Tehnici de obturare

Importanta obturatiei de canal

Principalii factori de care depinde succesul tratamentului endodontic initial sunt
reprezentatti de :

 Diagnosticul anatomo-clinic;
 Planul de tratament;
 Cunoasterea morfologiei sistemului endodontic;
 Evidarea si largirea canalului;
 Tratament antimicrobian;
 Obturatia de canal;
 Restaurarea coronara/corono-radiculara.
Limita apicala de canal este de 0-2 mm de apexul radiologic.
Obiectivele obturatiei :

 Impedicarea accesului fluidelor si microflorei orale in tesaturile periapicale

 Impiedicarea accesului in canalele radiculare pe cale retrograda a fluidelor
periapicale transudate sau exudate
 Blocarea microorganismelor restante din sistemul endodontic in materialul de
obturatie impiedicand ectiunea patogena asupra parodontiului apical

Tehnici de obtirare a canalelor radiculare

Tehnicile de obturatie de canal acceptate se bazeaza in primul rand pe utilizarea gutapercii

ca masa centrala de material solid de obturatie impreuna cu cimentul de sigilare care o
coafeaza la periferie.
Tehnici de obturatie cu gutaperca
A. Tehnici de cimentare a unui con unic calibrat la apex
Se bazeaza pe utilizarea unui con de gutaperca cu conicitate .02 sau conicitatii mai mari
curesponzatoare ultimelor dimensiuni de freze Master ale unor sisteme rotative cu care sa
prelucrat canalul pe toata lungimea sa de lucru.
Realizarea unei oburatii prin aceasta tehnica rezida in fixarea festa a conului in canal pe o
portine de 2-3 mm de la constrictia apicala fara ajutorul pastei de sigilare.
Atungerea acestui obiectiv este atestata de rezistenta intimpinata la retragearea din canal a
conului introdus pe toata lungimea de lucru (fenomenul de tug back).
Fizarea definitiva a conului in canal pe toata lungimea sa se face cu ciment de sigilare
corespunzator capabil sa completeze spatiile goale neregulate ramase intre conul situat
centra si peretii canalului.
Indicatii :

 Canalele largite printr-un tratament mecanic controlat fie cu instrumentar conform

normelor ISO ( ace kerr) manevrate manual fie cu instrumentar rotativ atat de
conicitate constanta ( freze niti ) cat si variabila ( ProTaper) permitand utilizarea unor
conuri de gutaperca de forma si dimiensiune corespunzatoare conformarii apicale a
canalului prelucrat.
 Exceptional, la obturarea canalului MV al primului molar superior insuficient largit din
cauza corburii exagerate sau accesului complicat.

Avantaje :

 Simplitatea si rapiditatea executiei

 in cazul conurilor cu conicitate mai mare de .02 poate servi ca etapa initiala a unei
condensari verticale la cald in val continue.
Dezavantaje :

 solubilitatea sigilantilor in majoritatea cazurilor

 conul nu asigura a sigilare eficienta de unul singur
 in cazul prelucrarii manuale existenta necorcondantei intre calibru conurilor si al
instrumentelor de canal provenite de la diverse firme
 prin forma sa finala de palnie calibrul canalului largit devine mereu mai mare decat al
intrumentarului in cele 2/3 coronare ale canalului cu precadere la intrumentarul
manual de conicitate minima .02
 existenta premiselor de sigilare a canalului doar pe o distanta de 2-3 mm de la
constrictia apicala
 posibilitatea persistentei unei portiuni relativ intinse a canalelor obturate partial cu
ciment de sigilare
Pregatirea preoperatorie ( proba conului)
a) – proba clinica
 Vizuala : consta in introducerea unui con de calibru celui mai gros instrument
folosit pentru largirea portiunii apicale a canalului pe toatalungimea sa de
lucru (ac master apical), raportandu-ne la reperele ocluzale alese la
efectuarea adontometriei; se recomanda manevrarea cu pensa dentara, care
marcheaza pe gutaperca prin presiune lungimea de lucru;
  Tactila : consta in determinarea capacitatii conului, un bun rezultat este
ilustrat de de necesitatea aplicarii unei oarecare presiuni la fixarea conului in
pozitia ceruta de odontometrie, respectiv a unei oarecare tractiuni la
indepartarea sa din canal (manevra de tug back pozitiva).
Precautii in interpretarea probei tacile :

 Sansa apreciabila de eroare la canalele care nu prezinta o sectiune

circulara in portiunea lor apicala (ovalare, aplatizate);
b) -proba radiografica
Mai important decat proba clinica, verifica rezultatele acestuia, conul trebuind sa fie
plasat la o distanta mai mica de 1 mm fata de constrictia apicala determinata de
odontometrie, reper pana la care s-a efectuat tratamentul mecanic de canal.

Situatii clinice mai frecvet intalnite la aprobarea conului :

 Neadaptarea festa la calibrul portiunii apicale a canalului, care se rezolva
fie prin alegerea unui con de diametru mai mare, fie prin scurtarea
treptata a celui existent pana la obtinerea efectului urmarit;
 Imposibilitatea propulsarii conului pe toata lungimea de lucru a canalului,
in pofida alegerii unui con de acelasi calibru cu acul master apical utilizat
in largirea portiunii apicale a canalului.
 Depasirea lungimii de lucru,care poate fi solutionata prin aceleasi
procedee utilizate in cazul neadaptarii feste a conului;
 Discordanta de forma intre varful conului si segementul apical al canalului
radicular, care apare uneori mai ales la conurile groase, motiv care
necesita remodelarea varfului pentru obtinerea unei pasuiri
corespunzatoare, axistand posibilitatea de a se individualiza forma
varfului.
Motivele acestor impedimente pot fi multiple, actionand uneori si conjugat :

 Blocajul segmentului apical al canalului prin detritusurile organo-minerale

neindepartate corespunzator in timpul tratamentului chemo-mecanic;
 Nefolosirea instrumentului endodontic de largit, de acelasi calibru cu conul, pe toata
lungimea de lucru a canalului;
 Reducerea calibrului instrumentarului actionat manual de tipul acelor Kerr, prin
deformare in cursul unor miscari de rotatie exagerate sau a uzurii;
 Fracturarea unui instrument pe canal;
 Formarea unui prag;
 Formarea unei cai false.
Tehnica de individualizare a conului de gutaperca este indicata in :
 Canalele cu segmentul terminal neregulat, aplatizat sau ovalar;
 Canalele cu apexul larg deschis
Etape de lucru :

 Pregatirea canalului prin spalaturi endodontice pentru ca eretii sai umectati sa

impiedice lipirea gutapercii;
 Ramolirea unui segment de 2-3 mm de la varful conului printr-un procedeu termic
(introducerea in apa incalzita la 40-50 grade C) sau chimic (introducerea in cloroform
pentru 1-2 secunde)
 Introducerea conului pe canalul raducular sub o usoara presiune pentru ca varful sau
ramolit sa amprenteze segmentul apical al canalului, manevra bazata pe pastrarea
nemodificata a consistentei ferme a restului conului care actioneaza astfel ca un
fuloar.
Valoare : obtinerea unei etanseizari corespunzatoare a canalului a conditiile folosirii unui
ciment de sigilare.

Tehnica individualizarii varfului conului de gutaperca prin modelarea in cloroform :

Etape de lucru :

 Alegerea, prin proba clinico-radiculara, a unui con de gutapercaprincipal de calibru

standardizat dupa tehnica cunoscuta, mai sus descrisa;
 Ramolirea portiunii apicale de 2 mm a conului prin introducerea sa intr-un godeu cu
cloroform, timp de numai 3-4 secunde;
 Umectarea peretilor canalului cu o solutie de lavaj endodontic pentru evitarea lipirii
varfului conului dupa ramolirea sa in cloroform;
 Introducerea conului in canal pana la reperul apical, cu o apasare ferma;
 Mentinerea conului in pozitia atinsa, timp de mai multe secunde, pentru
amprentarea portiunii apicale a canalului;
 Indepartearea conului din canal;
 Pauza de lucru obligatorie 2-3 minute pentru a asigura prin evaporarea solventului
(cloroformului) :
 Intarirea conului de gutaperca ;
 Refacerea stabilitatii sale volumetrice dupa terminarea procesului de
contractie a stratului de suprafata ramolit.
Timpii operatori ai obturatieide canal :
 Proba clinico-radiologica a conului;
 Toaleta finala a canalului printr-o spalatura endodontica;
 Uscarea canalului cu mese de vata sau conuri de hartie absorbanta sterile uscate.
 Introducerea cimentului de sigilare pe canal, respectand urmatoarele reguli :
 Alegerea unui ac Kerr tip burghiu, avand calibru cu un numar mai mic decat acul cel
mai gros folosit la largirea segmentului apical al canalului;
 Inceperea depunerii cimentului in imediata vecinatate a constrictiei apicale, printr-o
cantitate minima, transportata pe varful acului;
  Depunerea cimentului pe peretiicanalului printr-o miscare rapida de rotarie a acului
Kerr, in sens invers al avelor de ceasornic;
 Cresterea treptata a incarcarii acului, pe masura ce se obtureaza segmentul mijlociu
si ce coronar al canalului radicular;
o Introducerea conului pe canal, dupa urmatoarele reguli :
 Incarcarea prealabila cu ciment de sigilare;
 Propulsare lenta care sa permita refluarea excesului de ciment.

Tehnica endotec
Porneste de la ideea realizarii obturatiei de canal prin condensarea simultana laterala si
verticala la cald a gutapercii cu ajutorul unui instrument cu dublu rol, atat de spreader cat si
de plugger.
Premise :

 Ramolirea gutapercii in interiorul canalului;

 Utilizarea oricaror tipuri de conuri de gutaperca;
 Pastrarea controlului asupra gradului de incalzire a gutapercii;
 Pastrarea controlului asupra temperaturii plugger/spreaderului.
Avantaje :

 Compatibila cu utilizarea cimenturilor de sigilare;

 Adaptarea superioara a gutapercii la peretii canalului, prin ramolire;
 Sigilare mai eficienta a spatiului endodontic fata de tehnicileconventionale la rece,
asigurand o condensare optima combinata, laterala si verticala;
 Grad de omogenitate deosebita a obturatiei;
 Densitate mai mare a obturatiei;
 Nu necesita modificarea primcipiilor biomecanice unanim acceptate de tratamentul
endodontic;
 Permite obturarea canalelor radiculare indiferent de tehnica tratamentului
biomecanic (mecanic, manuala, endosonica), cu conditia unei largiri minime a
calibrului plugger/spreaderelor;
 Presiune de condensare usoara spre moderata;
 Utilizarea plugger/spreaderului incalzit la ramolirea gutapercii ca in tehnica
condensarii verticale la cald;
 Permite reluarea manevrelor de condensare in cazul unor obturatii incomplete sau
neomogene, prin refluidificarea gutapercii exact pana la nivelul dorit;
 Faciliteaza dezobturarea canalelor obturate cu gutaperca in vederea reluarii
tratamentului endodontic sau pregatirii pentru reconstituiri corono-radiculare
Dezavantaje :

 Leziuni termice a periodontiului sau chiar ale osului alveolar in cazul supraincalzirii
gutapercii prin activarea prelingita a butonului de control al incalzirii;
 Frecventa mai mare a obturatiilor cu depasire comparativ cu cele din condensarea
conventionala la rece, in cazul nerespactarii tehnicii corecte;
 Consumul mai mare de conuride gutaperca comparativ cu tehnicile de condensare
conventionala la rece.
Dispozitivul de condensare laterala la cald Endotec II (Medidental) :

 Simplu si ergonimic;
 Independenta in manevrare, similara unui plugger incalzit conventional;
 Prevazut cu 2 pluggere/spreadere intersanjabile, nr.30 si nr.45 ISO;
 Spreader/pluggerul nr. 45 este indicat sin 1/3 medie coronara a canalelor; in canalele
largi asigura ambele manevre de condensare, laterala si verticala;
 Posibilitatea atasarii unui opritor ocluzal din silicon;
 Posibilitatea precurbarii plugger/spreaderelor, deci a utilizarii si pe canale curbe;
 Incalzirea electrica a plugger/spreaderelor, printr-un miniacumulator incorporat;
 Calibrarea perfecta a incalzirii (temp. Maxima 155 grade C);
 Incalzire in 8-12 secunde, cu mentinerea constanta a temperaturii de lucru cat timp
este activat butonul de control;
 Racire rapida, prin deconectarea circuitului electric din butonul de control.
Timpii de lucru :

 Proba clinico-radiologica a conului de gutaperca principal (master):

o Cand stopul apical lipseste se recomanda introducerea conului master doar pana la 2
mm de limita apicala stabilita prin odontometrie;
o Procedeul de obturare este similar tehnicii cunoscute, exceptand numarul mare al
radiografiilor intermediare.

 Coafarea peretilor portiunii apicale a canalului cu ciment de sigilare;

 Introducerea conului principal pana la reperul stabilit de odontometrie;
 Inceperea condensarii laterale conventionale la rece cu spreadere calibrate
conventionale sau cu plugger/spreaderul incalzit propriu, dupa marcarea prealabila a
lungimii de lucru printr-un opritor ocluzal de silicon;
 Controlul radiologic intermediar pentru verificarea adaptarii apicale a conului
principal;
 Declansarea incalzirii plugger/spreaderului :
o Ramolirea optima a conurilor de gutaperca necesita daor 6-15 secunde;
o Evitarea unei incalziri continue de peste 20 de secunde, posibila de consecintele
nefaste ale unor leziuni termice asupra parodontiului si chiar a osului alveolar;
o Controlul permanent al temperaturii de ramolire a gutapercii, cheia respectarii
stopului apical si a evitarii supraincalzirii peretilor canalelor radiculare.
 Introducerea plugger/spreaderului incalzit pe canal, de-a lungul conului master;
 Declansarea termocondensarii prin exarcitate uneipresiuni usoare spre moderate in
sens apical, combinate cu o miscaresimultana de rotatie;
 Coafarea completa a peretilor canalului radicular cu gutaperca plastifiata;
 Obturarea trimdimensionala a canalului prin manevrele de condensare laterala si
verticala descrise, asigurand sigilarea completa a sistemului endodontic dotorita :
o Deplasarii vectoriale tridimensionale perfect controlabile a masei fluidificate de
gutaperca in sens apical si lateral, sub presiunea plugger/spreaderului
o Completarii condensarii optime a gutapercii ramolite in portiunea apicala acanalului
cu pluggere sau spreadere calibrate conventional, la rece.

 Indepartarea plugger/spreaderului inca fierbinte din canal printr-o miscare de

retragere insotita de de una de rotatie;
 Condensarea laterala conventionala aditionala la rece cu un spreader conventional
incalzit;
 Introducerea in spatiul creat pe canal a unor conuri de gutaperca accesorii;
 Condensarea laterala la rece a conurilor accesorii cu un spreader conventional
incalzit;
 Reintroducerea plugger/spreaderului incalzit pe canal cu o presiune usoara spre
moderata, imprimandu-i-se o miscare in sensul apical combinata cu una de rotatie;
o Plugger/spreaderul nu va mai ajunge pana la acelasi reper apical intrucat portiunea
apicala a canalului este deja obturata;

 Condensarea conurilor accesorii care fuzioneaza intr-o masa densa, omogena;

 Retragerea plugger/spreaderului incalzit (activat) din canal, dupa tehnica descrisa
mai sus;
 Completarea condensarii laterale la rece cu spreadere convetionale;
 Introducerea altor conuri accesorii de gutaperca in canal in spatiul creat;
 Repetarea procedeului de termocondensare descris pana la completarea obturatiei
tridimensionale a portiunii mijlocii si coronare a canalului radicular;
 Termocondensarea verticala finala :
o Ramolirea obturatiei de canal cu gutaperca prin plasarea plugger/spreaderului
incalzit in centrul sau;
o Propulsarea plugger/spreaderului in sens apical printr-o miscare de rotatie
combinata cu condensarea verticala;
o Retragerea plugger/spreaderului incalzit din canal;
o Condensarea verticala finala la rece cu un plugger conventional neincalzit de calibru
adecvat.
Evitarea obturatiei de canal cu depasire
Presupune respectarea regulilor general valabile in efectuarea oricarui tratament
biomecanic de canal :

 Evitarea largirii constrictiei apicale;

 Prepararea unui stop apical adecvat;
 Alegerea unui con master adaptat corespunzator in portiunea apicala a canalului;
 Controlul radiologic obligatoriu dupa prima manevra de condensare laterala
conventionala la rece a conului master;
 Evitarea presiunilor verticale exagerate spre a nu pistona materialul de obturatie
dincolo de apex;
 Evitarea patrunderii plugger/spreaderului la o distanta mai mica de 2-4 mm de
constrictia apicala, deoarece gradul crescut de fluidificare al gutapercii ar permite cu
usurinta depasirea apexului comparativ cu condensare la rece.