Introducere

Etapa de obturare se începe după efectuarea prelucrării mecanice,

medicamentoase şi uscarea canalului.
Pentru obturarea canalelor radiculare sunt aplicate următoarele metode:
- Metoda de obturare cu paste sau ciment.
- Tehnica conului central.
- Metoda de obturare cu paste şi cîteva conuri de gutapercă.
• condensarea laterală

• condensarea verticală

- Metode de obturare cu gutapercă încălzită în afara canalului radicular:

sistemul Thermafille şi sistemul de injectare „Obtura 2".
- Metoda de obturare cu gutapercă la rece, ramolită chimic (se bazează pe
utilizarea în calitate de solvent a cloroformului sau a înlocuitorilor lui -
uleiului de Eucalipt, galotan etc).
- Metoda de obturare prin condensare termomecanică.
• umplerea termoplastică

• condensarea ultrasonică

Metoda obturării canalelor radiculare cu paste sau ciment

Aspectele negative ale obturării canalului cu pastă sau ciment sunt cantitatea
necontrolabilă de material, introdus în canalul radicular, posibilitatea existenţei
golurilor în canal, tasarea materialului.
Pasta sau cimentul se malaxează conform instrucţiei şi se introduce în canalul
radicular pregătit, cu ajutorul acului radicular, acului Lentulo manual sau a unui
file, cu mişcări de propulsare, pînă la apexul radicular, următoarele porţii de
material de obturaţii fiind introduse la o adîncime mai mică a canalului. Materialul
se condensează cu o meşă de vată, după introducerea fiecărei porţii. Excesul de
material este îndepărtat din cavitatea dintelui cu un excavator sau freză sferică,
lăsând o cantitate neînsemnată deasupra ostiumurilor canalare.
Materialul de obturaţie poate fi deasemenea introdus în canal cu ajutorul acului
Lentulo, conectat la piesa contraunghi, rotit cu o viteză mică. Pentru aceasta, acul
Lentulo trebuie să intre liber în lumenul canalului radicular. Pe partea activă a
acului Lentulo se i-a material de obturaţie, piesa fiind la acel moment oprită. Acul
Lentulo se introduce în canalul radicular pe toată lungimea - până la senzaţia de
proptire, şi apoi se retrage spre afară aproximativ 2 mm (ca să nu se blocheze în
foramenul apical). Se porneşte bormaşina la viteza de 800 rot./min. cu rotirea în
sensul acelor de ceasornic. Apoi cu acul Lentulo acţionat se efectuează în canal 4-5
mişcări „în sus — în jos", - cu băgare de seamă la adâncimea lungimii de lucru.
Acul Lentulo se scoate din canal, în timp ce maşina lucrează. Procedura se repetă
de 2-3 ori, introducând acul deja la o adîncime mai mică.
La sfârşitul obturării canalului surplusul de material se înlătură din partea
coronară a dintelui. Materialul se condensează cu ajutorul unui tampon în
porţiunea ostială a canalului. Cavitatea se pregăteşte pentru restabilirea formei
anatomice a dintelui.
Cele mai esenţiale neajunsuri ale metodei de obturare a canalelor radiculare cu
paste sau ciment sunt introducerea incontrolabilă în canale a unui surplus de sealer,
formarea porilor în canalul radicular, adeziunea slabă a materialului faţă de pereţii
canalului, tasarea în volum produsă în material pe parcursul prizei.

Tehnica conului central

Această metodă se utilizează în cazul, când canalul este pregătit prin metoda
obişnuită şi forma lui corespunde formei ultimului instrument utilizat pentru
prelucrare.
Esenţa metodei constă în introducerea în canal, împreună cu sealerul, a conului
de gutapercă (arareori, metalic), corespunzător cu secţiunea canalului, pentru
realizarea unei obturaţii depline a canalului.
 Prima porţie a materialul de obturaţie este aplicată în regiunea ostială a canalului,
fiind apoi introdusă în canal cu ajutorul acului Lentulo, conectat la piesa
contraunghi, şi rotit cu o viteză mică. Astfel, pe porţiunile canalului, unde conul nu
se atinge de pereţi, este aplicat sealerul. Acul Lentulo se introduce în canalul
radicular pe toată lungimea, şi apoi se porneşte bormaşina. Acul Lentulo se scoate
din canal, în timp ce maşina lucrează. Procedura se repetă de 2 ori.
Apoi este introdus conul standard de gutapercă (filler), deja ales, care trebuie să
corespundă mărimii şi lungimii de lucru a ultimului instrument, utilizat pentru
prelucrarea canalului.
Localizarea corectă a conului în canal se controlează prin radiografie.
Apoi cu un file sau cu un ac Lentulo, sealerul este aplicat pe con sau nemijlocit
pe pereţii canalului.
După controlul radiologic final surplusul de gutapercă se topeşte la orificiul de
intrare a canalului cu un fuloar încălzit, iar surplusul de sealer din partea coronară
se îndepărtează.
Neajunsurile metodei:
• formarea porilor pe suprafaţa sealerului, mai ales în treimea medie şi cea

coronară a canalului
• adeziune slabă a materialului faţă de pereţii canalului

• tasarea produsă pe parcursul prizei

• nu permite umplerea totală a sistemului de canale laterale

• în timpul introducerii conului în canal frecvent este refulată o cantitate de

sealer după apex.

Metoda condensării laterale a gutapercii la rece

Condensarea laterală a gutapercii trebuie efectuată atunci, când prelucrarea
canalului radicular s-a făcut după metoda step-back sau alta similară.
 Scopul condensării laterale este de a atinge o densitate înaltă a obturaţiei
radiculare la utilizarea cantităţii maxime de gutapercă (filler) şi a cantităţii minime
de sealer.
Instrumentarul și materialele necesare: conuri de gutapercă, ace K-Reamer, pastă
sau ciment (sealer), spreader.
Timpi operatori: alegerea conului principal, verificarea și marcarea conului
principal, aplicarea cimentului, condensarea conului principal, aplicarea și
condensarea conurilor auxiliare, finalizarea obturației.
După prelucrarea mecanică a canalului radicular, prelucrarea medicamentoasă și
uscarea canalului se recurge la alegerea conului primar de gutapercă.
Necesare: conuri de gutapercă, standardizate de la mărimea 15 până la 40. Conul
este ales astfel ca mărimea lui să corespundă mărimii pricipalului file de lucru
apical. Conul trebuie să se termine cu 0,5 - 1 mm mai sus de apexul fiziologic şi se
efectuează o radiografie. Dacă conul primar este corect introdus, pe radiografie va
fi decelat că proiecţia lui nu va ajunge la 0,5 — 1 mm de apexul radiologic al
dintelui.
După se aplică pe pereții canalului radicular uscat a sealerului preparat, cu ac
Lentulo sau ac radicular, sau file, pivot de hârtie sau pastă.
Urmează aplicarea pe vîrful conului principal a unei cantități de sealer și
introducerea conului în canal. Necesare: conul primar de gutapercă, pastă. Conul
este introdus în canal, neajungînd cu 0,5-1mm pînă la lungimea de lucru a dintelui.

Se condensează conul primar cu ajutorul spreaderului. Spreaderul este egal ca

mărime cu conul primar de gutapercă sau de o mărime mai mică. Conul primar
este presat strîns cu spreaderul lateral de un perete al canalului.

Apoi se introduce și condensează conurile auxiliare de gutapercă. Necesare:

conuri auxiliare de gutapercă, produse de 5 mărimi: Xx-fine, x-fine, fine, medium,
large, pastă. Pe vîrful conului auxiliar, care corespunde mărimii spreaderului, se i-a
prealabil sealer şi în spaţiul creat de spreader în canal se introduce imediat după
retragerea lui conul respectiv de gutapercă. Conurile auxiliare sunt introduse, pînă
cînd spreaderul încetează de a mai pătrunde în canal. Această procedură se repetă,
până când următorul con nu va pătrunde în cartal mai puţin de 3 mm, după aceasta
fiind efectuată o radiografie de control.
Se topește surplusul de gutapercă, din regiunea orificiilor de intrare a canalului
cu un plugger sferic sau cu un excavator încălzit la spirtieră. Ultima etapă constă în
finalizarea obturației, restaurarea părții pierdute a coroanei dentare.
Neajunsurile metodei:
• În timpul introducerii conului în canal frecvent este refulată o cantitate de
sealer după apex.
• Tehnica nu permite umplerea totală a sistemului de canale laterale.

Trebuie de menţionat, că în calitate de sealer se folosesc în principal materialele,

la baza cărora se află hidroxidul de calciu, tricalciufosfatul, hidroxiapatita, diferite
răşini. De exemplu: Sealapex (Kerr), Apexit (Vivadent), Biocalex (Spad), Vitapex
(Japonia), AH-26, AH+ (Dentsply) etc.

Tehnica condensării laterale la cald

Eficiența de etanșare este superioară condensării laterale la rece. Poate fi
folosită și ăn refacerile obturațiilor cu gutapercă, cînd Rx postoperatorie arată
spații libere sau o densitate necorespunzătoare a obturației în 2/3 coronare după
condensarea la rece.
Instrumentarul și materialele necesare sunt aceleași ca și la metoda condensării
la rece, doar că se utilizează spreader speciale (termorezistent), precum și o sursă
de căldură (lampa de spirt) sau eventual spreader electric. Tehica e similară cu
cea a condensării laterale la rece, doar că aici se condensează gutaperca primară
și eventual cele auxiliare cu spreader încălzit. După se introduce un spreader
obișnuit pentru realizarea spațiului necesar conurilor auxiliare. Finalizarea se
face în mod similar tehnici la rece.
 Tehnica condensării verticale la cald

Metoda condensării verticale a fost propusă de Schilder aproximativ 30 ani în

urmă. Conform acestei metode conul primar de gutapercă este scurtat până la
nivelul orificiului de intrare în canal, încălzit şi condensat cu un plugger încălzit în
direcţie apicală. Spaţiul format în urma condensării este umplut cu bucăţele mici
de gutapercă, care deasemenea sunt încălzite şi condensate. In acest caz este
realizată umplerea maximă a canalului cu gutapercă, fiind folosită o cantitate
minimă de sealer.
Această metodă permite umplerea cu gutapercă a tuturor canalelor radiculare,
inclusiv a celor laterale. Pentru aceasta este nevoie de un instrumentar special şi
dexterităţi practice ale medicului.
Pentru realizarea metodicii respective sunt necesare pivoturi /conuri/ non-
standard din gutapercă, şi pluggere de trei dimensiuni: mare - pentru lucrul în 1 / 3
coronară a canalului, mediu — pentru lucrul în 1 / 3 medie, şi mic — pentru lucrul
în 1 / 3 apicală.
Etapele de obturare a canalelor sunt:
• Uscarea canalului cu un con de hârtie şi verificarea oriftciului apical cu

ajutorul instrumentului, care are o mărime mai mică decât ultimul file apical.
• Ajustarea conului până la orificiul radiologic (umplerea întregii lungimi de

lucru) şi retezarea capătului gros.

• Îndepărtarea conului şi retezarea 0,5-1,0 mm din apex. Inserţia repetată şi

verificarea retenţiei.
• Pregătirea pluggerelor de trei dimensiuni: cel mare trebuie să intre în canal

până la 3-4 mm, cel mediu neajungînd pînă la apex cu 15 mm şi cel mic
neajungînd pînă la apex cu 10 mm. Marcarea lungimi de lucru a fiecărui
plugger.
• Irigarea şi uscarea canalului.

• Introducerea unei cantităţi neînsemnate de sealer cu ajutorul unui ac Lentulo

manual şi repartizarea ei fină pe pereţi (cimentul este necesar la obturarea cu

 gutapercă la cald, în special, pentru compensarea contracţiei acesteea la
răcire).

• Acoperirea treimii apicale a conului cu un strat fin de sealer.

• Introducerea conului, marcarea lungimii lui prin strîngerea împreună a

branşelor pensei.
• Îndepărtarea surplusului de con din ostiumul canalar cu ajutorul unui

excavator fierbinte sau a unui plugger încălzitor (prima undă caldă, ce duce
la creşterea temperaturii gutapercei cu 5-8°C, ce permite deformarea ei la
condensare).
• Începutul condensării: cel mai mare plugger este coborît în pulberea

cimentului, apoi condensează gutaperca în sens apical. În urma acestor

acţiuni se realizează obturarea canalelor laterale în treimea medie a
canalului.
• Crearea undei calde secundare prin imersionarea în canal a părţii ascuţite

înfierbântate a pluggerului încălzitor pentru 2-3 sec.

• Presarea verticală şi laterală cu pluggerul mediu (prin aceasta se realizează

în continuare obturarea canalelor laterale). Compactarea se efectuează pînă

la 3-4 mm de la apex.
• A doua încălzire cu plugger încălzitor.

• Condensarea verticală cu cel mai fin plugger.

• Finalizarea obturării verticale (îndepărtarea resturilor de gutapercă de pe

pereţi cu ajutorul pluggerului).

• Umplerea backpacking cu fragmente retezate de gutapercă, condensarea lor

cu un plugger la rece, încălzirea, condensarea şi repetarea ulterioară a

acestor acţiuni până la umplerea finală a canalului. La această etapă este
deasemenea posibilă introducerea gutapercei cu ajutorul seringii.
• Curățirea cavităţii dintelui pînă la joncţiunea smalţ-dentină şi restaurarea e

provizorie. În cazul molarilor se adaugă uneori ciment în porţiunea cervicală

(etanșarea bifurcației).
Drept neajuns al metodei trebuie amintit faptul, că pentru controlul calității
obturării canalului radicular se efectuează radiografia în repetate rînduri.

Metoda de condensare termo-mecanică

Metoda a fost propusă de McSpadden (1979). Pentru condensarea gutapercei se
foloseşte un instrument special guta-compactor (sau compactorul McSpadden),
asemănător ca formă cu un H-file invers, fixat în piesa unghi. Metoda se bazează
pe ramolirea gutapercei în canalul radicular sub acţiunea căldurii.
În cazul condensării termoplastice în canal se introduce un con de gutapercă
corespunzător secţiunii canalului, care se ramoleşte sub acţiunea căldurii degajate
în urma frictiunii părţii active a compactorului de con, viteza rotaţiilor
compactorului fiind de 8000-10000 rotaţii pe minut. Ca urmare gutapercă se
deplasează spre pereţii canalului în direcţia apexului.
În scurt timp canalul radicular se umple cu gutapercă. Cel mai bine se obturează
canalele drepte şi largi. Obturarea canalelor curbe a dinţilor laterali este dificilă.
Lungimea de lucru a guta-compactorului trebuie să fie cu 1 mm mai mică decât
lungimea canalului prelucrat, iar dimensiunea lui trebuie să corespundă cu
mărimea ultimului file apical folosit. Conul de gutapercă trebuie să fie cu 1-2
mărimi mai mare decât mărimea ultimului file.
După introducerea sealerului şi a conului de gutapercă, compactorul este plasat
în canal la o adâncime de 3-4 mm, şi încep rotaţiile fără presiune.
Apoi instrumentul acţionat este introdus pe întreaga lungime de lucru încă pe 1
secundă.
În acel moment gutapercă este condensată cu lamele instrumentului, acesta în
final auto-expulzându-se din canal după finalizarea condensării.
 Metoda de condensare ultrasonică

Metoda constă în plastifierea unui con de gutapercă cu ajutorul ultrasunetului prin

instrument endodontic file, care este înserat în canalul radicular împreună cu
pivotul. Gutapercă este condensată în canal, iar condensarea finală se efectuează cu
ajutorul unui plugger manual.

Sistemul „Therma-fille"

Metoda a fost elaborată de B.W. Johnson (1978). Ea se bazează pe obturarea

canalului cu gutapercă (faza alfa), fixată pe o tijă de oţel, nickel-titan sau de masă
plastică. Metoda asigură o obturaţie suficientă a canalului şi un control apical
exact.
Gutaperca de faza alfa, încălzita pînă la temperatura de lucru, devine lipicioasă
şi adezivă, şi datorită acestui fapt, se fixează bine pe tija centrală. Aceasta ajută la
introducerea materialului de obturaţie pe toată lungimea canalelor. Tija
funcţionează ca un conductor (port-gutapercă) central, el compactează gutapercă
pe toată lungimea canalului, asigurînd o ermetizare apicală şi reducînd tasarea
masei obturate.
Înainte de obturarea canalului radicular se efectuează calibrarea lui. Pentru a
înregistra mărimea obturatorului Thermafill, pregătit pentru obturarea canalului
respectiv, se utilizează instrumentul Verificator. Ultimul este introdus în canalul
radicular şi se face o radiografie.
Apoi obturatorul, ce corespunde ca mărime cu verificatorul, este plasat în
cuptorul „ThermaPrep".
În canalul radicular este introdusă o cantitate mică de pastă (sau de ermetic) cu
ajutorul conurilor de hîrtie sau cu acul Lentulo, pentru a unge pereţii pe toată
lungimea. Apoi Thermafill-ul, deja încălzit în cuptor, se introduce în canal printr-o
presare uşoară pe lungimea de lucru înregistrată anterior. După aceasta conul se
taie cu o freză la nivelul orificiului de intrare a canalului. Condensarea gutapercii
în jurul pivotului se realizează cu ajutorul plugger-ului.
 Sistemul de injectare Obtura-2"

Metoda a fost propusă în 1977. Constă în injectarea în canalul radicular a

gutapercei, încălzite pînă la 160°, cu ajutorul unei seringi speciale. Această
temperatură permite materialului de a deveni fluid şi să treacă prin ac. La
introducerea acului în canal, ea trebuie nu ajungă până la orificiul apical cu 3,5-5
mm.
Pentru umplerea spaţiului dintre peretele canalului şi gutapercă se introduce o
cantitate mică de pastă. Apoi se injectează prima porţie de material, care este
compactată partea apicală cu un plugger manual. Apoi se efectuează radiografia de
control, şi se umple în totalitate canalul radicular.
 Bibliografie
1. Alexei Terehov, Corneliu Năstase, Gheorghe Nicolau, Valentina
Nicolaiciuc, ‘Odontologie. Practica modernă’, Editura Nasticor. Vector,
Chișinău 2010, pag.396-404

2. Constanța Mocanu, Maria Vataman, ‘Endodonție Practică’, Editura

Apollonia, Iași 1999, pag.239-258

3. Memet Gafar, Andrei Iliescu, ‘Endodonție’, Editura Medicală, București,

pag. 214-245

4. Valeriu Cherlea, ’Tratament Endodontic’, Editura Național 2000, pag.226-

245

5. http://www.dentist.ro/obturatie-de-canal---ce-trebuie-sa-stii-despre-aceasta-
procedura

6. http://www.romedic.ro/extirparea-nervului-si-obturatia-de-canal-0P12722

7. http://www.cautadentist.ro/video/5/obturatie-de-canal

8. http://www.libertatea.ro/stire/durerile-de-masea-pot-persista-si-dupa-
obturatia-de-canal-206860.html
Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”
Catedra Stomatologie Terapeutică

Referat
Tema: Obturarea canalelor
radiculare cu diferite materiale

Elaborat de medic rezident

Cebotari Marina, gr.101
Verificat de: Șef catedră, d.h.ș.m.,
Profesor universitar Gherghe Nicolau

Chişinău, 2010