Erori si complicații

în tratamentul endodontic

Grupa S1703B
Erori si complicatii in efectuarea anesteziei

Realizat: Marin Iana

DUREREA

Etiologie:
• folosirea de ace cu bizou iesit
• injectarea rapida/cu presiune/ in exces a solutiei
• Acele aspre, dupa ce au luat contact cu osul si apoi sunt restase, duc la smulgerea tesutului
• Folosirea de solutii prea calde/prea reci
• Injectarea din eroare a unor substante toxice/anestezice expirate
• Anestezie in testurile inflamate, dureroasa pentru ca se destind tesuturile
Profilaxie:
• Utilizarea acelor corespunzătoare, nici prea groase, nici prea subtiri și care sa nu fie aspre
• Daca folosim solutie din frigider, se pune intr-un vas cu apa la temperatura camerei pentru
cateva minute
• Verificam carpula, fiola cu anestezic ca sa ne asiguram ca intradevar este subtanta de care avem
nevoie, de asemenea sa nu fie expirata sau cu schimbari care se pot vedea cu ochiul liber
• Nu se administreaza solutia in tesuturile inflamate, dar se face anestezie de baraj, generala sau
mai intai se juguleaza procesele inflamatoare
• La anestezia in zona palatului dur, initial se face anestezia de contact cu pulverizarea sau
badijonarea locului de punctie ulterior
 LEZIUNI VASCULARE
1) Inteparea vaselor – pentru a evita acest lucru, initial se aspira un pic ca sa ne convingem ca nu
suntem in vasul sangvin. Daca am aspirat prea mult sange, se schimba seringa si solutia
anestezica(Hb inactiveaza anestezicul)
2) Hematomul – cel mai des apare la anestezia la tuberozitate si rar la Spina Spix. Extravazarea
sangelui are loc pana presiunea extravasculara e mai mare decat cea intravasculara sau pana la
formarea cheagului. Depinde de densitatea tesuturilor inconjuratoare si volumul vasului
sangvin.
• Hematomul obrazului dupa anestezia la tuberozitate – clinic apare o tumefactie geniana, se
poate extinde anterior si inferior(fosa inferioara temporala permite acumularea unei cantitati
mari de sange).
Tratament: compresia regiunii geniene cu palma cateva minute, apoi se introduce in santul
vestibular superior un rulou de comprese de-a lungul tuberozitatii. Zona nu trebuie expusa la
caldura, se recomanda insa comprese reci pentru 24-48h. Se recomanda Ab, pentru a preveni
aparitia unor complicatii infectioase
• Hematom dupa anestezia la spina spix – tumefactie pe fata interioara a ramului mandibular,
posibile modificari de culoarea a mucoasei.
Tratament: presiuea pe fata interioara a ramului mandibular+tratament antiinflamator local. Zona
nu trebuie expusa la caldura, se recomanda insa comprese reci pentru 24-48h. Se recomanda Ab,
pentru a preveni aparitia unor complicatii infectioase
3) Pareze tranzitorii – au loc in anestezia la spina spix cand anestezia se face prea profund, acul
fiind directionat spre posterior, ceea ce duce la patrunderea substantei in glanda
parotida+infiltrarea ramurilor terminale ale nervului facial. Se manifesta prin lagoftalmie cu
blefaroptoza, coborârea comisurii bucale și dispariția mimicii de partea afectata + asimetrie
faciala.
Dureaza cateva ore si dispare treptat in dependenta de tipul si volumul anesteziei. Se evita prin
mentinerea contactului cu osul, mereu, a acului.
• Anestezia nervului auriculo-temporal – acesta poate fi infiltrat accidental in cursul anesteziei la
spina spix, acul fiind introdus prea sus. Se manifesta prin anestezia regiunii temporale si a
pavilionului urechii.
Profilaxie pentru hematoame si pareze: cunoasterea amanuntita a tehnicilor de efectuare a
anesteziilor
4) Tulburari oculare – au loc la anestezia nervului infraorbital cu difuzarea anesteziei in orbita sau
infiltratia anestezica a nervului optic. Se manifesta prin edem palpebral cu oftalmoplegie,
exoftalmie, diplopie și pierderea temporara a vederii. Se remite in 1-1,5h
De asemenea, pot fi intepate globul ocular sau tesutul periocular, ceea ce duce la hemoragii,
hematoame intraorbitare sau intraoculare, echimoze palpebrale, tulburari de vedere persistente.
Profilaxie: protejarea globului ocular cu degetele mainii stangi, patrunderea in canal max 0,5-0,8 cm.
5) Ruperea acului. Etiologie:
• penetrarea profunda a tesuturilor moi
• miscarea brusca, imprevizibila a pacientului in timp ce acul strabate muschiul sau e in contact cu
osul
• Ace subtiri, cu rezistenta joasa la rupere, defecte de fabricatie
• Ace indoite anterior
• Injectarea rapida a anesteziei, duce la dureri + contractia muschiului pterigoid intern si respectiv
ruperea acului
• Schimbarea brusca a directiei acului intratisular
• Introducerea completa a acului pana la ambou
• Inteparea in ligamentul pterigomandibular cu intrarea in tensiune a acestuia(la deschiderea
brusca a cavitatii bucale)
• ! Acele care se rup in tesut, migreaza de obicei doar cativa mm, dar miscarile musculare
deplaseaza acul mai mult
Tratament:
• Pacientul sa mentina gura deschisa(pentru a nu deplasa acul prin contractii musculare)
• Medicul mentine in continuare degetul pe reperul osos
• Daca capatul acului e vizibil in cavitatea bucala, se indepărteaza cu pensa Pean
• Daca nu e vizibil, se face examinarea radiologica + interventie chirurgicala de indepartare a
acului
6) Edem postanestezic – cauzat de tehnica necorespunzatoare care duce la trauma,
vasoconstrictie cu ulterioara vasodilatare. Poate fi cauzat si de reactii alergice de tip intarziat.
Profilaxie: cunoasterea buna a tehnicilor de anestezie
Tratament: administrarea antihistaminicelor

7) Nevrite postanestezice – cauzate de inteparea fribrelor nervoase, introducerea perinervoasa a

anesteziei. Clinic, apar crize dureroase in locul traumat si pe tot traiectul nervului. Poate dura si
pana la 3 luni
Profilaxie – tehnica corecta de anestezie
Tratament: administrare de analgezice, AINS, vitamine din grupul B.
NEINSTALAREA ANESTEZIEI

Cauze:
• Tehnica incorecta de efectuare a anesteziei
• Utilizarea altei subtante decat cea anestezica
• Utilizarea unui volum sau concentratii de anestezic necorespunzatoare
• Solutie anestezica expirata
• Prezenta inflamatiei la locul puntiei, care impiedica instalarea anesteziei din cauza pH-ului scazut
si + nu lasa infiltrarea anestezucului spre ramurile nervoase
• Nesensbilitatea particulara a pacientului la un anumit anestezic
• Varietati anatomice de localizare a nervilor, ceea ce inseamna ca locul punctiei ar trebuie sa fie
un pic schimbat pentru instalarea anesteziei
Soluționare:
• Se verifică daca cauza nu este un anestezic expirat, concentratia, volumul, tehnica de efectuarea
nu sunt potrivite
• Se incearca sa se mai introduca o anumita cantitate de anestezic
• Daca este prezent un proces inflamator la locul puntiei, se face anestezie intraligamentara,
intrapulpara sau alte varietati; anestezia generala fiind ultima varianta la care sa apelam
• Daca totusi anestezia nu se instaleaza, se recurge la metoda devitalizanta de amputatie/extirpare
a pulpei dentare
• Daca cunoastem deja pacientul respectiv de mai mult timp si stim ca exista unele probleme la
instalarea anesteziei, ii recomandam ca cel putin cu 2 zile inainte de interventie sa nu consume
ceai, cafea, alcool
 Accidente generale toxice
Sunt provocate des de procaina
Depind de:
• Trecerea rapida a anestezicuui in
circulatie
• Vascularizatia zonei
• Cantitatea si concentratia solutiei
• Starea generala a bolnvului
• Sensibilitatea individuala
• Supradozare
• Boli de ficat (metabolizarea ineficienta a
anestezicului)
• Insuficienta renala
• Introducerea directa a solutiei in vas
Profilaxie:
• daca este un teritoriu mare de anesteziat
sau cu inflamatie purulenta, se foloseste
mai bine anestezia generala pentru a
evita supradozarea sau se amana pana la
jugularea inflamatiei
• Injectarea lenta
• Aspirarea inainte de introducerea solutiei
pentru a ne asigura ca nu am intrat in vas
sangvin
Tratament: dializa + administrarea
diureticilor și sol. Fiziologica(pentru a evita
hipovolemia)
ACCINDENTE ALERGICE
1. Urticaria – aparitia de placi rosii, puriginoase(vasele de sange superficiale dilatate+edem).
a) acuta – dureaza cateva ore. Apare la adm de analgezice, antiinflamatorii, anestezice.
b) cronica – are etiologie ereditara, prezenta frigului, activitatea sistemul colinergic. Dureaza mai
mult de 3 luni
2. Edemul Quinke – reactie alergica severa in care se produc cantitati mari de histamina, ceea ce
duce la inflamarea fetei și a extremitatilor. Afecteaza pielea si tesutul celular adipos subcutanat.
Provoaca senzatie de amortire. Cel mai des la nivelul OMF apare pe buze, ceafa, laringe, iar cea
mai grava complicatie este asfixia.
Tratament pentru ambele este administrarea de antihistaminice: difenhidramina 25-50 mg. I/m la 6
ore, clorfeniramina 10 mg. I/v lent, I/v clemastin 2-4 mg
Urticarie

Edem Quincke
3. Socul anafilactic – reactie de hipersensibilitate imediata ce are loc imediat dupa ce s-a introdus
substanta alergica. Se manifesta prin eruptii cunanate, pierderea constientei, scaderea TA
brusca(care poate ajunge la mai putin de 60 mm Hg sistolica),din cauza eliberarii histaminei
care dilata vasele cu extravazarea ulterioara a lichidului, pierderea respiratiei, marirea pulsului,
tulburari a SNC(lipotimie, sincopa)

Tratament:
1) Administrarea adrenalinei – 0,5 ml(0.3 ml copii) sol 1%, i/m, in partea externa a coapsei. Doza
se repeta la fiecare 5 minute pana revine tensiunea. Favorizeaza accesul venos.
2) Sol NaCl/Ringer – 1.5-2 l(30 ml/kg corp) + oxigenoterapie
3) Corticosteroizi (prednisolon, hidrocortison) de actiune imediata
4) Antihistaminice – daca pacientul nu-si revine in 10-15 min sau pentru prevenirea valului
2(difenhidramina)
Erori si complicatii in crearea accesului
endodontic
Un acces corect efectuat este cheia ce asigura o procedura fara erori in timpul tratamentului
mecanic de canal, daca nu este efectuat corect duce la un esec procedural.
Principalele erori din timpul prepararii cavitatii de acces endodontic sunt:
• Perforatiile cavitatii de acces, perforatii iatrogene cervicale
• Tratamentul unui alt dinte
• Canale nereperate sau inabilitatea de a negocia canale blocate sau calcificate
• Deteriorarea unei restaurari existente
• Supra/subdimensionarea cavitatii de acces
SUBDIMENSIONAREA CAVITĂȚII DE ACCES

Are loc din cauza vizibilității reduse, necunoașterii tehnicii corecte de creare a acceseului,
instrumentelor de marime nepotrivita si invechite, necorespunzătoare.
Consecintele: vizibilitatea si accesul la orificiile canalelor radiculare sunt reduse, ceea ce duce la
erori in debridarea si largirea canalelor , imposibilitatea patrunderii instrumentarului de canal pe
toata lungimea de lucru, erori in determinarea lungimii de lucru, transpozitie apicala, formarea de
dopuri.
Soluționare-asigurarea ca medicul cunoaste bine tehnica, asigurarea vizibilității și corectarea căii de
acces, schimbarea instrumentelor pe unele bune, neuzate si de marime potrivita
SUPRADIMENSIONAREA CAVITĂȚII DE ACCES

Aceasta nu trebuie sa se intinda pana la crestele marginale vestibulare sau orale.

Slăbește coroana rămasă și scade în cele din urmă prognosticul de restaurare pe termen
lung și, prin urmare predispune dintele la fractura.
INDEPARTAREA INCOMPLETA A TAVANULUI CAMEREI PULPARE

Duce la erori in reperarea, permeabilizarea, prepararea si curatarea

tuturor canalelor radiculare, indepartarea incompleta a tesutului
pulpar coronar si colorare ulterioara a tesuturilor dure dentare.
RUPEREA FREZEI
Este o complicație destul de neobișnuită in timpul acceseului, cu excepția cazului în care se aplică o
presiune excesivă în timpul accesului și /sau freza este tocita de mai multe utilizări anterioare.
Dacă acest lucru se întâmplă înainte de a ajunge în camera pulpei, rubber-damul și aspirația de
mare viteză ar trebui să împiedice o posibilă aspirație sau ingerarea fragmentului rupt de catre
pacient.
Evident, potențialul de aspirație sau ingestie este mai mare dacă accesul inițial se realizează înainte
de plasarea rubber damului. În această situație, principalul lucru este localizarea piesei rupte sau a
asigurarea ca a fost îndepărtată din cavitatea bucală prin aspirația de mare viteză. Odată ce camera
pulpă este deschisa, o freza rupta poate cădea în spațiul canalului și se va îndepărta dificil.
Dintele 46 cu o freza de acces Ni-Ti rupta in canalul
meziobucal și un intrument mai mic rupt in canalul
meziolingual
PERFORAȚIILE
Acestea pot surveni pe suprafetele laterale ale dintilor frontali datorita necunoasterii inclinarii
anatomice a radacinilor acestora in raport cu coroanele lor, in cazul in care trepanarea la locul de
electie se efectueaza perpendicular pe suprafata orala si se mentine aceasta directie, fara ca in
interior sa se modifice pozitia frezei paralel cu axul lung al dintelui.
Frecvente sunt si perforatiile podelei camerei pulpare care pot surveni la dintii laterali , fiind
cauzate de utilizarea unor freze la turatie inalta mai ales ales in cazul dintilor care au suferit
calcificari interne cu ingustarea si micsorarea dimensiunii camerei pulpare coronare.
In aceste cazuri, adancimea de penetrare a frezei trebuie atent masurata pe radiografia initiala,
fiind transferata si marcata pe corpul frezei printr-o linie alba de Dycal sau alt material vizibil.
Perforurile se solutioneaza prin inchiderea acestora cu MTA, biodentina, CIS, compomeri. In timpul
solutionarii se indica de a plasa un con de gutaperca in canalul principal pentru a evita blocarea
accidentala a canalului.
 Perforatiile trebuiesc recunoscute timpuriu pentru a se evita deteriorarea ulterioara a tesuturilor
parodontale cu instrumentarul de canal si cu solutiile de irigare.
Semnele timpurii de perforatie pot include unul sau mai multe din urmatoarele semne:
• O durere brusca aparuta in timpul determinarii lungimii de lucru
• Aparitia brusca a unei sangerari
• O senzatie de arsura sau un gust neplacut aparut in timpul spalaturilor cu hipoclorit de
sodiu(burning pain)
• Alte semne, incluzand o freza malpozitionata radiografic sau apex locatorul indica patrunderea in
tesuturile parodontale la o lungime mult mai mica decat lungimea de lucru.
Dintele 26 cu perforatie
la nivelul planșeului
camerei pulpare, la
furcatiei
Profilaxie:
• Cunoasterea amanuntita a morfologiei dintilor, atat a anatomiei de suprafata cat si a celei
interne si a relatiilor intre acestea, este obligatorie pentru a putea preveni perforatiile camerei
pulpare.
• Apoi, localizarea si angulatia dintelui trebuie sa fie relationate cu dintii adiacenti si osul alveolar
pentru a evita o preparare necorespunzatoare a cavitatii de acces.
• In plus, radiografii ale dintilor din diferite unghiuri ofera informatii despre marimea si intinderea
camerei pulpare si despre prezenta unor modificari interne cum ar fii calcificarile (pulpolitii) sau
rezorbtia interna.
a) Radiografie preoperativa a dintelui 1.5 pulpita necrotica si periodontita
apicala asimptomatica
b) Perforatie pe fata distala a dintelui care a avut loc in timpul creării accesului;
se observa si acul endodontic
c) Solutionarea imediata a perforatiei prin abordarea ortrograda folosind
microscopul si plasarea de of EndoSequence® BC RRM™ (material de
vindecare a radacinii). O bucatica de gutaperca este plasata in canalul
principal pentru a preveni blocarea accidentala a canalului; aceasta este
dupa vindecarea perforatiei si instrumentarea canalului continua
d) Radiografia postoperatorie imediata și hidroxid de Ca in canalul principal
CANALE NEREPERATE

• Cel mai frecvent pot ramane nedescoperite urmatoarele canale : canalele suplimentare din
radacinile meziale ale molarilor maxilari si din radacinile distale ale molarilor mandibulari.
• Se mai pot omite canalele secundare ale incisivilor inferiori si canalele secundare si canalele
bifurcate din premolarii inferiori, precum si al treilea canal al premolarilor superiori.
• Trebuie realizata o trepanare corecta a acestor dinti. Este necesara o iluminare buna si se
recomanda folosirea sistemelor de marire.
Erori și complicații în tratamentul
de extirpare a pulpei
A elaborat : Dimitriu Nicolae
Conducător : Marcu Diana
Conferenţiar universitar
Cercetător ştiinţific
 În cazul realizării unui tratament endodontic pot apărea situaţii neprevăzute sau
nedorite, circumstanţe cunoscute sub numele generic de ” accidente procedurale ”
Cauzele se pot sistematiza în trei direcţii principale: Aspectul profesional
1. morfologia spaţiului endodontic atipică; • lipsa de experienţă a practicianului ;
2. instrumentar inadecvat şi neperformant; • lipsa de concentrare;
3. greşeli de procedură sau lipsa de experienţă a • lipsa abilităţii/îndemânării;
medicului. • necunoaşterea anatomiei canalare;
• poziţionarea incorectă a instrumentului;
• necunoaşterea principiilor mecanice ale
instrumentelor;
• neglijenţa.
Extirparea vitală (pulpectomie vitală) este metoda chirurgicală prin care se îndepartează în
totalitate pulpa coronară și radiculară după insensibilizarea ei prin anestezie.
 
 Complicații Eroare
Hemoragie în canalul
radicular • Utilizarea de instrumente inadecvate;

Aspirarea/înghiţirea acului
de canal

Traumă mecanică a
parodonţiului apical • Neîndepărtarea în totalitate a pulpei
coronare care duce la discromii dentare.

Fracturare a
instrumentului
 Hemoragie intracanalară

Hemoragia din canalul radicular cel mai des se întâlneşte în cazul extirpaţiei vitale a pulpei (de la 1 până la 6%).
În mare parte hemoragia este favorizată de efectul adrenalinei prezente în compozitia anestezică.
Înainte de obturare este necesar de a curăţi canalul radicular şi de a atrage atenţia asupra culorii meşei cu ajutorul
căreea a fost efectuată uscarea canalului.

Dacă canalul se va obtura fără ca hemoragia să fie rezolvată primim alte complicații:
• discromie dentară;
• formarea unui hematom în periodont care va duce la dureri postobturatorii
 Hemoragia apare de regulă din cauza vascularizării regiunii apicale a dintelui.
La îndepărtarea pulpei cu ajutorul pulpextractorului se produce ruptura vasculară.

Pe lângă cauzele menționate anterior, hemoragiile pot apărea la:

• perforarea zonelor de furcaţie,
• a pereţilor canalelor radiculare,
• orificiul apical larg (la tineri),
• prelucrarea instrumentală agresivă a canalelor radiculare,
• traumatizarea periodonţiului cu instrumente endodontice.
Este necesar de a lua în consideraţie cauzele generale de
apariţie a hemoragiilor.
Din ele fac parte :
• afecţiunile sistemului cardio-vascular,
• diateza hemoragică,
• reumatismul,
• schimbările aterosderotice ale sistemului vascular (Ia
persoane în etate), în timpul menstrelor etc.
 Modul de stopare a hemoragiei.

În cazul unei hemoragii intense în canalul radicular sunt

introduse substanţe hemostatice :
(acid aminocapronic de 5%, sol. de 10% de clorură de calciu).
În canalul radicular este introdusă o meşă îmbibată cu sol. de
3% de apă oxigenată, "Vagotil",' »Caprofer".
Mecanismul de acţiune al preparatelor respective constă în
accelerarea coagulabilităţii sangvine.

Dacă hemoragia a fost imposibil de stopat, este util de a lăsa în

canal meşa, umectată cu unul din remediile sus-menţionate,
sub pansament de dentină artificială.
Pentru profilaxia acestei complicatii înainte de extirparea
pulpei este necesar de a efectua diatermocoagularea acesteea.
În rezultat se formează o zonă de demarcare, şi la extirparea
pulpei este realizată nu o plagă lac erată (nu are loc ruptura
vaselor), ceea ce previne apariţia hemoragiei.
Discromia dentară este încă o complicație a tratamentului endodontic cauzată local de:
• hemoragia intrapulpară;
• resturi pulpare restante în urma extirpării incomplete;
• materialele de obturație, folosirea unor materialele de restaurare coronară precum amalgamul,
fenomenul de resorbție radiculară.
În aceste cazuri, tratamentul de elecție îl
constituie albirea internă, care oferă unele
avantaje față de alte metode de tratament mai
invazive:
•este ușor de efectuat
•implică o alterare minimă a structurii dentare
•are un cost scăzut comparativ cu celelalte soluții
de tratament
Albirea internă are anumite indicații si contraindicații:
1.Indicații
•discromii cauzate de traumă pulpară sau resturi pulpare restante
•discromii care nu au dispărut la procedurile de albire externă
•discromii dentinare produse prin acțiunea sigilanților endodontici
 
2.Contraindicațiile albirii interne:
tratament de canal inadecvat (în acest caz trebuie, mai întâi, refacut corect
tratamentul endodontic)
•carii
•discromii localizate la nivelul smalțului
•sarcină
Tehnica
•după finalizarea tratamentului endodontic, se realizează un orificiu în dinte
pană se ajunge la obturația de canal (1,2 in imaginea de joss)
•un agent de albire este poziționat în camera pulpară a dintelui astfel încât
acesta să poată acționa în interiorul dintelui (3,4 în imaginea de jos)
•agentul de albire este închis cu ajutorul unei obturații provizorii și lăsat în
interiorul dintelui pentru cateva zile
 Fracturarea instrumentului în canal este una din cele
mai neplăcute complicaţii pentru medic şi pentru
pacient. Lăsarea în canal a părţii fracturate a Cauzele fracturării instrumentului
instrumentului înrăutăţeste rapid prognosticul - Calitatea necorespunzătoare a materialului din care sunt
tratamentului endodontic, iar uneori serveşte drept confecționate acele;
cauză a extracţiei dintelui. - Erori de tehnică;
- Deformarea canalelor;
Recunoașterea - Mișcările bruște ale pacientului;
• Medicul percepe un zgomot caracteristic ruperii unui - Torsiunile repetate imprimă o fragilitate progresivă care
fragment metalic subțire având senzația de angajare a acului duce în final la ruperea acelor ;
pe canal; - Sterilizarea repetată și excesivă a acelor Kerr si Lentullo le
• Îndepartarea din canal a unui instrument scurtat, cu vârful alterează progresiv calitatea și le diminuează elasticitatea
bont;
• Pierderea permeabilității lumenului canalului radicular cu
scurtatea lungimii de lucru;
• Dacă acul a depășit apexul, pacientul acuză o durere
provocată asemnatoare cu aceea a înțepării mucoasei
gingivale;
• O radiografie este esențială pentru confirmarea fracturării
instrumentului.
 Extirparea pulpei dentare
Se realizează cu acele extractoare de nerv (tire nerfs).
Acele se aleg în funcţie de diametrul canalului şi lungimea acestuia

Pentru canalele voluminoase cum sunt cele ale incisivilor centrali superiori,
caninilor superiori și inferiori, canalul palatinal al molarilor superiori, canalul
distal al molarilor inferiori, premolarii inferiori - se aleg ace extractoare de nerv
medii şi groase.

Pentru canalele incisivilor laterali superiori, incisivilor centrali şi laterali

inferiori, premolarilor superiori, canalele vestibulare ale molarilor superiori,
canalele meziale ale molarilor inferiori - se folosesc ace extractoare de nerv,
extra-extrafine, extrafine si fine.
 Tehnica extirpării pulpei dentare radiculare este următoarea:

 După alegerea acului extractor de nerv, acesta se introduce în axul canalului, până întâlnim o
rezistenţă.
 Se retrage acul un milimetru pentru a degaja vârful, după care se efectuează 1 - 2 rotaţii de 360°.
 Se retrage acul din canal, sprijinindul pe unul din pereţi.
 După scoaterea acului din canal putem întâlni următoarele situaţii:
1. pulpa este înfăşurată pe ac, fiind îndepărtată în totalitate;
2. iese în totalitate, atârnând în vârful acului;
3. pe acul extractor de nerv se observă fragmente de pulpă;
4. pulpa nu a fost deloc extirpată. În situaţiile 3 şi 4, cauzele care au dus la eşecuri pot fi:
 acul de extirpare a fost prea gros sau prea scurt şi nu a pătruns decât pe o porţiune limitată a canalului
radicular;
 acul ales a fost prea subţire şi a alunecat pe lângă filetul pulpar;
 acul a fost uzat, fără spini şi deci ineficient.
 În astfel de situaţii se schimbă acul cu unul corespunzător volumului canalului şi se repeta
tehnica.
 Dacă canalele radiculare sunt prea subţiri, chiar pentru acul extra - extrafin, extirparea se
realizează cu acele H-file 10, 15, 20, concomitent cu tratamentul mecanic şi folosind preparatele
pe baza de EDTA (Glide, Diaprep, Largal Ultra).

Recomandări:
1.Acele să nu fie decălite – se rup
2.Vârful să fie degajat înainte de rotația acului
3.Introducerea acului în canal – blândețe – deoarece spinii
se fracturează foarte ușor
 Tratamentul Fracturării instrumentelor
În principiu există trei abordări:
1. se încearcă îndepărtarea instrumentului;
2. se încearcă depășirea acestuia;
3. prepararea și obturarea segmentului situat coronar de instrumentul
fracturat.
Dacă fragmentul proemină în camera pulpară se încearca
prinderea lui cu o pensă subțire;
Dacă fragmentul se găsește în portiunea proximală a canalului,
dar fără să proemine în camera pulpară, se poate largi canalul cu
o freza subtire, sferica, din aproape in aproape, pana cand
fragmentul se poate prinde cu ajutorul unei pense.
Daca fragmentul nu e bine fixat se poate incerca scoaterea lui cu
ajutorul unui Tirre-Nerf foarte fin sau cu ace ultrasonice sau ace
Hedstrom.
Daca fragmentul este situat in treimea coronara si nu poate
fi indepartat, acesta se poate lasa pe canal cu conditia sa se
lucreze steril si ulterior sa se poata continua taratamentul
mecanic si obturarea canalului pana la apex – pacientul va fi
prevenit si dispensarizat, controale radiologice periodice.
Daca fragmentul este situat in 1/3 mijlocie se poate incerca
utilizarea unor mijloace chimice care sa dizolve fragmentul
(fie il fac friabil, fie largesc canalul prin decalcifiere);
Daca fragmentul este situat apical – se poate incerca
rezectia apicala,radiculectomia, extractia cu replantare sau
extractia propriu-zisa
 Aspirația sau ingestia instrumentarului

Aspirarea sau ingestia instrumentelor endodontice

– evenimente serioase dar ușor de evitat dacă se
iau precauțiile necesare.

Folosirea sistemului de digă constituie standardul

de grijă în prevenirea ingestiei/aspirației
instrumentarului.

Dacă aspirația sau inghițirea instrumentului se

produce, pacientul trebuie dus imediat într-o
unitate spitalicească de urgență, însoțit obligatoriu
de medicul dentist/ endodont.

Este necesară îndepărtarea chirurgicală pentru

unele instrumente înghițite și aproape pentru toate
instrumentele aspirate.
Extirparea pulpei efectuată unui alt dinte decât cel în cauză

Tratamentul unui dinte gresit poate fi

prevenit cu ușurință cu toate că nu
este de dorit în niciun caz astfel de
eroare.
Trebuie să ne asigurăm că vom trata
dintele cauzal prin:
• examinarea directa (inspecție);
• teste de vitalitate;
• examene complementare (Rx)
inainte de a aplica diga.
Extirparea devitală (pulpectomie devitală) Complicații
este metoda chirurgicală prin care se îndepartează pulpa dentară
în totalitate, după insensibilizarea ei cu mijloace chimice Afectare a parodonţiului apical de
origine chimică:

Afectare arsenicală a parodonţiului

apical;
 Complicațiile posibile după aplicarea preparatelor arsenicale

Accidente date de pansamentul arsenical:

1. necroza parodontiului marginal (cel mai frecvent)
Tratamentul depinde de momentul surprinderii accidentului :
• indepartarea pansamentului arsenical pt a sista sursa de diseminare a arsenicului
• excizia tesutului moale in care a difuzat arsenicul pana la sangerare (cand se produce inactivarea
arsenicului)
• se foloseste o serie de substante chimice cu rol de neutralizare a actiunii arsenicului
(ex: Hexiclorura de fier) cu care se fac badijonari.
2. cuprinderea ligamentelor alveolo-dentare, osul alveolar, inclusiv dintii vecini
Tratamentul presupune:
• Excizia partilor moi
• Chiuretaj pana in os sanatos
• Folosirea unui antidot: hexiclorura – spalaturi, mese de canal
3. Predozarea pastei arsenicale sau aplicarea pastei in pulpite gangrenoase duce la periodontita arsenicala
Tactica medicală în selectarea metodelor de tratament al pulpitelor ține seama de
indicațiile și contraindicațiile care limitează eficiența ei, de avantaje și
dezavantaje, de posibilitatile tehnice existente, particuleritatile anatomo-
topografice ale dintelui la care se intervine, precum și de experienșa practică a
specialistului în aplicarea metodei respective.
Erori și complicații în tratamentul mecanic al
canalelor radiculare

Conducător- Marcu Diana

Conferenţiar universitar
Cercetător ştiinţific
Realizat - Petrachi Adriana
S1703
Accidentele din timpul tratamentului
endodontic sau altfel numite
accidentele procedurale, sunt urmările
nefericite care se produc in timpul
tratamentului endodontic fie din cauza
lipsei de atenţie la detalii şi anume
particularităţile anatomice ale dinţilor ,
starea imunologică şi reacţia
pacientului sau fie total imprevizibil.
 Erori şi complicaţii

Eroroare
• Îndepărtarea incompletă a
dentinei rămolite , resturilor
necrotice

 Complicaţie
• Apariţia procesului inflamator cu
acţiune asupra dentinei
sănătoase
 Fracturarea instrumentului în canal

 Fracturarea instrumentului în canal este una din

cele mai neplăcute complicaţii pentru medic şi
pentru pacient.
 Lăsarea în canal a părţii fracturate a
instrumentului înrăutăţeste rapid prognosticul
tratamentului endodontic, iar uneori serveşte
drept cauză a extracţiei dintelui.
Cauzele fracturării instrumentului
 lipsa accesului direct spre canalul radicular;
 deschiderea incorectă a camerei pulpare
 utilizarea unui efort considerabil asupra instrumentului în timpul lucrului manual sau mecanic;
 încălcarea tehnicii de utilizare a instrumentului
 inserţia instrumentului la o adâncime considerabilă în timpul rotirii instrumentului duce frecvent Ia
blocare, iar apoi - şi la fracturarea instrumentului în canal
 încălcarea consecutivitătii utilizării instrumentarului endodontic
 lucrul cu instrumentele deformate, răsuci te. Lipsa sau insuficienţa controlului faţă de
 starea instrumentelor endodontice. La primele semne de schimbare a structurii spirclor
 (sucire sau răsucire) instrumentul trebuie înlocuit
 lucrul în canalul uscat
Profilaxia constă în înfăptuirea următoarelor reguli:
 Lucrul atent, precaut cu respectarea regulilor şi a consecutivităţii de utilizare a
instrumentelor
 Respectarea unghiurilor maxime a rotirii instrumentului în canal. K-reamerele _
180', K-file-urile - 90'; In canalele Inguste, curbaro unghiul de rotire se recomand.
a-I micşora cu 20-30°. De rotit H-file în canal nu se admite.
 Utilizarea obligatorie a gelurilor pentru lărgirea canalelor radiculare.
 Trierea la timp a instrumentelor în vederea excluderii celor neadecvate. Reamintim
din nou criteriile de selectie a instrumentelor endodontice uzate'
 deformarea plastică a instrumentelor; .
 instrumente preventiv flexate;
 instrumente cu spire răsuci te;
 uzarea muchiei tăietoare a instrumentelor;
 Perforaţia apicală a canalului radicular
 Cauze ale perforării peretelui apical al
canalului radicular:
• Încercarea de a trece canalul cu efort în cazul
blocării accesului cu rumeguş de dentină;
• Utilizarea instrumentelor cu vârf agresiv;
• Deschiderea insuficientă a cavităţii dintelui sau
incercarea de a prelucra canalul radicular fără
crearea accesului direct al instrumentului
endodontic în canal.
• Alegerea incorectă a instrumentarului
endodontic. În cazul lărgirii canalelor curbe este
util de utilizat instrumente cu vârf bont din aliaj
nichel-tiran (ProFile-uri), care dispun de
flexibilitate sporită.
 Profilaxia acestei complicaţii constă în
respectarea unor reguli:
• In timpul lucrului trebuie folosite procede tehnice
îndreptate spre prevenirea blocării canalului
radicular cu rumeguş de dentină.
• Înainte de a introduce instrumentul în canal, el
trebuie flexat corespunzător curburii canalului.
• În timpul lărgirii canalului cu file-uri trebuie de
efectuat mişcări de pilire, iar mişcările rotative ale
instrumentului trebuie să fie reduse la minim.
• Trebuie de acordat prioritate instrumentelor cu
vârf neagresiv
• Trebuie utilizată cu exactitate maximă lungimea de
lucru a canalului radicular.
Perforaţia longitudinală a peretelui
canalului radicular
 Această complicaţie este o variantă a
supralărgirii longitudinale a canalului în
treimea medie la "curbura mică" a rădăcinii.
 Cauzele cele mai frecvente sunt: subestimarea
curburii canalului de către medic, lucrarea într-
un canal curbat cu instrumente flexate
insuficient, supralărgirea unui canal îngust. În
afară de aceasta, apariţia acestor complicaţii
poate fi provocată şi de particularităţile
anatomice ale rădăcinilor
Blocare a canalului cu rumeguş de dentină sau cu ţesuturi moi.

 Cauzele acestor complicaţii cel mai des sunt utilizarea prea timpurie a instrumentului de mărime
mare şi nerespectarea regulii de revenire la un file mai mic pentru controlul permeabilităţii
canalului pe toată lungimea. La blocarea canalului poate duce şi înlăturarea incompletă a pulpei, şi
irigarea insuficientă a canalelor în procesul de prelucrare instrumentală.
 Profilaxia. Pentru a exclude această complicaţie trebuie numaidecât de respectat regulile şi etapele
prelucrării instrumentale a canalelor ra­diculare, de irigat abundent canalele după utilizarea fiecărui
instrument endodontic.
 Formarea de praguri
 Cauza creării în canal a pragurilor sau a lărgirii apicale mai des este fo­
losirea în timpul lucrului în canalele curbe a unui file gros şi neflexibil,
care nu a fost flexat preventiv după forma canalului. În cazul rotirii
brutale în canal a instrumentului flexat, canalului i se atribuie o formă
de clepsidră.
 Profilaxia acestei complicaţii constă în prevenirea blocării canalului cu
rumeguş de dentină. Este deasemenea necesară flexarea preventivă a in­
strumentului conform curburii canalului, iar în timpul lărgirii canalului
cu file-ul trebuie efectuate mişcări de pilire şi nu - cele de rotaţie. Redu­
cerea vădită a riscului de creare în canal a pragurilor sau a lărgirii
apicale permite lucrul cu instrumentele ce au vârf neagresiv
Trauma ţesuturilor adiacente

Cauze:
• Mîina medicului nu este bine sprijinită , ceea de poate duce la
derapare instrumentului asupra ţesuturilo moi adiacente .
• Turaţiile mari ale instrumentelor .

Profilaxie:

•
Sprijinul mîinii medicului
 Crearea unui canal artificial – cale falsă
radiculară
Devierea de la calea originală a canalului radicular şi creerea
unui nou canal reprezinta o cale falsă radiculară. Se
creează un prag şi se pierde lungimea de lucru
determinată iniţial.Dorind recaştigarea lungimii de
lucru, medicul fortează inaintarea acelor şi astfel
creează o cale falsă. Folosit persistent, acul va perfora
suprafata radacinii .
Cauza :
• Folosireaa gresivă a acelor din otel.
• Forţarea cu acele Kerr in scopul
desfiinţăriii pragurilor;
• Insuficienta deschidere a camerei
pulpare,
• varful acului luând o alta directie decât
cea endocanalara
• Insistarea cu ace Kerr groase, neflexibile
in canalelecurbe
• Folosirea instrumentelor rotative de
canal;
Înghiţirea şi aspirarea
instrumentelor
• În timpul efectuării tratamentului endodontic
poate avea loc pătrunderea instrumen­tului în
tractul gastroihtestinal (înghiţirea) sau în căile
respiratorii (aspirarea). Aceste complicaţii se
întâlnesc rar, dar sunt extrem de periculoase.
• Pot fi aspirate sau înghiţite ace radiculare, freze,
files, bucăţele de amalgam, ciment etc.
• Cauzele ce contribuie acestei complicaţii sunt:
poziţia incorectă a pacientului în fotoliu,
deschiderea incorectă a cavitătii dintelui,
neatentia medicului în timpul efectuării
manoperelor endodontice.
• Este necesar de a respecta strict regula
ce constă în faptul că instrumentul
endodontic trebuie ţinut sigur, strâns cu
buricele degetelor şi la rotirea acestui
instrument el trebuie operat printr-o
captare bună.
 Împingerea detritusului
Cauze :
periapical
- Instrumentare excesiva
-Apex deschis
-Indepartarea constricţiei apicale in timpul
tratamentului mecanic, nu mai exista un stop
apical.
-Rezorbţie internă inflamatorie
-Dezvoltarea incompletă a rădăcinii

Ulterior va duce la o distrucţie tisulara şi

inflamaţie.
- Discomfort postoperator, sensibilitate la
masticaţie ce dureaza cateva zile.
 Supraşlefuirea pereţilor radiculari

• Va duce la subţierea pereţilor astfel devenind

fragezi şi prea sensibili ceea ceea ce ulterior
se va complica cu apariţa complicaţiilor tardive
precum fisurarea , sau chiar fractura
radiculară .
 Bibliografie
• Gafar M., Iliescu A. Endodonţie clinică şi practică. Ed. a II‑a revăzută şi adăugată.
Ed. Medicală . bucureşti. 2008.
• Gafar M., Siti A., Andreescu C. Metode şi tehnici curente în odontologie. 2008.
• Боровский Е.В., Протасов М. Ю. Распространённость осложнений кариеса
эффективность эндодонтического лечения. / Клиническая стоматологмя, N 36,
1998, c.5‑7
• Боровский Е.В. Клиническая эндодонтия. Москва. 1999.
• Osborne J., Hemminys K. A survey of deseas changes observed on dental
panoramic tamograms taken of patiens attending a parodontology clinic. Br. Dent.
1992, 176, 166‑168
 Complicatiile
prelucrarii
antiseptice

Realizat de studenta anului III din grupa S1703B

Sirghi Maria
 Preparatele pentru prelucrarea
antispetica trebuie să corespundă cerințelor:

 Efect rapid bactericid si fungicid ;

 Acțiune antibacteriană suficient de îndelungată

 Stabilitate chimică la pastrarea în soluție ;
 Usurința introducerii pe canal ;
 Sa nu coloreze țesuturile dure dentare sau
mucoasa gingivală;
 Penetrabilitate accentuată în țesuturi ;
 Nespecifice:
Preparate ce contin oxigen:
Peroxid de hidrogen(3%)- la contactul
cu țesuturile se descompune în apă şi
oxigen atomar. Oxigenul atomar
contribuie la curațirea mecanică a
canalului de masele necrotizate şi de
rumeguşul dentinar din contul
înspumării, dispune de proprietăți
bactericidă şi hemostatică.
 Hipocloridul de sodiu (2,5-3%) posedă
efect antimicrobian foarte bun în irigarea
canalelor radiculare, este cel mai puțin iritant
antiseptic endodontic, însoțește orice tratament
biomecanic de canal, este rar intrebuințat ca
pansament endodontic, deoarece acțiunea
bactericidă se menține pe o perioada scurtă
datorită interacțiunii rapide cu materiile
organice.
 Greseli care pot aparea in timpul irigarii
canalelor
Hipocloritul de sodiu pentru toxicitatea sa ca
iritant al tesuturilor periradiculare a dus la
diminuarea utilizarii acestuia. Irigand cu
presiune mare in canal hipocloritul de sodiu sau
oricare alt irigant pot duce la un dezastru.

Acelasi lucru este valabil si pentru

peroxidul de hidrogen.

•reactie masiva la irigarea canalelor cu

hipoclorit de sodiu, cand acesta depaseste
apexul.
•edemul, durerea si decolorarea au disparut in
10 zile.
Emfizem tisular sever determinat de irigarea cu peroxid de hidrogen

Pacientul poate simti imediat o durere

puternica iar edematierea tesuturilor
poate fi violenta si alarmanta. Un factor
major este reprezentat de concentratia
solutiei (ex. Solutie NaOCl de 5.25% fata
de 1.3%)..

Pentru tratment pot fi necesare antihistamince, pungi de

gheata,injectii cu steroizi intramuscular, chiar si spitalizarea si
interventiile chirurgicale. Ulterior pot aparea parestezii, cicatrici sau
atonii musculare
 Cum gestionam situatia in cazul reactiei la Hipoclorit de sodiu :

• Printr-o recunoastere imediata a

reactiei si prin informarea
pacientului asupra cauzei si naturii
accidentului

• Spalaturi cu ser fiziologic pentru a

dilua NaOCl

• Trebuie sa permitem sangerarea

pentru a se spala substanta iritanta
din tesuturi

• Linistirea pacientului
• Furnizarea pacientului cu instructiuni atat verbale cat si scrise
• Monitorizarea pacientului
 Dupa ce a identificat si informat pacientul asupra situatiei, medicul
va trece la implementarea unui tratament care consta in :

• aplicarea initial de comprese reci la

intervale de 15 minute in primele 24
de ore pentru diminuarea edemului
si calde dupa 24 de ore tot la
intervalle de 15 minute.
• Irigarea cu ser fiziologic pentru
diluarea Hipocloritului din tesuturi
• Sa permitem sangerarea in
continuare pentru eliminarea
iritantului din tesuturi
• Clatirea cu substanta salina normala
pentru o saptamana pentru a
imbunatati circulatia in zona afectata
Pentru controlul durerii – mai intai pentru durerea acuta
se poate realiza anestezia
nervului
- analgezicele pe baza de
Acetaminofen pentru 3-7 zile
• Control zilnic
• In cazuri severe internarea la
cea mai apropiata unitate
spitaliceasca de urgenta
• Monitorizarea pacientului
 Cum evitam reactia la NaOCl ?
Solutia este preventia.

Trebuie sa respectam urmatorii pasi:

• Realizarea unei cavitati de acces adecvate
• Mentinerea controlului asupra lungimii de lucru
• Folosirea de ace modificate care nu trebuie sa fie
fixe in canale (ProRinse - Dentsply) care au varful
bont si orificiul de evacuare pe lateral. Acestea vor fi
coborate in canal pana se opresc (pe intreaga
lungime de lucru) apoi se retrag 1-3 mm
• Acul trebuie sa fie liber si sa nu devina fix in canal
• Solutia trebuie injectata incet in canal
• Miscari constante inauntru si inafara ale acului in
timpul spalaturii
• Evacuarea solutiei trebuie urmarita pe masura ce se
injecteaza
•  
 Emfizemul tisular - desi foarte rar nu
trebuie trecut cu vederea
• Acesta poate apare atunci cand uscam
intempestiv canalele sau in timpul unei
rezectii apicale datorita aerului care
realizeaza racirea piesei. Cel mai probabil
poate aparea atunci cand uscam canalele
la dintii frontali la tineri, unde canalele
sunt mai largi
Acesta se manifesta prin
• umflarea rapida
• eritem
• crepitatii.
Daca buzunarele cu aer se sparg si ajung la nivelul
gatului apare o edematiere rapida cu tulburari de
vorbire si pacientul prezinta dificultati in respiratie.
Daca aerul ajunge in mediastin la ascultatie
percepem un sunet crepitant si, din pacate
accidentul se poate solda cu moartea pacientului.
In majoritatea cazurilor s-a observat o evolutie
buna cu vindecare totala.

(folosti piese de mana la care aerul folosit sa nu fie eliberat in campul operator)
Erori in timpul obturarii

Movileanu Alexandrin
 Obturarea incompleta
Cauze:
• Bariera naturala in canal
• Aprecierea incorecta a lungimii de lucru
• Praguri create in timpul prepararii mecanice
• Obturarea doar cu pasta
• Con master neadaptat lungimii si grosimii canalului
• Presiune neadecvata in timpul condensarii laterale
• Plastifierea excesiva a gupapercii in tehnicile de
condensare termomecanica, Termafil.
 Obturarea cu depasire
Cauze:
• Prelucrarea mecanica excesiva(sau cale falsa)
• Lipsa controlului lungimii de lucru
• Rezorbtie radiculara
• Dezvoltarea incomplete a radacinii
• Presiune excesiva in timpul condensarii vertical
• Plastifierea excesiva a gutaperci in metodele termomecanice
 Obturatie neomogena
Cauze:
• Formarea porozitatilor la obturarea doar cu pasta
• Utilizarea insuficienta de sealer la obturarea cu gutaperca
• Nerespectarea tehnicii de condensare laterala
• Utilizarea unui sealer cu coefficient considerabil de tasare
 Coloratia dintelui
Cauze:
• Utilizarea pastelor care pot colora(Zn-Eugenol) viitoarea obturatie de baza, fara
un strat izolator
 Fractura radiculara
Cauze:
• Aplicarea fortelor excesive la cimentarea pivotului
• Aplicarea fortelor excesive la condensarea laterala cu spreaderul
• Fracturarea acului lentulo
• Fracturarea compactorului