Sunteți pe pagina 1din 16

Biomecanica dintelui, notiune de

hypomoclion, rolul lor in debutul


si evolutia bolii parodontale.
PARFENI DUMITRU
Biomecanica se referă la interacțiunea dintre țesuturile și organele unui
organism viu și forțele mecanice care acționează asupra lor,
reprezentând aplicarea principiilor de inginerie mecanică (statică,
dinamică, rezistența materialelor, analize de stres) ca și soluții la
probleme biologice.
 In timpul exercitarii functiilor sistemului stomatognat(in special
masticatie si deglutitie), muschii dezvolta o forta cuprinsa intre 30-
40 kg F. Aceasta forta se transmite la fetele ocluzale ale unitatilor
odonto- parodontale, de aici prin intermediul desmodontiului la
baza osoasa maxilara sau mandibulara, configurandu-le acestora o
anumita trabeculatie.
Clasificare

 Din punct de vedereal caracterului: -pasive


 -active
 al intensitatii:-liminare(in limite fiziologice)
 -supraliminare
 -subliminare
 dupa directie: - forte verticale
 -forte orizontale
 -foarte oblice
 Fortele Verticale-apar in timpul masticatiei si sunt forte de presiune si tractiune.
 Fortele Orizontale sunt  tangentiale
 radiale-sagitale
-transversale
-oblice
 Fortele Orizontale Tangentiale- se transmit de la dinte la dinte prin intermediul punctului
de contact.Ele au rol in mentinerea stabilitatii dintilor in timpul functiilor.
Atunci cand arcada dentara este intrerupta si punctul de contact este desfiintat, Foarta
Tangentiala se opreste la ultimul dinte pe care se aplica determinand de cele mai multe ori
inclinarea acestuia spre spatiul edentat.
Stabilitatea dintelui in alveola depinde de raportul coroana
clinica/radacina clinica, in sensul scaderii acesteia, astfel cu cat bratul
de forta (coroana clinica) este mai scurt, bratul de rezistenta (radacina
clinica) este mai lung, iar punctul de sprijin (coletul clinic - insertia
gingivala) este situat in pozitie normala, soliditatea implantarii unui
dinte este mai mare.
Din punct de vedere mecanic, in functie de intensitatea si directia
fortelor care actioneaza, in functie de punctul de sprijin si in functie
de raportul coroanaradacina se pot forma parghii de gradul I sau II.
 In masticatia normala apar forte care actioneaza in axul lung al dintelui, dar apar si forte care actioneaza
oblic sau perpendicular, asa-zisele componente orizontale care tin sa basculeze dintele in alveole.
 Dintele normal se comporta ca o parghie de gradul I, in schimb la indivizii care prezinta atrofii alveolare si
retractii gingivale, parghia de gradul I tinde sa se transforme in parghie de gradul II (stabilitatea reducandu-
se).
 Daca asupra dintelui se aplica forte masticatorii de intensitate mare
(nu apar in masticatia obisnuita, doar atunci cand intre arcade se
afla corpuri dure : alimente, obiecte), dintele actioneaza ca o
parghie de gradul II deoarece punctul de sprijin se deplaseaza catre
apex.  Fibrele alveolare si peretii alveolari dispun de un oarecare
grad de elasticitate, permitand bascularea mecanica a dintelui in
raport cu apexul care ramane fix. Aceasta baza teoretica justifica
extractia dintelui prin aplicarea unor miscari de basculare vetibulo-
orale.
 Presiunile masticatorii nu actioneaza strict in axul median, astfel
incat ca un dinte sa poata suporta presiuni relativ mari,se schimba
tractiunea exercitata la nivelul peretilor alveolari de fibrele
ligamentului datorita intinderilor inegale.
 Ligamentul alveolo-dentar exercită urmatoarele funcții:
 -transmiterea solicitarilor ocluzale la osul alveolar;
 -asigura legatura fizica dintre dinte si os;
 -asigura si mentine rapoartele dintre gingie si dinte;
 -asigura capacitatea functională a dintelui;
 -asigura amortizarea socurilor ocluzale,protejind elementele celulare si vasculo-nervoase
ale spatiului alveolo-dentar.
 Fibrele principale sunt orientate astfel incit realizeaza o adevarata suspendare,în hamac, a
dintelui.
 În repaus,ele sunt ușor ondulate.La solicitarea axială ,rădăcina are tendință să se înfunde
în alveolă.Fibrele oblice,ondulate în repaus,devin rectilinii la solicitarare ,amortizînd în
mare masură șocul ocluzal,marea lor majoritate fiind antrenate în acesta.
 La solicitarea orizontală,dintele are o mișcare de pivotare în jurul axei de rotație,de la
hypomoclion.Partea sa situată, coronar se deplasează în direcția forței,iar partea sa apicală
în sens opus,creîndu-se 2 zone de relaxare.În acest fel,numai o parte din fascicolele
ligamentare participă la preluarea solicitarilor.De aceea,fortele orizontale sunt mai greu
suportate și pot deveni patogene.
Cînd solicitarile ocluzale sunt crescute,dar nu depășesc capacitatea funcțională a
paradonțiului,are loc remanierea lor funcțională a ligamentelor dento-alveolare.Fibrele se
îngroașă,sporesc numeric,spațiul alveolo-dentar se lărgeste ușor,compacta alveolară internă se
îngroașă.
Cînd solicitarile ocluzale depășesc capacitatea funcțională a ligamentelor,ele
generează leziuni ale pradonțiului ligamentar și osos,de tipul traumei ocluzele.

Cînd solicitările se reduc sau încetează,are loc atrofia paradonțiului desmo-


osos,caracterizată prin reducerea numerică și în grosime a fibrelor ligamentare.
Notiune de Hypomochlion

 Hypomochlion (H) reprezinta zona desmodontala in care dintele are amplitudinea cea mai
redusa de deplasare prin rotatie.
Spatiul dento-alveolar are o forma de clepsydra, fiind mai ingust in zona de rotatie a dintelui
– Hypomochlion , si mai larg in zona cervicala, respectiv apicala. Prin pozitia punctului H
mai aproape de apex, aprox la unirea a 2/3 coronare ale radacinii cu 1/3 apicala, latimea
spatiului dento-alveolar spre coronar va fi mai mare decat spre apical, datorita amplitudinii
mai mari a bratului de parghie de 2/3 fata de 1/3 din lungimea radacinii. Dimensiunile
spatiului dento alveolar inspre coroana dintelui : 0,35 mm; spre apex : 0,25 mm; in zona H :
0,17 mm.
Bibliografie

 Horia Traian Dumitriu – Tratat de Parodontologie


 Silvia Martu, Constanta Mocanu- Parodontologie clinica
 Hurjui Loredana- Biomecanica structurilor dento-alveolare 2014-2015
 Scribd.com