Inocluzia verticală.

Forma funcțională și anatomică.

Etiopatologie, manifestări
clinice, metode de diagnostic.
Tratamentul inocluziei verticale.
Inocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor
tulburări în plan vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre
cele două şiruri dentare antagoniste, conturate şi extinse
în mod variat. De cele mai multe ori anomalia se prezintă sub forma
unei entități de sine stătătoare dar cu etiologie şi evoluție foarte
variate şi ca atare beneficiază de posibilități de tratament extrem de
diversificate.

Dorobăț V., Stanciu D., Ortodonție și ortopedie dento-facială, Editura Medicală 2014, p. 418
Etiologia acestei afecțiuni include:
 Din studiile efectuate pe gemeni (Schwarz, Korkhaus,
Björk) reiese că transmiterea genetică poate interesa
mărimea maxilarului (infragnație), o anumită
disproporție între mărimea limbii și spațiul ei funcțional
(macroglosie) și existența unui anumit tip de rotație a
maxilarelor (rotație posterioară). Faptul este confirmat
de prezenta anomaliei la mai mulți membri și
descendenți ai familiei – ereditatea, precum și în unele
boli genetice (sindromul Down, unele craniodisostoze),
unde inocluzia verticală apare ca simptom asociat altor
tipuri de dizarmonii, consecință a deficitului de
dezvoltare a maxilarului (infra-micrognație maxilară), a
bazei craniului sau a ramului orizontal sau ascendent
ale mandibulei.
Cea mai frecventă cauză generală implicată în etiologia ocluziei deschise este
rahitismul. Din cauza calcificării defectuoase, în rahitism, oasele maxilare
rămân plastice și deformabile sub influența contracțiilor musculare antagoniste
(muşchii coborâtori și ridicători ai mandibulei) apărând deformări caracteristice ale
arcadelor maxilare și mandibulare, bolții palatine și mandibulei. Se produce o
deformare a unghiului ramului orizontal al mandibulei şi o deschidere mai mare a
unghiului format de marginea posterioară și marginea inferioară a mandibulei (unghiul
Go > 120°). Apare o infraalveolo-denție frontală agravată de reducerea dimensiunilor
dinților prin prezența hipoplaziilor și hipocalcifierilor dentare.

Vegetațiile adenoide și hipertrofia amigdaliană asociate cu deficit de

respirație toracică de cauza rahitică agravează inocluzia verticală care, la rândul ei,
favorizează intreținerea și stabilizarea respirației orale. Formațiunile oro-faringiene
care obligă copilul să stea cu gura deschisă (respirația orală) favorizează coborârea și
situarea anterioară a limbii (interpoziție linguală între arcade). Deglutiția cu interpoziția
limbii poate fi interpretată în acest caz ca factor etiologic secundar și de adaptare
funcțională la modificările morfologice.
Obiceiurile comportamentale:
Interpoziția limbii, a buzei inferioare, a obrajilor, a degetelor sau a unor
obiecte între arcadele dentare, asociate sau nu cu sugerea sau muşcarea,
inhibă dezvoltarea arcadelor.

Datorită obstrucției căilor aeriene superioare, tulburările ventilatorii nazale

conduc la caborârea și situarea în protruzie și interpoziția limbii între arcadele
dentare pentru a favoriza respirația pe cale orală. Ca o consecință a interpoziției în
zona frontală ca și a poziției de postură a mandibulei în respirația orală se produce
dezarticularea ocluziei dinților laterali. Astfel se facilitează egresiunea dinților laterali,
determinând creșterea înălțimii faciale anterioare inferioare a feței.

Forma şi funcția linguală atipică, poziția protruzivă anterioară, volumul

important al limbii (ereditar sau endocrin), deglutiția primară cu interpoziția linguală
legată de o tonicitate labială scăzută dețin prioritatea în etiopatogenia ocluziei deschise
funcționale.
Eugenia Cura: Ortodonție," Editura Terra Nostra„ Iași 2008, p. 238-246
După severitatea modificărilor și după factorii cauzali predispozanți ce au generat
anomalia, se disting următoarele forme clinice:
 În ocluzia deschisă scheletală pacientul
are o față înaltă (hiperleptoprosopie)
datorită creșterii în exces a etajului
inferior al feței. Fanta labială în inocluzie
habituală pronunțată, incisivii invizibili în
poziția de postură sau surâs gingival,
lăsând să se vadă dinți modificați de
formă, culoare, aspect și o mucoasă
gingivală uscată, hipertrofiată, de
cele mai multe ori când buza superioară
este scurtată (hipotonă), sunt semne
care atrag atenția.
-Şanțul labio-mentonier este şters, la unii pacienți remarcându-se
uneori o activitate crescută a musculaturii regiunii mentoniere și
labiale inferioare în încercarea de compensare a inocluziei
labiale.

-Profilul facial este drept (menton proeminent şi

şters) sau convex datorită
procheiliei superioare și retrognației funcționale
mandibulare atunci când ocluzia deschisă
este asociată cu o malocluzie clasa II-1 Angle sau
profil concav, când ocluzia deschisă se
asociază cu o malocluzie de clasa III-1, III-2.

-Ramul orizontal al mandibulei prezintă o oblicitate

crescută (în jos și înainte) și o
deformare sub acțiunea grupelor musculare
antagoniste (în ocluzie deschisă de cauză rahitică).
În ocluzia deschisă funcțională produsă prin interpoziție semnele
faciale sunt mult mai discrete. Constant se întâlnește fanta labială
întredeschisă, vizibilitatea parțială a dinților frontali opriți în
erupție. Poate fi asociată cu o procheilie și un profil uşor convex,

Orientarea ramului orizontal al mandibulei și etajul inferior al

feței sunt în limite normale, iar fața are o înălțime medie
(mezoprosopie).
Ocluzia deschisă poate fi asociată oricărui tip de malocluzie cu
exceptia malocluziilor de clasa II-2, aspectul facial fiind modificat
în funcție de tipul de malocluzie primară (clasa II-1, III-1, III-2).

Eugenia Cura: Ortodonție," Editura Terra Nostra„ Iași 2008, p. 238-246

Se constată absenta contactelor ocluzale ale dinților in plan vertical. In formele uşoare,
inocluzia este localizată la nivelul zonei anterioare şi nu depăşeşte 6 mm. In formela
grave, contactele ocluzale se realizează numai la nivelul molarilor Modificarile dentare
sunt de structură (displazile de smalt), de volum (volum redus al coroanelor dentare) şi
de forma.
La nivelul arcadelor alveolare laterale se constată o dezvoltare exagerată a rebordului
alveolar, in inăițime şi grosime. Cu bureleuri osoase puternice, netede sau boselate.
Bolta palatină este adîncă. Dinții hipoplaziați par infundați intr-o mucoasă hipertrofică și
sangerîndă (Firu). Acestea sunt semnele supraalveoliei laterale.
Există denivelari ale planului de ocluzie. La arcada superioară se evidențiază infrapoziția
dinților şi inclinarea anterioară a osului alveolar.
Rebordul alveolar descrie o curba cu concavitatea către planul de ocluzie. La nivelul
arcadei inferioare incisivii sunt aşezați în line şi descriu o curba cu concavitatea orientetă
spre planul de ocluzie.
Pot fi si inocluzii sagitale datorate proalveolodentiilor superioare, retrodentilor
inferioare sau retrognaților mandibulare.
Forma de ocluzie deschisă cu față medie se caracterizează prin infraalveolie frontala,
arcadă alveolară scurtata și rotata în sus, dinti hipoplazici, mucoasa gingivala hipertrofica
şi sangerîndă.
Fratu A. V., Ortodonție. Diagnostic. Clinică. Tratament, Editura: Vasiliana '98, Iași 2002, pag.489
 Ocluzia deschisă funcțională
etiologie Interpunerea limbii, a buzei, a
degetului sau a unor obiecte
Examen exobucal Etaj inferior ușor mărit
Examen endobucal Modificarea curbei Spee la arcada
sup. sau inf. prin infrapoziția gr.
frontal
Examen funcțional Tulburări: fizionomice în surîs;
pronunția fonemelor; afectarea
actului inciziei; gingivite și carii;
respirația mixtă sau orală;
deglutiția atipică.
Ocluzia deschisă anatomică
Ereditatea; rahitismul; bride,
cicatrici; creșterea excesivă a
procesului alveolar în zona lat;
egresiuni sau extruzii ale d.
laterali:.
Facies alungit; etaj inferior mult
mărit; șanțuri faciale șterse; fanta
labială întredeschisă; profil drept.
Arcada sup. denivelată prin
infrapoziția gr. frontal;
Arcada inf. Poate fi turtit(senul
Gusenbauer, caracteristic în
rahitism); inocluzie verticală
simetrica sau asimetrică, peste 5-
6mm, posibile contacte doar la
nivelul ultimilor molari
Tulburări: fizionomice; incizia
alimentelor; de autoîntreținere;
deglutiție atipică; respirație orală.
 Ocluzia deschisă funcțională Ocluzia deschisă anatomică

Examenul Studiu de Precizează întinderea Modificări verticale

complementar model anomaliei, modificarea
planului ocluzal si prezența
unor anomalii asociate.
Examen Etaje faciale egale sau cel Dimensiunea mărită a etajului
fotostatic inferior ușor mărit; profil drept inferior
TRG Normo- sau open bite cu Open bite cu valori mari;
valori mici. rotația posterioară a
mandibulei
Diagnosticul Morfologic Lipsa contactului în sens Etaj inferior mărit; inocluzie
vertical verticală; open bite scheletic
Funcțional Tulburări fizionomice, Tulburări fizionomice,
fonetice, masticatorii si de fonetice, masticatorii si de
autoîntreținere autoîntreținere
Etiologic Factorii determinanți Natura nomaliei, factori
disfuncționali asociați
Diferențial Forma anatomică Forma funcțională
Viorica Țarmure, Alin Șerbănescu, Elemente de diagnostic și tratament în ortodonție, Editura: Iuliu Hațieganu, Cluj-
Napoca, 2017, pag 142-148
 Ocluzia deschisă funcțională
Tratament Obiective terapeutice • Îndepărtarea factorilor cauzali:
convingere, constrîngere;
• Favorizarea erupției dentare
Mijloace ortodontice • Miogimnastica pentru limbă și
buze;
• Exerciții logopedice;
• Plăcuță palatinală cu scut
lingual;
• Plăcuță vestibulară totală cu
scut lingual;
• Aparate funcționale:
monobloc, Balters tip II;
• Aparat fix.
Ocluzia deschisă anatomică
• Inhibarea creșterii verticale;
• Stimularea erupției dentare în
zona fronală;
• Rapoarte de acoperire la
incisivi de 1/3;
• Rapoarte stabile lateral.
• Combatera obiceiurilor
vicioase;
• Inhibarea creșterii verticale:
tracțiuni vertex-menton;
• Plăcuță palatinală cu scut
lingual;
• Aparate funcționale: monobloc
-extinderea masei acrilice
interocluzal lateral
-eliberarea zonelor orale ale
incisivilor;
• Aparat fix cu tracțiuni
intermaxilare
• Tratament ortdontic-
chirurgical.
 • Mai rară
• Inocluzie verticală la nivelul premolarilor și molarilor
• Uni sau bilaterală
• Localizată sau extinsă
• Tranzitorie în perioada de erupție

Etiologie
• Tulburări de creștere localizate
• Interpoziția de părți moi (limbă, buze)
• Interpoziția de obiecte (creion)
• Aplazii sau incluzii dentare

Tratament
• Eliminarea factorilor cauzali
• Facilitatea procesului de erupere poate duce la rezolvarea
problemei
Viorica Țarmure, Alin Șerbănescu, Elemente de diagnostic și tratament în ortodonție, Editura: Iuliu Hațieganu, Cluj-
Napoca, 2017, pag 142-148
Fratu A. V., Ortodonție. Diagnostic. Clinică. Tratament, Editura: Vasiliana '98, Iași 2002, pag.489