posibil? Dr. Paskova Galina • Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze factorii care produc durere in timpul anesteziei locale si sa aduca in discutie tehnici noi care diminueaza senzatia de disconfort din timpul injectiei. Factorii care influenteaza senzatia de discomfort 1. teama pacientului de durere 2. acul 3. seringa 4. zona in care se face punctia 5. tehnica 6. solutia administrata 7. ordinea injectiilor Este la latitudinea medicului dentist sa influenteze toti acesti factori si astfel sa controleze gradul de disonfort produs de injectarile intraorale. 1.Teama pacientului de durere • Pacientii care cred ca nu vor simti durere in timpul manoperei vor percepe un disconfort mai mic in timpul punctiei anestezice decat cei care se asteapta de la bun inceput sa ii doara. • Daca pacientul este convins ca i se va administra o anestezie topica se va astepta sa nu simta nici-o durere. Ceea ce inseamna ca pacientul poate fi sugestionat pentru a se reduce senzatia de disconfort. • Hipnoza , mai putin folosita la noi ,are mare succes in reducerea disconfortului din timpul punctiei anestezice. 2.Acul • Teama pacientului este concentrata pe ac ; pacientul conidera ca acul este principala cauza a durerii. Utilizarea unor sisteme de tipul „jet injection” pot elimina folosirea acelor. • Factorii care pot influenta durerea produsa prin introducerea acului sunt: diametrul acului starea acului pregatirea suprafetei mucoasei analgezia Diametrul acului • De obicei acele folosite in medicina dentara sunt de 27G-30 G care par sa produca acelasi disconfort in timpul intepaturii ca si un ac mai subtire sau unul mai gros. Starea acului • Acele care se folosesc pentru injectii prezinta un varf ascutit care permite acului sa penetreze cu usurinta tesuturile. Atunci cand acul este folosit chiar si o singura data varful acului se uzeaza si apar modificari microscopice care il fac sa nu mai fie la fel de ascutit iar disconfortul simtit in timpul penetrarii tesuturilor creste. Ca urmare este bine sa se utilizeze un ac nou pentru fiecare punctie. Aspectul microscopic al unui ac nou si unul deja folosit Pregatirea suprafeteiu mucoasei Suprafata se poate pregati in prealabil, in vederea practicarii ulterioare a punctiei anestezice ca sa se reduca la minim discomfortul pacientului din timpul intepaturii. Exista mai multe metode care se pot folosi : • refrigeratia • anestezia topica • jet injection • stimularea nervoasa electronica transcutanata (TENS) Refrigieratia • S-a sugerat utilizarea ei pentru reducerea disconfortului produs de punctiile in bolta palatina. Inainte de punctie se aplica pe mucoasa timp de 5 sec un „bulgare de gheata” . Bulgarele de gheata poate fi obtinut prin pulverizarea pe un betisor de urechi sau o buleta de vata a unui lichid volatil , cum este clorura de etil. Anestezia topica Factori care pot influenta eficienta farmacologica a anestezicului folosit: • substanta folosita • durata aplicarii • locul aplicarii. Substanta folosita
• S-a demonstrat ca nu toate substantele folosite
au aceasi eficienta care este dependenta atat de substanta cat si de doza si concentratia folosita. De exemplu, substantele topice care contin lidocaina 20% sunt mai eficiente decat cele care contin lidocaina 10%. • S-a demonstrat ca un amestec de lidocaina si prilocaina este mai eficient decat lidocaina simpla. Acest preparat insa nu a fost autorizat inca pentru a fi folosit in medicina dentara. Durata aplicarii
• Pentru a obtine un efect farmacologic este
nevoie ca anestzicul topic sa fie aplicat o anumita durata de timp- 5minute se considera ca este timp suficient ca sa se obtina efectul dorit . • O aplcare rapida nu este suficienta pentru obtinerea efectului anestezic. Locul aplicarii
• Anestezicele topice au o eficienta buna daca
sunt alicate pe mucoasa orala (timp de 5 min) atat la nivelul mucasei maxilare ,cat si la nivelul mucoasei mandibulare. • Eficienta lor este scazuta insa pe mucoasa keratinizata care tapeteaza palatul dur. De asemenea , nu s-a observat un beneficiu in reducerea disconfortului in timpul anesteziilor profunde cum este anestezia tronculara periferica a nervului alveolar inferior. Stimularea nervoasa electronica transcutanata-TENS (transcutaneous electronic nerve stimulation)
• Este o forma de electroanalgezie
care poate fi folosita atat ca metoda de anestezie a dintilor cat si pentru a diminua disconfortul produs de punctia anestezica . • S-a demonstrat ca TENS reduce senzatia de durere atat in cazul anesteziei plexale cat si in cazul anesteziilor profunde cum este anestezia tronculara periferica a nervului alveolar inferior. • Tehnica insa este destul de anevoioasa iar unii pacienti sunt reticenti la ideea de a introduce electrozi in cavitatea lor orala. 3. Seringa
Teama pacientului de durere amplifica disconfortul
produs in timpul anesteziei. Chiar si forma seringii are efect asupra psihicului pacientului. Diferitele forme ale seringilor induc un grad de anxietate diferit. Forma de pistol a seringii pentru anesetzia intraligamentara provoaca o frica mai mare decat sistemul compiuterizat de administrare a anestezicului. Totodata , trebuie mentionat ca palpitatiile si alte efecte sistemice nedorite si percepute neplacut de catre pacient in timpul injectarii substantei anestezice intravascular fac ca seringile care nu permit aspiratia sa fie folosite mai rar . 4. Zona in care se face punctia anestezica Este cunoscut de catre toti medicii dentisti faptul ca durerea si disconfortul produse de punctia anestezica difera de la o zona la alta. De exemplu: • anesteziile tronculare periferice sunt mai greu de suportat comparativ cu anestezia plexala; • anestezia plexala in zona spinei nazale este mai dureroasa decat o anestezie plexala dintr-o alta zona • anestezia intraligamentara este mai neplacuta decat infiltratiile in alt loc • anesteziile de la nivelul boltii palatine sunt mai neplacute decat anesteziile de la nivelul mucoasei mobile. 5. Tehnica • In ceea ce priveste tehnica principalul factor care influenteza disconfortul produs de injectarea substantei anestezice este viteza de injectare. Cu cat viteza de injectare este mai mare cu atat este mai neplacut pentru pacient. • Administrarea solutiei anestezice lent , poate chiar prin intermediul sistemelor compiuterizate de administrare a anestezicului reduce simtitor disconfortul pe durata injectarii. • Deasemenea , miscarile bruste, schimbarea brusca a directiei acului pot provoaca durere. 6. Solutia anestezica administraata Factorii ce influenteaza disconfortul din timpul anesteziei legati de substanta anestezica sunt: • temperatura solutiei • pH-ul solutiei • Pacientii nu percep nicio diferenta de temperatura in intervalul 15˚C - temperatura corpului. • Pastrarea anestezicului inainte de folosire la temperatura corpului mai mult timp nu este recomandata , pentru ca anestezicul poate suferi o serie de efecte nedorite: - creste riscul de contaminare bacteriana - scade eficienta adrenalinei -scade pH-ul solutiei . pH-ul • Anestezicele ce contin adrenalina au pH mai scazut decat cele fara adrenalina. Cu cat pH-ul solutiei este mai scazut cu atat administrarea substantei anestezice este mai neplacuta pentru pacient. • Cu cat pH-ul solutiei este mai scazut cu atat administrarea substantei anestezice este mai neplacuta pentru pacient. • Daca vrem sa administram o substanta anestezica cu adrenalina dar sa reducem disconfortul din timpul administrarii putem recurge la urmatoarea metoda: Prima data se face o anestezie cu o solutia anestezica fara adrenalina urmata apoi de anestezia in care utilizam solutia anestezica cu adrenalina dar intr-o zona deja anesteziata, deci fara disconfort. 8. Ordinea injectiilor • Ordinea in care sunt administrate injectiile influenteaza perceptia de disconfort a pacientului. • Daca se fac in aceeasi sedinta doua anestezii identice la acelasi pacient , la nivelul fiecarei hemiarcade , cea de-a doua va fi perceputa ca fiind mai puţin confortabila. Tehnici pentru o anestezie lipsita de durere • Daca tinem cont de factorii implicati in durere discutati anterior, in vederea obtinerii unei anestezii lipsite de disconfort se va alege o zona in care punctia este mai puţin dureroasa si in care se va depozita o prima doza de anestezic. • La maxilar aceasta zona se ragaseste in zona premolarilor si molarilor, in santul vestibular. Odata obtinuta zona de anestezie in urma primei injectii, punctiile anestezice ulterioare pot fi facute in aceasta arie deja anesteziata si ca atare vor fi lipsite de durere. • Aceasta tehnica se numeste „chasing”. La maxilar este sugerata urmatoarea metoda: • Daca dintele vizat este unul anterior prima intepatura se va face in regiunea premolara . • Dupa un minut de asteptare se va face in continuare urmatoarea intepatura din ce in ce mia anterior pana cand ajungem la dintele care ne intereseaza. 1. Se sterge mucoasa cu o compresa Pasii sunt urmatorii: uscata si aplica un anesetzic de contact pentru 5 minute in fundul de sac vestibular, in zona in care vom face prima punctie.
2. Dupa indepartarea urmelor de
anestezic de contact se retrag partile moi astfel , incat mucoasa vestibulara sa fie cat mai intinsa in zona de punctie.
3. Se punctioneaza mucoasa aflata in
tensiune cu un ac nou si se avanseaza cu acul orientat cu bizoul spre si paralel cu planul osos, supraperiostal pana cand se ajunge la locul de depozitare.
4. Se aspira
5. S e injecteaza incet manual cu o rata
de 1ml /30 sec sau folofind sistemul compiuterizat de administrare a anestezicului 6. Daca este necesara si anestezia gingiei sau fibromucoasei palatine aceasta se va obtine prin injectarea substantei anestezice prin papila interdentara dupa ce anestezia plexala vestibulara deja s-a instalat. Ideal pentru aceasta tehnica este un ac scurt de 12 mm lungime. 7. Acul avanseaza incet timp in care se injecteaza solutia anestezica progresiv prin papila interdentara dinspre vestibular spre palatinal, pana cand se ajunge sa se injecteze anestezic in mucoasa palatinala. Albirea fibromucoasei palatine indica succesul anesteziei. • La nivelul mandibulei este dificil sa se obtina anestezia completa a tesuturilor in toata profunzimea lor inainte de a se efectua anestezia tronculara periferica . • Sistemul electronic de administrare a anestezicului in care acul avanseaza progresiv in profunzime pana la locul de depozitare iar anestezicul se elibereaza treptat pe masura inaintarii acului face ca disconfortul pacientului sa fie minim. • La dentitia temporara si la dintii permanenti anteriori mandibulari metoda de electie este anestezia plexala iar tehnica descrisa pentru anestezia dintilor anteriori maxilari poate fi folosita la fel. • La copii pentru extractia molarilor de lapte cea mai buna metoda de anestezie lipsita de durere este efectuarea unei anestezii topice, dupa care se face o anestezie plexala in fundul de sac din dreptul dintelui respectiv. Anestezia dintilor temporari Anestezie plexala dupa ce in Anestezie intrapapilara inainte de anestezia prealabil s-a facut anestezie intraligamentara de contact Albirea tesuturilor linguale in timpul anesetziei intraligamentare se intampla frecvent la copii. Acest lucru certifica anestezia Anestezie intraligamentara satisfacatoare a gingiei linguale, desi daca mai este nevoie se poate face anestezie intraligamentara si pe lingual Raspunsul la intrebare
• Deci la intrebarea cu care am inceput aceasta lucrare
„Anestezia fara durere-oare este posibil?” raspunsul este „da” pentru multe dintre tehnicile anestezice folosite in medicina dentara. • Metodele folosite pentru a obtine o anestezie lipsita de durere si disconfort sunt insa consumatoare de timp si reprezinta o provocare atat pentru medic ,cat si pentru pacient. Ambii trebuie sa coopereze si sa lucreze ca o echipa. • Insa, odata ce s-a atins acest obiectiv satisfactia apartine atat medicului ,cat si pacientului ambii realizand ,ca timpul suplimentar acordat nu a fost irosit in zadar. Concluzii
1. Medicul dentist poate influenta numerosi factori
care genereaza disconfortul in timpul anesteziei prin infiltratie. 2. Alegerea cu atentie a tehnicii si a echipamentului folosit poate reduce disconfortul pacientului. 3. Anesetzia fara durere este posibila.