Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
BACAU
Specializarea: Asistent Medical de Farmacie
LUCRARE DE LICENTA
ANALGEZICE MORFINOMIMETICE
Bacau
2017
CUPRINS
INTRODUCERE.............................................................................................. pag 3
2. 1. Generalitati............................................................................... pag 18
2.2. Mecanism de aciune ................................................................ pag 19
2.3. Farmacodinamia ...................................................................... pag 19
2.4. Farmacocinetica ....................................................................... pag 20
2.5. Reacii adverse. Combaterea reaciilor adverse ...................... pag 21
2.6. Tolerana i dependena ........................................................... pag 22
2.7. Administrare ............................................................................ pag 23
2.8. Principalii reprezentanti........................................................... pag 23
CONCLUZIE................................................................................................... pag 41
BIBLIOGRAFIE.............................................................................................. pag 43
2
INTRODUCERE
Opioidele sunt cele mai puternice droguri analgezice disponibile in mod curent.
Mai mult decat atat, dintre toate analgezicele, ele au cel mai larg grad de eficacitate,
furnizand cea mai sigura metoda pentru alinarea rapida a durerii. Cu toate ca efectele
secundare sunt frecnte, exceptand depresia respiratorie, ele nu sunt de obicei sere si pot fi
indepartate rapid cu ajutorul naloxonei, antagonist narcotic. Medicul nu va ezita in cazul
pacientilor cu durere severa acuta sa foloseasca analgezicele opioide..
Opioidele produc analgezia prin actiuni asupra sistemului nervos central. Ele
activeaza neuronii inhibitori ai durerii si inhiba in mod direct neuronii de transmitere a
durerii. Majoritatea analgezicelor opioide disponibile in comert actioneaza asupra
aceluiasi receptor opioidic (receptor ), diferind indeosebi in potenta, viteza de reactie,
durata de actiune si cale optima de administrare. Cu toate ca efectele secundare asociate
dozei (sedare, depresie respiratorie, prurit, constipatie) sunt similare intre diferitele
opioide, unele efecte secundare sunt produse de acumularea de meoliti nonopioi-dici, ce
sunt specifici pentru anumite droguri. Un exemplu clar in acest sens este normeperidina,
un meolit al meperi-dinei. Normeperidina produce hiperexciilitate si convulsii ce nu sunt
reversibile cu naloxona. Acumularea de normeperidina este mult mai mare la pacientii cu
insuficienta renala.
Cel mai rapid efect al opioidelor este obtinut prin administrarea intravenoasa;
dupa administrare orala efectul este semnificativ mai lent. Efectele secundare acute
frecvente includ greata, varsatura si sedare. Aceste efecte sunt in functie de doza si exista
o mare variabilitate intre pacienti in privinta dozelor eficiente si a celor ce produc efecte
secundare. Datorita acestui lucru, initierea terapiei necesita determinarea dozei optime si
a intervalului de administrare. Principiul cel mai important este reducerea durerii.
Aceasta necesita chestionarea pacientului privind eficienta medicamentului si momentul
atenuarii durerii. Cea mai frecventa eroare facuta de medici in tratarea durerii severe cu
opioide este prescrierea unei doze inadecvate. Deoarece multi pacienti evita, aceasta
practica conduce la suferinte inutile. In absenta sedarii in momentul anticipat al efectului
3
maxim, medicul nu ar trebui sa ezite sa repete doza initiala, pana la diminuarea
satisfacatoare a durerii.
O abordare noua a problemei indepartarii eficiente a durerii este folosirea
analgeziei controlate de pacient (ACP). ACP necesita un dispozitiv ce elibereaza o doza
programata anterior a unui drog opioid cand pacientul apasa un buton. Dispozitivul poate
fi programat sa limiteze doza totala pe ora, asa ca supradozarea este imposibila. Pacientul
poate apoi regla doza la nivelul optim. Aceasta abordare este folosita mai frecvent in
durerea postoperatorie, dar nu exista motiv pentru ca ea sa nu fie utilizata pentru orice
pacient spitalizat cu durere severa persistenta. ACP este de asemenea utilizata pentru
ingrijirea la domiciliu a pacientilor cu dureri severe, de ex., cancere metastazate.
Multi medici, asistente si pacienti nutresc o anumita ingrijorare asupra folosirii
opioidelor, ce este bazata pe frica exagerata ca pacientii sa nu devina dependenti. De fapt,
exista o sansa mica, aproape inexistenta, ca pacientii sa devina dependenti de narcotice ca
rezultat al unei medicatii adecvate.
Disponibilitatea noilor cai de administrare a extins utilitatea analgezicelor
opioide. Foarte importanta este disponibilitatea administrarii spinale. Opioidele pot fi
perfuzate printr-un cateter spinal situat intratecal sau epidural. Prin introducerea directa a
opioidelor in maduva spinarii, analgezia regionala poate fi obtinuta la o doza totala relativ
mica. In acest fel, anumite efecte secundare cum sunt sedarea, greata si depresia
respiratorie pot fi reduse la minim. Aceasta administrare a fost utilizata extensiv in
procedurile obstetricale si pentru durerea postoperatorie din partea inferioara a corpului.
Opioidele pot fi administrate, de asemenea, intranazal (butorfanol), intrarectal si
transdermal (fentanyl), evitandu-se astfel disconfortul injectiilor frecnte la pacientii
carora nu li se poate administra medicatie orala.
Cand sunt folosite in combinatie, opioidele si inhibitorii ciclooxigenazei au efecte
aditive. Aceste combinatii pot fi utilizate pentru a scadea seritatea efectelor adverse
legate de doza, deoarece este necesara o doza mai mica din fiecare pentru a atinge acelasi
grad de diminuare a durerii si pentru ca efectele lor adverse nu sunt aditivi. Combinatiile
fixe dintre un opioid cu acetaminofen prezinta un risc special. Marirea dozei ca rezultat al
cresterii seritatii durerii sau descresterii efectului opioid ca rezultat al tolerantei poate
duce la niveluri ale acetaminofenului ce sunt toxice pentru ficat.
4
CAPITOLUL I
BAZELE ANATOMO-FUNCIONALE ALE DURERII
5
Fibrele de tip C sunt nemielinizate, cu diametrul sub un micron cu,
conductibilitate lenta, de 1-2 m/s. ele conduc durerea surda, profunda, care persista un
timp dupa ncetarea stimulului.
Primul neuron senzitiv este situat n ganglionii spinali sau n centrii analogi din
trunchiul cerebral n cazul nervilor cranieni.
1.3.Centrii de integrare
n talamus tractul spino-talamic face sinapsa cu mai multi nuclei. La acest nivel
durerea este partial constientizata ca suferinta.
6
Durerea poate produce transpiratii, tahicardie, pusee de hipotensiune, tulburari de
ritm cardiac, polipnee.
O durere foarte intensa poate provoca stop cardiac sau stop respirator.
De la extremitatea cefalica durerea este condusa spre cortex prin mai multe
sisteme. Cel mai important este sistemul trigeminal.
Senzatia dureroasa poate avea diverse nuante. Durerea poate fi descrisa n diverse
moduri: fulgeratoare, acuta, surda sau difuza, cu caracter de furnicaturi sau parastezii,
pulsatila, constructiva, ca o arsura, ca o ntepatura, sub forma de prurit.
7
- gradul de excitabilitate al neuronilor de pe traseu
- starea functionala corticala
- caracterul individual: personalitatea, vrsta, sexul, starea psihica
- TNL sunt stimulate si prin modificarea raportului K/Ca din lichidul interstitial, prin
cresterea de K si scaderea Ca. Experimental: injectia subcutanat a unor solutii bogate n
K sau care contine substante care fixeaz Ca(citrati, oxalati) produce durerea intens.
- inflamatiile acute sunt insotie de durere datorat acidozei locale din focarul inflamator
si eliberrii unor mediatori cu proprietti algogene, n principal bradikinin si serotonin.
Durerea mecanic
- apare prin actiunea brutal a agentilor mecanici din mediu asupra tesuturilor;
- nsumeaz mai multi factori: hipoxia, eliberarea unor enzime celulare, amine biogene, a
ionilor de H si K.
- durera e produs prin tulburri circulatorii care suprim sau scad fluxul sanguin n
anumite zone;
8
- tulburrile circulatoriii sunt produse de: contractiile musculare intense si prelungite,
obstructia lumenului prin trombusi, embolii sau compresiuni tumorale din vecintate,
staza sanguin ntr-un teritoriu, spasme vasculare sau vasoconstrictie intensa;
- n hipoxie metabolismul este deviat spre glicoliz anaerob cu productie de acid lactic.
Produsii de degradare din leziunile tisulare hipoxice stimuleaz terminatiile nervoase
libere (TNL) si produc durere;
9
care mediaza durerea profunda (muschi, tendoane, periost) durerea are un caracter surd si
nu prezinta o sistematizare topografica precisa.
10
senzitiv cheiro-oral (Garcin - Lapresle), sindromul talamic median (Waller) nu se
nsotesc de tulburari ale sensibilitatii dureroase.
2. Durerea viscerala - pentru viscerele cavitare poate sa apara datorita unei distensii
bruste iar pentru viscerele parenchimatoase ca urmare a distensiei capsulei ce le nveleste.
Durerea generata n aceste conditii este difuza si n cele mai multe cazuri la distanta de
visceral lezat.
11
Cefaleea - descrie o varietate de dureri de la nivelul extremittii cefalice,
produs prin stimularea TNL intracraniane, pericariene sau cavittii viscerocraniului.
- parazitoze intestinale;
Migrena reprezint una din cele mai frecvente tulburri neurologice.Ea este o
cefalee vascular cu cteva caractere particulare: este pulsatil, unilateral (hemicranie),
de obicei cu localizare fronto-orbitar, paroxistic.
12
Faza de vasodilatatie este resimtit de pacient ca o cefalee pulsatil.
Vasodilatatia este urmare a acidozei locale produs de hipoxia cerebral.
Ariile de proiectie ale celor mai frecvente dureri faciale: A - datorat premolarului
superior; B- datorat premolarului inferior; C - datorata unui dinte superior D - datorata unui
dinte inferior E - datorit disfunctiei muschilor masticatori (ariile de intensitate maxim sunt mai
inchise la culoare) F - datorat migrenei
13
Deretminanti ai odontalgiilor sunt: factorii locali speifici ai cavittii bucale cum
este pH-ul acid factorii comuni, cum sunt mediatorii chimici ai inflamatiei si durerii:
bradikinina, serotonina, histamina.
Nevralgiile sunt sindroame caracterizate prin crize dureroase de-a lungul unuia
sau mai multor nervi cranieni sau spinali. Fenomenele dureroase predomin ntr-un
teritoriu nervos: trigemen, occipital, sciatic, intercostal. Ele apar sub form de crize
intense, paroxistice si se nsotesc sau nu de deficite neurologice. Crizele dureroase sunt
produse de masticatie, efort, curenti la rece, umiditate, anumite pozotii.
14
a - Analgia si hipoalgia congenitala se caracterizeaza prin abolirea sau scaderea
sensibilitatii la durerea exteroceptiva, n timp ce sensibilitatea la durerea interoceptiva
este conservata. Mai precis este absenta sau sensibilitatea scazuta la arsuri, compresiuni,
ntepaturi, traume mecanice, degeraturi. n schimb, individul reactioneaza fata de
distensie, spasm, ischemie si tractiunea organelor interne. Mecanismul intim al bolii se
presupune a fi un deficit asociat a mai multor sisteme enzimatice, ce poate sa se
amelioreze treptat n cursul dezvoltarii ontogenetice.
Durerea referita este definita ca fiind durerea resimtita ntr-un teritoriu situat la
distanta de focarul stimulant. n prezent cea mai acceptata explicatie pentru o astfel de
durere este teoria proiectiei convergente (Fields - 1987). n concordanta cu aceasta teorie
doua tipuri de aferente patrund n segmentul spinal (una de la nivelul tegumentului si alta
de la nivelul unui viscer sau a unor structuri musculare profunde) si converg spre aceeasi
arie de proiectie senzoriala. Datorita faptului ca la nivel central nu exista posibilitatea
recunoasterii sursei "inputului" proiectia senzatiei de durere se produce ntr-o zona
cutanata n functie de dermatomul respectiv.
De exemplu durerea din infarctul miocardic acut este de foarte multe ori resimtita
de pacient la nivelul sternului cu iradiere pe marginea cubitala a antebratului, baza gtului
si mandibulei. Durerea este cauzata de acumularea produsilor de metabolism si hipoxie
care stimuleaza terminatiile nervoase senzitive ale miocardului. Fibrele aferente urca spre
SNC prin ramurile cardiace ale trunchiului simpatic patrunznd n maduva spinarii prin
15
radacina dorsala a nervilor toracici superiori (T1 - T5). Durerea cardiaca nu este resimtita
la nivelul inimii ci la nivelul ariei tegumentare corespunzatoare nervilor spinali respectivi
(dermatoame).
1.5. Masurarea durerii - este un element util att pentru diagnosticul clinic ct si
pentru terapie. Se recomanda folosirea scarilor simple, parametrii cei mai utilizatti fiind:
- Diferenta limita - reprezinta cele mai mici intervale sau trepte ce se pot stabili n
cursul producerii durerii.
16
Dureri proiectate: A. Durere raportata. Focarul de origine este situat pe caile
nervoase periferice sau centrale care asigura inervatia cmpului periferic. B. Durere
referita. Focarul de origine muscular, visceral sau cutanat depinde de un teritoriu nervos
distinct de cel din zona periferica unde se percepe senzatia dureroasa. (Vrabete, 1996)
Cele mai simple scari folosite n masurarea durerii sunt scara picturala si scara
numerica. Ele se nsotesc de exprimarea subiectiva a intensitatii durerii de catre fiecare
individ n parte folosindu-se adjectivele caracteristice starii de moment: durere absenta,
usoara, medie, puternica, foarte putemica, insuportabila.
17
CAPITOLUL II
ANALGEZICE OPIOIDE
2. 1. Generalitati
Stupefiante, narcotice, droguri sau, totui, pentru sistemul medical -
analgezice opioide?
Substan narcotic, drog sau stupefiant este o noiune a limbajului juridic,
care include acei compui, care sunt menionai n Convena Unic cu Privire la
substanele Narcotice din 1961 i n Protocolul de Amendament al Conveniei din 1972
(5, 6).
Analgezicele opiode (sau, opioizii) este un termen tiinific care se refer la
compuii de origine att natural, ct i sintetic, care interacioneaz cu receptori
specifici i produc efecte biologice caracteristice.
n sistemul de sntate, circulaia acestor substane este perfect legal, strict controlat i
este destinat utilizrii n scopuri medicale sau tiinifice calmrii durerii, realizrii
anesteziei, ameliorrii calitii vieii i confortului pacienilor cu cancer sau alte maladii
terminale deci, prezint un beneficiu net pentru individ i societate. n acest context,
utilizarea termenilor de drog, narcotic sau stupefiant nu pare a fi corect.
Medicamentele analgezice opioide, actioneaza asupra SNC, favoriznd procesele care
controleaza durerea inhiband acesta.
Opioidele sunt indicate ca analgezice (numai n cazul n care alte analgezice nu au
fost eficace) n cazul neoplasmelor, arsuri, traumatisme, edem pulmonar acut, infarct
miocardic.
La anumite doze, efectul deprimant este precedat de dorinta de a lua din nou
medicamentul (morfinism), produce toleranta (pentru a produce acelasi efect cantitatile
devin din ce n ce mai mari), administrarea repetata a narcoticelor determina o intoxicare
cronica, dependenta psihica si fizica fata de narcotic (adictie), ntreruperea brusca a
18
narcoticului sau la administrarea unui antagonist (care deplaseaza opioidul de pe
receptorii specifici) apare sindromul de abstinenta, debutul se manifesta prin anxietate,
secretie nazala si lacrimala, midriaza, apoi bolnavul devine agitat, apar dureri musculare,
tahicardie, hipertensiune arteriala, crampe abdominale, voma, diaree, frisoane, sudoratie
excesiva, simptomele se atenueaza progresiv si dispar dupa aproximativ 7-10 zile.
2.3. Farmacodinamia
n funcie de nivelul la care acioneaz, opioizii produc urmtoarele tipuri de efecte:
efecte la nivel central i efecte la nivel periferic.
19
La nivelul bulbului, aciunile sunt att stimulatorii (asupra centrului vomei greuri,
vrsturi n 10% din cazuri, asupra centrului vagal bradicardie, asupra nucleului nervului
oculomotor comun mioz) ct i inhibitorii (deprim centrii respiratori i ai tusei, mai ales la
sugari i copii mici; la doze mari d respiraie de tip Cheyne-Stokes).
La nivel diencefalic morfina determin inhibarea centrului termoreglator (hipotermie),
inhibarea ACTH.
Cele mai importante efecte sunt ns la nivelul scoarei cerebrale i a talamusului unde
se manifest aciunea analgezic, anxiolitic, euforic i hipnogen. Administrarea morfinei
se nsoete mai nti de o scurt faz de excitaie, urmat apoi de dispariia durerii, scderea
capacitii de percepie a lumii nconjurtoare, o stare de euforie la care se adaug exaltarea
imaginaiei i dispariia voinei. Dup aceste fenomene urmeaz o stare de apatie i oboseal
cu scderea performanelor memoriei, diminuarea ateniei, somnolen i scderea capacitii
fizice i intelectuale.
2.4. Farmacocinetica
Cile pe care se pot administra opiul i derivaii si sunt : calea inhalatoarie (la
fumtorii de opiu), calea oral i calea parenteral. Recent, pentru unii derivai se utilizeaz i
calea transcutanat.
Morfina se absoarbe bine att prin mucoasa bronic, ct i prin cea intestinal.
Dup administrarea unei doze terapeutice de morfin pe cale parenteral, aciunile sale
farmacodinamice apar cam n 15-30 de minute i persist 4-5 ore.
Difuziunea este bun n toate esuturile, morfina trecnd att bariera hematoencefalic
ct i fetoplacentar. n acest din urm caz poate determina intoxicaie cronic la ft, cu
fenomene de farmacodependen nc de la natere.
Metabolismul morfinei este lent (cam 50% n 24 ore) i se face prin demetilare i
glicuronoconjugare. Inactivarea lent nu explic aciunea de scurt durat a morfinei care este
n medie de 4 ore la o doz de 10 mg.
Important de subliniat este faptul c la copiii mici, datorit insuficienei mecanismului
de glicuronoconjugare (care se definitiveaz abia dup un an) trebuie contraindicat
administrarea morfinei.
20
Morfina are doi metabolii importani: morfin-6-glucuronid (analgezic) i morfin-3-
glucuronid (toxic nervos).
Metaboliii polari ai analgezicelor opioide sunt eliminai n cea mai mare proporie pe
cale renal. Un procent mic din doza de analgezic opioid administrat se elimin renal sub
form nemodificat.
Derivaii glucuronoconjugai ai analgezicelor opioide, rezultai n urma proceselor de
metabolizare hepatic, intr n proporie redus n circuitul entero-hepatic, ceea ce explic
probabil existena acestor metabolii n cantiti mici n fecale i urin, pe parcursul ctorva
zile dup administrarea ultimei doze.
21
somnolena, etc.), utilizarea de co-analgezice (anticonvulsivante pentru durerea
neuropatic), sau metode nefarmacologice;
trecerea la un opioid alternativ.
Practica nlocuirii unui opioid cu un altul a fost numit conversie, rotaie sau
substituie opioid. Aceti termeni sunt n general interschimbabili, cu toate c unii medici
roteaz opioizii n secvene terapeutice, n scopul identificrii opioidului cu cel mai bun
control al durerii, pe cnd ali medici, schimb sau substituie un opioid cu altul pentru a
diminua reaciile adverse.
Rotaia poate include att schimbarea opioidului, ct i simultan a cii de administrare
(de exemplu, o trecere de la morfina oral la cea rectal sau fentanilul subcutanat).
22
Pe lng terapiile clasice cu metadon i naloxon, se profileaz utilizarea cu efecte
satisfctoare a clonidinei, levometadilului, buprenorfinei, a inhibitorilor de enkefalinaze sau
colecistokininei, precum i a coadministrrii de inhibitori de canale de calciu.
Reactivitatea individual la opioizi este o realitate, i din acest motiv i tratamentul
trebuie individualizat.
Este extrem de important ca, dup terminarea tratamentului n clinici de profil,
pacientul s fie monitorizat atent, deoarece foamea de drog persist luni de zile i recderile
sunt frecvente.
2.7. Administrare
Comprimatele de morfin oral se nghit ntregi, fr a se sfrma sau mesteca.
Soluiile pentru uz intern se dilueaz cu ap, ntr-un phrel pentru lichior (30 ml) sau
cu un aliment semisolid.
Pentru tratamentul iv e necesar o diluie. Se administreaz lent (4-5 min.).
Administrarea rapid poate precipita instalarea depresiei respiratorii, hipotensiunea i
colapsul. Administrarea n perfuzie iv necesit supravegherea permanent a ritmului de
perfuzare. Doza trebuie astfel titrat, pentru a obine efect analgezic, fr sedare excesiv,
depresie respiratorie sau hTA.
Nu trebuie evitat o terapie opioid corect i suficient la bolnavi, din cauza temerilor legate
de fenomenul de dependen, deoarece este un fapt clar demonstrat c dependen la bolnavi
este nesemnificativ n comparaie cu indivizii normali.
23
Continutul acestui lichid (opiul) este:
Opiul folosit ca medicament, se prepar din opiul brut, prin uscare, pulverizare i titrare,
astfel nct s conin 10 % morfin. Principiile active din opiu reprezint aprox. 25 %
din greutatea sa i constau ntr-o serie de alcaloizi, unii cu nucleu fenantrenic (morfina i
codeina), alii cu nucleu izochinolinic (papaverina i noscapina).
Preparatele din opiu sunt mai rar folosite. Ele sunt indicate pe cale oral,
ndeosebi pentru efectul antidiareic. Farmacopeea Romn prevede:
Pulberea cu opiu (opium pulveratum), cu un coninut de morfin
de 9,8-10,2%; dozele maxime permise sunt de 150 mg. o dat i 500 mg. n 24 de ore.
Tinctura de opiu (tinctura opii), cu un coninut de morfin de 1 g%;
dozele maxime permise sunt de 2 g. o dat i 5 g. n 24 de ore.
Tinctur anticolerin (tinctura anticholerina) sau tinctura Davilla
conine morfin 0,17%, i uleiuri volatile 6%.
24
Morfina
Morfina este cel mai important alcaloid din opiu, cruia i determin aciunile
farmacologice.
25
Reacii adverse: morfina poate determina grea, urmat de vrsturi, constipaie, uneori
hipotensiune. La copii pot aprea fenomene de idiosincrazie, chiar la dozele cele mai
mici, care pot determina paralizia centrului respirator.
Hidromorfona
26
dar are i efect srtimulativ asupra acestuia: grea, vom, mioz, crete tonusul muscular
neted. Are un potenial analgezic mai mare dect morfina, analgezia instalndu-se n circa
15 minunte de la administrare i durnd n medie 3-5 ore. Timpul de njumtire
plasmatic este de 2 ore. Este larg distribuit n esuturi i traverseaz placenta. Se
metabolizeaz n ficat i se elimin predominant prin urin ca hidromorfon conjugat.
Mod de administrare: Se administreaz iniial n doze de 1-2 mg. la 4-6 ore subcutanat,
intramuscular, intravenos lent sau perfuzii intravenoase. Deoarece dezvolt toleran
dozele ulterioare pot fi crescute.
Reacii adverse: Grea, vom, constipaie, ameeli, confuzie, miciuni dificile, spasme
uretrale sau biliare, gur uscat, transpiraii, vertij, bradicardie, palpitaii. Tulburrile
digestive, mai puin constipaia, dispar dup folosirea ndelungat. Produce dependen
iar la ntreruperea tratamentului apar fenomene de sevraj. La doze mari hidromorfona
produce depresie respiratorie.
27
Heroina
Heroina sau diacetilmorfina are proprieti similare morfinei. Doza echivalent la 10 mg..
morfin intramuscular este de 4-5 mg. Efectul este ceva mai rapid i de scurt durat.
Acioneaz n parte prin formare metabolic de morfin. Trece mai bine dect morfina
bariera hematoencefalic. Riscul mare i pericolele legate de dependena de heroin au
fcut ca folosirea ei s fie interzis n multe ri.
Codeina
28
Indicaii: Tuse iritativ neproductiv, dureri de intensitate moderat, diaree acut.
Reacii adverse: Uneori constipaie, grea, ameeli, disforie, somnolen; dozele mari
deprim respiraia, iar la copii mici pot provoca convulsii; potenialul de dependen este
relativ mic.
Oxicodona
29
Oxicodona este un derivat semisintetic asemntor chimic i farmacologic cu morfina.
Se administreaz oral avnd o disponibilitate relativ bun (50%). 10 mg. morfin I.M. =
30 mg. oral oxicodon.
Se folosete n doze mici pentru calmarea durerilor de intensitate slab sau moderat.
Potenialul de a dezvolta dependen este similar morfinei, dar riscul este relativ mic
pentru administrarea ocazional de doze uzuale.
Levorfanol
Petidina
30
Aciune farmacoterapeutic: Petidina este un derivat de sintez. Aciunea sedativ este
mai puternic dect a morfinei; nu are efect antitusiv. Este mai puin spastic crete slab
presiunea intrabiliar, efectul constipant este redus.
Indicaii: Dureri puternice n colici, infarct miocardic acut, cancer, dureri postoperatorii,
pregtirea anesteziei generale i a a interveniilor chirurgicale.
Mod de administrare: Dozele recomandate sunt de 100 mg. pentru o dat i 300 mg.
pentru o zi.
Reacii adverse: Asemntoare celor ale morfinei, dar mai puin importante; dozele
terapeutice pot produce slbiciune, ameeli, sudoraie, uscciunea gurii, uneori grea i
vom, rareori deprimare respiratorie, constipaie.
Fentanilul
31
Indicaii: Ca analgezic major adiional n anestezia general sau local. Este utilizat ca
premedicaie anestezic, pentru inducerea anesteziei i meninerea anesteziei generale sau
locale.
Reacii adverse: Reaciile adverse sunt similare cu cele produse de ali derivai opioizi:
depresia respiratorie, apnee, rigiditate muscular, bradicardie, grea, vrsturi, ameeli.
Metaona
32
Aciune farmacoterapeutic: Metadona este un analgezic foarte puternic, aciunea sa
fiind comparabil cu cea a morfinei. Ca i morfina metadona deprim respiraia dar nu
produce tulburri gastrointestinale ca greuri, vrsturi sau constipaie. Spre deosebire de
morfin, metadona produce mai rar dependen, iar ntreruperea tratamentului este mai
puin dramatic. Efectul se instaleaz repede i dureaz 4-5 ore.
Indicaii: Dureri traumatice, dureri reumatice, dureri neoplazice. Colic hepatic, renal,
infarct miocardic
Dextromoramida
33
Reacii adverse: La btrni pot aprea fenomene de excitaie, chiar delir i halucinaii.
Greaa i voma sunt frecvente mai ales n tratamentul ambulator. Deseori se produce
bradicardie. Dezvolt dependen de tip morfinic iar sindromul de abstinen e sever.
Dextropropoxifen
Mod de administrare: Dozele uzuale sunt de 65 mg. oral de 4 ori pe zi, la mese.
Reacii adverse: Cele mai ntlnite efecte secundare sunt ameeala, sedarea, greaa i
vrsturile dar frecvena lor este mic.
34
Piritramida
Reacii adverse: Dozele mari deprim respiraia; uneori uscciunea gurii, grea, vom,
bradicardie, hipotensiune, vertij, tulburri de vedere, nelinite i excitaie. Dezvolt
dependen de tip morfinic.
Tramadol
35
Indicaii: Dureri intense sau moderate, acute sau cronice; pentru analgezie cu prilejul
unor manevre diagnostice sau terapeutice.
Reacii adverse: Uneori sedare, oboseal, sudoraie, ameeli, uscciunea gurii, grea,
vom.
36
Pentazocina
Indicaii: Pentru calmarea durerilor moderate sau severe, acute sau cronice, n
traumatisme, dup intervenii chirurgicale, n infarctul acut de miocard, n colici; ca
medicaie preanestezic i suplimentarea anesteziei chirurgicale.
Reacii adverse: Relativ frecvent grea, vom, ameeli, sedare, euforie, cefalee,
sudoraie; rareori anorexie, constipaie sau diaree, iritabilitate, halucinaii, tahicardie,
deprimare respiratorie. Potenialul de a dezvolta dependen este moderat pentru calea
parenteral i slab pentru calea oral; poate declana sindromul de abstinen la
morfinomani.
37
Dezocina
Reacii adverse: Dezocina deprim respiraia. Sunt frecvente greaa, voma, sedarea.
Potenialul de abuz este mai mic dect pentru morfin sau petidin. Poate declana
sindromul de abstinen la morfinomani.
38
Nalbufina
Indicaii: Dureri medii sau violente de cauze diferite, de exemplu: n timpul operaiilor,
n obstetric, ginecologie, tumori maligne. Poate fi utilizat n timpul unei anestezii
combinate.
Mod de administrare: Doza maxim pentru o dat este de 20 mg., iar pentru 24 de ore de
160 mg. Se administreaz injectabil i.v., i.m. sau s.c.
Reacii adverse: Mai frecvent sedarea. Mai rar se observ transpiraii reci, grea, vom,
dezorientare cu vertij, uscciunea mucoasei bucale, cefalee.
Butorfanol
39
Aciune farmacoterapeutic: Are proprieti asemntoare pentazocinei: se comport
agonist fa de receptorii k i agonist parial fa de m. Comparativ cu morfina efectul
butorfanolului apare la doze mult mai mici. Durata analgeziei este de 3-4 ore. Efectul
analgezic se instaleaz n 30 de min. de la injectarea intramuscular i foarte rapid dup
cea intravenoas.
Mod de administrare: Dozele utile sunt de 1-4 mg. intramuscular sau 0,5-2 mg.
intravenos lent; se poate repeta dup 3-4 ore.
Reacii adverse: Rareori sedare, grea, transpiraii, vertij, senzaie de plutire, letargie,
confuzie.
40
CONCLUZIE
Opioidele au fost unele din primele substane folosite n ritualurile religioase sau
cu scop terapeutic fiind amintite n scrierile medicale nc de la nceputul erei noastre
pentru efectul lor calmant i hipnotic.
Opioidele sunt indicate ca analgezice, n primul rnd pentru calmarea durerii la
neoplazici. Efectul antianxios i cel euforizant sunt avantajoase n aceast situaie, iar
limitrile derivate din riscul dependenei sunt mai puin importante.
Utilizarea opioidelor n durerile acute implic, n primul rnd, un diagnostic corect. n
colicile biliare i nefritice trebuie ncercate, la nceput, antispastice i, numai dac acestea
nu sunt eficace, se administreaz un opioid n asociaie cu antispastice. O alt indicaie
sunt durerile acute ale infarctului de miocard, unde beneficiul se datorete efectului
analgezic i, pentru unele opioide, influenrii favorabile a unor factori hemodinamici.
Opioidele pot fi utile pentru efectuarea unor manevre diagnostice sau ortopedice. De
asemenea se folosesc n cadrul pregtirii preanestezice, att n scop analgezic ct i
linititor.
Opioidele au i indicaii n afara celor legate de efectul analgezic. Ele pot fi utile
n edemul pulmonar acut, unde beneficiul terapeutic se datorete linitirii anxietii,
micorrii dispneei acute i unor modificri hemodinamice favorabile. Riscul mare de
dependen face ca opioidele cu aciune analgezic intens s nu fie utilizate obinuit
pentru combaterea tusei, dei ele au un efect antitusiv marcat. Opioidele n doze mici,
sunt utilizate uneori pentru linitirea peristaltismului intestinal n cazuri de diaree acut
excesiv. Tratamentul trebuie s fie de scurt durat pentru a micora riscul dependenei.
Folosirea morfinei i a celorlalte opioide impune individualizare i considerarea atent a
situaiei clinice. Vrsta bolnavilor poate constitui un factor important. Astfel copii nou-
nscui i, n general copii mici, sunt foarte sensibili la deprimarea respiratorie, datorit
penetrabilitii crescute a barierei hematoencefalice i imaturitii sistemului nervos
central. Opioidele sunt contraindicate la copii mai mici de 3 ani, iar prescrierea lor la
41
vrste sub 15 ani trebuie limitat la situaii de excepie. Btrnii sunt de asemenea mai
sensibili. Ei rspund la doze de analgezice de 3-4 ori mai mici, iar durata analgeziei este
crescut.
Toate situaiile caracterizate prin limitarea funciei respiratorii necesit mult
pruden n folosirea opioidelor, deoarece acestea deprim respiraia i interfer
mecanismele compensatorii declanate de deficitul ventilaiei pulmonare.
Aciunea spastic asupra musculaturii netede este dezavantajoas la bolnavii cu
colici, ceea ce face necesar asocierea de antispastice.
Insuficiena hepatic sever micoreaz potenialul de epurare al opioidelor, le
prelungete efectul i le crete toxicitatea. La cirotici acestea pot declana coma hepatic.
42
BIBLIOGRAFIE
Lili Groza, Larisa Mihali. Igiena : manual pentru studenii fac. Farmacie ed.
Chiinu: tiina, 1994., ISBN 5-376-01816-X. p. 269
43