Anestezii Loco-Regionale

Anestezia generală = pacientul e în stare de inconștiență, fără reflexe păstrare (respirația se asigură
prin aparate).

Diferența între anestezia locală, loco-regională și regională:

1. Anestezia locală = se obține prin diverse mijloace de intrare în contact a substanței anestezice cu
filetele nervoase din teritoriul respectiv.
- Efectul realizat e limitat la suprafața luată în discuție.

2. Anestezia tronculară periferică = se realizează prin depunerea substanței anestezice la nivelul

porțiunii periferice a trunchiului nervos.
- Aria anesteziată e toată zona în care are receptori trunchiul nervos respectiv.

3. Anestezia regională / tronculară bazală = este anestezia care se realizează la emergența nervului
din baza craniului (la porțiunea trunchiului nervos).
- Rezultat anestezic cuprinde ramurile mari ale nervului în cauză.
- Anesteziile locală și loco-regională sunt accesibile în cabinetul stomatologic în timp ce anestezia
tronculară bazală se recomandă a fi realizată doar de specialiștii BMF.

1. Anestezia locală prin refrigerație

Indicații
1. Extracții ale dinților temporari cu raizaliză accentuată
2. Extracții ale unor dinți parodontotici mobili
3. Deschiderea unor abcese superficiale (pe tegumente sau mucoase)

Substanțe anestezice folosite

1. Kelen (clorura de etil)
2. Pharmaetyl (didero tetrafluor etanol)
3. Bretyl (bromură de etil)
4. Freon (freon 114)

Tehnică
+ se acoperă ochii cu un câmp steril (kelenul poate provoca leziuni prin proiectarea pe cornee)
- Izolarea perfectă a suprafeței de anesteziat
- Aplicarea repetată pe suprafața de anesteziat a jetului de la o distanță de 20-30 cm
- Efectuarea intervenției chirurgicale imediat ce suprafața anesteziată s-a albit

Principiul de obținere al anesteziei

- evaporarea bruscă a kelenului în contact cu țesuturile calde produce o diferență de temperatură ->
țesuturile practic îngheață.

1
Dezavantaje
- Răcirea bruscă a țesuturilor este dezagreabilă și poate produce dureri
- Întărește țesuturile făcând inciziile dificile (e necesară o forță mai mare)
- Impune o izolare foarte bună a câmpului pe care acționăm
- Poate să ducă la necrozarea pulpei dinților vecini vitali prin variația mare de temperatură
- Proiectarea substanței pe dinții cu carii provoacă dureri intense
- Este inflamabil (kelenul) așa că după utilizarea sa se evită lucrul cu instrumente calde, termo- sau
electrocauter

2. Anestezia topică – de contact

- Este anestezia locală prin care aplicăm substanța anestezică direct pe țesuturile pe care vrem să le
anesteziem.
- Se bazează pe proprietatea mucoasei bucale de a fi permeabilă pentru unele substanțe (și unele
anestezice).
- Se obține o anestezie de suprafață.

Substanțele anestezice ce se pot utiliza

- Lichide: Cocaină 10%, Xilocaină 5-10%, Pribenzamină 4%, Percaină, Pantocaină
- Paste: Contralgin, Contralgan, Xilină în pomadă
- Pulbere; ortoform
- Preparate pulverizabile: Gingicain, Xilestezin, Lidocaină spray, Peryl

Anestezia prin BADIJONARE

Indicații  se folosește numai în intervențiile asupra mucoasei, anestezia fiind strict superficială 
este indicată pentru anestezia mucoasei în vederea:
1. Efectuării unui detartraj
2. Adaptării unei coroane
3. Lustruirii unei obturații de colet
4. Mici cauterizări ale mucoasei
5. Anestezia locului de înțepătură înaintea anesteziei prin injecție
6. Suprimarea reflexului faringian înainte de examinări, pentru amprentare etc. – relativ

Tehnică
- Se usucă, degresează mucoasa
- Se izolează câmpul operator
- Cu o buletă îmbibată în substanță anestezică se masează timp de 1 min regiunea pe care o dorim
anesteziată

Rezultatul:
- dispariția senzației dureroase, gustului și a sensibilității termice 10-15 min.
- Nu toate substanțele anestezice au caracteristică topică.
- Anestezia prin badijonare durează cam 10-15 min.

2
Anestezia prin IMBIBIȚIE
Indicații
1. Anestezia de suprafață a mucoasei bucale și nazale
2. Anestezia unor filete nervoase terminale (ex. nervul lingual, nervul nazo-palatin)
3. + (carte) anestezia ganglionului sfenopalatin

Substanțe anestezice
- Cocaină soluție 10% : în trecut pentru operația sinuzitei se realiza anestezie la gaura rotundă +
anestezie topică cu cocaină
- Xilină 5-10%
- Pribenzamina 4%

Tipuri de anestezii prin imbibiție

1. Anestezia mucoasei gingivale
2. Anestezia mucoasei planșeului fosei nazale
3. Anestezia nervului lingual
4. Anestezia ganglionului sfenopalatin

a) Anestezia mucoasei gingivale

- Tamponul îmbibat în soluție anestezică se aplică cu ușoară presiune, de-a lungul coletului dinților
(între colet și marginea gingivală liberă).
- Anestezia se instalează în 2-3 min.
- Se poate folosi de exemplu în protetică, la șlefuiri pentru anestezia sulcusului prin îmbibarea unui
fir de ață ?

b) Anestezia mucoasei planșeului fosei nazale (procedeul Escat)

Teritoriul anesteziat
- Podeaua foselor nazale în porțiunea sa anterioară  prin anestezia n. nazo-palatin
- Mucoasa palatină retroincisivă
- Porțiunea terminală a nervului alveolar antero-superior

Tehnică
- Aplicarea pe podeaua fosei nazale, în porțiunea sa anterioară, a unui
tampon îmbibat cu anestezic (anterior de cornetul inferior)
- Se menține timp de 10 min
- *** mucoasa trebuie să fie uscată

3
c) Anestezia nervului lingual
Indicații
- Manopere mai puțin dureroase efectuate în aria de inervație senzitivă a nervului lingual 
adaptări de proteze, detartraje, lustruiri ale obturațiilor de colet, etc.

Tehnică
- Tamponul îmbibat în soluție anestezică se aplică în șanțul paralingual, în dreptul ultimului molar
unde nervul este situat superficial (la jumătatea distanței dintre limbă și creasta alveolară, în dreptul
M3)
- *** nervul lingual inervează mucoasa porțiunii anterioare a limbii, a planșeului cavității bucale și
a gingiei mandibulare.

d) Anestezia ganglionului sfenopalatin

- Ganglionul sfenopalatin (pterigopalatin) este situat în fosa pterigo-maxilară și este acoperit numai
de mucoasa nazală.

Indicații
1. Intervenții nazo-sinusale
2. Tratamentul unor algii difuze

Tehnică (nu se prea face)

- Aplicarea unui tampon îmbibat în anestezic cu ajutorul
unui stilet butonat îndoit.
- Tamponul se introduce la nivelul meatului mijlociu, pe peretele extern al fosei nazale, înapoia
cozii cornetului mijlociu.
- Inițial se face un ușor masaj după care se lasă tamponul pe loc 10-15 min pentru ca anestezicul să
traverseze mucoasa.

Anestezia prin PULVERIZARE

- Cea mai utilizată datorită preparatelor furnizate în flacoane tip spray și ușurinței de aplicare și
lipsei riscurilor de administrare.

Indicații  se obține o analgezie de suprafață suficient pentru:

1. Intervenții gingivo-parodontale
2. Amprente în caz de reflex faringian accentuat
3. Analgezia locului de puncție în vederea anesteziilor prin
injecție

Tehnică
- Izolarea și uscarea mucoasei
- Se pulverizează 3-4 jeturi de substanță anestezică, la intervale de 10-15 secunde, timp de 1 min,
asupra zonei pe care se intervine.
- Se obține o anestezie de scurtă durată.

4
- Sunt soluții alcoolice  dacă stau mult în contact cu mucoasa uscată, dacă se șterge riscăm să se
descuameze mucoasa.
- Există și soluții de pulverizare care nu sunt alcoolice și sunt cele mai indicate.

3. Anestezia locală prin infiltrație

- Constă în injectarea soluției anestezice intratisular, în țesuturile în care se intervine sau în jurul
acestora.
- Se obține suprimarea sensibilității dureroase într-un teritoriu limitat.

Indicații
1. Anestezia țesuturilor moi precum și a țesutului osos (datorită faptului că anestezicul difuzează
prin canalele Havers atunci când substanța anestezică este lăsată paraperiostal)

Substanțe anestezice
- Procaina
- Xilina
- Derivatele acestora în soluții slabe 0.5-1% asociate cu un vasoconstrictor

- Acest tip de anestezie este foarte larg folosit în stomatologie și în chirurgia BMF deoarce este ușor
de executat, anestezia se instalează rapid și accidentele sunt excepționale (C substanței e mică).

- Poate fi:
1. Anestezia intramucoasă/intradermică
2. Anestezia submucoasă/subcutanată
3. Anestezia prin baraj
4. Anestezia plexala
5. Anestezia intraligamentara
6. Anestezia intraosoasa

Dispozitiv necesar
1. Seringă Fisher
- Utilizează carpule de substanță anestezică
- Este de 2 tipuri  cu gheruțe la piston sau fără gheruțe.
- Gheruțele sunt importante pentru că în momentul acționării pistonului gheruțele se deschid și se
înfig în dopul de la capătul carpulei.
- Când dorim să facem aspirație aceste gheruțe ne permit să tragem înapoi dopul de plastic. Fără
gheruțe nu se poate face aspirație.
- Poziția degetelor  între medius și index.
- Cu policele se manipulează și se dirijează pistonul.
2. Seringă de plastic
- Poziția corectă a mâinii în cazul în care facem anestezie este priza creion
3. Acul
- Este format din bizou, corp propriu-zis și ambou
- Amboul este partea de plastic prin care se atașează la seringă.

5
- Amboul este colorat și indică dimensiunile acului  verzi, albastre, roz (groase de puncție) ,
albe/bej/maronii (mici pentru anestezii intramucoase)

Anestezia intramucoasă / intradermică

Indicații:
- Deschiderea colecțiilor purulente superficiale

Tehnică
- Se utilizează un ac subțire cu bizou scurt
- Acul se introduce paralel cu suprafața mucoasei sau a tegumentului: trebuie să intrăm în mucoasa!
Nu în submucoasă pentru că intrăm în abces
- Se infiltrează treptat mucoasa sau tegumentul de-a lungul liniei de incizie.
- Mucoasa devine palid albicioasă prin ischemie (apare un V în plus ce pune presiune pe capilare).
- Anestezia are o durată scurtă așa că se impune o intervenție chirurgicală rapidă.

Anestezia submucoasă/subcutanată  infiltrația în straturi

Indicații
- În chirurgia părților moi ale feței atunci când nu există procese septice evolutive locale (care ar
disemina când sunt traversate)

Tehnică
- Se injectează progresiv soluție anestezică, cu un ac subțire, pe linia de incizie
- Se pătrunde apoi în profunzime, infiltrându-se strat cu strat țesuturile asupra cărora se intervine
- Se recomandă infiltrarea cât mai uniformă a țesuturilor
* curs exemplu  test de reactivitate alergică la o substanță, subtegumentar se depune o substanță.

Anestezia prin baraj

Indicații
- În intervenții chirurgicale pe față, pe regiunea submaxilară sau
cervicală  excizii, plastii de lambouri, chirurgia unor defecte
- Are avantajul că nu deformează regiunea pe care se intervine în
intervențiile plastice.

Tehnica
- Se practică 2 puncte separate de înțepătură prin care se face infiltrarea anestezicului de-a lungul
unor linii ce constituie un cadran care circumscrie aria pe care urmează să se intervină
- Se obține un baraj anestezic (insulă) a terminațiilor nervoase senzitive ce deservesc zona
respectivă
* se depune anestezic și la dus și la întors

6
Anestezia plexală (paraapicală, supraperiostală)
*periost = membrană care hrănește osul, foarte aderentă de acesta, decolarea sa fiind dureroasă

Principiu:
- se urmărește anestezierea plexului nervos dentar în grosimea osului alveolar prin difuzarea
transosoasă a soluției anestezice.

Avantaj:
- se pot înțepa țesuturile de la distanță și nu trebuie să trecem prin zone retentive pentru flora
microbiană.

- Acest tip de anestezie se poate folosi acolo unde corticala este subțire și există structură
spongionasă care permite difuzarea anestezicului  se poate folosi la:
 Pe toată întinderea maxilarului, cu excepția M1 (creasta zigomato-alveolară este compactă și
împiedică difuzarea anestezicului)
 La mandibulă doar în zona frontală
- Anestezia plexală
 este mai eficientă la copii deoarece au corticala osoasă mai puțin densă și sistemul Haversian
cu canale mai largi
 este mai puțin eficientă la vârstnici deoarece calcificarea mai avansată a osului îngreunează
penetrația și difuzarea subtanței anestezice

Aria anesteziată
- mucoasa vestibulara
- periostul
- osul
- la 1-2 dinti situati in aria unde s-a depus anestezicul
- anestezia da rezultate bune in zonele unde corticala osoasa este subtire, iar structura spongioasa
bine reprezentata permite difuzarea anestezicului.

Indicații
1. Pulpectomii vitale
2. Extracții dentare
3. Rezecții apicale
4. Extirpări de chisturi, epulide (hiperplazie de ț gingival, parodontal?) etc.
5. Plastii limitate de mucoasă, os
6. Intervenții de chirurgie parodontală

Contraindicații
1. Anestezia unui grup dentar (3-4 dinți)
2. Prezența unor infecții sau inflamații la nivelul zonei de puncție;
3. Prezența unei corticale groase care nu permite difuzarea
anestezicului
Tehnici alternative
7
- Anestezia tronculară periferică
- Anestezia tronculară bazală a nervului maxilar

- * în zona frontală, pe linia mediană se anastomozează filetele nervoase de pe o parte cu cele de pe

partea opusă!
- Nervul alveolar superior mijlociu e inconstant, 40% din cazuri.
- De obicei preia nv. alveolar superior anterios și acest teritoriu

Substanțe anestezice
- Soluții anestezice în concentrație 1-2% care au sau nu în compoziție vasoconstrictor

Repere de puncție
- vestibulul Oral – mezial de dintele interesat
- mucoasa mobila

Repere anatomice:
- sunt repere mai profunde și îndepărtate care ne ajută să ne ghidăm asupra traseului pe care îl avem
după ce a intrat acul în țesut

Tehnica
- Antisepsia locului unde se realizează puncția
- Puncția se realizează  În vestibulul oral, mezial de dintele interesat, În mucoasa mobilă (puncția
în mucoasa fixă produce distensia acesteia care se însoțește de durere)
- Acul
 trebuie să fie cu bizoul paralel cu planul osos (pt a evita înțeparea periostului)
 are o direcție oblică spre apexul dintelui
- Injectarea soluției
 Cantitate de soluție: 1-2 ml
 Se injectează lent, fără presiune, imediat după traversarea mucoasei
 Se depune substanță anestezică și M și D de apexul dintelui interesat
 anestezie pe o arie mai extinsă ce se instalează mai repede(difuzia
se face prin mai multe canale Havers)
- Depozitul anestezic se face preperiostal (între mucoasă și periost)

Pentru anestezia incisivilor centrali superiori  datorită anastomozelor

vasculo-nervoase situate pe linia mediană, puncția se face trecând cu
acul din partea opusă prin frenul buzei superioare (transfrenular).

Pentru arcada inferioară:

- Medicul stă în spatele pacientului
- Cu mâna stângă îndepărtează buza
Anestezia intraligamentară
- Este o anestezie practicată prin infiltrație în spațiul alveolo-dentar.

8
- Se efectuează în ligamentrul parodontal (spațiul dintre dinte și peretele alveolar).

Indicații
1. Tehnică de necesitate
- în special la pacienții cu risc hemoragic (hemofilici, pacienți sub
tratament cu anticoagulante, pacienți cu tulburări hepatice)
- acest tip de anestezie la acești pacienți evită riscul unor puncții profunde
care pot determina leziuni vasculare sau nervoase
2. Tenică de completare
- atunci când anestezia loco-regională practicată anterior nu s-a instalat

Tehnică
- În prezent se realizează cu ajutorul seringilor speciale care ușurează tehnica.
- Prepararea câmpului de intervenție  soluții slab antiseptice + uscarea mucoasei
- Cu acul perpendicular pe axul dintelui interesat se puncționează papila gingivală interdentară atât
mezial cât și distal de dintele interesat și se infiltrează 1-2 picături de anestezic la nivelul
ligamentului circular
- Acul se împinge apoi la coletul dintelui, luând o poziție aproape verticală;
- Injectarea anestezicului
 Se lasă treptat pe măsură ce acul pătrunde la nivelul spațiului alveolo-dentar
 Se face lent, cu ușoară presiune
 Se injectează o cantitate mică: 0.2-0.4 ml
 Pentru molari sunt necesare și puncții V și O

Dezavantaje
- Necesită seringi speciale
- Apare frecvent alveolită postextracțională
- Există riscul însămânțării și difuzării infecțiilor gingivo-marginale (dacă există) în profunzimea
spațiului alveolo-dentar  clinic se va traduce în final prin alveolite postextracționale.
- Prin creșterea presiunii în spațiului alveolo-dentar se va produce o ischemie locală.
- La această ischemie locală se adaugă și vasoconstricția produsă de vasoconstrictorul (A, NA) din
anestezic.

Teritoriu anesteziat:
- fibromucoasa gingivală, osul alveolar și pachetul vasculo nervos dentar (fără părțile moi!)

Anestezia intraosoasă
- Este o anestezie rar folosită, prin care se urmărește infiltrația soluției
anestezice direct în spongioasa osoasă prin traversarea corticalei.
9
Indicații – excepționale din cauza:
- Dificultății de străbatere a țesutului dur
- Riscului de însămânțare a osului de la procese septice gingivo-parodontale

Tehnică
- Instrumentar  O seringă cu care se poate injecta sub presiune si Un ac subțire, rigid, cu bizoul
scurt
- Puncția  Se înțeapă baza papilei gingivale, Acul este ținut oblic, cu o înclinațe de 45° față de
versantul vestibular
- Când se ajunge pe os se execută o presiune mai puternică și o rotație pentru ca acul să perforeze
corticala
- Se pătrunde în spongioasă 2-3 mm
- Se injectează anestezicul lent în spongioasă astfel încât să poate difuza progresiv

10