60.Ocluzia dentară în dentiţia mixtă.

Caracteristica clinico-morfologică

Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

*Ocluzia in dentitia mixta : intre 5-7 ani erupe mol 1 perm inf, dupa 6-12
luni cel sup stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie Angle.
Cuspid MV a sup in foseta MV inf. Mol 1 permm inf migreaza corporal
mezial, vertical si V pin la realizarea contactului cu dintii antagonisti. Initial
la eruperea mol 1 sup se stabileste un angrenaj cuspid cuspid. Intre 5-8 ani
are loc eruptia incisivilor, stabilind limitele M si D a spatiului disponibil
pentru eruptia caninului si premol. Incisivii centrali inf initial ocupa o poz
linguala la pres exercitata de limba se aliniaza in poz corecta. In sens vertical
vor veni in contact cap la cap cu marg incizale a incisivilor centrali
temporari sup. Incisivii centrali sup intre 7-8 ani in poz palatinala si
migreaza vertical, V si D pin la intilnirea antagonistilor. Incisivi lat inf erup
lingual, alinierea se produce prin distalizarea caninului temporar. Intre 9-11
erupe grupul canin premol. La mand erupe mai intii caninul, apoi premol si
mol 2, la maxilapremol 1 erupe inaintea caninului in locul mol 1 temp. La
eruptia caninului sup acesta migreaza M , vertical si palatinal ducind la
mezializarea si inchiderea sau reducerea diastemelor.

61. Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția mixtă. Succesiunea erupției

dinților permanenți.
în perioada dentiţiei m ixte, rapoartele interdentare se m odifică paralel cu procesele dc involuţie
a dinţilor tem porari şi c u procesele alveolare, c e u rm e a z ă să c u p rin d ă dinţii p e rm a n e n
ţi în erupţie. E tapa a ll- a în c e p e c u e r u p ţ i a ş i a n g r e n a r e a m o la rilo r 1 p e rm
anenţi. Intre 5 şi 7 an i e r u p m o la rii 1 p e r m a n e n ţi in fe rio ri, apoi* la un interval d e 6-12
luni, u rm ează eru p ţia celo r superiori şi stabilirea rapoartelor de o cluzie n o rm a lă (c h c ia d e
ocluzie Angle). C uspidul m e z io v e s tib u la r al m o la ru lu i I p e r m a n e n t s u p e rio r se
a n grenează în foseta m ed io v estib u lară a m olarului 1 p erm anent inferior. M olarii 1 perm
anenţi inferiori m ig rează corporal în direcţii mezială, verticală şi vestibulară până la realizarea
contactului cu dinţii antagonişti. M ezializarea m o la rilo r e ste posibilă prin depla sa re a m
e/.ială a m olarilor tem porari în spaţiul retrocanin sau ca urm are a p ierd erii m o larilo r 2 tem
porari şi o cu p ării surplusului de sp a ţiu . în c lin a r e a v e s tib u la ră a m o la ru lu i I in fe r io
r e s te p o sib ilă d o a r in c o n d iţiile dezvoltării sagitale şi tran sv ersale a procesului a lv e o la
r

M o la rii I p e rm a n e n ţi s u p e rio ri e r u p la 6 luni d u p ă cei inferio ri; a n g re n a ju l in

iţia l e s te „ c u s p id - c u s p id ” ş i se r e m a r c ă o d e z v o ltare im portantă în sen s sagital a
m asivului facial şi a procesului alv eo lar su p e rio r, printr-o activitate intensă la nivelul
suturilor. E ru p ţia m olarilor 1 perm anenţi şi stabilirea rapoartelor d e ocluzie neutra, m a so c ie
re c u eru p ţia incisivilor inferiori şi superiori dete r m in ă c e a d e - a d o u a în ă lţa re fiz io lo
g ic ă a o c lu z ie i. P en tru m en ţin er ea unei ocluzii fizio lo g ice n orm ale su nt necesare: -
raportul n eu tru la nivelul m olarilor; - sistem ul clicoidal al feţelor oeluzale m olare; - o r ie n ta r
e a a x e l o r m o la rilo r I p e rm a n e n ţi în d irc c ţia p re s iu nilo r m ax im e în tim p u l m
asticaţiei. E ta p a a III-a cu p rin d e erupţia incisivilor (în tre 5 şi 8 ani), c a re , îm p r e u n ă c u
m o la rii I p e rm a n e n ţi, s ta b ile sc lim ite le m eziale şi d istale ale spaţiului disponibil pentru
erupţia can in u lu i şi a prem olarilor. Incisivii centrali inferiori eru p după m olarii 1 perm anenţi
în tr-o p o ziţie lin g u ală faţă d e predecesorii lor tem porari, iar dacă există spaţiul necesar, p
resiu n ile exercitate de m usculatura limbii îm p in g înainte co ro an e le d en ta re pe o arca d ă
alveolară corespunzătoare. în sen s vertical v o r v en i în contact c a p la c a p cu m arginile
incizale ale incisivilor centrali tem porari superiori. Incisivii centrali superiori c ru p d u p ă cei
inferiori (între 7 şi 8 ani), într-o poziţie palatinală faţă d e o m o lo g ii lor tem porari şi m igrează
vertical, vestibular şi d istal p ân ă la în tâln irea c u antagoniştii, în raport c u forţa m usculară
labială, lin g u ală şi spaţiul n ecesar E tapa a IV -a caracterizează eru p ţia grupului canini - prem
olari (între 9 şi 11 ani). C aracteristică pentru această etapă e ste p reze n ţa unui surplus d e
spaţiu, p rem o larii şi caninul av ân d o su m ă m eziodistală mai m ic ă d e c â t a d in ţi lo r te m
p o ra ri, al c ă r o r lo c îl o c u p ă p e arcad ă. D ezv o ltarea favorabilă a ocluziei în această
regiune depinde d e 4 facto ri: - s e c v e n ţa f a v o ra b ilă d e eru p ţie ; - s p a ţiu l d is p o n ib
il p e n tru d im e n s iu n ile d in ţilo r p e rm a n e n ţi; - relaţii m o la re norm ale; - re la ţia v e s
lib u lo - o ra la fa v o ra b ilă a p r o c e s e lo r alv eo la re . P ăstrarea integrităţii arcad elo r d en
tare tem p o rare până la vârsta pierderii fiziologice a d in ţilo r are un rol decisiv în schim barea
arm onioasă a dinţilor, d eo arece ele a u funcţia d e z o n ă de sprijir* c a re e s te im p o r ta n tă
şi p e n tru d e z v o lta re a v e rtic a lă a o clu ziei. L a m an d ib u lă, erupţia d en tară trebuie să
în ceap ă c u caninul şi să co n tin u e c u p rem olarul 1, prem olarul 2 şi m olarul 2 perm anent. S
e pot alin ia incisivii laterali prin d ep lasarea lor vestibulară, cor o a n a in c isiv u lu i in fe rio r d
e p la s â n d u -s e v e rtic a l, m e z ia i şi v e s tib u lar. D a c ă p rem olarul I eru p e în ain tea
caninului, se constată o deplasare şi o în clin are m ezială a lui, care blochează d ep lasarea norm
ală a can in u lu i, în cadrul unei incongruenţe dento-alveolare (Fir u , M o y e rs , P ro ffit). E ru p
ţia p re m o la ru lu i 2 în a in te a c a n in u lu i, d a to rită pierderii p rcco ce a m olarului 2 tem p
o rar, d eterm in ă o deplasare m ezială a m olarului 1 p erm anent şi a celo r d o i prem olari, cu
rcducerea sem n ificativ ă a spaţiului pentru canin, c a re v a eru p e într-o poziţie e c to p ic ă (fig.
4). L a m a x ila r, p re m o la ru l 1 e r u p e în a in te a c a n in u lu i în locul m olarului 1 tem
porar, printr-o m igrare verticală, m ezială şi vestib ulară; efectuând o m işcare d c rotaţie, se an g
ren e az ă cu m uchia d istală a p rem o laru lu i 1 inferior şi cu faţeta m ezială a prem olarului 2 ,
d e j a e ru p ţi.
C aninul superior m igrează în interiorul arcadei alveolare în d irec ţie m e z ia lă , v e rtic a lă şi p
a la tin a lă . î n e ru p ţie p ro d u c e m e z ia liza«H»- in c isiv ilo r şi în c h id e r e a s a u r e d u
c e r e a d ia s te m e i. M ig re a z ă în spaţiul prccanin şi se înclină v estib u lar, p en tru a se an g
ren a cu m uchia distală a caninului inferior şi c u faţeta m ezială a prem olarului I in fe rio r, d e
ja e ru p ţi ( G r a b e r , C h a te a u ). P re m o la ru l 2 s u p e r io r e r u p e d u p ă c a n in , p rin
tr-o m ig ra re v e r ticală m ezială şi vestibulară d irija tă d e p antele cuspidiene distale ale prem
olarului 2 inferior şi p an tele m eziale ale m olarilor 1 perm anenţi. R e a liz e a z ă o m ic ă ro ta
ţie m e z io p a la tin a lă p e n tru o a n g re - iţflrc a cu sp id u lu i m ezio palatin al c u foseta m a
rg in a lă distală a prem o la ru lu i 2 in fe rio r (F iru , G r a b e r , C h a te a u , M o y e rs). C a n
in u l şi p re m o la ru l 1 s u p e r io r a u u n rol im p o rta n t în g h id a rea anterioară şi laterală
a m andibulei, alături d e grupul incisiv. Premolarii sunt prim ii care o fe ră cuspizi d e sprijin, pe
cei m eziopalatinali. carc v o r pivota în m işcările de m asticaţie în fosetele m arginale distale ale
dinţilor o m o lo g i inferiori. C uspidul vestibular al p re m o la ru lu i 1 s u p e rio r î n c e p e s ă
p a rtic ip le , alătu ri d c c a n in , la ghidarea laterală a m işcărilor m an d ib u lare. P rin cuspidul
v estibular, prem olarul 1 inferior în d ep lin eşte, alături de canin, rolul de ghidare în m işcările
excentrice a le m andibulei, iar prin cuspidul său lingual, care se angrenează în fo seta m arg in
ală a om ologului să u superior, în d ep lin eşte rolul de sprijin în m en ţin erea înălţim ii ocluziei
dentare

62.Ocluzia dentară în dentiţia permanentă. Caracteristica clinico-

morfologică.

*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si
12-16 ani la baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal
cu dintii antagonisti produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand
adaptinduse complet la cele doua versante. In eruptia verticala, mol 2
efectueaza migrare meziala cu una transversala si erup cu o inclinare
palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si supraf ocluzala
devine paralela cu planul conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau
anormala determina stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se
incheie cu eruptia celor mol 3 perm. Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea
si largirea arcadei inf prin resorbtia marg ant a ram ascendent a mand si
apozitia pe marg post si pe fata ext a regiunii angulare, mand deplasinduse in
jos si inainte favorizind inaltarea ocluziei cu reducerea supraocluziei
frontale. Inclinarea meziala determina mezializarea tuturor dintilor ant.
Eruptia mol 3 sup poate determina o vestibularizare a incisivilor lat sup si
tendinta de mezializare a dintilor in absenta dezv proc alv in plan sagital la
nivelul suturii palato maxilare.

1. 63.Etapele dezvoltării ocluziei în dentiția permanentă. Succesiunea

erupției dinților.
O C L U Z IA Î N D E N T IŢ IA P E R M A N E N T Ă E ta p a a V -a c o r e s p u n d e e ru
p ţie i m o la r ilo r 2 p e rm a n e n ţi între 10 şi 12 an i la fete şi între 12 şi 16 an i la băieţi. în
m od norm al, m o la n i 2 inferior, eru p în ain tea celo r superiori şi, prin realizarea c o n ta c
tu lu i o cl u z a i c u d in ţii a n ta g o n iş ti, d e te r m in ă c e a d e - a 3-a înălţare de o clu
zie, condilii m andibulari ad ap tân d u -sc com plet la cele d o u ă versante. în eru p ţia lor
verticală, m olarii 2 perm anenţi efectu ează o m ig rare m ezială aso ciată cu una transversală
şi erup c u o în c lin a re p a l a tin a lă a s u p ra fe ţe i lo r o c lu zale. In m ig rarea lor m
ezială, ax u l ac esto r dinţi se redresează, astfel în cât su p rafaţa lor ocluzală devine
orizontală, paralelă cu planul co n v en ţio n al de o cluzie {fig.5). A ceastă în clin are în plan
transversal, c u red resa re a suprafeţei ocluzale, este p o sib ilă num ai în c o n d iţiile a lu n g
irii p r o c e s e lo r a lv e o la re . M igrarea in c o m p le tă sau anorm ală a accstor dinţi
determ ină stabilirea u n o r m alocluzii ce se repercutează asupra m işcărilo r excen trice ale
m andibulei, asupra m odelării n o rm ale a condililor m andibulari. provocând d ep lasări,
înclinări sau rotaţii secu n d are ale dinţilor vecini. A ria am p lă d c m işcări ale m andibulei în
p lan o riz o n ta l s e lim ite a z ă în s e n s s a g ita l şi la te ra l d u p ă e r u p ţia fu n c ţio
nală a m o la rilo r 2 p e rm a n e n ţi la 0 ,2 - 0 ,5 m m (fr e e d o m o f c e n tr ic ), însoţită de
d e z o c lu /ia m o larilo r şi alu n ecarea verticală a m arg in ilor incizalc ale incisivilor
inferiori pe p an tele palatine ale incisivilo r su p e rio ri, în m o d n o rm a l to t c u 0 ,2 - 0 ,5
m m (v e rtic a l c e n tric ). E tapa a V -a se încheie o d a tă c u eru p ţia celo r 4 m olari 3
perm anenţi (între 16 şi 25 ani). E ru p ţia m olarului 3 inferior stim ulează alungirca şi lărgirea
arcadei inferioare, prin resorbţia m arginii anterioare a ram urii ascendente a m andibulei şi ap
o ziţia pe m arginea posterioară şi pe faţa ex te rn ă a regiunii angulare. în acest fel, m andibula
se d ep lasează în ain te şi în jo s , alungind şi c o b o rân d ram ura ci orizontală îm p reu n ă c
u a rc a d a alveolară, favorizând înălţarea ocluzici, cu reducerea supraocluzici frontale. în c lin
a re a m e z ia lă a m o la ru lu i in fe rio r în fa z a p re e ru p tiv ă d e te r m in ă m e z ia
lizarea tuturor dinţilor situaţi anterior, care se m anifestă prin ap ariţia incongruentelor d en to
 -alv eo lare în zo n a frontală. N u m ai d e z voltarea bazei m andibulare rez o lv ă ac ea stă
incongruenţă în m o d spontan E r u p ţ ia m o la ru lu i 3 s u p e r io r p o a te d e te r m in a o
v cstib u larizare a incisivilor laterali superiori şi o tendinţă d e m ezializare a dinţilor, în ab
sen ţa d ez v o ltării proceselor alveolare în p lan sagital, la nivelul suturii palato-niaxilare. în
ev o lu ţie, o c lu zia prezintă m odificări ce se m anifestă prin d e p la s a re a sa u în c lin a re
a m e z ia lă a d in ţilo r s itu a ţi a n te r io r dintelui în erupţie, d ep lasare d eterm in ată d e
creşterea în jo s şi înainte a p ro ceselo r alv eo lare şi a b azelo r osoase m ax ilare, u zu ră
interproxim ală. Punctele d c c o n tact se transform ă în su p rafeţe d e contact şi supraocluzia
fro n ta lă se reduce. La sfârşitul perioadei de erupţie a m olarilor 3 se definitivează dim
ensiunile elem entelor aparatului d e n to -m a x ila r în c e le 3 p la n u ri, în c h e in d u -se p
ro c e s e le d e creştere. A rcad ele alv eo lo -d en tare sunt înscrise între m asele m usculare
labio-genio-faringiene, pe de o parte, şi m usculatura linguală, pa d e altă parte. A lin ierea
arm o n io a să a d in ţilo r pe arca d ele alveolare, realizarea rap o artelo r neutre interdentare
şi înclinările dentare s u n t d e te r m in a te d e d im e n s iu n e a „ tu n e lu lu i c irc u m s c r
is d e m u s c u latură şi d e d im e n siu n e a b azelo r m axilarelor pe care se im planteaz ă p
r o c e s e le a lv e o la re ” ( P h ilip e , M o s s , C h a te a u )

64.Mezializarea mandibulei. Etape, factori determinanți și importanța clinică.

66.Numiți și descrieți planurile de referință utilizate în ortodonție

în ortodonţie există 3 planuri de referinţă: mediosagital, transversal şi vertical. • Planul
mediosagital coincide cu sutura m ediană şi modificările s u n t a n t e r o -p o s t e r io a r e ( m e
z ia l iz ă ri-d is ta liz ă ri, p ro -retro ). • Planul transversal este perpendicular pe planul sagital şi
trece prin vârful cuspizilor vestibulari ai m olarilor şi prcmolarilor. Modificările sunt îngustate sau
lărgite de maxilar, cu sau fără d e v i e r e a c e n t r u l u i estetic. • Planul vertical, echivalent cu
planul frontal, în ortodonţie este num it şi p ia n tuberal, pentru că este tangent la punctul cel
mai posterior al tuberozităţii şi perpendicular pe cele două planuri anterioare. Modificările suni:
- egresiune-ingrcsiunc (dinţii sc deplasează cu procesele alveolare, p ă s trâ n d u -ş i c o r o a n a
a n a to m ic ă ); - cxtruzie-intruzie (deplasare cu pierderea raportului dintre co ro an a c lin ic ă şi
c e a a n a to m i c ă ) .

71.Pierderea precoce a dinților. Definiție. Aparate indicate pentru

restabilirea integrității arcadelor dentare.

Pierderea precoce a dintilor temporari determina:

1. TULBURARI DE RITM IN ERUPTIA DINTILOR SUCCESORI cum ar fi:

²    accelerarea eruptiei dintilor permanenti omologi:

-        cand extractia se practica dupa 5 ani

-        dezvoltarea somatica este foarte buna

-        cand exista un focar periapical cronic care stimuleaza eruptia

Aparut prea devreme pe arcada dintii permanenti prezinta un:

-        grad de imaturitate radicular

-        grad redus de mineralizare coronara

²    intarzierea eruptiei dintilor permanenti omologi dupa extractii efectuate la 3-

4 ani la copii cu dezvoltare somatica deficitara si igiena nefavorabila

²    incluzia dintilor permanenti omologi cand exista factori genetici

predispozanti sau se blocheaza eruptia dintilor permanenti prin reducerea
spatiului si osteoscleroza suprajacenta

2. MODIFICAREA SPATIULUI PENTRU ERUPTIA DINTILOR

PERMANENTI SI DEFICIT ZONAL DE DEZVOLTARE ALVEOLO-
DENTARA

Cand dintii temporari se exfoliaza inainte ca succesorul sa-si inceapa eruptia

(radacina 2/3, coroana complet formata) este preferabil ca osul sa se
reorganizeze deasupra dintilor permanenti intarziindu-se eruptia. Cand eruptia se
lasa asteptata prea mult timp ceilalti dinti migreaza punand sub semnul intrebarii
mentinerea naturala a perimetrului arcadei. In acest context este importanta si
pierderea partiala de substanta dentara la nivel coronar caci reducerea de
diametru mezio-distal la M2 temporar permite bascularea spre mezial a M1
permanent.

Pierderea precoce a dintilor temporari si ligamentele alveolodentare cunoscute

ca centre osteogenetice de crestere determina deficit de crestere zonala cu
reducerea spatiului pentru dintii permanenti omologi.

Deficitul de crestere alveolar este mai important la maxilarul superior unde

edentatiile tranzitorii intinse se insotesc cu endo-retroalveolodentie.
Manifestarile deficitului de crestere alveolara sunt dupa 6 ani incongruentele
dentoalveolare cu ectopii de canin, rotatii in ax si ocluzie inversa frontala.
Reducerea spatiului rezultat din pierderea precoce a dintilor temporari se
produce prin mezializarea si distalizarea dintilor limitrofi nefavorabili in
fenomenul de cautare a punctului de contact aparut in zona de eruptie a M1.

3. DEZECHILIBRUL OCLUZAL – perturbarea rapoartelor ocluzale in zona de

sprijin cu instalarea malocluziei, prabusirea ocluziei si grave tulburari de
dezvoltare in sens sagital si transversal a maxilarului superior.

Dezechilibrul reprezinta rezultatul insumarii eruptiei precoce de dinti

permanenti si deplasari dentare in focarele de pierdere precoce a dintilor
temporari determina instalarea de focare de imaturitate ocluzala in decalaj cu
restul dezvoltarii ocluzale, interferente si modificari de dinamica. Pot fi
temporare sau se transfera in ocluzia permanenta agravandu-se in absenta
tratamentului.

Datorita acestor consecinte grave imediate si in timp a extractiilor precoce a

dintilor temporari in zona de sprijin se impune refacerea integritatii arcadei
dentare la copii, indiferent de varsta lor.

In acest scop la copii trebuie sa tinem cont de:

-        dezvoltarea arcadelor dentoalveolare

-        eruptia dintilor permanenti

-        asigurarea continuitatii arcadelor dentare

-        prevenirea inclinarii sau deplasarilor de dinti vecini si antagonisti

-        obtinerea de spatii pentru eruptia dintilor permanenti si dirijarea eruptiei in

ocluzie normala

In cazurile in care extractia precoce a dintilor temporari din zona de sprijin nu

poate fi evitata apare necesitatea prevenirii consecintelor pierderii precoce a
acestor dinti prin refacerea tranzitorie a integritatii arcadei dentare cu ajutorul
mentinatorului de spatiu care sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-        sa refaca integritatea morfofunctionala a arcadei

-        sa impiedice migrarea orizontala a dintilor limitrofi bresei si migrarea

verticala a dintilor antagonisti
-        sa nu impiedice dezvoltarea normala a arcadei dentare in perioada de
crestere

-        sa favorizeze eruptia dintilor permanenti succesionali la nivelul bresei

edentate

-        sa nu irite parodontiul marginal al dintilor existenti

-        sa fie comod si sa permita exercitarea functiilor si restabilirea eficientei

masticatiei.

Este greu sa concepi un mentinator de spatiu care sa raspunda integral acestor

cerinte si pe baza concluziilor desprinse din examenul sistematic a pacientilor si
analiza predictiva a dentitiei mixte terapeutul va imagina un dispozitiv cat mai
aproape de ideal.

TIPURI DE MENTINATOARE DE SPATIU

1.     Mentinatoare de spatiu asociate la aparatele ortodontice care corecteaza

anomaliile dentomaxilare existente.

Cele mai bine se preteaza placile ortodontice care prezinta prelungiri la nivelul
crestei edentate sub forma unui:

-        val de acrilat plat de inaltime potrivita pentru mentinerea dimensiunii

verticale care sa permita si deplasari in pozitii nepericuloase

-        dinte anatomorf, artificial mai ales in cazul breselor edentate frontale

Cu mentinatoare de spatiu din val acrilic pot fi prevazute si aparatele functionale

masive (monoblocul, activator), ele se opun migrarilor orizontale si verticale ale
dintilor limitrofi bresei, transmit forte verticale pe creasta si grabesc eruptia
succesorilor. Sunt purtate insa doar o parte din timp, folosite sporadic, deloc in
timpul meselor din cauza volumului mare si mobilitatii. Adaptarea lor in
cavitatea orala va fi dificila daca migrarile au debutat deja si presupun slefuiri
care sa permita insertia, dezinsertia faciala a aparatului si impiedica migrarile
restabilind axele dentare.

Gutierele folosite ca element de agregare pot ingloba bresa de edentatie

impiedicand migrarile verticale si orizontale; gutiera se slefuieste la nivelul
mentinatorului de spatiu dand libertate de eruptie succesorului si dirijandu-i axul
de eruptie.
2.     Mentinatoare de spatiu independente fixe

Realizate din coroane de invelis

-        modelate si turnate                 prevazute cu bare, anse, bucle si crosete de

-        prefabricate si adaptate          sarma si ancorate uni sau bilateral

Indicate cand:

-        dintii limitrofi ai bresei necesita restaurari morfologice

-        dintii limitrofi nu se pierd foarte repede, iar succesorul permanent este

prezent si se dezvolta normal

-        lungimea arcadei dentoalveolare nu s-a modificat, iar spatiul rezultat din

exfoliere nu s-a redus prin migrare

-        analiza dentitiei mixte da o predictie favorabila

Au avantajul purtarii lor permanente pentru desfasurarea normala a facturilor

sistemului stomatognat, dar si dezavantajul dificultatilor constructive si al lipsei
de adaptabilitate la schimbarile de crestere din cavitatea orala.

Mentinatoarele de spatiu fixate la o singura extremitate se compun din: inel

metalic plasat pe dintele distal al bresei edentate sau coroana prefabricata, ansa
de sarma de 0,9 mm conformata care pleaca spre fata orala, supraecuatorial la
dintele limitrof M al bresei

Variante constructive:

-        cu sprijin parodontal efectuat cu un croset pe dintele mezial al bresei si

intermediar de acrilat la nivelul bresei

-        'shue like' cu lama intra alveolara conformata la creasta

Mentinatoarele de spatiu tip arc lingual palatinal sau transpalatal fixe se

realizeaza din sarma rotunda de 0,6-0,7 mm, elastica, fixate in atasele inelelor
ortidontice fixate pe M1 permanent este indicat ca arc de mentinere a
perimetrului de arcada, mijloc suplimentar de ancoraj pentru deplasari dentare
cu arcuri auxiliare.
3.     Mentinatoare de spatiu amovibile multiple

Sunt realizate din acrilat intr-o mare varietate de forme care sa corespunda
cerintelor individuale asigura mentinerea spatiului si un profil construit in
ocluzie cu antagonistul mentinand planul de ocluzie

Indicatii:

-        pierderi multiple si premature de dinti temporari, uni sau bilateral

-        perimetrul normal sau scurtat al arcadei

-        la pacientii cu extractii multiple dupa traumatisme sau cu boli cronice

Conceptele protetice ale protezelor totale sau partial amovibile nu trebuie

respectate in perioada dentitiei mixte

-        baza acrilica se poate prelungi cu un bloc ocluzal plat suficient de inalt

-        se executa pe modele de lucru unice, timp scurt

-        se ancoreaza pe crosete elastice sau gutiere

O simpla modificare a bazei prin sectionare si introducere de arcuri transforma

aparatul intr-unul capabil sa recastige spatiul prin distalizarea M1.De la
protezele tranzitorii Kemeny care prezinta riscul resorbtiilor parodontale
ireversibile la dintii vecini la placi palatine si linguale, rascroite distal si
ancorate cu crosete simple.

4.     Mentinatoare de spatiu fizionomice

Edentatia frontala este cel mai adesea traumatica si ridica probleme terapeutice
si de prognostic in perioada de crestere stand la originea deformarilor secundare
de arcada superioara care fac dificila adaptarea ulterioara a constructiilor
protetice fizionomice

Exista 2 modalitati terapeutice:

-        deplasarea ortodontica a dintilor limitrofi si vestibularizarea spatiului

pentru dintii frontali
-        mentinerea dimensiunii spatiului de edentatie pentru aplicarea
implanturilor unidentare si adaptarea de punti frontale total fizionomice -
situatie de adaptare a unui mentinator fix cu 2 inele ortodontice si un
intermediar fizionomic.

72.Menținătoarelor de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizarea în

funcție de vârstă.

MENŢINĂTOARELE DE SPAŢIU

Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate

prevenirii unor deplasări dentare anormale, care pot apare după pierderea
precoce a dinţilor temporari.

Consecinţele pierderii precoce a dinţilor temporari sunt complexe, fiind de

ordin funcţional şi morfologic, iar tabloul clinic variază de !a individ la
individ, depinzând de:

numărul şi topografia dinţilor care s-au pierdut; ritmul pierderilor unităţilor

dentare;

intervalul de timp scurs dintre momentul pierderii precoce a dinţilor

temporari şi termenul biologic de înlocuire cu dintele permanent;

poziţia şi raporturile dinţilor succesionali; particularităţile echilibrului

forţelor faciale;

existenţa altor tulburări de dezvoltare a aparatului dento-maxilar.

Indicaţiile menţinătoarelor de spaţiu:

prevenirea instalării anomaliei dento-maxilare, prin pierderea precoce a

dinţilor temporari;

prevenirea închiderii spaţiului edentat necesar erupţiei dinţilor permanenţi,

în cazul în care spaţiul este insuficient;

prevenirea apariţiei complicaţiilor unei malocluzii deja existente, prin

pierderea spaţiului pe arcadele dentare;
Contraindicaţiilemenţinătoarelor de spaţiu:

când coroana dintelui ce va erupe a depăşit osul alveolar şi este aşezat

submucos;

când exista un spaţiu suficient pentru erupţia dintelui permanent;

când spaţiul de erupţie este în exces faţă de spaţiul necesar erupţiei dintelui
permanent;

când există discrepanţe mari dento-maxilare, care vor necesita aparat

ortodontic şi extracţii;

când există anodonţia dintelui permanent şi se doreşte închiderea spaţiului.

Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu:

>după modul de agregare:

menţinătoare de spaţiu mobiiizabile - în edentaţii pluridentare;

menţinătoare de spaţiu fixe - în edentaţii unidentare

fixate la o singură extremitate;

fixate la ambele extremităţi.

> după caracteristicile lor generale:

menţinătoare de spaţiu independente;

menţinătoare de spaţiu asociate ajtqr aparate ortodontice.

Condiţiile ideale care trebuie să le îndeplinească un menţinător de spaţiu

sunt următoarele:

să împiedice migrarea orizontală a dinţilor ce mărginesc breşa edentată şi

migrarea verticală a antagoniştilor;

să refacă integritatea morfo-funcţională a arcadei dentare; să nu jeneze

dezvoltarea arcadelor alveolare;

să nu irite parodonţiul marginal al dinţilor existenţi;

să nu interfereze cu procesele de creştere dentară şi osoasă;

să fie cât mai confortabile pentru pacient, permiţând exercitarea funcţiilor
aparatului dento-maxilar, în special funcţia masticatoarie;

să favorizeze erupţia dinţilor succesionali de la nivelul breşei edentate;

să se stabilească dimensiunile ocluziei dentare.

Alegerea menţinătorului de spaţiu cel mai potrivit se face în funcţie de

anumite condiţii clinice:

menţinător de spaţiu independent, când nu este instalată încă o anomalie

dento-maxilară, dar există extracţii dentare premature ale dinţilor temporari.

menţinător de spaţiu asociat altui aparat ortodontic activ, când este instalată
o anomalii dento-maxilare şi spaţii de extracţii.

Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile sunt cele mai utilizate datorită

avantajelor sale, iar cele fixe independente.ou sunt utilizata în perioada de
creştere, datorită dezavantajelor sale multiple.

Perioada optimă pentru aplicarea unui menţinător de spaţiu este

imediat după pierderea prematură a unui dinte temporar, când pierderea

dintelui temporar s-a făcut cu 1-2 ani înainte de erupţia succesorului său.

Menţinătoarele de spaţiu mobilizabile Independente sunt aparate pasive,

caracterizate prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor
edentate, susţinute şi unite (dacă sunt mai multe breşe) printr-o bază (placă
palatină sau linguală)

Indicaţii:

pierderi dentare multiple pe arcada superioară sau inferioară. Alcătuire:

placă palatină sau linguală;

elemente de ancoraj - croşete simple deschise spaţiului edentat;

val de acrilat în spaţiu! edentat cu/fără dinţi acrilici.

Descriere:

valul de ocluzie este ca o prelungire a plăcii acrilice în spaţiul edentat;

valul nu se prelungeşte la mvelul şanţului vestibular, ci se opreşte pe creasta
alveolafăr pentru a nu împiedica creşterea în sens transversal şi sagital;

pentru a menţine dimensiunea verticală a arcadelor antagoniste,

valul se realizează până la niye[ul planului de ocluzie pentru a

împiedica extruzia dinţilor antagonişti sau poate prezenta dinţi acrilici (mai
ales în zona frontală, pentru a restabili funcţia fizionomică).

Avantaje:

restabileşte morfologia şi funcţia arcadelor dentare;

transmite presiunile masticatorii asupra suportului muco-osos, stimulând

creşterea;

previne instalarea tulburărilor de ocluzie;

se adaptează permanent la situaţia clinică:

permite şlefuirea pentru dirijarea erupţiei dinţilor permanenţi din spaţiul

edentat;

redă fizionomia şi funcţia fonetică;

este uşor de realizat, nu necesită materiale şi instrumente costisitoare şi nici

o manualitate deosebită din partea tehnicianului dentar;

permite o igienă dentară foarte bună.

Dezavantaje:

sunt incomode datorită volumului lor mare, ocupând din spaţiul limbii (în
acest sens s-au creat menţînătoarele de spaţiu scheletate);

sunt purtate la latitudinea copilului, putând apare migrări dentare, dacă

acesta nu îl poartă un timp suficient;

trebuie schimbate din 6 în 6 luni, pentru a nu împiedica creşterea aparatului

dento-maxilar.

• Menţinătoare de spaţiu asociate aparate ortodontice active mobilizabile se

caracterizează prin existenţa unor valuri acrilice ocluzale la nivelul breşelor
edentate, în afara elementelor componente active şi/sau funcţionale, care
intră în alcătuirea lui.

Indicaţii:

orice anomalie dento-maxilară care prezintă pierderi dentare pe arcada

superioară sau inferioară.

Alcătuire:

placă palatină sau linguală; elemente de ancoraj; elemente active; elemente

funcţionale;

val de aurilat în spaţiul edentat cu/fără dinţi acrilici.

Avantaje:

rezolvă simultan două situaţii clinice: păstrează spaţiului pe arcade, necesar

erupţiei dinţilor permanenţi şi corectează anomalia dento- maxilară;

permite utilizarea presiunilor elective în anumite puncte alo coroanelor

dentare în erupţie, cu scopul de a restabili axele dentare.

Dezavantaje:

în timpul meselor, aparatul este scos din cavitatea orală, datorită volumului
mare şi a mobilităţii lui.

73.Amprenta în ortodonţie. Mase de amprentare. Instrumente

Amprenta în ortodonție permite realizarea modelului de studiu și/sau de

lucru. Pe baza modelului de studiu se pot examina mai bine bolta palatină,
malpoziţiile dentare, ocluzia în cele 3 planuri şi se pot efectua o serie de
măsurători. Aceste măsurători sunt esențiale pentru un diagnostic corect.

Alegerea lingurilor Lingurile pot fi standard pentru dentat sau speciale

pentru ortodonţie (de ex. forma pentru maxilar îngust cu proalveolie); ele
trebuie să depăşească arcada cu 0,5 cm vestibular şi să fie suficient de
lungi pentru a cuprinde şi ultimul molar existent pe arcadă. Materialul de
elecție pentru amprentă este alginatul. Acesta prezintă câteva avantaje
majore: - timpul de priză este foarte scurt (aproximativ 1 minut) și este
foarte util, mai ales când vine vorba de pacienți necooperanți/copii -
 materialele noi prezintă o fidelitate crescută - malaxarea este ușoară -
există diverse sortimente/arome (mentă, fructe tropicale etc.) - este ieftin
Instrumentar necesar - bol de plastic și spatulă (plastic/metal) - apă -
alginat și dozator - linguri de amprentă din material plastic (prevăzute cu
retenții)
Timpul de malaxare este scurt (45 s - 1 min.), iar timpul de priză poate
varia în funcție de temperatura apei. Ea trebuie să fie călduţă; dacă e prea
rece (iarna) materialul devine foarte fluid şi se scurge din lingură; dacă e
prea caldă, se va întări prea rapid. Erorile care pot să apară se referă în
primul rând la nerespectarea proporțiilor dintre pulbere şi apă (ele trebuie
să fie paritare), la malaxare incorectă, poziționare greșită a lingurii de
amprentă (descentrare, plasare prea posterioara sau anterioară, presiune
excesivă/ insuficientă), apariția bulelor de aer, datorită malaxării/prezența
salivei

Cerințele unei amprente corecte O amprentă corectă trebuie să redea toate

detaliile importante ale câmpului amprentat - arcade dentare integre -
fundurile de sac vestibulare - rafeul median şi rugile palatine - linia A -
tuberculul şi trigonul molar - frenul lingual, frenurile buzelor şi bridele
vestibulare
74.Amprenta digitală. Modelul de studiu digital. Avantaje și dezavantaje

Amprenta dentară digitală este o manoperă neinvazivă, ce presupune utilizarea

unui scanner intraoral, un dispozitiv de mici dimensiuni, comparabile, de exemplu,
cu ale lămpii de fotopolimerizare, care nu creează disconfort pacientului. Scannerul
înregistrează o serie de instantanee din cavitatea orală a pacientului, ce vor fi
transmise unui computer și ”contopite” sub forma unei amprente digitale. Mai
departe, pe baza amprentei digitale se poate concepe un model ipotetic al viitoarei
restaurări, oferind pacientului ocazia de a previzualiza rezultatul final și de a transmite
medicului  modificările estetice pe care și le dorește. Ulterior, modelul digital al
viitoarei restaurări este transmis sistemului CAD-CAM pentru a șlefui cu mare
precizie piesa protetică dorită.
Din modul de funcționare al întregului proces tehnologic de realizare a unei piese
protetice, rezultă avantajele și dezavantajele utilizării amprentei digitale în
 stomatologie.
1. Sunt eliminate eventualele cauze de erori datorate amprentelor clasice precum:
 alegerea incorectă a portamprentei, fie de dimensiune nepotrivită, fie din material
plastic, ce se poate deforma ușor; cea mai indicată port-amprentă pentru procedura clasică este
port-amprenta individuală, din rășini, adaptată situației unice din gura fiecărui pacient
 deoarece nu necesită port-amprentă, nu mai există inconvenientul ca materialul de
amprentă să nu adere de lingura de amprentă și să se deformeze la dezinserție
 în cazul depozitării improprii a materialului se amprentă, se modifică timpul de priză al
acestuia, deci pot apărea deformări suplimentare
 uneori este necesară refacerea amprentei dacă se observă zone cu lipsă de substanță sau
o înregistrare incorectă, ceea ce presupune risipă de material și timp suplimentar petrecut în
cabinet
 dacă apar defecte în modelul de lucru, amprenta trebuie returnată, dar fidelitatea ei nu
va mai fi ca cea inițială; în cazul amprentei digitale, informațiile nu se pierd, fiind stocate în
computer, deci fidelitatea amprentei va fi păstrată integral
2. Amprenta digitală oferă un confort sporit pacientului, din mai multe motive.
Dimensiunea mică a scannerului intraoral elimină neplăcerea de a ține în gură
portamprenta voluminoasă, încărcată cu material, care generează multor pacienți
senzația de vomă. Totodată, un număr de pacienți pot prezenta manifestări alergice la
materialele de amprentă, situație ce nu apare folosind tehnologia digitală. Dispare și
riscul înghițirii materialului de amprentă în cazul manipulării incorecte.
3. Amprenta dentara digitala este mult mai confortabilă și sigură și pentru medic,
deorece nu trebuie igienizată ca o amprentă clasică, deci se reduce contactul cu
fluidele și resturile tisulare ale pacientului, iar riscul contaminării cu diverși agenți
patogeni este minimizat.
Cu toate acestea, chiar dacă tehnica digitală de amprentare își dovedește superioritatea sub mai
multe aspecte, inclusiv în ceea ce privește ușurința de execuție, prezintă un punct slab, care
poate fi depășit numai cu ajutorul experienței și profesionalismului clinicianului. Vorbim
despre înregistrarea preparațiilor subgingivale și a șanțulului gingival, care poate compromite
adaptarea marginală a piesei protetice, tratamentul fiiund un eșec. Scannerul înregistrează aceleași
imagini pe care le poate percepe medicul cu ochiul liber, deci pentru redarea corectă a limitei
gingivale este obligatorie asigurarea vizibilității, prin realizarea corectă a evicțiunii gingivale
și printr-o izolare cât mai bună a câmpului protetic (diga fiind cea mai indicată).
Un lucru este cert: amprenta dentară digitală este o procedură simplă, practică, precisă, ușor
acceptată de pacienți, care elimină multe dintre inconvenientele amprentării clasice, însă
pentru un rezultat final de excepție este importantă contribuția medicului. Așadar, chiar dacă în
viitor cercetările vor continua și stomatologia se va baza pe instrumente moderne, factorul uman
este indispensabil și nu poate fi substituit.
75.Masele de amprentare utilizate în ortodonție. Clasificare, caracteristici
medico-tehnice. Avantaje, dezavantaje.

Pe baza modelului de studiu se pot examina mai bine bolta palatină,

malpoziţiile dentare, ocluzia în cele 3 planuri şi se pot efectua o serie de
măsurători. Aceste măsurători sunt esențiale pentru un diagnostic corect.
Alegerea lingurilor Lingurile pot fi standard pentru dentat sau speciale
pentru ortodonţie (de ex. forma pentru maxilar îngust cu proalveolie); ele
trebuie să depăşească arcada cu 0,5 cm vestibular şi să fie suficient de
lungi pentru a cuprinde şi ultimul molar existent pe arcadă. Materialul de
elecție pentru amprentă este alginatul. Acesta prezintă câteva avantaje
majore: - timpul de priză este foarte scurt (aproximativ 1 minut) și este
foarte util, mai ales când vine vorba de pacienți necooperanți/copii -
materialele noi prezintă o fidelitate crescută - malaxarea este ușoară -
există diverse sortimente/arome (mentă, fructe tropicale etc.) - este ieftin
Instrumentar necesar - bol de plastic și spatulă (plastic/metal) - apă -
alginat și dozator - linguri de amprentă din material plastic (prevăzute cu
retenții)
Timpul de malaxare este scurt (45 s - 1 min.), iar timpul de priză poate
varia în funcție de temperatura apei. Ea trebuie să fie călduţă; dacă e prea
rece (iarna) materialul devine foarte fluid şi se scurge din lingură; dacă e
prea caldă, se va întări prea rapid. Erorile care pot să apară se referă în
primul rând la nerespectarea proporțiilor dintre pulbere şi apă (ele trebuie
să fie paritare), la malaxare incorectă, poziționare greșită a lingurii de
amprentă (descentrare, plasare prea posterioara sau anterioară, presiune
excesivă/ insuficientă), apariția bulelor de aer, datorită malaxării/prezența
salivei

Cerințele unei amprente corecte O amprentă corectă trebuie să redea toate

detaliile importante ale câmpului amprentat - arcade dentare integre -
fundurile de sac vestibulare - rafeul median şi rugile palatine - linia A -
tuberculul şi trigonul molar - frenul lingual, frenurile buzelor şi bridele
vestibulare

76.Modelul de studiu în ortodonție. Scop și cerințe de realizare

Modelul de studiu se realizează pe baza amprentei. Acesta este confecționat din
gips dur, de culoare albă (de preferabil gips de clasa a IV-a).

Modelul de studiu este foarte util pentru stabilirea unui diagnostic corect.
Elementele care trebuie urmărite pentru stabilirea unui diagnostic sunt: - forma
arcadelor dentare - forma, adâncimea și simetria bolții palatine - relieful rugilor
palatine și a papilei retroincisive - inserția și grosimea frenurilor și a bridelor -
malpozițiile dentare/prezența breșelor/dinți supranumerari/înghesuiri
dentare/spațieri - mărimea dinților (macrodonție/microdonție) – prin analiza
Bolton - dimensiunea arcadelor în sens transversal – prin analiza Pont - deficitul
de spațiu/excesul de spațiu - analiza în cele 3 planuri.

Forma arcadelor În mod ideal, forma arcadei maxilare este de parabolă iar forma
arcadei mandibulare este de elipsă. În dentația deciduală forma arcadei este de
semicerc. La pacienții cu anomalii ortodontice, forma arcadelor nu mai respectă
tiparul normal (figura 3), acestea fiind patologice (U, V, M, trapez, omega,
atipică etc.). [6] Dacă pacientul prezintă edentații, trebuie precizat că arcada este
întreruptă.
79.Analiza statutului dentar pe modelele de studiu.

A naliza statusului d en tar se referă la ap rec ierea individuala a dinţilor tem porari şi p erm an en ţi
prezenţi pe arca d ă Ia d a ta ex a m inării. Se va stabili vârsta dinţilor co n fo rm cronologiei erupţiei.
In funcţie de vârsta civ ilă a subiectului, erupţia poate fi ap rec iată c a n o rm a lă , p re c o c e , în tâ
rz ia tă . A n a liz a a n o m a liilo r d e n ta re iz o la te şi d e g r u p c u p r in d e : • A n om aliile d c n u
m ă r D upă efec tu area exam enului radiografie, pot fi descoperite urm ătoarele anom alii: - dinţi
supranum erari ( m eziodens); - a n o d o n ţii d e in c isiv i la te ra li s u p e rio r i, d e in c is iv , c e n tr
a , inferiori şi p rem olari 2 inferiori şi superiori. A n o d o n ţn le pot t. parţiale şi totale, p rim are şi
secundare

• A n o m a liile d e v o lu m M acro- şi m ic ro d e n ţia se apreciază prin m ă su ra re a diametrelor m

eziodistale ale d in ţilo r, aceeplându-se diferite lim ite d e variab iita te . D acă v aloarea S I (cei 4
incisivi superiori) e ste cuprinsă 'п . 27 şi 34 m m , se c o n sid c ră o situaţie norm ală, su b 2 7 m m -
m icrodonţie, iar peste 3 4 m m - m acrodonţie. în ălţim ea incisivilor superiori şi interiori se stab
ileşte prin m ăsurarea feţelor vestibuläre, d e la m a rg in e a in c iz a lă p â n ă la c o le tu l d in ţilo r. S
u n t d o u ă feluri d in t ‘- in a U> ( le p to d o n ţie ) şi sc u n z i (b ra h id o n ţie ). • A n o m a lii le d e f
o r m ă S e an alizează fo rm a dinţilor, p rezenţa c u sp iz ilo r dentari, dim en siu n ea şi sim etria
acesto ra, gradul uzurii d en tare (atriţie, abraziune), to rm a in cisiv ilo r superiori, p rezenţa dinţilor
conici (incisiv lateral superior), d in ţilo r „ e n pelle” (form a ad ân cită a feţei palatin e a in c is iv ilo r
c e n tr a l, s u p e rio ri), d in ţilo r „ b a r o c " (d in ţi m u ltic u spidaţi) sau d ezv o ltarea ex ag erată a
cingulum ului. A nom aliile în stru ctu ra m orfologică a d in ţilo r includ hipoplaz u l e d e n ta re ş i to
a te f o r m e le d e c a rii d e n tare . • A n o m a liile d e p oziţie în m od n o rm al, unghiul form at d e
axele incisivilor centrali s u p e rio ri s a u in ferio ri c u p e rp e n d ic u la ra d u s ă d in p la n u l o c l
uzai la ţa d 's t a l ă a a c e s lo r d in ţi c s le d e , 5 o p c n tm c e j su p e rio rj ş j d e 5 „ pentru cei
interiori. A x e le caninilor, p rcm o larilo r şi m o larilo r form ează c u p erp en d icu lara d u să d in
planul oeluzal Ia faţa palatină sau linguală a accsto ra un unghi de 5°. Poziţiile co n fo rm clasificării
bischer: - p o ziţia m ezială s a u distală; - lin g u o - s a u v e s tib u lo -p o z iţia ; - infra- sa u su p rap o
ziţia; - versia sa u rotaţia; - transpoziţia. A n o m a liile d e se d iu A c e a s tă c a te g o r ie c u p r in d e
: - e c to p ia d e n ta ră ; - in c lu z ia d e n ta ră ; - transpoziţia; - h e te ro to p ia

80.Analiza arcadelor dento-alveolare pe modelele de studiu. Forma și simetria

arcadelor dento-alveolare.

î n d e n tiţia te m p o ra ră , f o r m a a r c a d e lo r e s te în g e n e r a l s e m ic ir culară şi se m o d
ific ă în m o m entul ap ariţiei pe a rc a d ă a dinţilor perm anenţi. A rc a d a d in ţilo r perm anenţi
este sem ielip tic ă inferior şi parabolică superior. în cad ru l an o m aliilo r d en to -rn ax ilare, form
a a r c a d e lo r s e p o a te m o d if ic a în fu n c ţie d e tu lb u r ă r ile d e c re şte re şi d e z v o lta
re , în c o r e la ţie c u m a lp o z iţiile d e n ta re . în m od an o rm a l, arcadele alv eo lo -d en tare p
o t fi în „ V ” (co m presiune la nivelul caninilor), în „liră ” (c o m p resiu n e la nivelul prem
olarilor), în „ U ” (co m p resiu n e în reg iu n ea m o larilo r), „ d e trapez” sa u în „ M ” în diferite
fo rm e d e an o m alii c u înghesuire dentară (anom alii d c cl. II2 A ngle, ocluzii adânci acoperite).
D e asem en ea, se ex am in ează alin ierea dinţilor p e arcadă, stab ilirea p u n c te lo r d e c o n ta
c t in te rd e n ta re şi f o r m a a r c u i tă a a rc a dei alveolo-dentare. Pentru analiză se utilizează
o serie de instrum ente (fig. 2): ortom etru, sim etroscop, co m p as co m p arato r, com pas tridim
ensional.

81.Analiza dimensiunii arcadelor dento-alveolare. Descriere în funcție de

planurile de referință.

R apoartele de o c lu zie în cele trei planuri spaţiale se caracterizează printr-un şir d e particularităţi
pe care le v o m descrie în c o n tin u a re . D e m e n ţio n a t c ă ra p o rtu l s a u a n g re n a ju l se re
fe ră la relaţia dintre 1-2 p erech i m asteatorii. O cluzia se referă la mai m ult d e 2 perechi m
asticatorii. O clu zia în sen s sa g ita l P en tru sensul sag ital m odelele se privesc p erp en d icu lar pe
planul m ediosagital, la n iv elu l planului de ocluzie, d in lateralitate d reap ta sau stân g ă (ex am en u
l direct în cavitatea bucală se realizează sim ilar). S e stu d iază reperele m an d ib u lare (m axilarul m
o b il) fa ţă d e re p e re le m a x ila ru lu i s u p e rio r (fix). • La nivelul m olarilor s e a n a liz e a z ă ra
p o rtu l m o la rilo r dc 6 an i-ch eie de o cluzie A n g le, c a re a co n sid erat poziţia prim ului m o la r
p e r m a n e n t s u p e r io r fixă, n e fiin d e x p u s ă m ig ră rilo r sa g itale. - Raport normal, neutru:
şanţul intereuspidian al m olarului d e 6 an i in fe rio r a r tic u le a z ă în d r e p tu l c u s p id u lu i m e
z io - v e s tib u la r al m olarului de 6 an i superior. - Raport distalizat: şanţul intercuspidian al m
olarului de 6 ani inferior este distal la ţă d e cuspidul m ezio v estib u lar al m olarului de 6 an i su p
erio r. D istanţa se m ăso ară în m ilim etri, cu ajutorul co m p asu lu i. U n ii accep tă ap recierea în o
ju m ă ta te de cuspid sa u un cuspid. - Raport mezializat: şanţul intercuspidian al m o laru lu i de ( ani
inferior este m ezial faţă d e cuspidul m ezio v estib u lar al m olarului d e 6 ani superior. M ăsurarea
se face în aceeaşi m an ieră d c s c ris ă an te rio r. • La nivelul caninilor se urm ăresc rapoartele dc
asem enea d in no rm ă laterală. - Raport normal, neutru: vârful caninului inferior articulează în
spaţiul dintre incisivul lateral şi caninul superior. - Raport distalizat: v â rfu l caninului inferior articu
lează distal de spaţiul incisiv la te ra l-c a n in superior. S e m ăso ară în mili metri sau se poate aprecia
şi în funcţie d e cuspizi. {S oluţia este inexactă, p e n tru c ă d ia m e tr u l m c z io d is ta l e s te v a r ia
b il.) - Raport m ezializat: vârful caninului inferior articulează m ezial de spaţiul incisiv la teral-can in
superior. M ăsu rarea m e t a lizării se face de ac ee aşi m anieră, m enţionând c ă trebuie să tic p a ra
le lă c u p la n u l m e d io s a g ita l. • La nivelul grupului incisiv relaţia este: - normală, d e
psalidodonţie (sagitală) a tu n c i câ n d faţa vestibulară a in cisiv ilo r inferiori v in e în contact c u faţa
palatină a in c isiv ilo r s u p e rio ri; - raport cap la cap e ste co n sid erat norm al în ortodonţic atu n ci
c â n d o c lu z ia e s t e e c h ilib ra tă la c e le la lte rep ere. - Se m en ţin e în o b serv aţie la dinţii tem
porari. - C ând apare în etapa finală de tratam ent o rto d o n tic, în funcţie d e a n o m a lia tra ta tă , s
e p o a te c o n s id e r a s a u n u u n r a p o r t n o rm a l. - Inocluzie sagitală: în tre fa ţa v e s tib u la r
ă a in c isiv ilo r inferiori şi faţa palatin ă a c e lo r superiori există un sp a ţiu d e in o cluzie care în to
td ea u n a se m ăso ară în m ilim etri, cu aju to ru l unei rigle c e se ap lică p erp en d icu la r pe faţa v
estib u lară a incisivilor inferiori şi se citeşte la nivelul proiecţiei m u c h iei incizale superioare. -
Raport invers: fa ţa o r a l ă (lin g u a lă ) a in c is iv ilo r in ferio ri v in e în c o n ta c t c u f a ţa v e s tib
u la ră a in c is iv ilo r s u p e rio ri. - Raport invers cu inocluzie sagitală: în tr e faţa o r a lă a incisivilor
inferiori şi faţa vestibulară a celo r su p e rio ri e ste un spaţiu dc inocluzie care se m ăso ară cu rigla,
aşezată p erp en d icu lar pe faţa vestibulară a incisivilor superiori, şi se c iteşte p ân ă la m uc h ia in c
iz a lă a c e l o r in ferio ri. A tunci când rapoartele ap ar d istalizate la to ate reperele, se presupune o
retropoziţie a m andibulei sau o n ed ezv o ltare a ci, ceea ce va trebui s ă co resp u n d ă la exam enul
cxtraoral c u u n profil convex prin g n atio n în a p o ia planului Sim on. Inocluzia sagitală Iară
tulburări de o c lu zie în z o n a laterală va fi însoţită la e x a m e n u l facial d e u n profil co n v ex în e
ta ju l inferior d e o treap iä labială a c ce n tu ată eventual d e o interpunere a buze inferioare între
arcade. D e asem en ea, se im p u n e concordanţa dintre o c lu z ia mezializatâ sa u o cluzia in v e rsă
fro n tală şi exam enul facial d in normă laterală. O clu zia în sens tra n sv er sa l M o d elele se p riv
esc d in faţă, perpendicular pe planul frontal (tuberal). • La nivelul m olarilor se an alizează to ată z o
n a laterală, inclusiv prem olarii. R apoartele pot fi: - normai, neutru: c u sp izii vcstibulari ai m olarilor
(prem olarilor) inferiori a rtic u le a z ă în şanţul intercuspidian al m olarilor superiori; - cap la cap: c u
sp izii vcstibulari inferiori articulează cu cuspizii vestibulari su p erio ri; - lirgualizal: c u sp izii
vestibulari ai m olarilor inferio ri artic u le a z ă c u c u s p iz ii p a la tin i a i m o la rilo r s u p e rio ri; -
invers, încrucişai: şa n ţu l in te rc u sp id ia n a l m o la rilo r inferiori a rtic u le a z ă c u c u s p iz ii v e s
tib u la ri ai m o la rilo r su p e rio ri; invers comp/el: c u sp izii linguali ai m o larilo r inferiori articu
lează cu cu sp izii vestibulari ai m olarilor superiori. A ceastă o c lu zie a p a re foarte rar: în îngustările
foarte g rav e a le m axilarului su p erio r d esp ică tu rile labio-vclo-palatinc sa u în m acro g n atia m
andibulară. b v • L a nivelul caninilor ra p o rtu l p o ate fi: - neutru: fa ţa v e s tib u la r ă a c a n in u lu
i in fe r io r v i n e în c o n ta c t c u faţa p a la tin ă a c a n in u lu i su p e rio r; _• в • • j, * e
transversală: între faţa vestibulară a caninului ş, faţa p ala tin ă a dinţilor superiori e x istă un sp a ţiu
de inocluzie care se m ă so a ră în m ilim etri, cu rigla aşezată perp en dicular pe planul m ediosagital,
iar pe faţa vestibulară a caninului in te rio r se p r o ie c te z i m u c h i a şi c u sp id u l d in ţilo r su p e
rio ri; invers faţa o rală a can in u lu i inferior v in e în c o n tact cu faţa v e stib u la ră a d in ţi lo r s u p
e rio ri; invers, cu inocluzie transversală: intre faţ;i linguală a caninilor inferiori şi faţa vestibulară a
dinţilor superiori există un spaţiu d e in o clu zie transversală care sc m ă so a ră c u rigla,
perpendicular pe p lan u l m ediosagital si pe faţa v estib u la ră a d in ţilo r su p e rio ri, p â n ă la c u s
p id u l c a n in u lu i inferior. • i a nivelul grupului incisiv se an alizează co n c o rd a n ţa liniilor m
ediane, ţinând co n t de m ediana m axilara, linia interincisivă su p e rio a ră , m e d ia n a m a n d ib u
le i >i lin ia in te rin c is iv ă in fe rio a ră . Normai, linia interincisivă inferioară coincide c u cea su p e
rioară. ia r m e d ia n a m a n d ib u le i - c u m e d ia n a m a x ila ru lu i. Situaţii patologice: devierea
liniei interincisive superioare fdfii de mediana m axilara prin extracţii precoce (incisiv lateral tem
porar, canin tem porar) sau anodonţii (incisivul central trece de linia m ediană); devierea liniei
interincisive inferioare faţă de mediana mandihulară: devierea liniei interincisive inferioare fată de
linia interin1 isivă superioară T oate devierile se notează „la d reap ta“ sa u „la stâ n g a'' şi se m
ăsoară în m ilim etri. Devierea m edianei mandibulare fată de m ediana maxi/ară este însoţită d e
asim etrii faciale, laterognaţie. L a exam enul extraoral, p o g o n io n u l şi gnationul sunt d ep lasate
faţă d e m ediana iefei. Pot e x is ta a s im e trii şi în tre c e le d o u a ju m ă tă ţi a l e feţei. N
econcordanţa m ed ian elo r celor d o u ă m ax ilare p o a te li insolită şi ile m odificări transversale ale
ocluziei în z o n a laterală, datorită unor co n tacte interdentare prem ature, g en erân d o late ro g n
a ţie f u n c ţio n a lă. De asem enea, n eco n co rd an ţa m ed ian elo r celo r d o u a m axilare se poate
însoţi de m odificări sagitale de o cluzie unilaterale (m e- /ia li/a re sau distalizare). care p o t sugera o
creştere în exces sau. din contra, o hipodezvoltare a unei hem im andibule - laterognaţie anatom ică.
O c lu /ia în sen s v ertica l P entru an a liz a oclu ziei în sen s vertical, m odelele se privesc la n iv e lu l
p la n u lu i d e o c lu z ie , d e j u r îm p re ju r. • La nivelul m olarilor rapoartele pot fi: - normale,
neutre: s u p r a a c o p e r ir e a m o la rilo r in fe rio ri de către m olarii superiori cu în ă lţim e a unui
cuspid; - diferite grade de supraacoperire: p o t e x is ta d ife rite g rad e de su p raaco p erire (1/2 l/l )
, câ n d în sen s transversal există rapoarte lingualizatc sa u inverse totale; - inocluzie verticală: între
faţa o clu zală a m o larilo r inferiori şi faţa o clu zală a m o la rilo r superiori există un spaţiu dc
inocluzie c a re s e m ă s o a r ă în m ilim e tr i, c u a ju to ru l c o m p a s u lu i. P entru dinţii în eru p
ţie, care nu au aju n s în c ă la planul pe ocluzie, inocluzia este tran zito rie şi trebuie specificată,
deoarece exista pericolul d e a se perm anentiza. Ocluzia prăbuşită: se realizează prin ab sen ţa d in
ţilo r de pe o hem iarcadă: an tag o n iştii pot egresa, aju n g ân d să articuleze d ire c t c u g i n g ia z o
n e i e d e n ta te . • La nivelul caninilor şi grupului incisiv există aceleaşi norm e de interpretare. R
apoartele pot fi: - normale: p salid o d o n ţie verticală - dinţii frontali inferiori sunt acoperiţi d e d in
ţii fro n tali superiori pe o treim e din înălţim ea lor; - norm ale (labiodonfiaj: cap la cap este co n sid
erat raport norm al în co n tex tu l m e n ţio n a t la rapoartele grupului incisiv în sens sagital; - diferite
grade de supraacoperire: 1/2, 2 /3 , 3 /4 , 1 /1 , 5/4 prin proiectarea m arginii incizale a frontalilor
superiori p e faţa vestibulară a frontalilor inferiori; - diferite grade de supraacoperire inversă: 1/3,
1/2, 3/4, I/L c â n d în s e n s sa g ita l a fo st o c lu z ie in v e rs ă fro n ta lă; a frontalilor inferiori şi
superiori. S e m ăso ară dim ensiunea verticală m a x im ă în m ilim etri şi se d elim itează m eziodistal
(dinţii lim itan ţi). In o c lu z ie v e rtic a lă şi s u p r a a c o p eri r e a f ro n ta lă p o t fi însoţite de m o d
ific area dim ensiunii verticale a etaju lu i inferior şi de variaţia u n g h iu lu i m andibular. D c asem en
ea, o parte d in m o d ificările o clu zale d in zo n a laterală s u n t in c r im in a te î n tu lb u ră rile d im
e n s io n a le a le e ta ju lu i in f e n - S inteza tu lb u rărilo r de o cluzie ( a m alocluziei) e s te b in e să
se facă fie în o r d in e a p la n u rilo r a n a liz a te , fie î n o r d in e a g ra v ită ţii.

82.Indicele Pont. Descriere. Puncte de referințăși tehnica de măsurare.

Valoarea practică.
2. \ In d ic ii (le n to -a lve o la ri (in d ic ii P o n t) D im e n siu n ile a r c a d e lo r a lv e o la re ( lu
n g im e a .şi lă ţim e a ) se determ ină in funcţie d e su m a d iam etrelo r m e /io d isla lc ale
celor 4 in cisiv i su p e rio ri. P e n tru a n a l i / a , a c e a s ta v a lo a re tr e b u i e să lie
cuprinsă între 27 şi 34 m m . L ă ţim e a a r c a d e lo r s e m ă so a ră: • la m axilar: lă ţim e a
la n iv e lu l p re m o la rilo r I d e la m ijlo c u l şan ţu lu i intercuspidian S. I): lăţim ea la nivelul
m olarilor d e la fo seta centrală a m o la rilo r I p e rm a n e n ţi S. I); • la m andibulă: lăţim ea
la nivelul prem olarilor d c la p o rţiu n ea vestibulară л p u n c te lo r d e c o n ta c t in te rp r e
m o la re S. D; lăţim ea la nivelul m olarilor de la vârful euspidului in e d io v e s tib u la ra l m
o la ru lu i I p e rm a n e n t. V alorile o b ţin u te sunt ap reciate în funcţie de v alo rile S
istemului Internaţional şi co n sid erate ca valori n o rm a le pentru nec e saru l d e sp aţiu . i r
Mm s u m SO I 64 4

84.Indicele Korkhaus. Puncte de referință și tehnica de măsurare. Valoarea

practică.
Ind icele K o rk tn iu z L u n g im e a a r c a d e lo r se m ă so a ră la n iv e lu l p re m o la rilo r şi
la nivelul m olarilor pe linia m ediană. • La m axilar: lu n g im e a p r e m o la rilo r se m ă s o a
r ă d e la p ro st ion (P r) p ân ă la intersecţia cu un plan c e re p re /m lâ lăţim ea p rem o
larilo r (la nivelul prem olarultii I):

- lungim ea m o la rilo r (L M ) sc m ă so ară d e la proslion (P r) pan* la intersecţia cu un plan ce

trecc prin faţa m ezială a celui mai dista m o la r I p e n n a n e n t (poziţie n o rm ală pc a rc a d a
alveolară). (Prostion - punctul cel mai anterior pe arcada alveolară superioară. d e a su p ra c o le
tu lu i incisivilor c e n trali p e linia m ediană). LPMsup. - ~ ~ ~ LM sup. - S ix 0,83 (constantă) • L a
m andibulă: - lu ngim ea p rcm o larilo r se m ă so a ră d e la infradentale până la un p lan c c trece
prin punctele d e contact interprem olare (lăţim ea prcm olarilor); - lu n g im e a m o la rilo r se m
ă s o a ră d e la in fra d e n ta le p â n ă la un plan ce trcce prin faţa m ezială a celui m ai distal
molar I p e r m a n e n t

V a lo rile o b ţin u te s u n t a p re c ia te în f u n c ţie d c v a lo rile calcu late şi c o n s id e ra te c a

v a lo ri n o rm a le . L p m inf. - L P M sup. - 2 m m (poziţia punctului infradental este retras faţă
de p u n ctu l prostion, d in cauza raporturilor de ocluzie). L m inf. = L M su p . - 4 m m (din cau za
raporturilor de ocluzie n o rm ală la nivelul m olarilor perm anenţi)

în funcţie dc S istem ul Internaţional, Pont a determ inat v alo rile IP, IM (valori calcu late) d u p ă
care se an alizează valorile m ă surate. Pentru a d eterm in a dim ensiunile, d in v aloarea ca lcu
lată se scade valoarea m ăsurată şi se o b ţin e o diferenţă, care poate avea valoare pozitivă sau
negativă. Pentru lăţime: IP c u valoare pozitivă - arcadă lărgită (exoalveolic); IP c u valoare n e g a
tiv ă - a rc a d ă în g u stată (en doalveolie); IM c u v a lo are p o z itiv ă - a r c a d ă lărgită; IM c u v
a lo a re n e g a tiv ă - a rc a d ă în g u sta tă . Pentru lungim e: 1P c u v a lo a re p o z itiv ă - a rc a d
ă a lu n g ită (p ro a lv e o lie ); 1P c u v a lo a re n e g a tiv ă - a rc a d ă s c u rta tă (re tro a lv e o
lie ); IM c u v a lo a re p o z itiv ă - a rc a d ă a lu n g ită ; IM c u v a lo a re n e g a tiv ă - a rc a d ă sc
u rta tă . A c e s t in d ic e n u are v a lo a re î n c a z de: - m ezializare-distalizare; V e stib u la riz a
re -p a la t in i/11 re a p re m o la rilo r 4si m olari perm anenţi; m icro- şi m acrodenţie; ab sen ţă
a incisivilor supci-iori

85.Indicele Bolton. Descriere. Interpretarea rezultatelor.

Metoda Bolton stabilește dacă există o discrepanță de volum între dinții

arcadei superioare și dinții arcadei inferioare. Această măsurătoare este
necesară pentru a stabili un diagnostic și un plan de tratament corespunzător
cât și necesitatea reducției interproximale de smalț (stripping). Există două
variante ale acestui indice – Bolton frontal și Bolton total. În situațiile în care
există breșe edentate la nivelul zonei laterale, indicele frontal este singurul
care se poate calcula.

Metoda de calcul – indicele Bolton total

- se măsoară suma diametrelor mezio-distale a celor 12 dinți inferiori și suma

diametrelor meziodistale a celor 12 dinți superiori (până la molarul 2)

- valorile se notează în fișa pacientului

- se face raportul celor două valori și se înmulțește suma cu 100 Procentul

obținut ne indică următoarele:

- 91.3 % reprezintă valoarea normală

- valorile care depășesc această cifră indică faptul că dinții inferiori prezintă
o lățime excesivă

- valorile care sunt mai mici de 91.3 % indică faptul că dinții superiori
prezintă o lățime excesivă
Reducția interproximală de smalț se va realiza fie superior, fie inferior, în
funcție de valorile obținute.

Metoda de calcul – indicele Bolton frontal

- formula de calcul este identică, ea cuprinde ,însă, doar suma diametrelor

mezio-distale a celor 6 frontali (până la premolarul 1)

- suma diametrelor mezio-distale a celor 6 dinți inferiori/ suma diametrelor

mezio-distale a celor 6 dinți superiori x 100

- valori normale: 77,2 %.