Curs

CMF
1Malformatiile congenital in sfera CMF
2Traumatismele CMF
3Algiile cranio-faciale
1. MALFORMATIILE CONGENITALE
ALE FETEI SI MAXILARELOR
Malformatiile congenitale ale fetei si maxilarelor sunt anomalii care se
produc in timpul perioadei de dezvoltare embrionara, cand se petrece o
perturbare mai mult sau mai putin profunda a structurilor maxilo-faciale.
Pot fi limitate la partile moi, extinse la craniul visceral sau neural si se
pot asocia cu alte malformatii ale oaselor sau organelor interne.
Majoritatea sunt prezente la nastere in forma lor definitiva, altele se
dezvolta in perioada copilariei.
Malformatiile fetei se pot imparti in:
- malformatii congenitale complexe, care intereseaza atat structurile
faciale, cat si alte teritorii ale corpului;
- despicaturile congenitale, care se prezinta sub forma unor fante ce
despart anormal strcturile fetei;

MALFORMATIILE CONGENITALE COMPLEXE

CRANIOSTENOZELE

Aceste afectiuni sunt caracterizate prin semne comune bolii:

- dismorfie cranio-faciala,
 - semne oftalmologice
- semne neuropsihice.

BOALA CROUZON Este o malformatie congenitala complexa,

caracterizata prin semne cranio-faciale, oculare si neurologice.
Boala are un caracter eredofamilial, gasindu-se in aceeasi familie mai
multi descendenti malformati.

Craniul este turtit antero-posterior cu fruntea inalta, iar in mijlocul

regiunii parietale craniul se lungeste intr-o proeminenta rotunjita
(turicefalie).

Fata este caracterizata prin:

- retrudarea maxilarului superior

- proeminarea piramidei nazale "in cioc de papagal"

- fals prognatism mandibular,

- hipertelorism (marirea distantei dintre globii oculari)

- exoftalmie, strabism divergent si nistagmus,

- bolta ogivala, anomalii de pozitie ale dintilor.

- Se mai pot intalni malformatii vertebromedulare.

La aceste aspecte se adauga semne de :

- compresie cerebrala si hipertensiune intracraniana,

 - retardare intelectuala, cefalee, uneori epilepsie sau afectari ale unor
nervi cranieni.

SINDROMUL APERT (1906 Eugene Apert)

Acrocefalosindactilia
Malformatie care apare la nastere datorita unor mutatii genetice.

Aparitia sindromului este de 1/65.000 nasteri, populatia asiatica pare a fi mai mult
afectata.

Este o afectiune congenitala ce apartine craniostenozelor dar se

incadreaza si in patologia sindroamelor de arc branhial, afectand primul
arc ( arc faringian) precursorul maxilarului si mandibulei si se
caracterizeaza prin:

- anomalii craniofaciale asociate cu anomalii ale degetelor.

- malformatiile craniocerebrale si vertebromedulare pot fi multiple
(agenezia de corp calos, encefalocel, spina bifida, cifoscolioza si
malformatii viscerale diverse).
- Anomaliile degetelor se intalnesc atat la membrele superioare, cat
si la cele inferioare si sunt caracterizate prin sindactilii (degete
unite), adactilii sau polidactilii.
 - Pierderea auzului, infectii cronice auriculare.
- Palatal dur ingust si dintii inghesuiti, rau implantati.

Tratament

Include echipe specializate de orl/chirurgie

generala/neurochirurgie/ortopedie, etc.
Consultul genetic este obligator pentru acesti indivizi si familiile lor si poate
explica aparitia sindromului.

SINDROMUL PIERRE-ROBIN

Cauzele sunt necunoscute, mutatiile genetice ar explica aparitia

sindromului.
Este o afectiune familiala caracterizata prin

- lipsa dezvoltarii mandibulei: micrognatie si retrognatie

mandibulara,
- despicatura velopalatina, glosoptoza-limba fiind trasa si impinsa
inapoi si putand sa astupe caile respiratorii superioare, cand da
fenomene asfixice acute.
 Afectiuni otice cea mai frecventa fiind otita medie 80%, urmata de anomalii
otice ale urechii externe (atrezia de conduct auditiv extern)si interne
(pierderea auzului datorita unor malformati ale osicioarelor incluzand
fixarea anormala a talpii scaritei).

Deformari nazale , insuficiente velopalatine (afectarea vorbirii, deglutitiei),

dentare, laringomalacie, reflux gastro-esofagian.

Afectari oculare – miopie, astigmatism, scleroza corneana, stenoze de canal

lacrimonazal.

Se mai adauga tulburari ale SNC (defecte de vorbire, hidrocefale, etc),

modificari musculo-scheletale (sindactilii, malformatii femurale, etc).

Tratament

- traheostoma, reductile mandibulare, timpanostomii, palato-plastii.

AGNATIA MANDIBULARA

Cand este

- totala, este incompatibila cu viata;

 - cea partiala se insoteste de alte anomalii partiale homolaterale;
despicaturi, agenezii auriculare si hipotrofii musculare.

DESPICATURII CONGENITALE ALE FETEI

Despicaturile congenitale ale fetei sunt malformatii caracterizate prin

intreruperea continuitatii faciale sub forma unor dehiscente ce despart
structuri faciale care in timpul dezvoltarii embrioanare au fost
independente.
Tulburarile de dezvoltare ale arcurilor branhiale I si II in timpul
primelor luni de sarcina, pot antrena despicaturi diverse si alte
malformatii ale extremitatii cefalice.

Frecventa, Etiopatogenie.

Despicaturile labiomaxilopalatine sunt cele mai frecvente despicaturi

ale fetei.

Sexul masculin este mai afectat (60-80%), partea stanga a fetei este mai
frecvent interesata (60%).
Gemelaritatea se pare ca ar juca un rol important,. Se pare ca exista o
crestere a incidentei despicaturilor odata cu cresterea varstei tatalui.
Factorii ereditari sunt astazi unanim admisi in producerea
despicaturilor. Ei au fost studiati prin cercetarea familiilor unde s-au
gasit malformatii identice transmisibile la urmasi in diverse grade, de
obicei mai severe.
Perturbarile dezvoltarii embrionare in primele 2-3 luni de sarcina pot
antrena malformatii diverse. Astfel, factorii fizici ai dezvoltarii,
strangularile ombilicale, bridele amniotice, aderentele, sunt incriminati
in producerea malformatiilor: tulburarile nutritionale sau endocrine ale
mamei, precum si tulburarile psihice ale acestuia, ar creste incidenta
malformatiilor.
Factorii epigenetici indubitabili ce ar actiona asupra embrionului
producand malformatii, se situeaza noxe ce afecteaza embrionul in
primele luni de sarcina;
infectiile virale (rubeola, gripa, rujeola),
noxele chimice, reprezentate in special de diverse medicamente pe care
mama le foloseste in primele luni de sarcina cum ar fi tranchilizantele .
neurolepticele, antibioticele (tetraciclina) si sulfamidele, ar da sporadic
malformatii.
Hipo- si hipervitaminoza A ar duce de asemenea la malformatii.
Agentii fizici si, in special, iradierea, ar fi incriminati si ei in producerea
despicaturilor.

Patogenie.

Bolta se formeaza incepand cu a 6-a saptamana a vietii intrauterine, prin

unirea pe linia mediana a doua prelungiri ce pleaca din mugurii maxilari,
fuziune terminata in saptamana a 12-a. Pe linia de unire pot apare
despicaturile velopalatine.
Linia de coalescenta este pentru palatul primar, narina si buza superioara
in sens postero-anterior, in timp ce pentru lamele palatului secundar, in
sens antero-posterior, in perioade de timp bine determinate.
Actiunea limitata a unui agent teratogen intr-o anume etapa de
dezvoltare va duce la aparitia unor despicaturi anterioare sau posterioare
partiale din diverse grade. Actiunea prelungita sau deosebit de intensa a
unui agent teratogen ar fi capabila sa produca despicaturi totale,
influentand toata durata coalescentelor.
Sunt individualizate trei forme clinice principale:
- despicaturi partiale (anterioare sau posterioare),
- despicaturi totale
- despicaturi asociate.
1.
- Despicaturile partiale anterioare unilaterale (cheilognato-schisis)
pot fi simple schite (echivalente minore), incomplete cand
intereseaza partial buza (ancosa buzeI) sau buza si pragul narinar,
lasand indemna creasta alveolara. Narina de partea afectata este
etalata, orizontalizata, iar lobul nazal deviat spre partea sanatoasa..
Despicatura trece prin regiunea incisivului lateral, care este cel mai
adesea torsionat, dedublat sau hipoplazic. In despicatura completa,
copilul nu poate suge la san, intrucat nu poate executa contractia
orbicularului intrerupt la nivelul despicaturii.

2Despicaturile partiale anterioare bilaterale intereseaza bilateral buza,

pragul narinar si creasta alveolara.

3 Despicaturile partiale posterioare pot fi incomplete, cand intereseaza

partial pe linia mediana lueta, valul si eventual o mica parte din bolta
dura, sau pot fi complete, cand este interesata lueta, valul si bolta dura in
totalitate, pana la palatul primar.

Despicaturile totale intereseaza uni- sau bilateral toate structurile buzei,

alveolei si boltii palatine (cheilo-gnato-urano-stafiloschisis).
Despicaturile totale unilaterale (buza de iepure) a fecteaza lateral buza
superioara, pragul narinar, creasta alveolara si apoi bolta dura, valul si
lueta pe linia mediana. Vomerul atasat de partea neafectata da un grad de
asimetrie.
.
Despicaturile totale bilaterale (gura de lup)

sunt caracterizate prin despicaturi ce intereseaza in totalitate buza

superioara, podeaua foselor nazale, procesul alveolar bilateral, bolta
dura, valul si lueta pe linia mediana, vomerul fiind de regula situat pe
mijloc.. Aripile narinare sunt mult etalate, trase in afara, lasand sa se
vada comunicarile foselor nazale cu cavitatea bucala.
Pe langa tulburarile fizionomice pe care copilul le prezinta, exista o serie
intreaga de tulburari functionale
,. Dificultatea in hranirea acestor copii se datoreste lipsei continuitatii
buzei in despicaturile anterioare, ducand la incapacitatea copilului de a
suge la san, iar la cei cu despicaturi posterioare partiale sau totale,
alimentatia este si mai dificila, suptul imposibil cand se produce si
refluarea alimentelor pe nas.
Datorita comunicarilor largi buconazale se produce o accentuata
tulburare in vorbire. Limbajul este cel mai adesea neinteligibil, nazonat,
datorita deperditiei aeriene nazale, realizand ceea ce se cheama "rinolalia
aperta". Fonemele palatale, dentale, labiale, nu se pot emite corect. In
efortul de a pronunta anumite cuvinte si de a se face inteles, copilul face
grimase disgratioase, ceea ce mareste izolarea sa sociala.

In sfarsit, mai exista o serie intreaga de anomalii dentoalveolare,

reprezentate in principal de
- ingustarea arcadelor cu retrognatie superioara si malpozitii dentare
multiple, cu rotari in ax ale dintilor sau dedublarea incisivului
lateral din vecinatatea despicaturii.

. Despicatura oblica a fetei

Malformatie rara de obicei unilaterala, este reprezentata de o

despicatura ce porneste de la comisura bucala, traverseaza oblic obrazul
si se termina la nivelul unghiului intern al ochiului.
Despicatura poate fi o simpla schita sau poate cuprinde si scheletul. Se
insoteste de obicei de malformatii ale orbitei si alte malformatii, ale
limbii, ale boltii palatine etc. Afectiunea se intalneste la feti avortati,
dovedind o modificare profunda a dezvoltarii embrionare. In afectiunile
usoare, compatibile cu viata, se fac plastii de avivare si sutura.

Despicatura mediana a buzei superioare

este o afectiune congenitala rara care suscita interese prin problemele

etiopatogenice embrionare pe care le ridica. intereseaza buza superioara
pe linia mediana in diverse grade si se incadreaza in grupa mare de
anomalii mediane ale fetei (fruntea, nasul, pe care il dedubleaza sau il
despica, buza superioara, buza inferioara, limba, mandibular si uneori
partea anterioara a gatuluI). Despicatura simpla intereseaza buza
superioara pe linia mediana in diverse grade si necesita interventii
plastice de inchidere a bresei.

Sindroamele de arc branhial I si II

Formarea embriologica a mandibulei, a planseului bucal si a gatului,

apartine in intregime dezvoltarii arcurilor branhiale.
La embrionul de 10-12 mm, sub vezicula cerebrala, mezoblastul va da
nastere deasupra viitorului torace, arcurilor branhiale. De o parte si de
alta a cozii dorsale, in regiunea laterala, mezodermul dezvoltandu-se
ridica niste ingrosari separate de santuri. Aceste ingrosari mezodermice,
in numar de patru iau numele de arcuri branhiale.

Primul arc branhial

- arcul mandibular - formeaza partea inferioara a masivului facial. El va
da nastere la doi muguri maxilari si doi muguri mandibulari care cresc
spre linia mediana. Nervul trigemen apartine acestui arc.

Al doilea arc branhial,

arcul hioidian, mai scurt ca cel precedent, dar care se intinde progresiv
in jos, acopera celelalte doua arcuri branhiale (III si IV) care raman in
profunzime, dand nastere gatului si musculaturii mimicii. Nervul facial
apartine acestui arc. Vezicula auditiva din care se va forma urechea, se
gaseste situata in apropierea arcului hioidian.

Despicatura transversala a fetei (macrostomia)

Dehiscenta ce poate fi unilaterala sau bilaterala, pleaca de la comisura

bucala, traverseaza obrazul, oprindu-se fie inaintea muschiului maseter,
fie mergand pana la nivelul tragusului. Se poate insoti de malformatii ale
pavilionului urechii (microotie, condiloame).

Despicatura mediana a buzei inferioare

Este o malformatie extrem de rara, fiind limitata de obicei la partile moi
ale buzei, dar poate sa cuprinda si mandibula in totalitate, planseul si
limba.
Tot ca sindrom de arc branhial I si II putem intalni:

- limba bifida sau despicatura limbii pe linia mediana, macroglosie

si microglosie prin procese de hipertrofie musculara si ankiloglosia
reprezentata prin frenul scurt sau absenta frenului lingual.

TRAUMATISMELE REGIUNII ORO-MAXILO-FACIALE

Reprezintă peste 10% din totalul traumatismelor, ocupând primul

loc în patologia chirurgicală oro-maxilo-facială.
Etiologie :
Frecvenţa cea mai mare este la bărbaţii între 20-40 ani, cu
următoarele cauze: accidente de circulaţie, agresiuni, accidente de
muncă, accidente produse de animale, accidente sportive, căderi, etc.
Accidentele de circulaţie : domină majoritatea statisticilor, cu
tendinţă la creştere datorită înmulţirii autovehiculelor. Se caracterizează
prin gravitatea leziunilor, polifracturi ale masivului facial frecvent
asociate cu leziuni ale neurocraniului, zdrobiri osoase, traumatisme
dentare multiple.
 Agresiunile : reprezintă circa 3% din traumatismele B.M.F., în
majoritate la bărbaţi, cu leziuni ce interesează mandibula, osul malar şi
arcul zigomatic, creasta alveolară frontală a maxilarului.
Accidente de muncă : se caracterizează prin leziuni foarte variate,
de la simple fracturi de rebord alveolar până la distrucţii întinse şi
zdrobiri.
Accidente produse de animale : produse de loviri de copită de cal,
muşcături sau împunsături, cu precedent ridicat la copii, caracterizate
prin zdrobiri ale părţilor moi şi ale arcadelor alveolodentare, deseori
asociate cu leziuni ale neurocraniului.
Accidente de sport : în care întâlnim leziuni osoase interesând de
obicei regiunile proeminente ale feţei (menton, os malar şi arc
zigomatic, piramidă nazală, etc.).
Cauze predispozante :
- leziuni osoase, infecţii, tumori ce scad rezistenţa osului sau
tulburări generale, rahitism, osteoporoză, osteomalacie ce duc la
fragilizarea osului.
Clasificare :
- leziuni maxilo-faciale se pot încadra în trei categorii:
- leziuni ale părţilor moi;
- leziuni ale oaselor;
- leziuni asociate.
I. LEZIUNILE PĂRŢILOR MOI
Din punc de vedere anatomo-clinic descriem: escoriaţii
superficiale, plăgi în seton, tangenţiale la nivelul regiunii maseterine,
provocate de proiectil, prezentând un orificiu de intrare şi altul de
ieşire(în cazul retenţiei proiectilului găsim numai orificiul de intrare =
plagă oarbă).
Plăgi penetrante şi perforate care realizează o comunicare
cutaneomucoasă, deschizându-se în cavitatea bucală.
Plăgi zdrobite în care găsim striviri ale părţilor moi între agentul
traumatizat şi osul subiacent.
Plăgi sfâşiate produse prin smulgere, întâlnite în accidentele de
muncă, muşcături de animale, etc.
II. LEZIUNI ASOCIATE ALE PĂRŢILOR MOI ŞI ALE
OASELOR
Plăgile părţilor moi sunt însoţite de fracturi sau zdrobiri ale oaselor
maxilare, nazale, zigomatice. Pot fi întinse, cu leziuni osoase minime,
sau invers.
Gravitatea acestor plăgi se apreciază în funcţie de leziunile osoase,
deosebind astfel: plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi simple ale
maxilarelor, plăgi ale părţilor moi însoţite de fracturi cominutive, cu
zdrobiri întinse şi pierderi de substanţă osoasă, cu tulburări grave
funcţionale şi mutilări importante.
Leziunile osoase le-am sistematizat în:
- fracturi ale mandibulei;
- fracturi ale maxilarelor;
- fracturi ale arcadei temporo-zigomatice.
Fracturile mandibulei : forţa traumatică acţionează asupra
mandibulei prin două modalităţi: - flexiune - datorită formei recurbate în
arc a mandibulei, sub acţiunea agentului traumatic, aplicat de exemplu la
nivelul mentonului dinainte-înapoi, se produce o fractură prin
deschiderea unghiului simfizar, sau indirectă, la nivelul unghiului
mandibular, prin închiderea unghiului mandibular.
.
Deplasarea fragmentelor fracturate se poate face primar prin
acţiunea forţei traumatice, sau secundar prin acţiunea muşchilor ce au
inseraţii puternice pe osul mandibular (închizătorii sau levatorii
mandibulei, ce cuprin maseterul, pterigoidianul intern, temporalul şi
deschizătorii ce cuprin muşchii suprahioidieni- milohioidianul,
genioglosul, digastricul).
Prezenţa sau absenţa dinţilor joacă un rol foarte important în
direcţia şi amplitudinea dislocărilor şi în evoluţia procesului de
vindecare al fracturilor.
Fracturile mandibulei le împărţim în :
- fracturi parţiale ce interesează o porţiune limitată a osului
mandibular, cu următoarele forme clinice: fracturi ale crestei alveolare şi
fracturi ale marginii bazilare.
- fracturi totale împărţite după sediul liniei de fractură în
următoarele entităţi anatomo-clinice:
1. Fracturi ale regiunii simfizare regiune cuprinsă între cei doi
canini. Fracturile acestei regiuni se subîmpart în fracturi medio-simfizare
şi fracturi paramediene. Semne caracteristice:
- în fracturile mediosimfizare linia de fractură este situată între cei
doi incisivi centrali. Un semn caracteristic al acestei fracturi este
apropierea şi depărtarea fragmentelor la deschiderea gurii, aşa numita
"ocluzie în armonică".
- în fracturile paramediene linia de fractură este situată fie între
incisivul central şi lateral, fie între cel lateral şi canin. Indiferent însă de
localizarea fracturii, de obicei apar dislocări mari ale fragmentelor cu
importante tulburări de ocluzie.
2. Fracturile laterale ale ramului orizontal : linia de fractură poate
fi situată între canin şi ultimul molar, cu deplasări mari ale fragmentelor
şi tulburări de ocluzie consecutive; deoarece este interesat şi canalul
mandibular în care găsim nervul alveolar inferior apar tulburări de
sensibilitate (hipo sau anestezie) la nivelul hemibuzei inferioare de
partea respectivă (semnul lui Vincent). La fracturile duble, deci
interesând ambele ramuri orizontale, se poate produce asfixie acută prin
căderea limbii în faringe.
3. Fracturile regiunii unghiului mandibular (gonion): în cazul în
care linia de fractură trece înaintea intersecţiei muşchilor maseteri şi
pterigoidian, se produc deplasări foarte mari ale fragmentelor. Când linia
de fractură este situată în grosimea muşchilor, deplasările sunt absente
sau minime.
4. Fracturi ale ramului ascendent : după direcţia liniei de fractură
pot fi: verticale cu deplasări minime şi simptomatologie redusă, şi oblice
sau orizontale cu deplasări importante ale fragmentelor (încălecându-se
în sens cranio-caudal) ce duc la scurtarea ramului vertical al mandibulei,
materializate clinic prin : inocluzie frontală (spaţiul între dinţii frontali
superiori sau inferiori), contact molar prematur (molarii de partea
ramului scurtat iau contact prematur faţă de restul arcadei dentare) şi
ocluzie în doi timpi (în primul timp iau contact molarii de partea
afectată, apoi restul arcadei).
 5. Fracturile condiliene : Se produce scurtarea ramului ascendent
cu inocluzie frontală, contact molar prematur, ocluzie în doi timpi şi
devierea mentonului de partea fracturată.
6. Fracturile coronoidei sunt rare, asociate cu fracturi de arcadă
temporo-zigomatică. Apare deschiderea dureroasă a gurii.
Fracturi ale maxilarului (masivul facial) sistematizate în :
Fracturi parietale : - ale crestei alveolare;
- fracturi ale tuberozităţii;
- fractura peretelui anterior al sinusului maxilar;
- fractura apofizei ascendente a maxilarului;
- fracturi ale bolţii palatine.
Fracturile totale , care pot fi:
- fracturi orizontale - cu trei forme:
1. Orizontală inferioară(Guerin sau Le Fort I):

linia de fractură trece prin orificiile nazale, fosa canină, tuberozitate şi

apofiza pterigoidă în 1/3 inferioară.
 Simptomatologie: echimoză în potcoavă a mucoasei vestibulare,
mobilitate în sens transversal a porţiunii inferioare a maxilarului.
2. Orizontală mijlocie(Le Fort II):

- linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza ascendentă a

maxilarului superior, podeaua orbitei apoi coboară prin peretele
anterior al sinusului pe osul malar, până la apofiza pterigoidă.
Osul maxilar este desprins de craniu= disjuncţie cranio-facială
joasă.
Simptomatologie:
- echimoze palpebrale, suborbitale şi conjunctivo-bulbare;
- echimoze în fundul de sac vestibular superior;
- deformaţia feţei prin înfundarea etajului mijlociu;
- mobilitate a maxilarului în bloc,cu nasul şi podeaua orbitei.
3. Orizontală superioară (Le Fort III) sau disjuncţie cranio-
facială înaltă. Linia de fractură trece prin oasele nazale, apofiza
ascendentă a maxilarului, peretele intern al orbitei, peretele extern al
orbitei, apofiza frontală a malarului, până la apofiza pterigoidă.
 De obicei cedează şi arcada temporo-zigomatică, astfel că masivul
facial este desprins complet de craniul neural. Aceste fracturi sunt
produse de traumatisme la nivelul rădăcinii nasului.
Simptomatologie:
- înfundare mare a peretelui mijlociu, faţa apărând turtită;
mobilitate mare a masivului facial în sens orizontal şi vertical, cu
mobilitate a nasului, oaselor malare şi a globilor oculari. La închiderea şi
deschiderea gurii, nasul şi globii oculari se ridică şi coboară.
- retrognatism, ocluzie inversă frontală, inocluzie frontală,
echimoze şi edeme palpebrale "în ochelari".
Fracturile verticale sau oblice: linia de fractură traversează masivul
osos în plan sagital sau frontal. Se pot produce direct, prin forţa agenţilor
traumatici şi indirect - un traumatism aplicat pe mandibulă de jos în sus
duce la despicarea maxilarului, mandibula acţionând ca o pană.
Simptomatologie:
- plagă pe linia mediană de la creasta alveolară interincisivă până
la nivelul bolţii;
- mişcare în armonică - când bolnavul închide gura, mandibula
îndepărtează fragmentele.
Fracturile combinate : cu traiecte asociate vertical, oblice şi
orizontale. O formă descrisă clasic este fractura în patru fragmente
(Walther), ce rezultă din combinarea unei fracturi medio-sagitale cu o
fractură orizontală inferioară, mijlocie sau superioară.
Fracturi ale arcadei temporo-zigomatice pot îmbrăca două forme:
- anterioară, orbito-sinusală;
 - posterioară a arcului zigomatic.
Cele anterioare interesează osul malar, podeaua orbitei şi peretele
sinusului maxilar.
Siptomatologie:
- caracteristică este echimoza perioculară "în monoclu";
- epistaxis;
- în cele cu deplasare - diplopie(vedere dublă) ce apare datorită
prăbuşirii orbitei, cu decalaj între cei doi globi oculari, în plan orizontal;
- tulburări nervoase prin lezarea nervului suborbitar- parestezii-
hipoestezie- anestezie (obraz de carton).
Cele posterioare interesează arcul zigomatic ce este constituit din
apofiza zigomatică a temporalului. Semnul caracteristic este blocajul
mandibular (limitarea deschiderii gurii prin blocarea apofizei coronoide
de către arcada înfundată).
Tulburări asociate:
- hemoragie prin - artera facială, artera maxilară internă, vena
jugulară, artera carotidă;
- tulburări respiratorii pe cale mecanică- hematomul plaşeului;
- căderea limbii;
- tulburări masticatorii;
- tulburări de fonaţie;
- tulburări nervoase- motorii- senzitive;
- tulburări generale- şocul posttraumatic.
 Complicaţii:
- supuraţii;
- tetanos;
- tromboflebită de sinus cavernos;
- fistule salivare.
Complicaţii tardive:
- cicatrizare vicioasă;
- lipsă de substanţă;
- constricţie de mandibulă;
- anchiloză temporo-mandibulară;
- pseudoartroze;
- tulburări psihice consecutive mutilărilor.

Algiile cranio-faciale

Excitatiile variatelor elemente anatomice cranioencefalice care sunt

sensibile la durere, provoaca dureri ale caror zone de proiectie sunt
destul de limitate si resimtite in regiunea
orbitara,periorbitara,frontal,baza
nasului,temporal,retroauriculara,occipital inferioara si occipito-cervicala.

Teritoriile de proiectie ale acestor algii sunt aceleasi,indiferent de nivelul

la care se produce excitatia elementului anatomic .
Ca urmare sediul senzatiei dureroase nu corespune sediului unde are loc
excitatia elementului anatomic si nu se poate preciza cauza determinant
a durerii.

MIGRENELE

Cefalee violenta de obicei unilaterala, sub forma de accese,insotite de

fenomene neuro-vegetative. Intre accese starea bolnavului este perfecta.

Cauze predispozante – pubertate,adolescenta, mai frecvent la

femei,intelectuali,ereditatea (migrene la ascendenti).

Cauze determinante – excese alimentare,anumite alimente

(lapte,oua,ciocolata),alcool ;oboseala fizica si psihointelectuala,iritatiile
psihice,senzoriale,optice,olfactive,endocrine (menstruatia),schimbarile
bruste atmosferice.

Simptomatologie

Cefalee sub forma de hemicranie localizata orbitar ,supraorbitar,in

fundul orbitei,regiunea temporal si mai rar occipitala. Durerea este fixa
si nu iradiaza,se exagereaza la orice iritatie si este insotita de fotofobie si
hiperacuzie,bolnavul luand pozitii antalgice,nemiscat,preferand camera
inchisa si fara lumina.

Se distinge o forma de

- migrena alba – paloarea fetei,dilatatia pupilara unilateral,racirea

extremitatilor
- migrena rosie – congestia fetei si a urechii de partea
dureroasa,mioza si enoftalmie ( infundarea ochiului in orbita).

Dupa 24/48 ore simptomele dispar progresiv si pacientul simte o

‘’STARE DE EUFORIE” ca si in guta cu care migrena este sora
(Trousseau).
Migrena dispare la barbati in jurul varstei de 35 ani iar la femei la 45 ani
- “migrena imbatraneste ca si migrenosul” (Brisseaud).

Tratament

-Tratamentul tulburarilor de metabolism, endocrine,alergice,cure

heliomarine,oxigenoterapia, somnoterapia,educatia fizica etc.

-tonifierea simpaticului cu preparate de ergotamine (produc

vasoconstrictie);

-chirurgical, infiltratii peritemporale, simpatectomie peritemporala sau

pericarotidiana sau rezectia ganglionului simpatic cervical superior;

CEFALEEA

Este un sindrom dureros cranian mai mult sau mai putin difuz, prelungit
si care poate fi resimtit in teritoriul de receptie al trigemenului sau al
marelui nerv occipital Arnold.

Cauze locale – extracraniene –de natura otorinolaringologica (supuratiile

rinosinusale si mastoidiene), oftalmologica,stomatologice, spondilitele,
discartrozele.

Cauze intracraniene – meningitele, abcesele, gomele,tumori, anevrisme,

toate provocand fenomene de hipertensiune intracraniana.

Cauze la distanta – cardiopatiile, afectiunile gastrointestinal (constipatia

provoaca cefalee occipitala ), tulburari neuroendocrine sau vasculare,
astenia surmenajul, traumatismele etc

Patogenia – se va combate sindromul de vasodilatatie intracraniana

(administrarea de histamine ca proba de provocare a cefaleei).

Tratament

Etiologic – combaterea cauzelor amintite mai sus

Patogenic – reglarea functiei sistemului neurovascular prin administrarea
de preparate pe baza de ergotamine, infiltratii locale, hormonoterapia,
balneofizioterapia, medicatie sedativa sau analgezica, etc.

Nevralgiile

Sunt sindroame dureroase mai mult sau mai putin acute si paroxistice
localizate pe teritoriul unui nerv senzitiv sau mixt, fara alteratii
anatomice evidente.

Nevralgia de trigemen

Numita si nevralgia faciala, prosopalgie sau boala Foterghill, are doua

forme :

- Esentiala ( incepe dupa varsta de 20 ani) si fara o cauza etiologica

evident ;
- Secundara (apare mai frecvent la femei mai ales dupa 50 ani) care
are cauze generale (infectii- focare adenoamigdaliene , boli
contagioase, intoxicatii) sau locale prin leziuni ale terminatiilor
nervoase periferice (infectii nazo-sinusale, dentare, ocular), tumori
ale maxilarelor, craniene, fracturi de stanca temporal, leziuni
vasculare, anevrisme, HTA, SCLEROZA MULTPLA
(deterioreaza teaca de mielina care protejeaza nervul), etc.

Patogenie

Mecanismul patogenic al nevralgiei faciale sau “ticului dureros al

fetei” (TROUSSEAU), nu este lamurit. Compresiunea nervoasa a unor
vase de sange ar putea fi cauza.

Simptomatologie

Comuna celor doua forme se manifesta prin

Durere – uneori singurul simptom, localizata pe o jumatate a fetei, este
intermitenta, in accese de secunde, cu exacerbari paroxistice, descrisa de
bolnavi ca o smulgere,zdrobire, intepatura,junghi. Paroxismele sunt
provocate de tuse,stranut,suflatul nasului, barbierit, periaj dentar sau de
o iritatia unui anumit teritoriu “trigger zone” localizata la frunte, barbie,
buze, limba ;

Puncte trigeminale dureroase la palpare – supra/suborbitar,malar,

mentonier ;

Hiperestezia faciala palatina,dentara (bolnavii cer sa li se faca extractii

dentare) ;

Spasmul facial, tulburari vasomotorii si secretorii ( congestia fetei,

hipersecretie sudorala, salivara, lacrimala ) ;

Tulburari trofice – albirea rapida a parului, ingrosarea pielii obrazului de

partea afectata.

Nevralgia facial esentiala, incepe dupa varsta de 20 ani este totdeauna

unilateral, discontinua fiind intrerupta de perioade de liniste si fara
anestezia zonelor dureroase.

Nevralgia faciala secundara este observata la orice varsta, poate fi

bilateral, totala (cuprinde toate cele trei ramuri trigeminale- omm.), si
este insotita de anestezia zonelor dureroase.

Tratament

Dificil de sistematizat cuprinde,medicatia antalgia, antiinflamatoare,

vitaminoterapie, sau in scopul de a se intrerupe arcul reflex al durerii se
cauta sa se obtina neuroliza extremitatii periferice a receptorului senzitiv
cum ar fi, anestezia pituitarei cu sol.Bonain la nivelul gaurii sfeno-
palatine,inapoia cozii cornetului mijlociu, alcoolizari ala ganglionului
sfeno-palatin in canalul palatin posterior. Intervenţie chirugicală –
decompresie microvasculară, radiochirurgie stereotactică Gamma Knife, rizotomie
(injecţii cu glicerol steril, compresiune percutanată cu balon, ablaţie cu
radiofrecvenţă)

Nevralgia de glosofaringian

Sau ticul dureros al glosofaringianului, se manifesta printr-o durere

vie unilateral, situate in fundul faringelui, la nivelul bazei limbii,
amigdalei si care iradiaza spre unghiul mazilarului inferior si ureche.

In intervalul dintre crize bolnavul se simte normal. Crizele sunt

declansate de efortul de vorbire sau deglutitie.

Nevralgia nervului laringeu superior – se diferentiaza de cea a

glosofaringianului prin cedarea durerii dupa cocainizarea sinusului
piriform.

Nevralgia nervului occipital Arnold – manifestata prin durere in

accese paroxistice,violente in regiunea superioara a cefei cu iradiere
suboccipitala, occipital si vertex.

Tratament – infiltratii locale (xilina).