2.Corelaia rdcinilor dinilor arcadei inferioare cu canalul mandibular.

Carter i Keen (1971) au studiat din punct de vedere morfologic i radiologic mii de
mandibule cu scopul verificrii traiectului i dispoziiei canalului mandibular, respectiv a
nervului dentar inferior, descriind existena a trei variante :-
Tipul 1. Este cunoscut sub numele de varianta convenional. Canalul coafeaz apexurile
dinilor laterali.-
Tipul 2. Este prezent n 20% din cazuri. Canalul este situat la distana de apexurile dinilor
laterali, ntre ei i acestea aflndu-se un plex nervos .-
Tipul 3 Canalul are o poziie inferioar. Trunchiul nervos se divide n dou ramuri, care
ulterior se ramific n plexuri nervoase.

4.Structura peretilor alveolari ai mandibulei.

Marginea alveolar, mai lat posterior dect anterior, prezint caviti pentru dini. Aceste
caviti, alveolele dentare, sunt n numr de 16 i variaz n form i dimensiuni, n raport cu
rdcinile dinilor, pe care le conin. Marginea inferioar este rotund, mai lung, dect cea
superioar i mai groas anterior dect posterior.

5. Traectul canalului mandibular si relatia dintilor arcadei inferioare

Fiecare din cele dou jumti simetrice a mandibulei este strbtut de canalul
mandibulei (Canalis mandibulae), care ncepe de la gaura mandibulei (Foramen
mandibulae) aflat pe faa medial a ramurii mandibulei, coboar oblic n jos i nainte
strbtnd ramura mandibulei, apoi merge orizontal nainte n interiorul corpului mandibulei,
sub rdcinile dinilor molari cu care comunic prin nite orificii mici, i se bifurc la nivelul
primului sau al doilea dinte premolar n dou ramuri: lateral - canalul mental i medial -
canalul incisiv.Canalul mental (mentonier) este scurt, se termin cu gaura
mentonier (Foramen mentale) de pe faa anterioar a corpului. Canalul incisiv continu
traiectul canalului mandibulei i se termin sub rdcina dinilor incisivi. Canalul mandibulei
conine mnunchiul vasculonervos alveolar inferior: artera i vena alveolar inferioar (Arteria
et vena alveolaris inferior) i nervul alveolar inferior (Nervus alveolaris inferior).

6.Coraportul diametrului implantului fata de oferta osoasa.

Diametrul se va allege in concordanta cu zona topografica in care se vor insera respectivele

implanturi.Astfel in edentatiile frontale mandibulare se aleg implanturi mai inguste,cu
diametrul de 3,3 sau 3,5 mm,iar in edentatiile din zonele laterale ale arcadei mandibulare si in
cele ale arcadei maxilare se folosesc de obicei implanturi cu diametru mediu,de 4,2 sau 4,5
mm,in functie de sistemul de implanturi utilizat.La pacientii cu bruxism in antecedente se vor
allege implanturi cu diametrul mai mare cu 1mm,daca oferta oasoasa permite acest lucru.
Densitatea osoas si Importanta practica in Implantologia orala.

Densitatea osului disponibil dintr-o zona edentata are o importanta deosebita asupra planului
terapeutic, alegerii tipului implantului si a abordului chirurgical, perioadei de vindecare, a
solicitarii implantului ce lucrarea protetica.Densitatea osoasa poate fi estimata: aproximativ cu
ajutorul radiografiilor, retroalveolare, panoramice, de profil, mai bine prin intermediul CT-
urilor, dar cel mai corect, intraoperator.Gradul densitatii osoase este direct legat de solicitarea
mecanica. Dupa pierderea unui dinte osul alveolar ncepe sa se reduca n dimensiune si
densitate, deoarece nu se mai transmit presiuni asupra osului, iar acesta nu mai trebuie sa reziste
la solicitari. Astfel, osul se remodeleaza prin resorbtia unei cantitati importante de os, si, prin
modificarea densitatii osoase, n sensul scaderi numarului trabeculelor osoase si modificarea
orientarii acestora. Resorbtia ncepe la cteva luni de la pierderea dintelui, continua pe termen
lung, afectnd att corticala, ct si osul trabecular. Cu ct este mai veche edentatia, cu att sunt
prezente mai putine trabecule osoase.

Dupa BRANEMARK, 1985, din punct de vedere al densitatii, osul poate fi categorisit n:
tip 1: aproape ntregul os maxilar este format din os compact, omogen;
tip 2: un strat gros de os compact nconjura miezul format din os trabecular dens;
tip 3: un strat subtire de os compact nconjura miezul format din os trabecular dens, cu o
rezistenta suficienta;
tip 4: un strat subtire de os dens nconjura miezul format din os trabecular cu densitate
scazuta.

Dupa MISCH, exista 4 grupe de densitate osoasa, care variaza dupa aspectul macroscopic, att
al osului cortical, ct si al celui trabecular. Planul de tratament, protocolul operator, perioada de
progresiva sunt specifice pentru fiecare tip de densitate osoasa.
os dens compact ( D-1), ca lemnul de stejar: este foarte dens, apare n special la
mandibula anterioara resorbita - subclasa C, D, mentinndu-si forma si densitatea datorita
presiunilor exercitate de insertiile musculare si de torsiunea mandibulei. Histologic este format
din os lamelar dens, nalt mineralizat, putnd suporta sarcini mari, prezentnd avantaje n
implantologie, cu cel mai bun prognostic pe termen lung ( rata de succes de 94% pentru implant
surub de Ti ).

os poros compact ( D-2 ): este o combinatie de os trabecular gros la interior, si os dens,

chiar compact la exterior, apare mai frecvent la mandibula anterioara, urmata de cea posterioara,
ocazional si la maxilarul anterior. Majoritatea sistemelor de implante se refera la aceasta
densitate osoasa, care prezinta o serie deavantaje: interfata rigida initiala; osteointegrare buna;
vascularizatie buna, vindecare n 4 luni.
os trabecular dens ( D-3 ): este format din os trabecular fin si os compact poros subtire;
apare n special la maxilarul anterior si posterior, si la mandibula posterioara. Prezinta
unele avantaje: preparare foarte usoara, vascularizatie buna, favoriznd vindecarea. Vindecarea
desi buna se produce n decursul a 6 luni, ulterior solicitarea se va face progresiv si ndelungat
pentru a ameliora densitatea osoasa.
os trabecular fin ( D-4 ): este format di os trabecular cu o densitate foarte redusa si foarte
putin os cortical - fiind opusul osului D-1; apare la maxilarul posterior la edentatiile vechi, rar
si la mandibula anterioara. Este osul cel mai defavorabil pentru implantare.