Modificarile cele mai evidente sunt in plan transversal.

Clasificare: Dupa scoala franceza, deosebim: endognaie, endoalveolie, endodenie (Chateau deosebeste *a+ endalveolia superioara dezvoltata cand anomalia este situata la maxilarul superior; *b+ endognaia bimaxilara paralela cand anomalia este la ambele maxilare, *c+ endognaia n diedru cand anomalia este predominent la nivelul premolarilor si [d] endalveolie cu predominenta anterioara sau oblica). Latero-devierile care apartin devierilor in plan transversal sunt: latero-devieri bimaxilare, laterodevierea maxilarului superior, laterdevierea mandibulei. Scoala germana (Reichenbach si Brukl): deosebeste maxilarul ingust si ocluzia incrucisata.

Endognaia (sau maxilarul ingust).

Etiopatogenia. Cauzele sunt factori specifica ca: ereditatea si constitutia; factori generali: rahitismul; factori locali: functiile perturbate, obiceiurile bucale si pierderea precoce a dintilor din zona de sprijin. Endalveolia superioara izolata: cauza ei este deglutitia infantila. Endognatia bimaxilara paralalela: cauza este macrodentia predominant-incisiva. Endognatia in diedru: corespunde unui tip facial ereditar patologic. Endalveolia predominant anteriora: cauzele sunt adaptarea arcadei superioare la un retro-gnatism mandibular; meziopozitiile superioare si componentul lingual in repaus si in deglutie la sugatorii de deget. La aceasta se mai adauga respiratia bucala. Clinica. Examen facial. La copilul mic nu apare nici o modifcare decat in cazul respiratorilor bucali. La copilul mai mare fata este logitudinala (fata lunga=leptoprosop). La cei care prezinta protruzie frontala superioara si ocluzie distalizata profilul este convex. In formele asimetrice se remarca asimetria. Examenul endobucal. La dentita temporara lipsesc dastema si tremele; forma arcadei alveolodentare este in V sau in omega; la dentitia mixta si permanenta dintii frontali pot fi inghesuiti sau in protruzie cu sau fara treme. In cazul protruziei superioare incisii inferiori pierd contactul cu antagonistii si egreseaza atingand uneori palatul. Inocluzia sagitala frontala care apare este mai accentuata in cazul oncluziei distalizate. In toate cazurile bolta este adanca; forma ei este ~ogivala.

Latero-devierile.
Etiopatogenie. In latero-devierile dentare modificarile sunt produse prin existenta unui dinte supranumeral sau lipsa unui dinte dintr-o parte a arcadei.

O alta cauza poate sa fie macrodontia (un canin care erupe, neavand suficient spatiu, impinge incisivii in partea opusa). In latero-devierile bimaxilare bazale (baza de craniu) este vb-a de hipermetrofia sau semi-atrofia faciala in geneza caruia intervine sistemul nervos (1/2 e mai dezvoltata decat in mod normal). In latero-devierile maxilarului superior exista modificari numai in cazul despicaturilor palatine. Latero-devierile mandibulare pot fi functionale (acestea au drept cauza discordanta intre largimea celor doua arcade, unde pacientul pentru a realiza contacte masticatorii macar la nivelul unei hemiarcade isi deplaseaza mandibula intr-o parte) o alta cauza sunt meziopozitiile asimetrice superioare sau inferioare cu mentinerea articularii molare; alta cauza: malpozitia dentara inzolata in care laterodevierea se produce fff usor) sau anatomice (latero-gnatii; cauze: asimetria congenitala a tonusului si functiei muschilor propuslori ai mandibulei; aceasta asimetrie care este diagnosticata prin electro-cardiograma este urmata de o asimetrie osoasa realizand sindromul lui ESCHLER; o alta cauza este hipertrofia monoepifizara, adica epifizita lui Cernea in care se realizeaza o laterognatie de tipul hemiprognatismului mandibular). Afectiunea atinge adolescentii, adultii tineri si cel mai adesea femeile). O alta cauza sunt pierderile de substanta mandibulara in urma traumatismelor, infectiilor si a tumorilor. O alta cauza: osteita mandibulara unilaterala. Alta: anchiloza temoporomandibulara unilaterala. Alta: absenta congenitala a condilului mandibular prin oprirea dezvoltarii arcului 2 brahial ce survine in cadrul sindromului FRACESCHETTI. Se manifesta prin hipoplazia sau aplazia urechii externe a osului malar si fistule brahiale. Autorii germani nu fac doferentiere intre laterodevieri functionale si latero-gnatii; folosesc termenul de ocluzie incrucisata. Clinica. In laterodevieri poate fi deviat punctul de contact interincisiv, frenurile labiale superior si inferior intre piele, fata de planul mezio-sagital al fetei. Pentru a stabilii daca devierea este la arcada superioara sau la cea inferioara folosim sinetroscopul repernd conductul auditiv extern, punctul nazion (unde se plaseaza indicatorul). Dupa fixarea cursorului indicatorul se coboara la nivelul frenurilor aproi punctul interincisiv superior si inferior dupa care controlam daca nu cumva mentonul este deviat odata cu arcada alveolara. Daca devierea este dentara, punctul interincisiv si insertia frenului labial sunt deviate (insertia frenului fiind oblica); Daca devierea este maxilara, punctul interincisiv si frenul sunt pe aceeasi verticala. Mai trebuie sa precizam daca este vb-a despre o laterodeviatie functionala cu o arcada normala pivotata in jurul unui condil sau o laterognatie. Pentru a determina aceasta sunt 3 metode: [1] analiza pozitiei de repaus; devierea inceteaza in laterodevierile functionale si persista in laterognatie; [2] urmarind drumul de inchidere al gurii care se modifica in laterognatii iar in cele functionale apare devierea numai in momentul inchiderii in ocluzie; [3] atunci cand facem sa corespunda frenurile labiale pe aceeasi verticala tragand spre anterior buzele; in cazul devierii functionale condilul propulsat se va

deplasa posterior si incisivii inferiori se vor distaliza fata de cei superiori. In leterognatii condilul din partea mai scurta se va deplasa spre anterior iar incisivii inferiori se vor mezilaiza fata de cei superiori. In cazul unor laterognatii trebuie specificat obligatoriu care parte este afectata: dreapta sau stanga.