OBTURAȚIA RADICULARĂ

PRIN CONDENSAREA
VERTICALĂ LA CALD
 Terapia ocalexică
 Unanimitatea autorilor şi endodontiştilor este de acord cu afirmaţia - devenită dogmă -
asupra necesităţii obturaţiei canalare după tratamentul radicular pentru a asigura o
vindecare de durată.
 Unii autori au mers mai departe considerând că acţiunea iatromecanică a obturaţiei de

canal este nu numai necesară ci şi suficientă, în timp ce orice altă acţiune iatrochimică
este superfluă şi uneori chiar nocivă.
 Astfel după J.C. Hess, tehnica de obturaţie convenţională “… vindecare depinde numai

de perfecta obturare în lungime şi volum a canalului radicular”. În realitate, după cum

arată experienţa zilnică perfecţiunea obturaţiei de canal este adesea incertă, eventualele
spaţii lacunare reprezintă un real risc de reinfectare şi deci se justifică adăugarea la
materialele de obturaţie a unor factori antiseptici de tip permanent.
 Terapia ocalexică este un tratament, ce se poate defini de la “A” la “Z” ca fiziologic şi

biologic. Terapia ocalexică asigură endodonţiului patru certitudini:

 catabolismul pulpar şi proloiferarea microbiană sunt oprite, din acid mediul devine

alcalin;
 activitatea enzimatică este anulată; când pH-ul trece de la 8,5 ea devine imposibilă;
 leucocitoza creşte şi capacitatea de apărare este maximă;
 refacerea osoasă este accentuată prin îndepărtarea obstacolelor care se opun activităţii

fosfatazei alcaline.
 Criterii privind prepararea canalului radicular
ce permit obturaţia radiculară
 Corectitudinea realizării unei obturaţii radiculare depinde direct de doi factori, care trebuie luaţi în calcul pentru a realiza
o obturaţie cât mai corectă. Este vorba de respectarea cu sticteţe a tuturor etapelor de tratament:
 A. prepararea canalului radicular;
 B. materialul ales pentru obturaţie.
 Indiferent de tehnica utilizată sau de materialul ales pentru obturaţia radiculară, canalul trebuie să răspundă criteriilor de
bază, ce asigură succesul tratamentului. Prepararea canalului radicular trebuie să asigure accesul în porţiunea sa
apicală , pentru a permite condensarea unui material ce va obtura în totalitate canalul. O obturaţie corectă depinde de
efectuarea tratamentului mecanic adecvat cu conştinciozitate, tratament care trebuie să respecte principiile biologice şi
mecanice de preparare a canalelor radiculare şi să fie conservative, în acelaşi timp.
 Respectarea obiectivelor biologice trebuie să permită obţinerea dezinfecţiei sistemului endodontic şi înlăturarea în
întregime a pulpei dentare afectate, cât şi a straturilor afectate din grosimea pereţilor canalului radicular.
 Prepararea mecanică a canalelor radiculare vizează asigurarea unei forme optime, continue şi cronice a preparaţiei.
Deosebit de important este să se asigure respectarea formei iniţiale a canalului şi poziţia cu diametrul foramenului
apical.
 Unele teste trebuie respectate pentru ca obturaţia radiculară să aibă succes:
 canalul trebuie să prezinte o cultură negativă. Este vorba de un test care însă în practica curentă este dificil de realizat.
 canalul trebuie să fie perfect usca
 absenţa mirosului urât persistent după preparare;
 absenţa sensibilităţii periapicale, atât la palparea tăbliilor osoase vestibulară şi orală, cât şi la percuţia în ax.
 Deosebit de important este să se ţină cont de condiţia clinică pentru realizarea obturaţiei radiculare şi anume
prepararea unui canal uscat şi steril. Lipsa secreţiei se apreciază prin testul cu meşele sau conurile de hartie care la
extragerea din canal sunt perfect uscate. Canalul se consideră ca fiind unul steril în momentul în care la extragerea
meşelor din canal acestea sunt necolorate şi nu au niciun fel de miros.
 Doar ţinând cont de aceste cerinţe vom putea realiza o obturaţie corectă a canalelor radiculare principale, cât şi a celor
laterale şi accesorii prin pătrunderea cimentului endodontic şi a gutapercii fluidificate prin încălzirea la acest nivel.
 Tipuri de obturaţie după limitele de
la nivel radicular
 Studiul apexului a permis specialiştilor să împartă regiunea
apicală în 2
 subregiuni:
 con dentar
 con de cement, limita între cele 2 fiind dată de joncţiunea
cemento dentinară, sau apexul fiziologic.
 Prin urmare se disting trei tipuri de obturaţii, dacă ne
raportăm la apexul fiziologic:
 1. obturaţie care depăşeşte joncţiunea cemento-dentinară
(apexul fiziologic);
 2. obturaţie care nu ajunge la nivelul joncţiunii cemento –
dentinare;
 3. obturaţie la nivelul joncţiunii.
 Materialele de obturaţie
În momentul de faţă endodonţia actuală
utilizează două materiale de obturaţie:
 - gutaperca, care constituie baza obturaţiei
 - ciment de sigilare care face legătura între

gutapercă şi pereţii canalului radicular,

pentru ameliorarea etanşeităţii obturaţiei
radiculare.
 Protocol de obturaţie comun
tehnicilor utilizate azi
 Odată defnitivată prepararea canalului radicular, şi după radiografia de control se va proceda la obturarea canalului.
 În protocolul de obturaţie al unui canal radicular, indiferent de tehnica aleasă de către practician, sunt câteva etape de parcurs anterioare obturaţiei propriu-zise.
 Acestea sunt:
  
 Alegerea şi încercarea conului de gutapercă
 1. Alegerea
 Conuri standardizate - se folosesc conuri de număr identic cu numărul ultimului instrument utilizat pentru prepararea 1/3 apicale
 Conuri nestandardizate - se vor utiliza conuri al căror diametru va depinde de cel al instrumentarului folosit în obturare (spreadere, plugerre, etc)
  
 2. Stabilirea lungimii canalului
 Lungimea conului (LC) va fi întotdeauna egală cu lungimea canalului (LA) măsurat până la apex minus 1 mm: LC=LA – 1
 3. Încercarea conului
 Se va face întotdeauna după trecerea în prealabil a conului printr-o soluţie de hipoclorit de sodiu.
 Conul va fi introdus în canal pană când practicianul va avea înfundare iar la retragerea conului va întâmpina o senzaţie de lejeră rezistenţă.
 La acest nivel este bine de efectuat o radiografie cu conul în canal pentru a depista eventualele inadvertenţe între lungimea de lucru şi lungimea conului.
  
 Acestea pot fi:
 a. conul rămâne la o distanţă de 1-1,5 mm de limita aleasă. Se revine la instrumentarul de preparare a canalului, se va iriga şi se va recapitula prepararea în vederea distrugerii dopului
dentinar creat prin împingerea gutapercii în canal.
 Se încearcă introducerea conului, iar dacă situaţia se repetă se va alege un con de calibru inferior. În cazul în care lungimea va fi corectă a acestui din urmă con, dar practicianul nu va
avea senzaţia de rezistenţă la momentul retragerii conului din canal se va efectua o secţiune la 1 mm de la extremitatea conului, pentru a obţine cu 1/2 de calibru în plus.
 b. conul rămâne la o distanţă mai mare de 1,5 mm de limita aleasă-dacă este vorba de o eroare mare, se alege un con de diametru inferior
 c. conul e corect din punct de vedere al lungimii dar nu se simte rezistenţa la
 retragere. Se va încerca un con de calibru superior. Aici putem întâlni alte 2 situaţii:
 fie conul va fi prea larg, moment în care îl vom secţiona la 1 mm de la extremitatea sa
 fie conul se va situa deasupra limitei alese, moment în care vom alege un con de calibru inferior secţionat la 1mm de la extremitatea sa.
 d. conul depăşeşte limita aleasă, prin urmare se va alege un con de diametru superior
 4. Controlul radiografic
 La controlul radiografic conul va trebui să se găsească la cca 1 mm de apexul radiologic.
 Alegerea conurilor accesorii
 În cazul în care este vorba de o tehnică ce necesită conuri accesorii, acestea pot să fie standardizate, de diametru inferior conului principal, fie nestandardizate, medium - fine.
 Uscarea canalului
 Uscarea canalului trebuie să înceapă de la periferie, să cuprindă camera pulpară şi abia apoi zona intracanaliculară.
 Se poate face fie prin aspirarea lichidului rezidual fie prin utilizarea conurilor de hârtie. Se va începe întotdeauna de la conul cu calibrul cel mai mare, ce va fi introdus şi menţinut câteva
secunde pentru producerea efectului de capilaritate şi se va merge din aproape în aproape spre conuri de diametre cât mai mici ce vor trebui să iasă complet uscate din canal.
 Condensarea verticala la cald
 Lipsa de omogenitate a gutapercii condensate lateral a fost ameliorata de
condensarea verticala care consta incompactarea in sens axial, vertical, a
gutapercii adusa in stare plastica prin incalzire.
 Se folosesc niste sonde speciale denumite plugger (un fuloar de ciment mai
lung de cca 30 mm, mai efilat, de diferite dimensiuni), care incalzite la rosu
plastifiaza gutaperca introdusa in canal, iar prin compactarea ei dinspre
portiunea coronara spre apex, tot cu ajutorul pluggerului, se asigura
omogenizarea si etanseitatea obturatiei de canal.
   Tehnica:
 -se alege si se adapteaza conul principal (master) la 1 mm de limita
prepararii
 canalului,
 -se aplica cimentul sigilator pe peretii canalului radicular, in strat pelicular,
 -conul master aplicat prin frictiune in zona apicala se plastifieaza cu
ajutorul sondelor
 speciale incalzite
 Ipoteza de lucru și obiectivele
 Scopul lucrării a constat în evaluarea comparativă a
caracteristicilor fizico-chimice, prin diverse metode,
a două materiale de obturație radiculară pe bază de
bioceramică, unul consacrat Total Fill BC (FKG
Dentaire Switzerland) și unul experimental, original,
elaborat de departamentul ”Compozite Polimerice” al
Institutului de Cercetări în Chimie ”Raluca Ripan” din
Cluj-Napoca.
 Cercetarea doctorală cuprinde studiul eficienței

laserterapiei de putere redusă asupra adeziunii

materialelor de sigilare endodontică cu ajutorul
spectrofotometriei în infraroșu.
 Metodologie generală

 Au fost incluși în studiu 40 de dinți monoradiculari extrași din motive parodontale cu cel mult 4 săptămâni înainte de începerea
studiului.
 Criteriile de includere au fost: absența cariei dentare, prezența rădăcinii rectilinii și a unui apex matur, fără alte modificări

patologice.
 Pentru uniformizarea lotului, au fost realizate radiografii digitale sub două incidențe, fiind eliminați din studiu dinții care au

prezentat rezorbții radiculare interne, calcifieri sau fracturi.

 Dinții au fost decontaminați și sterilizați în autoclav 30 min la 121ºC şi 1 atm, apoi au fost secționați la nivel coronar, utilizând

un disc diamantat. Lungimea de lucru a fost aceeași în tot eșantionul studiat, fiind stabilită la 16 mm. Dinții secționați au fost
prezervați în soluție de ser fiziologic înainte de prepararea mecanică și antiseptic.
 Lungimea de lucru (LL) a fost determinată vizual prin introducerea în canal a unui instrument K-file, MM® ISO de diametru

10/100 mm, până în momentul în care vârful a fost vizibil la nivel apical.
 Lungimea de lucru a fost stabilită prin retragerea instrumentului din canal cu 0,5 mm.

 Prepararea dinților

 a. Prepararea mecanico-antiseptică a canalelor radiculare.

 Prepararea mecanică a dinților a fost realizată utilizând sistemul rotativ ProTaper® (Dentsply Maillefer) până la instrumentul F2,

conform indicațiilor producătorului.

 Secvența instrumentală S1 - F2 a fost utilizată cu micromotorul X-SmartTM Endodontic Motor® (Dentsply, UK), la o viteză de

250 rpm (rotații pe minut), ținând cont de instrucțiunile fabricantului.

 Cateterismul a fost efectuat manual cu ajutorul unui instrument K-file de 10/100 mm realizând mișcări de “dute-vino”.

Permeabilitatea apicală a fost menținută pe toată durata preparației canalare prin utilizarea unui ac Kerr de tip pilă cu diametrul
de 10/100 mm.
 Verificarea diametrului apical în etapa finală a fost realizată cu ajutorul unui ac Kerr de tip pilă cu diametrul de 25/100 mm.

Pentru 20 de dinți tratamentul mecanico-antiseptic a presupus folosirea unui gel chelator MM EDTA® (Micromega, France) (lotul
E) aplicat pe fiecare dintre instrumentele de preparare canalară și irigarea continuă cu hipoclorit de sodiu de concentrație 2% (5
ml pentru fiecare eșantion). Irigarea endodontică a fost realizată cu o seringă prevăzută cu ac cu deschidere laterală.
 La finalul preparației, canalul a fost irigat cu 1 ml EDTA de concentrație 17%, menținut timp de 3 minute, cu scopul de a elimina

smear layer-ul. Canalele au fost uscate cu conuri de hârtie, fiind astfel pregătite pentru efectuarea obturației endodontice.
 Material şi metodă

 Au fost incluși în studiu 40 dinți monoradiculari preparați, antiseptizați și

obturați conform metodologiei generale. După priza completă a materialului de
obturație dinții au fost uscați și incluși în blocuri de rășină.
 Dinții incluși în blocurile de rășină au fost secționați cu ajutorul microtomului
(Microtom Buehler-IsoMet 1000) în felii de 1 mm, începând dinspre apical spre
coronar.
 Au fost selectate feliile de dinţi din treimea apicală care nu au prezentat defecte
în urma secţionării (desprinderea unuia dintre materiale, gapuri etc). Feliile de
dinţi astfel obţinute, vor fi pregătite pentru examinare Fourier Transform
Infrared Spectroscopy cu ajutorul spectrofotometrului FT-IR Spectrum BX și a
unui dispozitiv cu reflexie atenuată (ATR).
 În acest scop a fost înregistrat spectrul fondului (background) după care a fost
înregistrat spectrul probelor care se plasează pe fereastra de diamant şi s-a
presat cu şurubul prevăzut cu un mecanism de limitare a forţei de apăsare.
 Pentru fiecare probă s-au repetat măsurătorile pe mai multe porţiuni şi s-au
păstrat spectrele care au intensitatea cea mai mare şi zgomotul cel mai mic.
Spectrelor obţinute nu li s-au aplicat corecţii ale liniilor de bază sau pentru
netezire.
 Rezultate
 Cercetări privind adeziunea unor materiale de obturație radiculară pe bază de
bioceramică 51 Din figura 5 se observă că poziţia maximelor de absorbţie sunt
aceleaşi la cele patru probe analizate în cazul obturațiilor efectuate cu sealerul
Total Fill, ceea ce sugerează că nu au loc procese diferite în cazul celor două
medii (sânge sau salivă), se modifică însă raportul dintre maximele de absorbţie.
 Astfel, în cazul probelor păstrate în sânge are loc o scădere a maximului de
absorbţie de la 1008 cm-1 (corespunzător grupării carbonil C=O) în comparaţie
cu probele imersate în salivă, ceea ce sugerează că interacţiunile dintre sânge şi
Total Fill au avut loc prin intermediul grupărilor carbonil.
 Considerându-se legătura dublă conjugată din nucleele aromatice ca standard
intern, deoarece nu participă la reacţii, se pot estima modificările cantitative care
apar în spectre pe baza raportului dintre înălţimea maximelor de absorbţie pentru
gruparea luată în studiu şi înălţimea maximului corespunzător legăturilor din
nucleele aromatice.
 Astfel, făcându-se raportul dintre intensitatea maximului C=O situat în jurul
valorii de 1008 cm-1 şi valoarea determinată pentru legătura C=C (aromatic) din
jurul valorii de 1242 cm-1 în cazul probelor păstrate în sânge s-a obţinut valoare
mai mică, comparativ cu probele păstrate în salivă.
 Rezultate
 Astfel se poate concluziona că interacţiunea materialului endodontic Total Fill cu saliva a fost mai
slabă conducând la modificarea unui număr mai mic de legături în materialul endodontic.
 Rezultatele obţinute în cazul cimentului de sigilare endodontic experimental (Cim ICCRR),
determinarea spectrelor de absorbţie în infraroşu sunt prezentate în figura 3.4.
 În cazul acestor probe diferenţa dintre spectre este nesemnificativă, intensităţile relative ale
maximelor de absorbţie sunt apropiate în cazul probelor păstrate în salivă şi respectiv în sânge. În
acest caz se observă o diferenţă mică între comportamentul probelor în ceea ce priveşte
intensitatea maximelor de absorbţie.
 Făcându-se raportul dintre intensitatea maximului C=O şi valoarea determinată pentru legătura
C=C (aromatic) în cazul probelor păstrate în sânge s-a obţinut valoarea de 4,22, în timp ce în cazul
probei păstrate în salivă valoarea a fost mai mică.
 Astfel se poate concluziona că sealerul bioceramic experimental are un comportament similar în
cele două medii de păstrare, totuși interacţiunea cu saliva a fost mai puternică decât interacţiunea
cu sângele în cazul sealerului experimental, rezultatele nefiind însă semnificative.
 Pe de altă parte, are loc o deplasare a maximelor de absorbţie în spre numere de undă mai mari în
cazul probelor păstrate în salivă.
 Spectrele de absorbţie în infraroşu prezintă aceleaşi maxime de absorbţie datorate vibraţiilor
caracteristice. Spectrele corespunzătoare interfeţei intertubularematerial endodontic infiltrat în
dentina peretelui radicular evidenţiază alături de benzile caracteristice apatitei ~ 870 cm-1 şi a
colagenului dentinar 1653 cm-1 (C-C), 1417 cm-1 (CH2 def), benzi specifice amestecului de
monomeri la 1722 cm-1 (specifice carbonilului uretanic), 1185 cm-1 (dimetilul din structura
izoforonului); 2870-2965 cm1 (CH2 din structura monomerului uretanic).
 Rezultate
 Banda de la 1242cm-1(banda amida IV) este caracteristică uretanilor și anume este rezultată în
urma cuplării vibrațiilor de alungire ale legăturii C-N și C-O.
 Benzile de la 1455, 1510 cm-1, sunt vibrații ale inelului aromatic (γC=C), iar benzile de la 800-
875 sunt benzi caracteristice substituției inelului benzenic, benzi datorate vibrațiilor în afara
planului a legaturilor C-H din nucleul benzenic.
 Intensitatea benzilor asociate monomerului uretanic indică o bună difuzie a sealerului
endodontic la probele tratate cu laser, comparativ cu cele irigate cu EDTA în vederea îndepărtării
smear layer-ului la interfața cu dentina radiculară și formarea stratului hibrid. Aceasta
reprezintă un indiciu al afinităţii la structura dentară în aceste condiții, fapt ce îndreptăţeşte
considerarea laserterapiei de putere redusă ca potenţial favorizantă a adeziunii materialului de
obturație endodontică la pereții canalului radicular.
 Unul dintre dezideratele majore ale materialelor de obturație endodontică este asigurarea unei
sigilări apicale optime. TotalFill® BC SealerTM datorită formulei sale Cercetări privind adeziunea
unor materiale de obturație radiculară pe bază de bioceramică 53 hidrofilice/ de sinteză a
hidroxiapatitei, dar și a fluidității excelente permite o adeziune crescută la nivelul dentinei.
 Un studiu recent a arătat că TotalFill BC sealer are o capacitate de sigilare superioară comparativ
cu alte materiale de obturație endodontică disponibile. Au fost testate proprietațile adezive ale
sigilanților endodontici în diferite condiții de umiditate.
 Total Fill BC a prezentat o adeziune superioară celorlalte materiale de obturație endodontică
indiferent de condițiile de umiditate. Sigilarea apicală după obturația endodontică poate fi
compromisă de mediul de contact al acesteia la nivel radicular.
 Concluzii
 Rezultatele unui studiu efectuat de Hasheminia et al. privitor la adeziunea
materialelor de sigilare în condiții ideale, comparativ cu mediul de sânge și cel de
salivă, au arătat că cimentul de sigilare îmbogățit cu calciu s-a comportat mai bine în
mediu de salivă comparativ cu un sealer bioceramic (MTA).
 În cadrul studiului nostru materialul bioceramic experimental a prezentat o adeziune
satisfăcătoare, similară în cele două medii de stocare, în timp ce sealerul bioceramic
consacrat a prezentat o adeziune superioară în mediu cu salivă. Instrumentarea
canalului radicular produce smear layer (un strat de material organic si anorganic cu
grosime de 1-5 micrometri compus din detritusuri dentinare, resturi necrotice
pulpare și bacteriene).
 Îndepărtarea smear layer-ului înaintea realizării obturației radiculare rămâne un
subiect controversat. De asemenea acesta poate favoriza microinfiltrația bacteriană și
un substrat nutritiv pentru populațiile bacteriene remanente.
 Alte studii susțin că prezența smear layer poate bloca canaliculele dentinare,
determinând reducerea permeabilității și implicit limitarea penetrării bateriene.
Bacteriile remanente după instrumentarea și desinfecția canalului radicular pot fi
îngropate cu ajutorul smear layer-ului și a materialului de obturație la nivelul
canaliculelor dentinare. Adeziunea materialelor de obturație poate fi influențată de
prezența/absența smear layer.