Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Anestezia generală = pacientul e în stare de inconștiență, fără reflexe păstrare (respirația se asigură
prin aparate).
3. Anestezia regională / tronculară bazală = este anestezia care se realizează la emergența nervului
din baza craniului (la porțiunea trunchiului nervos).
- Rezultat anestezic cuprinde ramurile mari ale nervului în cauză.
- Anesteziile locală și loco-regională sunt accesibile în cabinetul stomatologic în timp ce anestezia
tronculară bazală se recomandă a fi realizată doar de specialiștii BMF.
Tehnică
+ se acoperă ochii cu un câmp steril (kelenul poate provoca leziuni prin proiectarea pe cornee)
- Izolarea perfectă a suprafeței de anesteziat
- Aplicarea repetată pe suprafața de anesteziat a jetului de la o distanță de 20-30 cm
- Efectuarea intervenției chirurgicale imediat ce suprafața anesteziată s-a albit
1
Dezavantaje
- Răcirea bruscă a țesuturilor este dezagreabilă și poate produce dureri
- Întărește țesuturile făcând inciziile dificile (e necesară o forță mai mare)
- Impune o izolare foarte bună a câmpului pe care acționăm
- Poate să ducă la necrozarea pulpei dinților vecini vitali prin variația mare de temperatură
- Proiectarea substanței pe dinții cu carii provoacă dureri intense
- Este inflamabil (kelenul) așa că după utilizarea sa se evită lucrul cu instrumente calde, termo- sau
electrocauter
Tehnică
- Se usucă, degresează mucoasa
- Se izolează câmpul operator
- Cu o buletă îmbibată în substanță anestezică se masează timp de 1 min regiunea pe care o dorim
anesteziată
Rezultatul:
- dispariția senzației dureroase, gustului și a sensibilității termice 10-15 min.
- Nu toate substanțele anestezice au caracteristică topică.
- Anestezia prin badijonare durează cam 10-15 min.
2
Anestezia prin IMBIBIȚIE
Indicații
1. Anestezia de suprafață a mucoasei bucale și nazale
2. Anestezia unor filete nervoase terminale (ex. nervul lingual, nervul nazo-palatin)
3. + (carte) anestezia ganglionului sfenopalatin
Substanțe anestezice
- Cocaină soluție 10% : în trecut pentru operația sinuzitei se realiza anestezie la gaura rotundă +
anestezie topică cu cocaină
- Xilină 5-10%
- Pribenzamina 4%
Tehnică
- Aplicarea pe podeaua fosei nazale, în porțiunea sa anterioară, a unui
tampon îmbibat cu anestezic (anterior de cornetul inferior)
- Se menține timp de 10 min
- *** mucoasa trebuie să fie uscată
3
c) Anestezia nervului lingual
Indicații
- Manopere mai puțin dureroase efectuate în aria de inervație senzitivă a nervului lingual
adaptări de proteze, detartraje, lustruiri ale obturațiilor de colet, etc.
Tehnică
- Tamponul îmbibat în soluție anestezică se aplică în șanțul paralingual, în dreptul ultimului molar
unde nervul este situat superficial (la jumătatea distanței dintre limbă și creasta alveolară, în dreptul
M3)
- *** nervul lingual inervează mucoasa porțiunii anterioare a limbii, a planșeului cavității bucale și
a gingiei mandibulare.
Indicații
1. Intervenții nazo-sinusale
2. Tratamentul unor algii difuze
Tehnică
- Izolarea și uscarea mucoasei
- Se pulverizează 3-4 jeturi de substanță anestezică, la intervale de 10-15 secunde, timp de 1 min,
asupra zonei pe care se intervine.
- Se obține o anestezie de scurtă durată.
4
- Sunt soluții alcoolice dacă stau mult în contact cu mucoasa uscată, dacă se șterge riscăm să se
descuameze mucoasa.
- Există și soluții de pulverizare care nu sunt alcoolice și sunt cele mai indicate.
Indicații
1. Anestezia țesuturilor moi precum și a țesutului osos (datorită faptului că anestezicul difuzează
prin canalele Havers atunci când substanța anestezică este lăsată paraperiostal)
Substanțe anestezice
- Procaina
- Xilina
- Derivatele acestora în soluții slabe 0.5-1% asociate cu un vasoconstrictor
- Acest tip de anestezie este foarte larg folosit în stomatologie și în chirurgia BMF deoarce este ușor
de executat, anestezia se instalează rapid și accidentele sunt excepționale (C substanței e mică).
- Poate fi:
1. Anestezia intramucoasă/intradermică
2. Anestezia submucoasă/subcutanată
3. Anestezia prin baraj
4. Anestezia plexala
5. Anestezia intraligamentara
6. Anestezia intraosoasa
Dispozitiv necesar
1. Seringă Fisher
- Utilizează carpule de substanță anestezică
- Este de 2 tipuri cu gheruțe la piston sau fără gheruțe.
- Gheruțele sunt importante pentru că în momentul acționării pistonului gheruțele se deschid și se
înfig în dopul de la capătul carpulei.
- Când dorim să facem aspirație aceste gheruțe ne permit să tragem înapoi dopul de plastic. Fără
gheruțe nu se poate face aspirație.
- Poziția degetelor între medius și index.
- Cu policele se manipulează și se dirijează pistonul.
2. Seringă de plastic
- Poziția corectă a mâinii în cazul în care facem anestezie este priza creion
3. Acul
- Este format din bizou, corp propriu-zis și ambou
- Amboul este partea de plastic prin care se atașează la seringă.
5
- Amboul este colorat și indică dimensiunile acului verzi, albastre, roz (groase de puncție) ,
albe/bej/maronii (mici pentru anestezii intramucoase)
Tehnică
- Se utilizează un ac subțire cu bizou scurt
- Acul se introduce paralel cu suprafața mucoasei sau a tegumentului: trebuie să intrăm în mucoasa!
Nu în submucoasă pentru că intrăm în abces
- Se infiltrează treptat mucoasa sau tegumentul de-a lungul liniei de incizie.
- Mucoasa devine palid albicioasă prin ischemie (apare un V în plus ce pune presiune pe capilare).
- Anestezia are o durată scurtă așa că se impune o intervenție chirurgicală rapidă.
Tehnică
- Se injectează progresiv soluție anestezică, cu un ac subțire, pe linia de incizie
- Se pătrunde apoi în profunzime, infiltrându-se strat cu strat țesuturile asupra cărora se intervine
- Se recomandă infiltrarea cât mai uniformă a țesuturilor
* curs exemplu test de reactivitate alergică la o substanță, subtegumentar se depune o substanță.
Tehnica
- Se practică 2 puncte separate de înțepătură prin care se face infiltrarea anestezicului de-a lungul
unor linii ce constituie un cadran care circumscrie aria pe care urmează să se intervină
- Se obține un baraj anestezic (insulă) a terminațiilor nervoase senzitive ce deservesc zona
respectivă
* se depune anestezic și la dus și la întors
6
Anestezia plexală (paraapicală, supraperiostală)
*periost = membrană care hrănește osul, foarte aderentă de acesta, decolarea sa fiind dureroasă
Principiu:
- se urmărește anestezierea plexului nervos dentar în grosimea osului alveolar prin difuzarea
transosoasă a soluției anestezice.
Avantaj:
- se pot înțepa țesuturile de la distanță și nu trebuie să trecem prin zone retentive pentru flora
microbiană.
- Acest tip de anestezie se poate folosi acolo unde corticala este subțire și există structură
spongionasă care permite difuzarea anestezicului se poate folosi la:
Pe toată întinderea maxilarului, cu excepția M1 (creasta zigomato-alveolară este compactă și
împiedică difuzarea anestezicului)
La mandibulă doar în zona frontală
- Anestezia plexală
este mai eficientă la copii deoarece au corticala osoasă mai puțin densă și sistemul Haversian
cu canale mai largi
este mai puțin eficientă la vârstnici deoarece calcificarea mai avansată a osului îngreunează
penetrația și difuzarea subtanței anestezice
Aria anesteziată
- mucoasa vestibulara
- periostul
- osul
- la 1-2 dinti situati in aria unde s-a depus anestezicul
- anestezia da rezultate bune in zonele unde corticala osoasa este subtire, iar structura spongioasa
bine reprezentata permite difuzarea anestezicului.
Indicații
1. Pulpectomii vitale
2. Extracții dentare
3. Rezecții apicale
4. Extirpări de chisturi, epulide (hiperplazie de ț gingival, parodontal?) etc.
5. Plastii limitate de mucoasă, os
6. Intervenții de chirurgie parodontală
Contraindicații
1. Anestezia unui grup dentar (3-4 dinți)
2. Prezența unor infecții sau inflamații la nivelul zonei de puncție;
3. Prezența unei corticale groase care nu permite difuzarea
anestezicului
Tehnici alternative
7
- Anestezia tronculară periferică
- Anestezia tronculară bazală a nervului maxilar
Substanțe anestezice
- Soluții anestezice în concentrație 1-2% care au sau nu în compoziție vasoconstrictor
Repere de puncție
- vestibulul Oral – mezial de dintele interesat
- mucoasa mobila
Repere anatomice:
- sunt repere mai profunde și îndepărtate care ne ajută să ne ghidăm asupra traseului pe care îl avem
după ce a intrat acul în țesut
Tehnica
- Antisepsia locului unde se realizează puncția
- Puncția se realizează În vestibulul oral, mezial de dintele interesat, În mucoasa mobilă (puncția
în mucoasa fixă produce distensia acesteia care se însoțește de durere)
- Acul
trebuie să fie cu bizoul paralel cu planul osos (pt a evita înțeparea periostului)
are o direcție oblică spre apexul dintelui
- Injectarea soluției
Cantitate de soluție: 1-2 ml
Se injectează lent, fără presiune, imediat după traversarea mucoasei
Se depune substanță anestezică și M și D de apexul dintelui interesat
anestezie pe o arie mai extinsă ce se instalează mai repede(difuzia
se face prin mai multe canale Havers)
- Depozitul anestezic se face preperiostal (între mucoasă și periost)
8
- Se efectuează în ligamentrul parodontal (spațiul dintre dinte și peretele alveolar).
Indicații
1. Tehnică de necesitate
- în special la pacienții cu risc hemoragic (hemofilici, pacienți sub
tratament cu anticoagulante, pacienți cu tulburări hepatice)
- acest tip de anestezie la acești pacienți evită riscul unor puncții profunde
care pot determina leziuni vasculare sau nervoase
2. Tenică de completare
- atunci când anestezia loco-regională practicată anterior nu s-a instalat
Tehnică
- În prezent se realizează cu ajutorul seringilor speciale care ușurează tehnica.
- Prepararea câmpului de intervenție soluții slab antiseptice + uscarea mucoasei
- Cu acul perpendicular pe axul dintelui interesat se puncționează papila gingivală interdentară atât
mezial cât și distal de dintele interesat și se infiltrează 1-2 picături de anestezic la nivelul
ligamentului circular
- Acul se împinge apoi la coletul dintelui, luând o poziție aproape verticală;
- Injectarea anestezicului
Se lasă treptat pe măsură ce acul pătrunde la nivelul spațiului alveolo-dentar
Se face lent, cu ușoară presiune
Se injectează o cantitate mică: 0.2-0.4 ml
Pentru molari sunt necesare și puncții V și O
Dezavantaje
- Necesită seringi speciale
- Apare frecvent alveolită postextracțională
- Există riscul însămânțării și difuzării infecțiilor gingivo-marginale (dacă există) în profunzimea
spațiului alveolo-dentar clinic se va traduce în final prin alveolite postextracționale.
- Prin creșterea presiunii în spațiului alveolo-dentar se va produce o ischemie locală.
- La această ischemie locală se adaugă și vasoconstricția produsă de vasoconstrictorul (A, NA) din
anestezic.
Teritoriu anesteziat:
- fibromucoasa gingivală, osul alveolar și pachetul vasculo nervos dentar (fără părțile moi!)
Anestezia intraosoasă
- Este o anestezie rar folosită, prin care se urmărește infiltrația soluției
anestezice direct în spongioasa osoasă prin traversarea corticalei.
9
Indicații – excepționale din cauza:
- Dificultății de străbatere a țesutului dur
- Riscului de însămânțare a osului de la procese septice gingivo-parodontale
Tehnică
- Instrumentar O seringă cu care se poate injecta sub presiune si Un ac subțire, rigid, cu bizoul
scurt
- Puncția Se înțeapă baza papilei gingivale, Acul este ținut oblic, cu o înclinațe de 45° față de
versantul vestibular
- Când se ajunge pe os se execută o presiune mai puternică și o rotație pentru ca acul să perforeze
corticala
- Se pătrunde în spongioasă 2-3 mm
- Se injectează anestezicul lent în spongioasă astfel încât să poate difuza progresiv
10