mare , permite efectuarea
interventiilor sub o narcoza mai superficiala.
Are o inductie si o trezire scurta (de cateva
minute) si se poate folosi la pacientii in
ambulatoriu.
• Este inflamabil si exploziv.
Gazele anestezice
• Protoxidul de azot – necesita o aparatura
speciala pentru a putea fi administrat in
amestec corect cu oxigenul. Singur nu este
eficient decat in concentratii mari,
hipoxemiante.
• Ciclopropanul – este un gaz anestezic foarte
puternic ,cu inductie si trezire rapida. Este
foarte inflamabil iar in amestec cu oxigen si
aer este puternic exploziv.
Anestezia intravenoasa
• Se folosesc substante barbiturice si nebarbiturice.
• Barbituricele sunt numai hipnotice , nu si
analgezice. Din acest motiv administrarea lor
izolata , fara premedicatie cu o substanta
analgetica (Mialgin),in anesteziile de scurta
durata este ineficienta.
• Cele mai utilizate sunt tiobarbituricele cu actiune
ultrascurta : Pentotal, Baytinalul in dilutie de 2,5%
in doza de pana la 5-10mg/kgcorp
Substante anestezice nebarbiturice
• PROPANIDILUL - se prezinta sub forma de solutie cu aspect
galbui, vascos, in fiole de 10 sau 20 ml, in concentratii de 5-
2,5%. Produce narcoza in 10-15 secunde de la injectarea
intravenoasa.
• Anestezia dureaza 4-5 minute pentru o doza unica. Dupa
injectare produce aproape imediat in 5-10 secunde o
hiperventilatie evidenta, care marcheaza momentul
inceperii interventiei chirurgicale. Hiperventilatia dureaza
10-15 secunde si este urmata compensator de o perioada
scurta de ventilatie redusa sau chiar apnee.
• Injectarea succesiva , pana la doza maxima de 2 gr pentru
adult de 70kg, poate prelungi narcoza pana la 15min.
• Trezirea se produce complet si rapid pe masa de operatie.
• Este indicat pentru toate interventiile de scurta durata
(extractii, incizii de abces, reduceri de fracturi ale arcadei
temoprozigomatice, etc.)
Ketalarul
• Este in anestezic general cu durata scurta de
actiune in administrarea intravenoasa in doze
de 2-3 mg/kgcorp in medie de 10 minute .
• Durata este mai lunga in administrarea de 5-
10mg /kgcorp in medie de 30-120minute.
• Anestezia cu ketalar se caracterizeaza prin
analgezie puternica , hipnoza, mentinerea
reflexelor faringolaringiene, absenta relaxarii
musculare, depresiune respiratorie fugacee,
urmata de o usoara stimulare
cardiorespiratorie.
ADMINISTRAREA ANESTEZIEI
GENERALE IN STOMATOLOGIE SI
CHIRURGIA OMF

In administrarea oricarei anestezii generale


sunt cuprinse trei etape succesive
• I. Preanestezia
• II. Anestezia propriu-zisa
• III. Postanestezia
I. Preanestezia

• Cuprinde ansamblul masurilor care se iau pentru


pregatirea bolnavului in vederea administrarii
anesteziei si cresterea eficientei acesteia in conditii de
securitate.
a) Pregatirea generala a pacientului se face pe baza
examenului clinic de specialitate efectuat de medicul
care va face operatia, pe baza examenului efectuat de
medicul anestezist si pe baza investigatiilor de
laborator. Dupa caz se solicita consultatii de
specialitate (interne,pediatrie, neurologie, etc.) si
examene paraclinice (radiologie, EKG,etc.)
• Se opreste alimentatia obisnuita cel putin cu 6 ore
preoperator , pentru evitarea varsaturilor si riscul inhalarii ei
la pacientul adormit. In mod obisnuit adultii iau ultima masa
in seara dinaintea interventiei iar pentru copil se permite
hidratarea orala cu 6 ore preoperator.
b) Pregatirea medicamentoasa (premedicatia) are scopul de
sedare preoperatorie si de facilitare a inductiei si mentinerii
anesteziei.
• Se folosesc:
- analgetice central (morfina,mialgin, fentanil);
- sedative si hipnotice (barbiturice)
- tranchilizante (diazepam, prometazina, clorpromazina)
- vagolitice (atropina, scopolamina)
Medicul trebuie sa aleaga asociatia analgetic-sedativ-
vagolitic cea mai potrivita pentru pacientul respectiv.
II. Anestezia propriu-zisa
Tehnici de anestezie generala
• Anestezia generala poate fi administrata:
pe cale inhalatorie ,folosind anestezice lichide-
volatile si gaze anestezice;

pe cale intravenoasa, utilizand anestezice


hidrosolubile intravenoase

prin combinatia celor doua tehnici de mai sus.


Anestezia generala inhalatorie
Utilizeaza 4 tipuri de circuite anestezice:
1. Circuitul deschis- pacientul inhaleaza amestecul
anestezic dintr-un dispozitiv simplu, impreuna cu
aerul atmosferic si il elimina in atmosfera. La
fiecare inspiratie bolnavul inhaaleaza o cantitate
proaspata de amestec gazos , pe care in
momentul exiratiei o elimina si nu o mai
reinspira. Se elimina astfel riscul acumularii de
dioxid de carbon din cauza lipsei spatiului mort al
aparatului.
2. Circuitul semideschis:
Bolnavul inspira un amestec anestezic
gazos realizat in aparatul de narcoza si
elimina gazul expirand in atmosfera. Si
aici gazele xpirate se pierd si nu sunt
reinspirate. Circuitul semideschis este
indicat in medicina dentara in special la
copii mici.
Pe principiul acestui circuit sunt construite
aparatele speciale de autoanalgezie (self-
analgezia)
3. Circuitul semiinchis
Amestecul inhalat este livrat de aparatul de
narcoza iar in expir numai o parte din
amestecul anestezic se elimina in
atmosfera, restul reintrand in circuitul
aparatului , de unde este reinspirat de
pacient.
Astfel are loc un reinspir partial .
4. Circuitul inchis
Se caracterizeaza prin faptul ca intreaga
cantitate de gaze expirate este captta intr-un
balon si dupa absorbtia dioxidului de carbon
este reinspirata de bolnav.
Concluzii :
• Circuitul deschis si semideschis sunt circuite
fara reinspir si nu necesita absorbtie de
dioxid de calciu.
• Circuitul inchis si semiinchis sunt circuite cu
reinspir si necesita filtru pentru dioxid de
carbon
A. Aparate cu flux continuu, in care gazele din amestec ul
anestezic sunt livrate din cilindrii din otel in flux
continuu cu un debit stabilit de anestezist.
Aparatul este compus din:
- butelii de oxigen, protoxid de azot si ciclopropan;
- reductoare de presiune pentru oxigen si oxidul de
azot;
- un sistem de debitmetre ce permite dozarea
amestecului anestezic gazos;
- filtru pentru absorbtia bioxidului de carbon si sistem
de supape pentru inspiratie si expiratie si pentru
reglarea presiunii in circuit.
B. Aparate cu flux intermitent- livrarea gazelor anestezice
este determinata de inspiratia pacientului.
Anestezia generala intravenoasa cu
Pentotal
• Se prepara o solutie de 2,5% Pentotal in ser fiziologic
sau apa distilata;
• Se punctioneaza o vena;
• Se controleaza prezenta acului in vena prin aspiratie;
• Se injecteaza lent 50-100mg (2-5ml) ca doza test
pentru a constata reactia bolnavului la substanta;
• Se injecteaza lent cate 100-250 mg (4-10ml) si dupa
instalarea somnului chirurgical se introduce pe una
din narine o sonda nazofaringiana bine lubrefiata,
pentru mentinerea unui air-way optim;
• Se incepe interventia dentara.
Tehnicile de anestezie generala
combinativa (intravenoasa-inhalator)
• Se utilizeaza in interventiile oro-maxilo-faciale
de durata la bolnavul spitalizat. Intubatia este
indispensabila.
• Tehnicile cuprind : anestezia generala pe pivot
inhalator in care inductia se realizeaza
intravenos cu un barbituric iar mentinerea cu
un anestezic inhalator.
Hipnoanestezia
• Este vorba tot de tehnica combinativa de
anestezie generala.
• Utilizeaza inductia intravenoasa cu ;
- barbiturice sau diazepam iar pentru
mentinere Fentanil,Protoxid de azot si curara ;
- sau anestezia relaxanta cu barbituric in
inductie venoasa si curara cu protoxid si
analgetic major in mentinere.
III. Postanestezia
• Se urmareste libertatea cailor respiartorii
superioare.
Obstructia se poate datora:
- Modificarilor anatomice consecutive actului
operator;obstructia nazala prin cheaguri dupa
interventii pe bolta palatina sau maxilarul sup;
edemul posterior al limbii.
- Hemoragiilor postoperatorii
- Pansamentelor voluminoase sau meselor din gura
pacientului
- Dispozitivelor ortopedice aplicate pentru
imobilizari intermexilare
- Corpurilor starine ramase in cavitatea bucala.
Pozitia de securitate
(pozitia laterala de siguranta)
• Pacientul este asezat in decubit lateral, cu
capul usor aplecat si decliv fata de trunchi.
• La nevoie se aplica pipa orofaringiana Guedel
sau sonda nasofaringiana.
• Aspiratia secretiilor sau sangelui din cavitatea
bucala si oxigenoterapia constituie masurile
esentiale in ingrijirea postanestezica
Faza I
Faza II
Faza III
Faza IV
Accidente si incidente ale anesteziei
generale in medicina dentara
• Inainte de administrarea anesteziei generale este
necesara depistarea si evaluarea elementelor de
risc specifice care pot favoriza accidentele:
- pozitia decliva in decubit dorsal favorizeaza
aspiratia secretiilor si corpilor straini
- patologia specifica din sfera OMF determina
intubatii traheale dificile
- posibilitatea de inundare a cailor aeriene cu
puroi, sange, etc. in timpul interventiilor.
Specificul accidentelor in stamatologie si chirurgia
OMF deriva din faptul ca interventia chirurgicala
interfereaza caile aeriene superioare.
Ca atare accidentele respiratorii capata o
importanta mai mare:
1. Obstructia cailor respiratorii la pacientul adormit
datorita pozitiei incorecte a capului, caderea
mandibulei, ascumularea de sange, puroi,corpi
starini, varsatura.
2. Hipoxia si anoxia datorita obstructiei cailor
respiratorii sau prin supradozarea anestezica.
3. Apneea datorata depresiunii respiratorii
(supradozare anestezica) sau prin obstructia
completa a cailor respiratorii.
Accidente cardiovasculare
• Hipotensiunea arteriala se datoreaza de obicei
hemoragiei din timpul interventiei dar poate fi
si din cauza suferintelor cardiace sau din cauza
supradozarii anestezice.
• Hipertensiunea arteriala apare ca raspuns la
durere in anestezia superficiala, la
hipertiroidieni sau datorita unei supradozari
de anestezic ce contine vasoconstictor.
• Tulburari de ritm cardiac: tahicardie,
bradicardie, aritmiile ventricualre, stopul
cardiac
Alte accidente si complicatii ale anesteziei
generale
• Complicatii oculare: abraziunea corneana,
traumatizarea corneei si conjunctivei, glaucomul acut
postanestezic.
• Hipertermia fulminanta-cresterea rapida si progresiva a
temperaturii organismului (40-42˚C)asociata cu
hipertonie musculara.
• Hipotermia anestezica-la copii in anestezii prelungite in
mediu cu temperatura scazuta.
• Convulsiile datorate hipoxiei, hipercapneei din timpul
anesteziei.
• Leziunile cerebrocorticale pot fi definitive care duc la
deces, definitive care lasa sechele grave sau reversibile
integral dupa tratament intensiv si de durata.
Indicatia anesteziei generale in vederea
interventiilor stomatologice
• La copii mici , sub 6-7 ani , necooperanti.
• La pacienti alergici la anestezicele locale.
• La pacienti cu deficite neuropsihice (oligofreni,
epileptici, isterici, debili mintali) si deficite
neuromotorii.
• In cazurilor care necesita extractii multiple situate
in cadrane dentoalveolare diferite, distantate
intre ele si care pot fi rezolvate sub narcoza intr-o
singura sedinta.
Anestezia propriu-zisa poate fi administratape
cale inhalatorie, intravenoasa sau mixta
Anestezia generala in chirurgia OMF la
bolnavii spitalizati
• Intubatia traheala prezinta o serie de avantaje:
1. Bolnavul fiind in narcoza profunda , linistea operatorie
este deplina
2. Asigura libertatea cailor aeriene superioare in timpul
interventiei.
3. Izoleaza arborele respirator, impiedicand aspiratia de
secretii,sange,varsatura,corpi straini prin
tamponament sau sonda cu balonet.
4. In chirurgia OMF datorita campului comun de actiune
al anestezistului si al chirurgului intubatia traheala
permite supravegherea si conducerea anesteziei la
distanta de locul interventiei.
• Ca tehnica se foloseste fie intubatia orotraheala,
fie intubatia nazotraheala oarba (cand pacientul
nu deschide gura).
• Interventiile de durata mai scurta , sub 15-20
minute si mai ales cele exobucale (incizii de
abcese sau flegmoane, reducerea fracturilor
arcadei temorozigomatice, etc.) se pot face sub
anestezie generale intravenoasa sau inhalatorie in
circuit deschis cu masca , fara intubatie traheala.