Noţiuni de biomecanică ortodontică  Fortele naturale(functionale)-sint generate de contractiile musculaturii orofaciale ce

Eficienţa unui aparat ortodontic se apreciază după posibilităţile pe care le oferă pentru a ajunge la rezulta din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste.Intensitatea
rezultatul dorit într -un timp acestor forte este reglata reflex de proprioreceptorii parodontali,articulari,pericolul
minim de tratament, fără afectarea integrităţii biologice a substratului asupra căruia acţionează. supradozarii fortelor fiind redus.
Aceste lucruri obligă practicianul la ocunoaştere aprofundată a biomecanicii, pentru a stăpâni sistemele Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:
utilizate cu maxim deeficienţă şi minim de nocivitate  ritmul de aplicare
Centrul de rezistenţă  intensitatea forţei
 Poziţia centrului de rezistenţă depinde de  rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
 ţesutul de susţinere dento-alveolar, Din punct de vedere al ritmului de actiune:
 deci de morfologia rădăcinii, Este foarte important-cuplul,,durata de actiune-durata de repaus,,.Exista 3 tipuri de forte:
 de ligamentul parodontal,  Forte intermitente caracterizate de alternanta perioadelor de actiune si a celor de
 De calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) repaus fiind generate de aparate mobile,activatoare,dispozitive extraorale,aparatul
 şi în nici un caz nu depinde de tipul şi mărimeaforţelor aplicate pe dinte. actionind doar o parte din zi.
Centrul de rotaţie  Forte discontinue caracterizate de alternanta perioadelor de actiune cu perioadele de
 Dacă se aplică o forţă nu în centrul de rezistenţa ci undeva la nivel coronar, aceasta rapaus ce permit organizarea tesuturilor.
 va determina o înclinare a dintelui compusă de fapt dintr –o mişcare de translaţie şi una de  Forte continue cu intensitate aproximativ constanta pe tot parcursul deplasarii
rotaţie. dintelui,nu solicita reactivari frecvente.Sint foarte lejere ce nu provoaca compresia
Forţa ortodontică exagerata a ligamentului parodontal si hialinizarea tisulara.Ele permit cea mai
Este definită în fizică drept acţiunea unui corp asupra altui corp. Este o mărime vectorială, având direcţie favorabila deplasare ortodontica.
de acţiun punct de aplicare sens si intensitate Dupa intensitatea fortei:
Momentul forţei
 Dacă forţa nu acţionează în centrul de rezistenţă  Forte mici lejere ce nu depasesc 30-40g/dinte monoradicular.Ligamentul parodontal
 al dintelui, ea nu va produce o translaţie pură, ci o rotaţie a dintelui datorită momentului forţei ce este presat,nu strivit,iar vasele sanguine sint inca vizibile.In aproximativ 24-48 ore dea
apare prin aplicarea forţei la distanţă de centrul derezistenţă. lungul suprafetei de os alveolar supusa presiunii,apar mieloplaxe si incepe resorbtia
Raportul moment –forţă directa de os alveolar,iar in spatiile radiculare are loc depunerea de osteoid.
Raportul între forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decât cu aparate fixe şi de el depinde tipul de  Forte mari sub actiunea carora ligamentul parodontal este strivit intre dinte si peretele
deplasare a dintelui. alveolar:vasele sanguine sint comprimate,iar ligamentul parodontal devine acelular si
Un raport M/F mare produce o deplasare radiculară mai amplă decât deplasarea coronară. hialin in aparenta.
Un raport M/F mai mic determină o înclinare a dintelui prin deplasare coronară, dar mai mică decât în Tractiunile extraorale pot dezvolta forte:
situaţiile în care nu se aplică o contra forţă.  Postero-anterioarte
 Antero-posterioare
Deplasarea ortodontică- reprezintă mişcarea lentă a dinţilor în poziţia dorită (conform indicaţiilor
funcţionale şi estetice) sub influenţa forţelor mici (până la câteva grame). Tratamentul orthodontic depinde de:
Deplasarea dinţilor se datorează resorbţiei ţesutului osos pe de o parte şi pe de altă parte-a formării  rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare
ţesutului osos pentru a umple spaţiul rămas.  gradul de mineralizare şi maturizare a osului
În ortodonţie se identifică mai multe tipuri de bază a mişcării dinţilor:  rezistenţa mecanică a ţesuturilor.
 Rotaţia - rotaţia dintelui în jurul uni punct anumit, care este numit centrul de stabilitate.
 Mişcarea - mişcarea carcasei dentare. Deplasările ortodontice sunt
 Intruziunea - "imersiunea" dintelui în os, în gingii.  bascularea,
 Extrudarea - "elongarea" dintelui din os.  translaţia,
 Înclinaţia - mutarea dintelui, în care se combină mişcarea de rotaţia şi mişcarea carcasei dentare.  intruzia,
 extruzia,
Clasificarea fortelor ortodontice  derotarea
Dupa natura lor:  mişcarea de torque.
 Forte artificiale(mecanice)-produse de proprietatile materialelor din care sint realizate
aparatele ortodontice,(ex.oteluri inoxidabile) intensitatea actiunii fortelor este reglata Forta ortodontica
periodic de catre medic prin activarea arcurilor sau de catre pacient prin derotarea Este definită în fizică drept o mărime vectorială, având direcţie de acţiune,punct de aplicare,sens si
suruburilor. intensitate
Intensitatea forţei este apreciată după efectul biologic asupra ţesuturilor dento-parodontale şi mai ales  bimaxilare
asupra presiunii sanguine capilare. cu acţiune reciproca când zona de sprijin şi de acţiune au aceeaşi valoare de rezistenţă.
În ortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentru deplasarea dinţilor, adică forţele ce nu produc zone Aparate extraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc în afara cavităţii bucale
de hialinizare în ligamentul parodontal. Aparate intra-extraorale ce au zona de acţiune în interiorul cavităţii bucale şi zona desprijin în
O forţă de intensitate mare nu ar produce o deplasare mai rapidă, deoarece apar zone de hialinizare ce afara ei (calota craniană, regiunea nucală)
blochează deplasarea şi în plus pot să apară efecte nedorite.
Forta ortodontica poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi, grupe dentare, arcade,articulaţia temporo-
mandibulară. Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală, artificială), pentru a obţine un efect
terapeutic este necesară o zonă de aplicare a forţei(dinţii, arcada,maxilarul) şi o zonă de sprijin denumită
ancoraj(Cocârlă)

Deplasarile dentare produse de fortele ortodontice sunt diferite de cele observate în cursul migrărilor
dentare fiziologice.
Alegerea -tipului şi intensităţii forţei,
-vitezei de deplasare dentară,
-mărimea deplasării dentare,
sunt factori importanţi ce condiţioneaza succesul unei terapii ortodontice.Depăşirea anumitor limite poate
determina leziuni ireversibile la nivelul constituenţilor dento-parodontali.
Forte ortodontice
Direcţia şi sensul de acţiune al forţei ortodontice este esenţial. Forţele principale declanşate de aparatul
ortodontic se aplică perpendicular pe o suprafaţă plană şi se epuizează lucrind in sensul actiunii sale.In
esenta vor exista:
Forţe de:
- Vestibularizare
- Palatinizare
- Lingualizare
- Forte de:
- Mezializare
- Distalizare
- De intrudare
- De extrudare

După modul de acţiune

Aparatele ortodontice pasive
au drept funcţie menţinerea poziţiei dinţilor şi a relaţiilor deocluzie, fiind reprezentate de
menţinătoarele de spaţiu sau aparatele de contenţie.
Aparatele active modifică poziţia dinţilor şi a relaţiilor ocluzale sub influenţa forţelor
ortodontice mecanice şi naturale.
După modul de agregare

Aparatele fixe se caracterizează prin cimentarea sau lipirea lor pe dinţi cu ajutorul unor
substanţe de colaj (compozite, glasionomeri) şi prin îndepărtarea lor la finalul tratamentului.
Aparatele mobile se pot îndepărta din cavitatea bucală şi pot fi la rândul lor de două
tipuri: aparate mobilizabile
aparate integral mobile
Aparatele mixte combină elementele componente ale celorlalte categorii
 După repartizarea zonelor de sprijin şi de acţiune
Aparate intraorale la care zona de sprijin şi de acţiune se găsesc în interiorul cavităţii bucale.
Ele pot fi la rândul lor
 Aparate monomaxilare