Sunteți pe pagina 1din 12

MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE „NICOLAE TESTEMIȚANU‟

CATEDRA Odontologie, Paradontologie și Patologie orală

Referat
Tema: Materiale, instrumente și metode de obturare a
canalelor radiculare

Efectuat: Parfeni Dumitru, gr. S1308

CHIȘINĂU- 2018

Scopurile obturarii canalelor radiculare:


1. Inchiderea ermetica tridimisionala a canalelor radiculare pina la apex,
pentru a preveni infectarea periodontiului apical
2. Blocarea microflorei in canaliculii dentinali;
1
3. Crearea conditiilor de vindecare a periodontiului apical, pentru
inchiderea orificiului apical pe baza cicatrizarii cementoide sau
neodentinogenetice, sau a cicatrizarii osteizilor periapicali. Contribuirea
la regenerarea tesuturilor periapicale patologic schimbate
4. Cerintele fata de materialele pentru obturarea radiculara:
5. Materialele trebuie sa fie simple in preparare si sa seintroduca usor in
canalul radicular
6. Materialele trebuie sa fie usor evacuate, in caz de necesitate din canalul
radicular.
7. Materialele jtrebuie sa inchida ermetic canalul radicular. Pentru aceasta
ele trebuie sa fie:
 Sa nu-si modifice ci timpul volumul.
 sa nu se dizolve in saliva si alte lichide
 sa fie rezistente fata de microorganisme
 sa nu se rezoarba in timp in canalele radiculare
8. Materialele trebuie sa fie radioopace, pentru a fi posibil de a controla
calitatea obturarii canalelor radiculare
9. Materialele trebuie sa aiba culoare, care va permite deosebirea ei de
culoarea dentinei, fapt ce va usura, in caz de necesitate, dezobturarea canalelor
radiculare
10. Materialele nu trebuie sa coloreze tesuturile dentare
11. Materialele trebuie sa fie, biologic compatibile si sa nu irite tesuturile
periapicale
12. Materialele trebuie sa aiba actiune bactericida
13. Materialele trebuie sa se sterilizeze usor si sa se mentina sterile, sa fie
reziztente chimic
14. Materialele trebuie sa aiba timpul de priza indelungat
15. Materialele trebuie sa aiba un pret redus
16. Materialele nu trebuie sa produca o reactie imunologica de raspuns
17. Materialele nu trebuie sa aiba proprietati mutagene
18. Materialele nu trebuie sa aiba proprietati cancerigene
Clasificarea materialelor de obturatie pentru obturarea canalelor
radiculare
1.Paste plastice,care fac priza in canal:
 Materiale din grupa cimenturilor de baza pe oxid de zinc
eugenol:EUGENDENT V,ENDOBTUR, CARIOSAN
 Paste pe baza de oxid de zinc eugenol:Eugedent, Endometazona
 Cimenturi axifosfat de zinc:Fosfat ciment, Ciment hidrofosfat
 Bachelite(pe baza de rezorcin-formalina:paracina, fluorodent, resodent)
 Paste ermetice pe baza de rasini epoxide:AH-26, Termasil, AH+
 Paste cu hidroxid de Ca: Biocalex, Endocal, Apexid
2.Paste care nu fac priza in canal:
 Paste cu actiune biologica(pe baza de hidroxid de calciu)
 Paste cu actiune antiseptica de durata:Iodoform, ROCKLE'S, Gizi
3.Materiale de duritate:
2
 Conuri de gutaperca
 Conuri de argint
 Conuri din rasini sintetice
CLASIFICAREA DUPA BOROVSCHI E.V.
1.Cimenturi fosfate de zinc:Ciment Fosfat, Adghesor,
ciment hidrofosfat
2.Cimenturi oxid de zinc eugenol: Endobtur, Cariosan,
3.Pasta pe baza de oxid de zinc eugenol:Oxizinc+Eugenol, Pasta Grossman,
Endometazona, Propilor, Merpazan.
4.Pasta pe baza de hidroxid de Ca: Biocalex, Endocal,
5.Pasta pe baza de rasini epoxide:AH-26,Termasil, AH+
6.Cimenturi din glassionomeri:Ketak- Endo
7.Materiale pe baza de rezorcina-formalina:pasta de rezorcina-formalina, Foredent,
Forferan, Rezodent
Materiale pentru obturarea provizorie a canalelor radiculare
Paste pe baza de antibiotice si preparate corticosteroidiene:
De obicei in componenta pastelor nesolidifiante sunt incluse 2-3 antibiotice cu un
diapazon larg de actiune antibacteriana si antifungica. Uneori se adauga inca un
component-corticosteroidul(dexametazona). Inca un component adausul de
radioopacitate, pentru a permite aprecierea obiectiva a calitatii obturarii canalului.
Aceste preparate poseda o actiune drastica dar de scurta durata, se introduc in canal
pe opoerioada de 2-3 zile
"Septomixina Forte"(septodont) reprezinta o pasta nesolidificanta, resorbabila,
antibacteriana cu un spectru larg de actiune. Antibioticele ce intra in componenta
sa, practic nu provoaca sensibilizarea organismului. Dexametazona in doza
utilizata micsoreaza manifestarile alergice si inflamatorii, fara a actiona in acelasi
timp asupra reactiilor de aparare a organismuluiu. Compozitia este absolut
inofensiva, neagresiva pentru tesuturile periapicale. Se utilizeaza in cazul
tratamentului periodontitelor granulante si granulomatoase, si periodontita
arsenicala.
Paste pe baza de metranidazol
Metranidazolul suprima eficient flora anaeroba a canalelor radiculare, stopeaza
distructia tesuturilor, blocind semnele inflamatorii la nivel biochimic. Practic nu
provoaca reactii alergice sau semne de deprindere la acest preparat. Pastele pe baza
de metranidazol sunt indicate pentru obturarea provizorie a canalelor puternic
infectate a radacinelor dentare, mai ales cind se poate astepta in ele predominarea
florei anaerobe. Pasta in canal trebuie schimbata in fiecare zi, pina la disparitia
tuturor semnelor de boala

Paste pe baza de hidroxid de Ca:


Datorita reactiei puternic alcaline, hidroxidul de calciu umplind canalul radicular,
exercita actiune bactericida, distruge tesuturile necrotice, stimuleaza osteo-,
dentino- si cementogeneza. Se folosesc in calitate de medicament intracanalar
pentru tratarea formelor distructive de periodontita chistogranulom si a chisturilor
radiculare
3
Pastele se introduc in canal pe 6 saptamini, apoi aceasta se schimba cu o portie
noua, si apoi o data in doua luni pina la realizarea rezultatului dorit. Dupa aceasta
canalul se umple cu material de durata
MATERIALE PENTRU OBTURAREA DE DURATA A
CANALELOR RADICULARE:
Cimenturi zinc fosfate:
Fosfat cimentul era apreciat gratie proprietatilor lui pozitive:usurinta introducerii
in canal, solubilitatea redusa in fluidul tisular, adezivitatea buna la peretii
canalului, radioopacitate, actiunea antimicrobiana in primele 2 zile.
Dezavantajele:
1.Se intareste repede (4-6min), fapt care duce la imposibilitatea obturarii
suplimentare a canalului in caz de necesitate;
2.probabilitatea inalta de iritare a tesuturilor periapicale din cauza continutului
sporit in amsa de ciment a acidului fosforic liber
3.Materialul nu se resoarbe in cazul refularii accidentale du pa apex
4.Resorbarea cimenturilor in treimea apicala
5.Imposibilitatea dezobturarii canalului in caz de necesitate
Cimentul oxid de zinc fosfat in timpul de azi practic nu se foloseste din cauza
caracteristicilor negative
Preparate pe baza de oxid de zinc-eugenol-ciment
Pasta se intareste in canal timp de 12-24 ore
Caracteristicele pozitive :
1.Usor se introduce in canalul radicular si in caz de necesitatea se poate
inlatura din canal
2.Radioopacitate
3.Timp optim de priza in canalul radicular
4.Adeziunea buna a peretilor canalului radicular
5.Formarea in canal a unei mase insolubile si care nu se taseaza
6.Pasta, refulata dupa apex se resoarbe
7.Actiune antiseptica , antiinflamatoare care scade cite putin si inceteaza dupa
priza pastei, pasta intarita in canalul radicular este neutra biologic
Proprietati negative:
1.Posibilitatea unei actiuni toxice si alergice asupra tesuturilor din cauza
componentei pastei: eugenol, formaldehida, paraformaldehidei, mai ales in cazul
refularii materialului dupa apexul radicular
2.Posibilitatea resorbtiei pastei in canalul radicular
3.Posibilitatea colorarii coroanei dintelui
4.posibilitatea perturbarii procesului de priza a compozitului la obturarea ce
urmeaza
Materiale pe baza de rasini:
Materialele acestui grup sunt preparate pe baza de polimeri epoxido-aminici cu
adaugarea umpluturilor radioopace. Ele reprezinta un sistem de tip praf-pasta sau
pasta-pasta, se intaresc dupa amestecarea componentelor, priza se produce la
temperatura corpului in timp de 8-36 ore. Trebuie deasemenea de luat in

4
consideratie ca oxigenul inhiba reactia de polimerizare, perturbeaza procesul de
priza a acestor materiale.
Materialele acestui grup sunt endoermetice si trebuie folosite doar in combinatie cu
materiale solide- conuri de gutaperca , thermafile.
Avantaje:
1.proprietai bune de manipulare
2.timp indelungat de priza;
3.sunt inerte fata de tesuturile periodontiului;
4.sunt stabile in canal, rezistente la umiditate;
5. sunt termorezistente fapt ce ofera posibilitatea utilizarii acestui material
impreuna cu gutaperca fierbinte;
6.sunt radioopace;
Dezavantaje:
1.tasarea depolimerizare;
2.posibilitatea perturbarii aderentei marginale si a caracterului ermetic al
obturatiei in cazul uscarii insuficiente a canalului.
Materilae polimere care contin hidroxid de calciu:
Materialele acestui grup deasemenea trebuie folosite cu materiale solide- conuri de
gutaperca, thermafile.
Particularitati:
1.capacitatea stimularii proceselor de regenerare in tesuturile parodontiului pe
baza actiunii curative a hidroxidului de Ca ;
2.solubilitate ceva mai mare si prin urmare probabilitatea mai mare de
resorbtie a materialului din canalele radiculare.
Materialele sunt:
 Sealapex;
 Apexit.
Cimenturi glassionomere:
1.timpul indelungat de intarire(1.5-3ore);
2.radioopacitate mai inalta;
3.compatibilitate mai inalta.
Avantaje:
1.adeziune chimica fata de dentina, ceea ce permite efectuarea unei obturari
strinse , de durata;
2.manipulare buna;
3.absorbtie minima aumiditatii;
4.biocompatibilitate inalta;
5.absenta tasarii.
Dezavantaje:
1.dificultatea dezobturarii in caz de necesitate.
Materiale ce fac parte din acest grup:Endion, Ketak, EndoJen, Stiodent.
Preparate pe baza de rasina de rezorcina-formaldehida:
Caracteristicile preparatelor:
-actiune antiseptica permanenet;
-dezinfectarea continutului canaliculeleor dentinali, ramificatiilor deltoide,
pulpei in partea nepermiabilizata a canalului;
5
-proprietai de manipulare bune;
-radioopacitate;
-neutralitatea biologica dupa intarire.
Dezavantaje:
-toxicitate inalta a componenteloe;
-actiune iritanta asupra tesutului periodontiului;
-modificari de culoare a tesuturilor dentare.
Materiale primar solide:
Materialele primar solide sunt fileri, se utilizeaza numai in combimare cu paste
plastice solidifiante si servesc la umplerea canalului radicular si la sporirea
sigurantei obturatiei.
In dependenta de material se deosebesc:
1.Conuri solide
-metalice;
-plastice;
-din fibre de sticla;
-sistemul"termafil";
2.Conuri plastice semisolide
-gutaperca;
-plastice;
-din fibre.
Marimea conurilor dupa ISO: de la 010 pina la 140
Marcajul color al conurilor corespunde marcajului instrumentelor endodontice.
Conuri de gutaperca
Sunt folosite in stomatologie mai mult de 100 de ani.
Conurile de gutaperca se produc de 2 tipuri:
-de baza;
-auxiliare;
Conurile de baza se confectioneaza dupa standartele ISO forma virfului si marimii
conului corespunde lungimii de lucru a instrumentului endodontic
Avantajele:
-plasticitate;
-lipsa actiunii toxice si a celei iritante;
-inertie chimica;
-radioopacitate;
-conurile de gutaperca in canalul radicular nu se fisureaza si nu se taseaza;
-asigurarea unei obturatii sigure si indelungate a canalului radicular;
Conuri de Ag:
Caracteristici negative:coroziunea in mediul lichid cu formarea oxizilor de argint,
toxici pentru celule si tesuturi, schimbarea in culoare a dintelui dupa obturatie,
imposibilitatea adaptarii la forma canalului din cauza duritatii, virful dur si
rotunjit.Se utilizeaza in canale drepte nu prea mari, cu sectiune rotunda.
Actualmente aceste conuri nu se utilizeaza.

Introducerea pastelor de obturat in canal se poate face cu:


 acele Lentulo, utilizate prin rotirea lor in sensul acelor de ceasornic
6
 ace Hawes-Neos, instrumente confectionate dintr-o lama matalica de
forma neregulate;
 cu conuri de gutaperca sau pluggere, prin pistonare.

TEHNICI DE OBTURARE CANALE RADICULARE

Clasic – cu un con de gutaperca si o pasta de canal:

Modern – prin condensarea gutapercii

La rece vertical:

La rece lateral:

7
La cald verticala prin termoplastifierea gutapercii, lucru care permite si obturarea
canalelor secundare – condensarea la cald verticala este cea mai buna obturatie
existenta la momentul actual dar care din pacate nu se preteaza pentru canalele
curbe:

Cu timpul, aceste sisteme au fost imbunatatite prin termoplastifierea gutapercii,


lucru care permite si obturarea canalelor secundare.

8
ATENTIE: în cazul obturării fără con de gutapercă, nu s-a descoperit înca
substanța care să nu se resoarbă.

Tehnica "conului central"

Această metodă se utilizează în cazul, când canalul este pregătit prin metoda
obişnuită şi forma lui corespunde formei ultimului instrument utilizat pentru
prelucrare.

Esenţa metodei constă în introducerea în canal, împreună cu sealerul, a conului


de gutapercă (arareori, metalic), corespunzător cu secţiunea canalului, pentru
realizarea unei obturaţii depline a canalului. Pe porţiunile canalului, unde conul nu
se atinge de pereţi, este introdus sealerul.

Conul standard de gutapercă, deja ales, trebuie să corespundă mărimii şi


lungimii de lucru a ultimului instrument, utlizat pentru prelucrarea canalului.
Localizarea corectă a conului în canal se controlează prin radiografie. Apoi, cu un
file sau cu un ac Lentullo, sealerul este aplicat pe con sau nemijlocit pe pereţii
canalului.

După controlul radiologic final surplusul de gutapercă se topeşte la orificiul de


intrare a canalului cu un instrument încălzit, iar surplusul de sealer din partea
coronară se îndepărtează.

Cel mai esenţial neajuns al acestei metode este faptul, că in canalele ale căror
formă nu corespunde intocmai formei conului standard de gutapercă, se conţine un
surplus de sealer. Aceasta poate duce la formarea porilor pe suprafaţa sealerului.
mai ales in treimea medie şi cea coronară a canalului, precum şi la o adeziune slabă
a materialului faţă de pereţii canalului, ca urmare a tasării produse pe parcursul
prizei.

Condensarea laterală a gutapercii.

Condensarea laterală a gutapcrcii trebuie făcută, când prelucrarea canalului


radicular se efectuează după metoda Step-back sau o tehnică similară. Condensarea
laterală a gutapercii este utilă in canalele preparate printr-o metodă obişnuită, in
care tehnica de obturare utilizată este considerată optimă.

9
Scopul condensârii laterale-- real izarea unei condensări inalte a obturaţiei
radiculare, folosind o cantitate maximă de gutapercă, şi minimă - de sealer

Mărimea conului de gutapercă standard ales trebuie să corespundă mărimii


pricipalului file de lucru. Conul trebuie să se termine cu 0.5 mm mai sus de apexul
fiziologic, și în regiunea treimii apicale să se fixeze strîns de către pereţii canalului.

Se efectuează o măsurare de control şi marcarea lungimii necesare a conului.


Dacă nu se reuşeşte introducerea conului la lungime necesară, trebuie folosit un
con mai mic cu o mărime (măsură), sau de prelucrat canalul cu o mărime (măsură)
mai mare. Ultimul con de mărime corespunzătoare se numeşte con primar.

Este raţional de a fi efectuate radiografii de control ale dinţilor pluriradiculari şi


ale dinţilor cu rădăcini curbe, cu conul primar introdus in canal. Apoi conul primar
este scurtat până la punctul de bază sau este îndoiat sub un unghi mare, şi pe un
minut este introdus în hipoclorit de sodiu de 5% . Pe vârful conului se ia sealer şi
se introduce în canal pe toată lungimea de lucru.

Concomitent cu conul in canal se introduce şi spreaderul mărimea căruia


depinde de lăţimea canalului. Pentru a preveni o condensare prea mare a
materialului, instrumentul este introdus cu 3-4 mm mai superior de lungimea lui de
lucru. Conul primar este presat strîns cu spreaderul de un perete al canalului, în aşa
fel ca el să se deformeze. Dar, efectuînd condensarea, nu trebuie aplicate prea mari
eforturi, fiindcă acestea pot duce la formarea fisurilor in rădăcină. Apoi
instrumentul este scos din canal, şi în spaţiul creat se introduce imediat un con de
gutapercă, care corespunde mărimii spreaderului. Dacă canalul are o formă conică
corectă, atunci este raţional folosirea unor conuri auxiliare de gutapercă.

Această procedură se repetă pînă când următorul spreader, de mărime mai


mică, va fi posibil de introdus mai puţin decât pe o jumătate din lungimea
canalului. După aceasta surplusul de gutapercă din regiunea orificiilor de intrare a
canalului sunt topite cu un plugger sferic sau cu un excavator încălzit, şi din
cavitatea coronară a dintelui este îndepărtat surplusul de sealer.

În final se efectuiază o radiografie de control și apoi cavitatea carioasă este


închisă cu o obturaţie provizorie sau de durată.

Etapele de obturare

 Prelucrarea mecanică a canalului radicular

 Prelucrarea canalului cu antiseptice, uscarea

 Alegerea conului primar de gutapercă

10
 Aplicarea pe pereții canalului radicular uscat a sealerului

 Aplicarea pe vîrful conului primar a unei cantități de sealer și întroducerea


lui în canal

 Condensarea conului

 Întroducerea și condesarea conurilor auxiliare de gutapercă

 Topirea surplusurilor de gutapercă

 Pregătirea cavității, restaurea părții coronare dentare

Tehnica condensării verticale la cald.

Metoda condensării verticale a fost propusă de Schilder aproximativ 30 ani în


urmă. Conform acestei metode conul primar de gutapercă este scurtat până la
nivelul orificiului de intrare în canal, încălzit şi condensat cu un plugger încălzit în
direcţie apicală. Spaţiul format în urma condensării este umplut cu bucăţele mici
de gutapercă, care deasemenea sunt încălzite şi condensate. În acest caz este
realizată umplerea maximă a canalului cu gutapercă, fiind folosită o cantitate
minimă de sealer.

Această metodă permite umplerea cu gutapercă a tuturor canalelor radiculare,


inclusiv a celor laterale. Pentru aceasta este nevoie de un instrumentar special.

Pentru realizarea metodicii respective sunt necesare pivoturi / conurii / non-


standard din gutapercă, şi pluggere de 3 dimensiuni: mare - pentru lucrul în 1/3
coronară a canalului: mediu - pentru lucrul în 1/3 medie, şi mic - pentru lucrul în
1/3 apicală.

Metoda de obturare a canalelor radiculare cu utilizarea sistemului


"Thermafille"

Metoda a fost elaborată de B.W. Johnson (1978). Ea se bazează pe obturarea


canalului cu gutapercă (faza a), fixată pe o tijă de oţel, nickel-titan sau de masă
plastică. Metoda asigură o obturaţie suficientă a canalului şi un control apical
exact.

Gutaperca de faza a, încălzita până la temperatura de lucru, devine lipicioasă şi


adezivă, şi datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală. Aceasta ajută la
introducerea materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija

11
funcţionează ca un conductor central; el compactează gutaperca pe toata lungimea
canalului,asigurînd o ermetizare apicală şi reducând tasarea masei obturate.

Înainte de obturarea canalului radicular se efectuează calibrarea lui. Pentru a


îregistra mărimea obturatorului Thermafill®, pregătit pentru obtura rea canalului
respectiv, se utilizează instrumentul Verificator. Ultimul este introdus în canalul
radicular şi se face o radiografie.

Apoi obturatorul, ce corespunde ca mărime cu verificatorul, este plasat în


cuptorul "ThermaPrep".

În canalul radicular este introdusă o cantitate mică de pastă (sau de ermetic) cu


ajutorul conurilor de hârtie sau cu acul Lentulo, pentru a unge pereţii pe toată
lungimea. Apoi Thermafill-ul, deja încălzit în cuptor, se introduce în canal printr-o
presare uşoară pe lungimea de lucru înregistrată anterior. După aceasta conul se
taie cu o freză la nivelul orificiului de intrare a canalului. Condensarea gutapercii
în jurul pivotului se realizează cu ajutorul plugger-ului.

Metoda de obturare a canalelor radiculare cu utilizarea sistemului de


injectare "Obtura-2"

Metoda a fost propusă în 1977. Constă în injectarea în canalul radicular a


gutapercei, încălzite până la 160°, cu ajutorul unei seringi speciale. Această
temperatură permite materialului de a deveni fluid şi să treacă prin ac. La
introducerea acului în canal, ea trebuie să nu ajungă până la orificiul apical cu 3,5-
5 mm.

Pentru umplerea spaţiului dintre peretele canalului şi gutapercă se introduce o


cantitate mică de pastă. Apoi se injectează prima porţie de material, care este
compactată în partea apicală cu un plugger manual. Apoi se efectuează radiografia
de control, şi se umple în totalitate canalul radicular.

12