Sunteți pe pagina 1din 6

INTRODUCERE

Conform endodonţilor, obturaţia radiculară este considerată (pe bună dreptate de Weine)
cea de-a treia etapă în tratamentul canalelor radiculare, desigur, după etapele de diagnostic şi
preparare. Obturaţia radiculară reprezintă sigilarea cavităţii endodontice şi vizează izolarea cât
mai bună a sistemului canalicular de mediul bucal, dar şi de parodonţiul profound. Scopul
obturaţiei îl reprezintă o umplere tridimensională a sistemului canalicular, asigurând asfel
rezistenţa în timp a rezultatului obţinut după curăţarea temeinică a canalului. Obturaţia va
permite cicatrizarea apicală şi lateroradiculară, evitându-se astfel orice recidivă a patologiei
pulpare sau parodontale. Modificările radiculare, de formă/structură, poziţie sau număr, ridică
probleme deosebite pentru reuşita tratamentului endodontic de specialitate. De foarte multe ori,
datorită acestor modificări radiculare tehnica de obturare devine deosebit de dificilă sau, uneori,
chiar imposibilă. Multitudinea de situaţii întâlnite în practica stomatologică au dus la
modernizarea tehnicilor de obturare, la dezvoltarea metodelor radiologice şi microscopice de
investigare a canalelor radiculare, cât şi la dezvoltarea unei game largi de materiale pentru
fiecare tip de afecţiune a canalelor radiculare. Dezvoltarea materialelor şi a tratamentelor
utilizate în endodonţie a dus la o scădere considerabilă a eşecurilor în terapia endodontică, prin
descoperirea dinţilor cu rădăcini supranumerare şi posibilitatea de preparare a tuturor rădăcinilor
( indiferent de forma canalului, ex. Dens in dente, furcaţii, delte apicale).
Ultimele studii au demostrat că în 60% din cazuri eşecul în terapia endodontică este dat
de obturaţia incompletă a spaţiului canalicular. Canalele neobturate constituie un mediu de
cultură propice pentru dezvoltarea bacteriilor. Acest fapt se datorează în primul rând condiţiilor
propice întâlnite în mod constant în canalul radicular. Este vorba despre umiditate, persistenţa
unor microorganisme în ciuda unei curăţiri conştiincioase a canalului, absenţa celulelor cu rol în
apărare, iar temperatura constantă este de aproximativ 37 grade Celsius. (conform Washington
Study)
Pentru a evita şi elimina microorganismele care afectează rezultatul tratamentului
endodontic este necesar ca obturaţia radiculară să fie etanşă, pentru a inactiva microorganismele
prin propulsarea lor în exteriorul canalului radicular unde celulele cu rol de apărare specifică le
vor neutraliza.
Rolul obturaţiei este acela de a realiza o inactivare mecanică a resturilor organice şi
microorganismelor prezente. Prin mijloacele existente în tehnica actuală este posibilă obturarea
canalului radicular principal, dar nu şi umplerea ramificaţiilor sale laterale sau apicale. În
momentul în care, rămase neobturate, canaliculele comunică cu spaţiul parodontal, în special
cele de la nivelul deltei apicale constituie zone de minimă rezistenţă unde se pot dezvolta aceste
microorganisme. Observaţiile noastre, ca şi ale altor şcoli de stomatologie, au aratat că prin
obturarea corectă a canalului principal (chiar dacă canaliculele colaterale nu sunt complect
obturate sau sunt imposibil de obturat), ca moment final al unei terapii bine conduse, se asigură
de regulă, succesul tratamentului.
Este deosebit de important să se ţină cont de faptul că: procentajul succesului şi pronosticul
tratamentului endodontic depind direct de capacitatea obturaţiei de a sigila toate comunicările
sistemului canalicular cu spaţiul desmodontal, canaliculele laterale sunt o realitate biologică şi
deci clinică de care nu se poate face abstracţie şi complexitatea anatomiei endodontice implică
din start ca anumite zone să rămană în afara acţiunii instrumentarului endodontic şi aceasta în
pofida instrumentării cu mare atenţie a canalelor radiculare în timpul preparării lor.
Condensarea verticală normalizată
Definiţie
Compromis între condensarea laterală la rece şi condensarea verticală la cald.

Instrumentar
- Fuloare Maillefer 2/3
- Heat-carrier
- Conuri de gutapercă
- Spreadere
- Ciment de obturaţie radiculară

Metoda
Alegerea fuloarului trebuie să urmărească faptul că obturaţia verticala la cald va fi
realizată în 2/3 coronare, urmând ca 1/3 apicală să fie obturată prin condensare laterală la rece.
Prin urmare se va urmări o dimensiune a fuloarului ce îi va permite penetrarea canalului până la
maximum 4-5 mm de la nivelul camerei pulpare.
Pentru obturaţie se vor alege un con principal, de dimensiunea ultimului ac folosit în
prepararea canalului şi 2-3 conuri accesorii de dimensiuni inferioare conului principal.
Se va usca canalul şi cu un ac kerr de dimensiune ISO# 15 se va introduce o cantitate de
ciment ce va badijona pereţii canaliculari, nu va umple canalul.
Se introduce lent conul principal şi cu ajutorul pensei se vor introduce şi conurile
accesorii, realizându-se obturaţia la rece, cu ajutorul spreaderului. La intrarea în canal, cu
ajutorul heat-carrierului se vor secţiona conurile.
Condensarea la cald va fi efectuată cu heat-carrierul încălzit la rosu ce se va introduce în
gutapercă, la 4-5 mm de la camera pulpara(1/3 coronară) şi se va retrage imediat, iar cu fuloarul
se va realiza compactajul celor 4-5 mm de gutapercă ramolită.
În cazul în care radiografia de control va demonstra goluri în obturaţie se va reîncalzi
gutaperca cu 3-4 mm mai departe, urmată de un al doilea compactaj cu pluggerul deja prevăzut.
O bucată de gutapercă de 5-6 mm, de calibru adecvat va fi adaugată în locul lasăt de
plugger, încălzită şi compactată pănă la nivelul orificiului canalar.

Avantaje

1. metoda cere mai puţin timp decât metodele de condensare laterală sau verticală
2. metoda nu necesită o lărgire considerabilă a canalului, respectând astfel calibrul acestuia
3. necesită un numar redus de intrumente şi gesturi operatorii simplificate
4. permite obţinerea unui compactaj satisfăcător şi o închidere coronară corectă

Dezavantaje
1. există riscul ca eventualele canale laterale existente în 1/3 apicală să nu fie obturate
2. înglobarea de goluri de aer la nivelul 1/3 apicale datorită condensării laterale a gutapercii.

Condensarea termomecanică
Definiţie
Tehnica de condensare a gutapercii fluidizate de un instrument rotativ montat pe piesă
contraunghi.
Instrumentar
 compactor McSpadden - instrument normalizat de 25 de rom lungime adaptabil pe
contraunghi. Se prezinta ca un ac Haedstrom cu spirele orientate invers, spre extremitatea
acului nu spre mandrin.
 conuri de gutapercă
 ciment de obturaţie radiculară

Metoda
Se va alege termocompactorul ce va avea acelaşi calibru ca şi ultimul instrument utilizat
pentru prepararea apicală.
Se va usca în prealabil canalul şi se va introduce conul, trecut anterior printr-o peliculă
fină de ciment.

Condensarea propriu-zisă are 4 etape:


A. Contactul
Compactorul se va introduce oprit, de-a lungul conului deja introdus, pană la aproximativ 1/2
rădăcinii
B. Rotatia
Numărul de rotaţii vor fi 8-10.000 rpm, fără presiune, în direcţie apicală. În 2 secunde mişcarea
de frecare a compactorului de pereţi şi de con va degaja căldură care va fluidifica gutaperca.
Gutaperca se va deplasa spre apical, până când condensorul va întâlni o rezistenţă crescândă.
C. Compactajul gutapercii
În acest moment trebuie împins compactorul în direcţie apicală până la coincidenţa marcajului
pestabilit pe compactor cu punctul de referinţă coronar. Acest lucru durează aproximativ 2
secunde şi presiunea reacţională dezvoltată de gutapercă contra mâinii devine din ce în ce mai
mare.
D. Recul
Cu un gest progresiv, menţinând rotaţia constantă a termocompactorului, se va efectua retragerea
compactorului către şine.
Condensarea se va termina cu un minicompactaj vertical la nivel coronar al gutapercii
pentru a mări închiderea marginală şi contactul cu pereţii canaliculari.

Avantaje:
1. permite adaptarea obturaţiei la un canal lărgit cu moderaţie
2. risc scăzut de fractură radiculară
3.excelent compactaj al gutapercii şi o adaptare mare la pereţii canaliculari
precum şi la nivelul zonei endoapicale
4. timp de lucru scăzut, număr scăzut de instrumente folosite.
Dezavantaje:
1. încălzire neuniformă a gutapercii datorită secţiunii în spirală a compactorului
2. abrazia dentinei în timpul manoperei
O tehnică hibridă în care conul de gutapercă principal este condensat întâi lateral şi
apoi termomecanic duce la o sigilare a canalului mult mai bună decât condensarea
laterală utilizată ca atare.

Obturaţia prin sistemul Thermafil


Definiţie:
Această metodă de obturaţie radiculară a fost descrisă pentru prima data în
1978. Pe atunci metoda consta în introducerea în canal a unei tije metalice învelită în gutapercă,
reîncalzită şi prestabilită la lungimea de lucru.
Astazi obturaţia prin sistemul thermafil constă în introducerea în canal a unei tije centrale
(din plastic sau metal), acoperită de un strat uniform de gutapercă. Obturatorul este în prealabil
încalzit şi apoi inserat în canal.

Instrumentar:
Obturator Thermafil este compus din:
 matrice acoperită de un strat uniform de gutapercă
 mâner asemănător celor întâlnite în cazul acelor endodontice
 stop de cauciuc pentru reperarea lungimii de lucru
Obturatoarele prezintă gradaţii ce ne permit să reperăm lungimea de lucru. Acestea trebuie
neapărat folosite în timpul obturaţiei, pentru că, de fapt, aceste măsuri sunt calculate după
lungimea matricei singure şi nu după matrice acoperită de gutapercă. De aceea nu putem avea o
lungime de lucru exactă decât servindu-ne de aceste repere.
Matricea poate fi de:
 plastic: este vorba de un material biocompatibil, bazat pe un polimer polisulfonic pentru
numerele de la 45 la 140 şi un plastic cu structură cristalină pentru măsurile 40 şi cele
inferioare acestuia.
- metal: inox sau titan. Este mult mai uşor de folosit în cadrul canalelor fine şi drepte şi poate fi
precurbat pentru obturarea canalelor curbe.
Sursă de căldură Thermoprep - este o sursă de căldură ce permite încălzirea obturatorului la o
temperatură stabilă şi uşor controlabilă. Temperatura ideală (70-75 grade) este menţinută la acest
nivel într-o cameră de căldură. În Thermoprep pot fi plasate până la 6 obturatoare, iar un
cronometru ne permite selecţionarea timpului de încălzire ce variază în funcţie de 'mărimea
obturatorului( fiind de la 3 la 5 minute). Obturatoarele de metal pot fi reîncalzite la flacăra de
gaz, cele de plastic nu pot fi încălzite decât în thermoprep.
Obturatorul va fi trecut de câteva ori prin zona albastră a flăcării, această parte a flăcării
permiţându-ne un control mai bun al căldurii. Obturatorul trebuie intors între police şi index
pentru obţinerea unei încălziri uniforme. Gutaperca este gata de utilizat în momentul în care ia
un aspect lucios şi devine uşor de întins.[17]

Metoda:
Se alege un obturator de acelaşi diametru ca şi ultimul instrument utilizat pentru
prepararea canalului.
Obturatoul va fi plasat într-o soluţie de hipoclorit de sodiu de 5.25% pentru o dezinfecţie
şi va fi ulterior trecut prin alcool 70 grade şi uscat cu gaz steril.
Se va încălzi obturatorul. Timpul de lucru va fi de 8-10 secunde pentru inserţia în canal.
În canal va fi menţinut pentru o secundă pe loc pentru a permite materialului să se întărească. La
3-4 minute se poate secţiona obturatorul la nivelul orificiului canalar.
Pentru eliminarea mânerului din plastic acesta va fi secţionat cu o freză sferă sau con
invers de turbină, la nivelul orificiului canalar. Pentru secţionarea mânerului de metal, aceasta va
fi efectuată la 1 -2 mm deasupra orificiului canalar.

Avantaje:
1. număr scăzut de instrumente
2. număr scăzut de manopere
3. obturare uniformă a canalului, inclusiv a canaliculelor laterale şi a deltei
apicale

Dezavantaje:
1. cost ridicat
2. necesită siguranţă în mişcări

Obturaţia radiculară realizată cu gutapercă termoplastifiată şi injectată

A.Prin injectare
Gutaperca termoplastifiată injectabilă aplicată cu presiune, umple tridimensional canalul
radicular mai eficient şi mai repede decât prin condensare laterală sau verticală.
S-au dezvoltat două tipuri de sisteme pentru uzul clinic:
ULTRAFIL este un sistem de temperatură joasă în care canulele ce
conţin gutapercă sunt încălzite şi plasate într-o seringă.
În funcţie de consistenţa dorită, clinicianul poate alege trei tipuri de gutapercă:
1. Regular - cu o vâscozitate scazută, care nu necesită condensare. O depăşire a apexului în acest
caz este foarte posibilă, dacă nu există un stop ferm la nivel apical.
2. Firm Set - cu o consistenţă mai ridicată, condensarea fiind opţională
3. Endoset - cu vascozitatea cea mai ridicată. Condensarea este obligatorie.
Dezavantaje:
1. pregătirea minuţioasă şi largă a canalului astfe1încât vârful seringii aplicatoare să ajungă până
în treimea apicală
2. în cazul unui stop apical mai puţin ferm există pericolul depăşirii apexului
3. dificultăţi în cazul accesului în zona posterioară molară (volum mare a pistonului de injecţie)
OBTURA II este un sistem ce utilizează un aparat cu ajutorul căruia
Gutaperca poate atinge temperaturi înalte de pâna la 200 o Celsius. Gutaperca plastifiată va fi
împinsă apoi prin vârful ascuţit al seringii-pistol în canal, acesta aflându-se la o distanţă de 4 mm
de apex.
Întregul sistem constă dintr-un Unit controlat electric cu citire digitală a temperaturii, o seringă
pistol şi batoane de gutapercă cu formă specială.

B.Prin încălzire

SYSTEM B
System B permite obturarea canalului radicular cu ajutorul unui singur instrument ce
îndeplineşte rolul de spreader, plugger cât şi de heat carrier.
Spre deosebire de tehnica de obturare prin condensare verticală, unde gutaperca pierde căldura în
mare măsură până când plugger-ul este luat în mână şi aplicat pe canal, la System B încălzirea şi
condensarea se fac în acelaşi timp ("Continuous Wave Of Condensation").
Metoda:
- după prepararea mecanică a canalului, alegem un con Master (F, FM, M sau ML), care va fi
introdus în canal până la nivelul constricţiei apicale. Se va verifica radiologic adaptarea acestuia
la lungimea canalului radicular.
-odată ales, conul se scurtează cu 0,5 mm.
- se va alege fuloarul potrivit dimensiunii conului de gutapercă. Acesta trebuie să intre în contact
cu pereţii canalului la o distanţă de 4 mm. de apex. Aici fixăm stopul la nivelul gâtului fuloarului
a. se va regla temperatura aparatului la 200o Celsius

se va usca canalul, apoi se va introduce cu ajutorul conului de gutapercă o cantitate cât mai
redusă de ciment
 cu ajutorul unui întrerupător ce se află la nivelul piesei de mână se va activa
transmiterea căldurii la nivelul fuloarului. Se va sectiona conul de gutapercă la nivelul intrarii în
canal.
- se va centra fuloarul pe suprafata conului şi, printr-o miscare continuă de apăsare usoară,
se va coborî pană la o distantă de 2mm de stop. Transmiterea căldurii va fi oprită la acest
moment. Se va condensa în continuare pană la atingerea stopului (contacul fuloarului cu
peretii radiculari) şi se va mentine aceasta pozitie 10 secunde pentru a contracara retractia
gutapercii datorată răcirii.
- printr-o mişcare bruscă fuloarul va fi îndepărtat, iar în locul lăsat de acesta va introduce un nou
con de gutapercă cu acelaşi diametru.
- procedura se repetă pana la obturarea completă a canalului.

Avantaje:
1. necesită puţine instrumente
2. bun control al obturării în zona apicală
3. obturare tridimensionalaă, etanşă a canalelor radiculare

Dezavantaje:
1. preţul de cost al aparatului este ridicat
2. necesitaă pentru dezvoltarea manualităţii exerciţii pe dinţi in vitro.