Întrebări pentru examenul de promovare la disciplina Ortodonție,

pentru studenții Facultății de Stomatologie, anul 5, semestrul IX

1. Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere.

Din punct de vedere filogenetic aparatul dento-maxilar are următoarele tendințe:
Modificarea raportului între neurocraniu, care se mărește și visceocraniu, care se reduce
Reducerea dimensionala a maxilarelor
Reducerea dimensionala și numărul dinților( ca regulă, dispar ultimii dinți din fiecare grup)
Neconcordanța între reducerea dimensiunilor maxilarelor, realizat cu o viteză mai mare și cea a reducerii volumului și
numărului dinților, realizat mai lent, Ca rezultat, apar înghesuiri dentare cu risc de carie proximală și parodontopatii,
însoțite tot mai frecvent de accidente de erupție a M3 sau chiar și a M2
Activitatea musculară redusă, datorită rafinării alimentelor, cu parodonțiu mai slab structurat și deseori vulnerabil
A) ereditate, este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un maxilar ingust sau dinti mici pe un maxilar mare.
Amestecul de rase si populatii determina o crestere importanta a incidntei anomaliilor dento-maxilare, prin
multitudinea de combinatii genetice care se supun permanent legii adaptabilitatii din care poate rezulta un produs
armonic sau disarmonic.
Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia adinca, inocluzia sagitala, asimetriile faciale,
macro-micrognatiile, ocluzia deschisa, prognatia mandibulara, deastema, insertiile de fren.
Tot sub influenta genetic sunt, rata de crestere, virsta de eruptive dentara si tipul de activitate neuromusculara.
B) malformatiile si maladiile congenitale:
- trisomia 21 sindromul down ( face smongloid, fata rotunda, plata; microstomie; macroglosie cu aspect de limba
geografica; micognatie, dezvoltare mandibulara insuficienta cu un aspect de hipogenezie a fetei in etajele inferior si
mijlociu; bolta ogivala.)
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum, forma (ocluzie inversa, boala paradontala,
perturbari in eruptive dentara)
- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului superior, prognatia mandibulara, anomalii dentare
multiple se inregistreaza intirzieri mari in dezvoltatea mugurilor dentari si in eruptia dentara); Semne orale( malocluzii,
dinti supranumerari sau anodontii, dinti neonatali, carii multiple, dispicatura palatina sau labiala).
- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea diametrilor vertical si transversal a crniului, hipoplazia
maxilarului superior, endo-infra-retrognatie maxilara cu ocluzie clasa a 3.)
- Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza, palat despicat, aspectul cavitatii orale la examenul
clinic este de gura de delfin, profilul facial este de pasare.
C) Factorii de mediu intern si extern care pot determina perturbari in dezvoltarea normal a fatului sunt : tulburari
hormonale materne, tulburari ale mediului intrauterine(factori chimici sau infectii virale si bacteriene).
D) Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de forma, marime, structura si pozitie,
maxilar superior este mai putin dezvoltat realizind dintii Hutchinson, leziunile dentare consta deobicei in hipoplazii de
smalt) Dupa nastere bolile infectioase pot influenta dezvoltarea aparatului dento-maxilar, ele se manifesta cu precadere la
nivelul ATM, provocind anchiloza, mai pot aparea artrite suppurate sau traumatisme, osteomielite, mastoidite sau infectii
ale urechii medii.
E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere care duc la aparitia gigantismului in
perioada de crestere si a acromegaliei la adult; hipersecretia hormonului de crestere hipofizar- gigantismul, hiposecretia-
nanismul)
F) Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu dezechilibrul metabolic al Ca care dtermina rahitismul)

2. Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

Factorii loco-regionali funcționali sunt de importanță majoră în formarea și modelarea componentelor aparatului dento-
maxilar.
   !! Extrem de actual este conceptul funcția determină forma cu referire la armonia formării și dezvoltării componentelor
aparatului dento-maxilar.  
   Factorii funcționali presupun activitatea complexă a musculaturii oro-faciale, perimaxilare și a limbii, dirijată de SN.
   Executarea funcțiilor de masticație, deglutiție, respirație, fonație se însoțește de apariția multiplelor forțe, intensități,
durată și sensuri variabile.
   Aparatul dento-maxilar este supus permanent la numeroase influențe interne și externe, cu impact asupra structurii,
dezvoltării și funcționării sale.
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de starea functiilor oro-faciale (respiratia, masticația,
deglutiția şi fonatia). Funcţiile aparatului dento-maxilar pot produce anomalii secudare, de adaptare, care ameliorează sau
agraveaza anomalia primara
DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe la vârsta de 18 luni, prin coborârea limbii,
prezenta incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia
molarilor 2 temporari. Totuşi, între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutitie atipică, adică maturizarea deglutiţiei nu
s-a produs, limba continuă sa se interpuna intre arcade, contractia musculaturii periorale se menţine. Dupa Rix, dezordinea
psihomotorie este rezultatul unei tulburari psihologice. Această ipoteză pare să fie confirmată si de Depouto, care susţine
că putem vedea reapariţia in perioade scurte intelectuale tranzitorii".deglutitiei infantile in timpul tulburarilor psihice si
regresiunilor.Dacă ritmul de crestere si cantitatea masei osoase depind de activitatea sistemului endocrin, direcţia de
creştere şi deci morfologia osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor, care sunt repartizati in grupe antagoniste.După Rix
si Balard, există trei tipuri de deglutitie atipică:
1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre inainte. Aceasta antrenează o infraocluzie incisiva,
dacă buza superioara este fonică, sau o vestibuloversie a incisivilor, însoțind beanța anterioară, dacă buza superioara este
hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii spre inainte. Aceasta nu antreneaza o beant
verticala,larilor este mai slab.dar vestibuloversia este cu atât mai importantă, cu cât tonusul orbicularilor este mai slab.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor linguale ce antreneaza o retroalveolie incisiva
mai severa atunci când ea este insotita de o contractie intempestiva a buzei inferioare, a patratului şi a motului mentonului
(clasa II/2 Angle)
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului dento-maxilar, care asigură schimburile
gazoase. in mod obişnuit, in stare de repaus sau la eforturi mici, respiraţia normală este cea nazala. In anumite condiţii,
datorită necesitatilor crescute sau dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile nazale, se face apel la
respiraţia orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate pe cea nazala.
Etiologia respiraţiei orale
Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in urma rinitelor repetate), corpii străini inelavați în
fosele nazale.
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza, retrognatie mandibulari).
Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre laringe, plamani
Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului cardiorespirator prin stimuli receptionati
de pneumogastrie, determinand constricția nazofaringiană prin vasodilatatie orală si reducerea ritmului şi amplitudinii
respiratorii cavitate nazală îngustă;
Cauzele posibile ale respirației orale:
traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de
sinuzită cronică;
o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
deformare nazala congenitala:
vegetaţii adenoide importante;
amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor alergice.
Manifestările clinice,
Oxigenarea redusa a tesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de interes pentru cele studiate, lipsă de rezistență la
efort ,intârziere în dezvoltarea psihică.
Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat), rebord costal eversat, prezenta santului Harrison,
matnicostale, scapulae alatae, genu valgus, genu varus.
Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a fetei:
actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii palatine, care suferă o deplasare in sus,
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:
lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in prodentie;
compresiunea laterala a buccinatorilor,
lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;
modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si presiunea expirului nazal (Wustrow);
unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale molarilor (Frank):
lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe (Frankel);
prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare inainte a mandibulei.

3. Factorii etiologici locali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere.

Factorii locali implicaţi în etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare sunt influentati de integritatea şi funcţionalitatea
normală a aparatului dento-maxilar. 
Factorii nocivi pot acţiona încă în perioada de dezvoltare intrauterină fiind provocate de: 
-  infecţii  ; 
- traumatisme; 
- poziţii anormale ale cordonului ombilical în zona cefalică
Traumatismele maxilo-faciale 
              La naştere – aplicarea forcepsului pe zona cefalică si auriculo-mandibulară determină uneori contuzii, luxaţii ale
mandibulei, cu interesarea zonelor de creştere şi tulburări in dezvoltarea zonelor afectate (anchiloza temporo-mandibulară
cu profil de pasăre). 
           Preşcolar – producerea traumatismelor cranio-faciale prin cădere, contuzii în zona facială şi cicatrice în regiunea
centrelor osteogenetice de creştere, cu tulburări ulterioare. 
              Şcolar -- prezenţa fracturilor şi luxaţiilor dinţilor frontali, asociate cu leziuni alveolo-maxilare, procese de
osteoscleroză în zonă,  favorizează producerea de incluzii, malpoziţii sau chiar deformaţii ale dinţilor vecini. 
              La copii, orice leziune în zonele de creştere este urmată de tulburări în dezvoltare, care se fac observate după 5
ani. 
Cicatricele
Leziunile imflamatoriisupurative ale regiunii dento maxilare
Tumorile maxilo faciale
Caria dentara si complicatiile ei
Pierderea precoce a dinţilor 
Anomalii dentare
Modificari la nivelu partilor moi
   Se consideră extracţie prematură a dinţilor temporari atunci când intervalul până la erupţia celor definitivi depăşeşte 2
ani (Adler, Munch) sau 1 an (Bredy, Taatz).

4. Impactul cariei dentare și a complicațiilor ei asupra dezvoltării aparatului dento-maxilar.

Caria dintilor temporari- influentiaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin efectul cariei in sine:
o ( caria pe fata ocluzala din zona de sprijin poate duce la o prabusire a ocluziei din cauza de distructiei coronare,
din acest motiv dintii permanenti nu vor mai avea spatiu suficint pentru eruptie intre cele doua arcade si astfel va
lua nastere o ocluzie adinca),
o efectul pierderii precoce a unor dinti prin carie complicata(tulburari ale partilor moi-insertia frenului pe creasta
poate determina aparitia diastemei).
o dezechilibrarea cresterii si dezvoltarii ADM
o deplasari patologice in plan orizontal ale dintilor limitrofi bresei, numite mezioversii sau distoversii dentare
o deplasari patologice in plan vertical ale dintilor antagonist, numite extruzii dentare sau dentoalveolare, cu
prabusiri ocluzale.
Caria dentara a dt. produce malocluzii localizate
o Caria aproximala: Pierderea pct de contact interdentare; Scurtatrea arcadei dentare prin migari ale dintilor in
spatiile rezultate prin distructia carioasa; Pierderea spatiului necesar eruptiei dp.
o Caria ocluzala det: Prabusirea ocluziei; Tulburari verticale ocluzale prin egresia dintilor antagonisti; Tulburari de
dinamica mandibulara prin blocaje ocluzale;

Cariile proximale ale dintilor temporary sau definitive determina pierderea punctelor de contact si mezializarea
dintilor vecini cu aparitia punctelor de contact premature a disfunctiilor ocluzale si al malpozitiilor dentare
consecutive. Carii cu distructii suprafetei ocluzale favorizeaza extruzia dintilor anagonisti , blocarea ocluziei
malpozitii dentare la distantain diagonal
5. Motivele prezentarii pacienților la medicul ortodont. Descrierea antеcedentelor heredo-colaterale si personale.
Motivaţia prezentării:
1. afecţiuni ale dinţilor, parodonţiului, mucoasei orale;
2. leziuni traumatice ale părţilor moi, dinţilor, maxilarelor;
3. tulburări fizionomice, de masticaţie şi de fonaţie.

*Antecedentele heredo-colaterale:
1 .boli metabolice (rahitism, diabet, carenţe vitaminice);
2. boli transmisibile ereditar, cu caracter dominant sau recesiv: irognaţie mandibulară, anomalii dentare de volum
(macrodenţia, nicrodenţia), ocluzie adâncă acoperită;
3. boli genetice autosomale sau gonosomiale;
4. boli generale ale mamei în perioada de graviditate: afecţiuni infecto-contagioase, toxicoze, avitaminoze.
*Antecedentele personale generale:
1. naşterea: la termen, prematură, dacă a fost eutocică sau distocică
(aplicarea forcepsului, cezariană);
2. alimentaţia:
- naturală (la sân) până la 3-4 luni;
- artificială (cu biberonul sau cu linguriţa);
- mixtă;
3. bolile din perioada copilăriei:
- boli infecto-contagioase: ( eruptive, virotice, hepatite);
- boli de nutriţie: (dispepsii, distrofii, alergii);
- boli metabolice: (rahitism, avitaminoze, diabet);
- boli generale: (respiratorii, cardiace, digestive, renale).
(În caz de tulburări respiratorii, se va preciza tipul respirării în timpul somnului (normală, orală, mixtă); de asemenea,
antecedentele de adenoectomie sau amigdalectomie.)
4. obiceiurile vicioase:
- suptul degetelor (police, index), buzei inferioare, vârfului limbii, diferitelor obiecte;
- interpoziţie de deget, limbă, buză, diferite obiecte (în mod normal, nu se interpune nimic între dinţii în
repaus);
- masticaţia:
1) ritmul: normal, leneş, grăbit;
2) eficienţă: bună, normală, redusă;
- deglutiţia: palatală, infantilă, normală, sublinguaiă,
- atitudini posturale:
1) în timpul diferitor activităţii: sprijinirea bărbiei cu mâna, sprijinirea obrazului în pumn;
2) în timpul somnului; capul în hiperflexie sau hiperextensie, ticul de propulsie al
mandibulei.
*Antecedente personale stomatologice:
1. aprecierea erupţiei dinţilor temporari şi permanenţi (normală, rapidă sau întârziată);
2. starea de sănătate a dinţilor temporari şi permanenţi, prezenţa cariilor dentare simple şi complicate;
3. pierderea precoce a dinţilor temporari;
4. prezenţa unor tratamente odontale şi ortodontice şi rezultatele obţinute.

6. Examenul exobucal al pacientului ortodontic. Tipurile profilului facial. Descriere.

Examenul exobucal. Principii. Secventialitatea. -Simetria compară elementele hemifaciului drept cu stîng
-Egalitatea etajelor feței:
* etajul superior (trichion-ophrion)
* etajul mijlociu (ophrion-subnasalis)
* etajul inferior (subnasalis-gnathion)
-Piramida nazală: forma, mărimea, simetria, integritatea, diametrul cavităților narinare, sinergismul contracției
narinelor
 -Examenul buzelor: ocluzia labială, culoarea, mărimea, tonusul. Normă- planul ocluzal este paralel cu planul
ocluzal labial. În echilibru, distanța stomion-subnasalis = 1/3 din lungimea etajului inferior a feței, iar distanța
stomion-gnathion = 2/3 a etajului inferior.
-Examenul în normă de profil precizează relații între bazele scheletale și părțile moi: ocluzia labială, unghiul naso-
labial, șanțul labio-mentonier, menton. Profilul ocluziei labiale în echilibru are o formă ușor distalizată.
-Palparea țesuturilor moi și dure (conturul, integritatea masivului facial, sistemul limfo-ganglionar, unghiului
goniac)
-Examenul ATM (inspecție, palpație, auscultație): integritatea, amplitudinea deschiderii cavității orale, simetrie /
sinergie.
Examenul clinic se constituie într-un act a cărui valoare se concretizează atît în informațiile obținute asupra stării de
sănătate generală dar mai ales în acelea referitoare la dezvoltarea normală sau patologică a aparatului dento-maxilar.
Instrumentarul ortodontic necesar în examinarea pacientului: oglindă, pensă, sondă, apăsător de limbă, hârtie
milimetrică, hârtie și ceară de articulație, trusă pentru măsuratori antropologice faciale Pacientul va fi așezat, cu
coloana vertebrală visat iar capul trebuie să fie paralel cu podeaua Frankfurt) Examenul în normă de față precizează: -
Tipul facial și forma craniului (Biourge, Chateau). Medicul se va plasa în spatele pacientului, va privi forma craniului
din spate și de sus. Indicele cefalic: lățimea maximă / lungimea maximă. Tip facial: înălțimea maximă / lățimea
maximă
7. Examenul endobucal al pacientului ortodontic. Studiul ocluziei statice.
Examenului clinic se supun: arcadele dentare, arcadele alveolare, parodonţiului, părţile moi (limba),
ocluzia.

Analiza dinţilor în cadrul arcadelor dentare

- prezenţa sau absenţa anormală a dinţilor;
- mărimea, forma, culoarea şi calitatea dinţilor;
- cariile dentare, distrofiile şi displaziile prezente, cu precizarea localizării lor topografice;
- secvenţele şi direcţia de erupţie, vârsta dentară;
- anomaliile dentare izolate sau de grup în cele 3 planuti ale spaţiului:
a. sagital: mezio - sau distopoziţii;
b. transversal: vestibulopoziţie sau oropoziţie;
c. vertical: infra - sau suprapoziţie, rotaţii dentare;
- uzura dentară sub două forme clinice:
a.abraziunea dinţilor;
b.atriţia dinţilor;
- anomaliile de sediu: ectopia dentară, incluzia dentară, transpoziţia dentară, heterotopia.

Analiza arcadelor alveolare

*Forma arcadelor alveolare:
- în dentiţia temporară -- formă de semicerc;
- în dentiţia mixtă sau definitivă predomină forma de parabolă la arcada superioară şi de semielipsă la arcada
inferioară,
*Simetria arcadelor în raport cu planul mediosagital. Arcadele pot fi simetrice sau asimetrice.
*Adâncimea şi forma bolţii palatine: forma bolţii poate fi arcuită, cu adâncime medie sau mare (ogivală,
gotică). Prezenţa torusului palatin pe linia mediană cu două firide paramediane în compresiunile de maxilar.
La subiecţii cu anomalii dento-maxilare, forma arcadelor alveolo-dentare se poate modifica:
- arcada în „V" -- compresiune localizată la nivelul caninilor;
- arcada în „omega" — compresiune la nivelul premolarilor;
- arcada în „U" -- compresiune la nivelul molarilor;
- arcada în „trapez", când există o turtire a arcului frontal;
arcadă în „M", -- când există o ectopie bilaterală de canini şi o înghesuire dentară frontală
Examenul ocluziei dentare: -în statică. Pacientul va fi așezat în poziție corectă, în echilibru psihic deplin și
intercuspidare maximă. Se efectuează analiza ocluziei în cele 3 direcții, prin analiză simetrică: "sagital- cuspidul MV
a molarului I superior permanent se prezintă în șanțul MV al molarului I permanent inferior. În dentiția mixtă, ocluzia
 cap-la-cap se poate considera o fiziologică. În zona frontală, incisivii superiori i acoperi pe cei inferiori, fiind în
contact sau prin prezența unui spațiu de 1 mm. * Transversal- arcada superioară circumscrie arcada inferioară,
vestibular cu 1 cuspid. Lingual, arcada inferioară o circumscrie pe cea superioară. * Vertical - în dentiția temporară,
incisivii superiori acoperi pe cei inferiori cu ½. Controlul gradului de acoperire se efectuează prin testarea Chateau. În
scopul precizării înclinării planului de ocluzie Chateau propune aplicarea spatulei -între arcade: cu cit înclinarea este
mai mare, cu atit mandibula este mai retropulsată.
8. Examenul musculaturii și al funcțiilor aparatului dento-maxilar.
Examenul musculaturii și a funcțiilor.
-Examenul fiecărui mușchi: inserțiea, intergritatea, elasticitatea, capacitatea de contracție. -Examenul funcțiilor
respiratorii (in cooperare cu medicament ORL): tipul respirației, testul de inspirație adincă. Explorarea obiectivă a
mușchilor narinari. Testul de aburire a oglinzii, cu fluturașul de vată.
-Examenul limbii. În normă vîrful limbii se găsește pe linia cervicală a incisivilor superiori. -Examenul funcțiilor
fonatorii, evedențiază eventuale maladii ca: dislalie. rinolalie, sigmatism. -Examenul funcțiilor fizionomice: prezența
ticurilor, grimaselor.
-Examenul funcțiilor de deglutiție: participă mușchii limbii, maseter, buccinator, orbicular oris. Examenul de
deglutiție se face fără ca pacientul să știe. Se observă contractarea buzelor. Dacă se plasează un depresor pe limbă,
pacienții cu deglutiție atipică nu pot efectua acest act. Un alt test de control al mușchilor, și anume temporal,
presupune deglutiția cu o cantitate mică de apă în cavitatea bucală. În normă, mușchiul temporal se contractă.
Examenul funcțiilor masticatorii. Ca test oferim pacientului alimente dure și urmărim mișcările de masticație.
9. Examenul dinamicii mandibulare. Fiziologia cinematicii mandibulare.
Luandu-se ca reper relatia de postura, RC si IM - se va observa pozitia centrala / paracentrica sau paramediana a
mentonului. Cu ajutorul unei linii - in dinamica linia mediana a mentonului nu trebuie sa iasa de dupa linie. Deviatia
poate fi si statica, o deviatie care se poate accentua in dinamica sau se poate corecta in dinamica. Dupa miscarile test
cu contact dentar (propulsie, lateralitate). Miscarile functionale, ciclul masticator (forma, durata, numarul) Propulsie -
miscare test, de propulsie, observam panta de ghidaj anterioara care trebuie facut pe cel putin 2 dinti - pina in pozitia
test cap la cap. Propulsia se poate face (ca diagrama transversală) in linie dreapta sau deviant. Pentru repunerea
mandibulei in RC este important sa indepartam contactelor premature. Miscarea de lateralitate ne evidentiaza functia
de grup sau functia canina in lateralitate. Se evidentiaza contactele dento-dentare premature, interferente ocluzale (mai
ales pe partea nelucratoare care sunt cele mai nocive). Interferente lucratoare - atat in propulsie cat si lateralitate
interferentele nelucratoare sunt cele mai daunatoare.
10. Indicele facial și aprecierea lui. Tipuri de creștere facială.
Indexul morfologic facial. I = inaltimea faciala / latimea bizigomatica *100
Tipurile de facies: caucazian sau mediteranian : larg , cu tendinta spre brahignatie;
nordic : alungit si ingust
asiatic : cu pometi largi si plati
negroid : cu buzele groase si protruzie
hipereuriprosop, euriprosop : fata scurta (79-83,9)
mezoprosop: fata medie( 84-87,9)
leptoprosop , hiperleptoprosop : fata lunga ( 88-89,2)
Simetria faciala se apreciaza in functie de planul median ce tranverseaza nasion, naso-spinalis si gnation si de
perpendicularele pe acesta care trec prin nasion , naso spinalis , comisurile labiale , gnation si sunt paralele intre ele , iar
etajele – egale . Putem intilni asimetii faciale cu devierea mandibulei spre stinga sau spre dreapta , pozitia relativa in
raport cu planul sagital median al simfizei.
Egalitatea etajelor : In mod normal , etjul mijlociu si cel inferior sunt egale . Modificari apar la nivelul etajului inferior :
marirea etajului in prognatie mandibulare anatomice , ocluziile deschise anatomice si reducerea lui in ocluzii adinci
acoperite .
Forma frontalului si a nasului influenteaza linia de profil .Configuratia frontalului si a nasului influenteaza linia de profil .
Configuratia frontalului este determnata genetic si etnc si variaza in functie de virsta si sex . Frontalul poate fi definit ca
ingust sau plat , plat sau bombat .
La examinarea nasului ne intereseaza statiul de maturatie , inaltimea , largimea bazei , dimensiunea si simetria narinelor .
Examenul mentonului
11. Examenul fotografic. Interpretarea fotografiei de față și de profil.
Deşi acest examen complementar redă în general semnele descrise la examenul clinic, medicul poate sa culeaga date
obiective, cuantificabile pentru diagnostic, evolutia sub tratament si rezultatele obiective.
Fotografia de față:
- Forma feței
- Simetria
- Proporționalitatea etajelor faciale
- Aspectul buzelor și relația lor
Fotografia de profil:
Medicul cercetează și identificș următoarele elemente :
- Trasarea cîmpului de profil si aprecierea profilului
- Tangența gurii

12. Examenul radiologic cu film intraoral. Varietăți.

Incidenta intraorală izometrică şi ortoradială cu film ocluzal. Cunoscută şi ca tehnica Belot.
Filmul cu format 4/5 este plasat între feţele ocluzale ale arcadelor dentare. Se respectă regula Incidenţelor perpendiculare
pe bisectoarea unghiului dintre film şi dinte ca şi principiu al izometriei.
Tehnica are indicaţii pentru evidenţierea dinţilor supranumerari, chisturilor nazopalatine, localizării de Corpi străini;
exostoze mandibulare sau litiază salivară submandibulară.
Incidenţa intraorală axială cu film ocluzal. – se mai numeşte tehnica Simpson.
Este de fapt o proiecţie verticală. Fascicolul de raze X incident străbate dintele dealungul său şi cade Perpedindicular de
film. Această incidenţă dă relaţii privind a treia dimensiune a aparatului dento-Parodonto- alveolar, şi se poate executa pe
dinţi izolaţi sau cel mult pe grupuri mici de dinţi. Imaginea Dintelui apare ca un cerc având în centru canalul dentar. Se
mai obţin relaţii privind pereţii alveolari şi Rapoartele interdentare. Metoda permite de a evalua în mod obiectiv gradul de
resorbție osoasă în timp și este cel mai bun mod De a detecta carii cervicale și aproximale

13. Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Elemente de diagnostic ortodontic.

Tehnica: Muşcarea piesei orale în dreptul şanţului de referinţă sau, utilizarea dispozitivului de sprijin al bărbiei la pacienţii
edentaţi. Inchiderea elementelor de ghidare laterale. Pozitionarea barbiei pacientului pe dispozitivul de sprijin. Asigurarea
verticalitatii pozitiei de sprijin. Pozitia in ocluzie fiziologica („inghite”). Proiectia („nu misca”).
Medicul cercetează şi evidenţiază:
- prezenţa sau absenţa unor dinţi;
- prezenţa sau absenţa unor muguri;
- prezenţa unor dinţi sau muguri supranumerari;
- raportul mugurilor dinţilor permanenţi cu rădăcinile dinţilor temporari;
- gradul de dezvoltare al dinţilor temporari sau gradul de rizaliză;
- dezvoltarea dinţilor permanenţi, gradul formării rădăcinilor şi apexului;
- orientarea axială a rădăcinilor şi relaţia cu dinţii şi structurile osoase
vecine;
- prezenţa unor dinţi inclusi, poziţia, direcţia, profunzimea, starea
apexului, relaţia
cu dinţii vecini;
- rizaliza patologică;
- calitatea mineralizării coroanelor dentare, mărimea camerei pulpare,
aspectul,
numărul, forma, lungimea rădăcinilor, cuduri radiculare, rădăcini
supranumerare;
- structura osoasă;
- starea parodonţiului marginal;
- sinusurile maxilare;
ramura orizontală a mandibulei;
- procese patologice odontale (carii proximale, relaţia cu camera
pulpară);
- cele două arcade alveolo-dentare în ocluzie habituală;
- bazele osoase;
- sinusurile maxilare;
- mandibula în totalitate;
- articulaţiile temporo-mandibulare.

14. Teleradiografia. Definiție, tehnica de realizare, tipuri.

Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este rezultatul proiectiei unui vol pe un plan,
imagine ce rezulta marita si deformata fata de obiectul real. Folosesc profilul drept si au ca plan de referinta orizontala de
la Frankfurd. Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial.
Se poate realiza în trei incidenţe:
1. Teleradiografia din faţă:
- relaţii asupra dezvoltării armonioase sau dizarmoniilor dento-
maxilare în plan vertical şi transversal;
2. Teleradiografia axială:
- relaţii asupra dezvoltării ramurilor orizontale şi masivului facial;
3. Teleradiografia din profil:
- permite analiza structurilor osoase şi a părţilor moi faciale în sens
sagital şi transversal.
Se vor identifica reperele mediane şi paramediane şi se vor trasa planurile de referinţă.
Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
*Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
*Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel cu
podeaua, pacientul nemiscat.

Cele mai utilizate metode de interpretare ale teleradiografiei:

• Analiza Tweed
• Analiza Sassouni
• Analiza Downs
• Analiza Steiner
• Analiza McNamara

15. Tomografia computerizată în ortodonție. Varietăți și valoarea practică.

Tomografia computerizata permite a obtine imagini in sectiune transversala a orice zona a corpului uman,Inclusiv a
craniului. Ea se bazează pe energia înregistrare fasciculul de raze X care trece prin corpul Uman la unghiuri diferite în
timpul rotirii tubului de senzori foarte sensibili care transformă informația în Semnale electrice. Ultimele sunt digitalizate
si vin pentru analiza in computer, unde programul permite a Calcula densitatea fiecarui voxel (volumul unitatii de strat) si
prezentarea ei pe ecran in forma de pixel de Luminozitate respecitva. Pentru marirea contrastarii se foloseste metodica
maririi contrastarii. Studiul nu este împovărător pentru pacient, în studiul zonei maxilo-faciala nu necesită pregătire
specială.

CT este utilizat în diagnosticul bolilor craniului facial și sistemului dentar: fracturi, tumori, chisturi, boli Sistemice,
patologia glandelor salivare și ATM. Mai ales e indicate o scanare CT in caz de procese greu De localizar (labirintul
etmoidal, fosa pterigopalatina). În tomografele spiralate e prevazut un nou program Pentru studiul dentitiei.
Insa utilizarea metodei date e insotita de o iradiere mare, la CT craniului visceral doza la suprafata e de 2-10, iar pe
cristalin 100 ori depaseste cea in caz de radiografie si tomografie liniara
16. Analiza cefalometrică. Punctele cutanate și scheletale.

Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar putea fi definita drept “efectuarea de masuratori ale
extremitatii cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul radiologiei , o alta metoda –metoda radiologica – pentru a
analiza relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor dintre aceste puncte si reperele cefalometrice ,
localizate anterior pe teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie calitativa buna si localizarea exacta a punctelor
cefalometrice pe teleradiografie.
Punctele scheletate:
Punctele principale: -nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde rad nasului -
sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti -basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum -
porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext -orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei. -
spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant -spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post. -prostion Pr: punctul cel mai
ant al procesului alv maxilar. -A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar. -Id: punctul cel mai ant al
procesului alv mand -pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere -B: punctul cel mai infundat de pe procesul
alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea partii concave in convexe. -Me:
punctul cel mai inf a simfzei mentoniere -Go: punctul cel mai inf al ram mand. *Planurile: -cranial de la sella la nasio - de
la Frankfurd: porion orbitale -palatinal: spina naz ant si spina naz post -ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre
incisivi centrali -plan mandibular: menton gonion. *Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la
barbie, planul Frankfurd trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat
17. Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.

*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu mand, folosind punctul B pentru aprecierea poz
mentonului. Clasifica anomaliile scheletice in functie de valoarea unghiului ANB care e folosit ca diferenta intre
unghiurile SNA si SNB.
-ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2 ( norma 0-4 grade)
-ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5
-ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in conformitate cu valorile lor determinind tip
dolicocefalic, meziocefalic si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd, determina inaltimea faciala
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd, retrodentia, prodentia
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mand
18. Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar. Electromiografia, miotonometria,
palatografia.
*Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport schimbarile de functie ale sis stomatognat si cele
motorice ale mand. Se realizeaza cu ajutorul tonometrului Szirma in stare de repaus si contractia musculaturii maxime.
*Electromiometria: pentru determinarea eficacitatii neuromusculare in disfunctii ocluzale si precizam caracterul
disfunctiilor musculare in anomaliile dentomax. Se realizeaza in repaus fiziologic relativ, intercusidare max, ocluzie
centrica, ocluzie cu effort, miscarea mandibulei de test sau miscari functionale.
*Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.
 19. Forța ortodontică. Definiție. Clasificarea forțelor ortodontice. Semnificația forței optime în deplasările
dentare în funcție de planul de referință.
În tratamentul ortodontic, forţele reprezinta acitunea asupra dintilor atit in momentul echilibrarii cit si dezechilibrarii,
sunt împărţite după natura lor în forţe artificiale sau mecanice şi forţe naturale sau funcţionale:
 forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt realizate aparatele ortodontice:
oţeluri inoxidabile pentru arcuri, materiale elastice (inele de cauciuc), şuruburi ortodontice. Deformarea componentei
elastice (arcul) determină o tendinţă la revenire spre forma iniţială, declanşând o forţă care aplicată asupra dintelui îi poate
modifica poziţia. Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin activarea arcurilor sau de către
pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor elastice.
 forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce rezultă din modificarea
echilibrului grupelor musculare antagoniste. Intensitatea acestor forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali,
articulari, pericolul supradozării forţei fiind redus (Cocârlă).
Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:
 ritmul de aplicare
 intensitatea forţei
 rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
Din punct de vedere al ritmului de acţiune, este foarte important cuplul „durată de acţiune-durată de repaos”.
Există 3 tipuri de forţe:
→ forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune şi de repaos, fiind generate de aparate mobile,
activatoare, dispozitive extraorale, aparatul acţionând doar o parte din zi. Dispozitivele extraorale se poartă în timpul
nopţii generând forţe ortodontice puternice, dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi
circulaţiei întrerupte să se reia.
→ forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de repaos ce permit organizarea
ţesuturilor. Forţa importantă pe parcursul activării, diminuă rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui. → forţe
continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării dintelui, nu solicită reactivări frecvente. Sunt
forţe lejere ce nu provoacă compresia exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară. Folosite cu
discernământ fără a provoca presiuni localizate, permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică. După Graber, forţele
intermitente ar fi mai biologice, deoarece perioadele de repaus oferă osului posibilităţi de restructurare, iar fluxul sanguin
nu ar fi jenat decât pe perioade scurte de timp. Avantajele forţelor continue provin din faptul că, odată declanşate,
procesele restructurării osoase sunt şi întreţinute.
După intensitatea forţei, există:
→ forţe mici, lejere ce nu depăşesc 30-40 g/dinte monoradicular. Ligamentul parodontal este presat, nu strivit, iar vasele
sanguine sunt încă vizibile. În aproximativ 24 - 48 de ore, de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii, apar
mieloplaxe şi începe resorbţia directă de os alveolar, iar în spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid.
→ forţe mari, sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit între dinte şi peretele alveolar: vasele sanguine sunt
comprimate, iar ligamentul parodontal devine acelular şi hialin în aparenţă. Osteocitele osului subiacent dispar. Aceste
zone sunt deseori bine localizate, iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi în spaţiile reticulare ale osului subiacent. Astfel
se îndepărtează zona de hialin şi corticala, dintele deplasându-se în final. Dacă forţa rămâne excesivă în continuare, vor
apărea noi zone de hialin. Este dificil să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o
deplasare dată în condiţii ideale. Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este diversitatea reacţiilor
individuale.
Semnificatia: La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de caracteristicile sale individuale:
 rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare
 gradul de mineralizare şi maturizare a osului
 rezistenţa mecanică a ţesuturilor.

20. Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare. Reacțiile complexului ligamentar în deplasarea
dentară.
Noţiuni de biomecanică ortodontică
Considerând dinţii drept corpuri asupra cărora se aplică forţe şi ţinând cont de faptul că acţiunea are loc într-un mediu
biologic în care dinţii au propriul sistem de implantare, este necesară prezentarea unor noţiuni de bază privind câteva
mărimi fizice:
Centrul de rezistenţă
Poziţia centrului de rezistenţă depinde de ţesutul de susţinere dento-alveolar, deci de morfologia rădăcinii, de ligamentul
parodontal, de calitatea osului alveolar (lungimea crestei alveolare) şi în nici un caz nu depinde de tipul şi mărimea
forţelor aplicate pe dinte. Aproximând forma unui incisiv cu o parabolă şi presupunând mediul înconjurător omogen,
centrul de rezistenţă se calculează matematic ca fiind la aproximativ 33% din lungimea rădăcinii în porţiunile dinspre
colet. Cercetări holografice „in vivo” au demonstrat că centrul de rezistenţă este situat ceva mai apical, la aproximativ
40% de la creasta marginală. La molari, centrul de rezistenţă este în apropierea furcaţiei radiculare, de obicei cu 1-2mm
mai apical. Pentru ortodonţie, centrul de rezistenţă reprezintă punctul în care dacă s-ar aplica o forţă, aceasta ar determina
o translaţie pură. Dacă se aplică un cuplu de forţe în jurul centrului de rezistenţă s-ar produce o mişcare de rotaţie pură
(Boboc).
Centrul de rotaţie
Dacă se aplică o forţă nu în centrul de rezistenţă, ci undeva la nivel coronar, aceasta va determina o înclinare a dintelui
compusă de fapt dintr-o mişcare de translaţie şi una de rotaţie. Înclinarea apare datorită momentului ce ia naştere prin
aplicarea forţei la distanţă de centrul de rezistenţă. Înclinarea se va face în jurul unui alt punct denumit centru de rotaţie.
Spre deosebire de centrul de rezistenţă care depinde doar de anatomia dentoalveolară, centrul de rotaţie depinde de forţa şi
momentul forţei aplicate la nivelul dintelui. El poate fi în apropiere de centrul de rezistenţă, dar se poate afla în puncte
diferite la nivelul rădăcinii, poate fi coronar, apical sau chiar la infinit.
Forţa ortodontică
Este definită în fizică drept acţiunea unui corp asupra altui corp. Este o mărime vectorială, având direcţie de acţiune,
punct de aplicare, sens şi intensitate. Intensitatea forţei este apreciată după efectul biologic asupra ţesuturilor dento-
parodontale şi mai ales asupra presiunii sanguine capilare. În ortodonţia modernă se preferă forţele uşoare pentru
deplasarea dinţilor, adică forţele ce nu produc zone de hialinizare în ligamentul parodontal. O forţă de intensitate mare nu
ar produce o deplasare mai rapidă, deoarece apar zone de hialinizare ce blochează deplasarea şi în plus pot să apară efecte
nedorite (pierderea ancorajului, dureri dentare, necroze pulpare, rizalize patologice).
Forţa ortodontică se comportă ca orice vector ţinând cont de legi de compunere şi descompunere:
● Dacă pe un corp acţionează în acelaşi punct mai multe forţe, el se comportă ca şi cum pe el ar acţiona o singură forţă
de intensitate, direcţie şi sens egale cu ale forţei rezultante vectoriale obţinute din compunerea vectorială a acelor forţe.
● Dacă se aplică două forţe de aceeaşi direcţie şi de acelaşi sens, acţionarea lor se sumează. Un exemplu concludent ar fi
sumarea forţei de mezializare fiziologică cu cea de mezializare ortodontică.
● Dacă direcţia e aceeaşi, dar sensul contrar, la intensitate egală, acţiunea celor două forţe se anulează. Dacă intensitatea
diferă, rezultanta va fi egală cu diferenţa între cele două forţe, iar deplasarea se face în sensul forţei mai mari.
● Dacă direcţiile a două forţe sunt paralele, iar sensul contrar şi acţiunea lor este tangenţială, apare mişcarea de rotaţie.
Forţa ortodontică poate fi exercitată asupra unor dinţi izolaţi, grupe dentare, arcade, articulaţia temporomandibulară.
Indiferent de natura forţei ortodontice (naturală, artificială), pentru a obţine un efect terapeutic este necesară o zonă de
aplicare a forţei (dinţii, arcada, maxilarul) şi o zonă de sprijin denumită ancoraj (Cocârlă). Ancorajul reprezintă sursa
rezistenţei la reacţia forţei şi deci, la deplasările dentare nedorite. În tratamentele ortodontice se ţine cont de legea a III-a a
lui Newton: “acţiunea şi reacţiunea sunt egale şi opuse”. Conform principiilor mecanice, forţa aplicată pentru deplasarea
unui dinte sau a unui grup dentar, trebuie să dispună de o forţă cel puţin egală şi opusă pentru ancoraj. Dacă zona de
sprijin şi zona de aplicare a forţei opun o rezistenţă, forţa le deplasează egal: de exemplu, la închiderea diastemei, fiecare
incisiv serveşte ca punct de sprijin şi de aplicare a forţei. Dacă rezistenţa este inegală, zona mai puţin rezistentă suferă o
deplasare mai importantă, devenind zona de aplicare a forţei. Ancorajul depinde de numărul dinţilor incluşi în ancoraj şi
de mărimea suprafeţei radiculare, molarii oferind o zonă de ancoraj mult mai bună decât incisivii.
Momentul forţei
Dacă forţa nu acţionează în centrul de rezistenţă al dintelui, ea nu va produce o translaţie pură, ci o rotaţie a dintelui
datorită momentului forţei ce apare prin aplicarea forţei la distanţă de centrul de rezistenţă. Distanţa perpendiculară pe
direcţia forţei, măsurată din centrul de rezistenţă se numeşte braţul forţei. Momentul forţei este o mărime fizică, definită
ca produsul dintre mărimea forţei şi braţul ei, iar momentul unui cuplu de forţe este produsul dintre mărimea forţelor şi
distanţa dintre ele (Cocârlă). M = F x d, unde M este momentul forţei, F este forţa, iar d braţul forţei. Sensul momentului
se determină prin prelungirea forţei în jurul centrului de rezistenţă: dacă momentul va provoca o rotaţie în sens orar,
semnul momentului forţei este convenţional pozitiv, iar dacă rotaţia este în sens invers acelor de ceasornic, semnul
momentului va fi negativ. Cu cât direcţia forţei este mai aproape de centrul de rezistenţă, mişcarea va fi predominant prin
translaţie, în timp ce o distanţă mai mare va genera o rotaţie mai importantă şi o translaţie mai mică.
Raportul moment – forţă
Raportul între forţă şi momentul creat nu poate fi controlat decât cu aparate fixe şi de el depinde tipul de deplasare a
dintelui. Un raport M/F mare produce o deplasare radiculară mai amplă decât deplasarea coronară. Un raport M/F mai mic
determină o înclinare a 6 dintelui prin deplasare coronară, dar mai mică decât în situaţiile în care nu se aplică o
contraforţă. Gresiunile necesită un raport M/F de 8/1 până la 10/1, în funcţie de lungimea rădăcinii. Pentru a deplasa
uniform atât coroana cât şi rădăcina unui dinte cu o forţă de 100g, va fi necesar un moment de 800-1000g/mm. Pentru
deplasările mezio-distale, momentul depinde de dimensiunea bracket-ului ce determină braţul forţei. Cu cât bracket-ul
este mai lat, celelalte elemente fiind egale, cu atât se generează mai uşor un moment pentru deplasarea rădăcinilor dinţilor
ce limitează o breşă.
Fricţiunea Deplasarea dinţilor se poate face prin sisteme fricţionale şi nefricţionale. În sistem fricţional, dinţii sunt
deplasaţi de-a lungul arcului, apărând o fricţiune între bracket şi arc ce depinde de: dimensiunea şi calitatea arcului, modul
de confecţionare, particularităţile bracket-ului (material de confecţionare, lăţime, caracteristicile slotului), tipul ligaturii
folosite. Când forţa de fricţiune este importantă, mişcarea de-a lungul arcului este blocată. În sistemul nefricţional, dinţii
sunt deplasaţi odată cu arcul, pe porţiuni limitate de arc. Arcurile pot fi totale sau parţiale, cu bucle de contracţie, dar
aceste bucle pot genera forţe şi momente specifice ce trebuie foarte bine cunoscute. Pentru contracararea momentelor
secundare nedorite, braţele buclelor pot primi îndoituri “anti-tip” şi “antirotaţionale” (Cocârlă.

21. Reacțiile osului alveolar și ale cementului la deplasarea dentară în ortodonție.

*Reactiile lig paradontal, a sis hidraulic: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit pres sangv din int capilarel (25-30
g/cm2) are loc colapsul vaselor cu expulzarea singelui in tes vecine, apoi ies din parodontiu fluidele interstitiale, cel dispar
din spatiu periodontal si are loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt grupate in smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin
cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin reorganizare la nivel molecular. Pastreaza capacitatea de a
se reface.
*Resorbtia osoasa directa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de cel conjunctive in lig si apar osteoclastele care prin
activitatea lor enz distrug osul.
*Resorbtia osoasa indirecta: cind forta e prea ridicata se prov hialinizare a lig provocind o resorbtie osoasa pe lamina
dura, paralel la nivelul opus in os spongios apar zone de resorbtie osoasa .
*Apozitia osoasa si tes osteoid: sub act tractiunii os nou se depune pe supraf int a alv. Initial se form tes de tranzitie-
osteoidal, care prezinta trama organica pe care se va depune subst minerala.
*Hipercementoza: in tractiuni foarte importante sau la dinti fara antagonisti, mai del la nivelul mol in inocluzie verticala.
Poate duce la anchiloza dintelui.
8resorbtii rad: in momentul cicatrizarii nu se reface in totalitate tes dentar distrus.

22. Tipurile deplasărilor dentare. Efectele nocive ale deplasărilor dentare.

Versiunea este cea mai frecventă deplasare ortodontică ce rezultă în urma aplicării unei forţe punctiform la nivelul
coroanei dentare şi constă în bascularea dintelui în jurul centrului de rotaţie. Se mai numeşte versiune. Mişcarea de
basculare determină o concentrare a presiunii pe zone limitate de ligament parodontal. Centrul de rotaţie (hipomoclion)
determină deplasarea rădăcinii în direcţie opusă forţei de basculare. O mişcare de basculare are aproape întotdeauna drept
rezultat formarea unei zone de hialin sub creasta alveolară, când dintele are o rădăcină scurtă sau incomplet dezvoltată.
Dacă rădăcina este complet dezvoltată, zona de hialinizare va fi localizată la mică distanţă de creasta alveolară (Graber)
Gresiunea este o deplasare corporeală în care atât coroana, cât şi apexul se deplasează în aceeaşi direcţie şi pe aceeaşi
distanţă. Pentru a produce aceeaşi presiune în ligamentul parodontal şi acelaşi răspuns biologic, este necesară o forţă de
două ori mai mare pentru o deplasare corporeală decât forţa pentru basculare. Se mai numeşte gresiune. Deplasarea
corporeală sau translaţia necesită un cuplu de forţe paralele care se distribuie pe întreaga suprafaţă osoasă alveolară. Acest
tip de mişcare ortodontică este favorabil atâta timp cât intensitatea forţei nu depăşeşte o anumită limită (Reitan).
Derotarea este o mişcare de pivot în jurul axului mare radicular necesitând un cuplu de forţe. Teoretic, forţele ce
produc această mişcare ar putea fi mult mai mari decât cele ce produc alte tipuri de mişcări dentare, deoarece ele ar putea
fi distribuite în tot spaţiul parodontal. Practic s-a demonstrat că este imposibilă aplicarea unei forţe de derotare fără ca
dintele să nu basculeze 8 în alveola sa, iar zonele de presiune formate sunt identice cu cele din cursul mişcării de
basculare. De aceea, forţele ortodontice potrivite pentru derotările dentare, sunt similare celor pentru basculare.
Extruzia sau deplasarea dintelui în sens vertical, spre planul de ocluzie, induce în mod ideal doar zone de tensiune la
nivelul ligamentului parodontal, nu şi zone de presiune. La fel ca în derotare, această posibilitate este mai mult teoretică,
deoarece dacă dintele basculează în cursul extruziei, determină şi o arie de compresiune în spaţiul parodontal. Chiar dacă
această posibilitate ar putea fi evitată, forţe mari în zonele de tensiune nu sunt dorite, numai dacă scopul ar fi extracţia
dintelui şi nu deplasarea alveolei odată cu dintele. Forţele de extruzie ar trebui să aibă aproximativ aceeaşi intensitate cu
forţele pentru basculare.
Intruzia s-a considerat mult timp a fi imposibil de realizat. Necesită un control atent al intensităţii forţelor astfel încât se
vor aplica numai forţe de intensitate mică deoarece zonele de compresiune vor fi concentrate pe o arie mică, la nivelul
apexului. La tineri este favorabilă pentru intruzie o forţă continuă, uşoară. În cazurile în care osul alveolar este dispus mai
aproape de apex, creşte riscul resorbţiei radiculare la nivel apical. Intruzia, extruzia şi mişcarea de torque (după Graber)
Mişcarea de torque este o deplasare mai mult radiculară, în sens vestibulo-oral, coroana fiind mai puţin deplasată sau
chiar menţinută pe loc. Forţa este repartizată pe toată suprafaţa radiculară. Necesită cupluri de forţă a căror rezultantă este
o rotaţie în jurul unui punct situat la colet (Cocârlă). În timpul deplasării iniţiale, zona de presiune este de obicei localizată
în apropierea treimii mijlocii a rădăcinii, deoarece ligamentul parodontal e mai larg în treimea apicală decât în treimea
mijlocie. După resorbţia ţesutului osos corespunzător treimii mijlocii, apexul radicular începe treptat să comprime fibrele
parodontale adiacente stabilind astfel o zonă mai întinsă de presiune (Reitan).
Efectele negative ale deplasarii dentare
Mortificarea pulpei , ca urmare a aplicarii unor forte de intensitate mare si cu actiune prelugita mai ales pe dintii cu apex
inchis.
Rezorbtie radiculara mica pe partile laterale ale radacinii in timpul actiunii ortodontice , aceste rezorbtii se refac dupa
incetarea fortei ortodontice.
Rezorbtie radiculara apicala pot aparea la dintii care au suferit miscarii de translatie sau care in timpul deplasarii s-au
sprijinit cu apexul pe corticala palatenala sau vestibulara a osului alveolar , aceasta impune oprirea deplasarii pentru a
permite refacerea cu cement secundar a apexului dentar.
23. Restructurări tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a dinţilor în tratamentul ortodontic.
*Reactiile lig paradontal, a sis hidraulic: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit pres sangv din int capilarel (25-30
g/cm2) are loc colapsul vaselor cu expulzarea singelui in tes vecine, apoi ies din parodontiu fluidele interstitiale, cel dispar
din spatiu periodontal si are loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt grupate in smocuri, astfel la actiunea fortei ele putin
cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin reorganizare la nivel molecular. Pastreaza capacitatea de a
se reface.
*Resorbtia osoasa directa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de cel conjunctive in lig si apar osteoclastele care prin
activitatea lor enz distrug osul.
*Resorbtia osoasa indirecta: cind forta e prea ridicata se prov hialinizare a lig provocind o resorbtie osoasa pe lamina
dura, paralel la nivelul opus in os spongios apar zone de resorbtie osoasa .
*Apozitia osoasa si tes osteoid: sub act tractiunii os nou se depune pe supraf int a alv. Initial se form tes de tranzitie-
osteoidal, care prezinta trama organica pe care se va depune subst minerala.
*Hipercementoza: in tractiuni foarte importante sau la dinti fara antagonisti, mai del la nivelul mol in inocluzie verticala.
Poate duce la anchiloza dintelui.
*resorbtii rad: in momentul cicatrizarii nu se reface in totalitate tes dentar distrus.
24. Amprenta în ortodonţie. Masele amprentare. Instrumente. Amprenta digitală.
*Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite alginatele –Stomalgin, Altex, Zelex, Elastic, Ypen, Algix.
Mai rar se folosesc materialele siliconice-Sielast, Dentaflex, Optosil, Silaplast.
*Instrumente: lingura amprentara, cele mai bune retentii ofera lingurile cu gauri care asigura zone de retentie intinse si
repartizarea pe toata lung portamprentei.se pot utiliza benzi pinzate adezive care se plica pe marginea lingurii.proba
lingurii in cav bucla:
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare pe care tre sa le cuprinda dupa care se culca incet peste arc.
Modificari in lingura se pot face cu un cleste de tip crampon.
-sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona tuberozitara sa fie bine cuprinsa.

Amprenta dentară digitală este o manoperă neinvazivă, ce presupune utilizarea unui scanner intraoral, un dispozitiv de
mici dimensiuni, comparabile, de exemplu, cu ale lămpii de fotopolimerizare, care nu creează disconfort
pacientului. Scannerul înregistrează o serie de instantanee din cavitatea orală a pacientului, ce vor fi transmise unui
computer și ”contopite” sub forma unei amprente digitale. Mai departe, pe baza amprentei digitale se poate concepe
un model ipotetic al viitoarei restaurări, oferind pacientului ocazia de a previzualiza rezultatul final și de a transmite
medicului  modificările estetice pe care și le dorește. Ulterior, modelul digital al viitoarei restaurări este
transmis sistemului CAD-CAM pentru a șlefui cu mare precizie piesa protetică dorită.

25. Aparatul ortodontic. Definiție. Clasificarea aparatelor ortodontice.

DEF: Aparatele ortodontice sunt dispozitive care se aplica pe dinti, alveole si maxilare, cu rolul de a influenta cresterea si
dezvoltarea aparatului dento-maxilar sau de a preveni ori corecta aparitia unor anomalii. Fortele pe care acestea le exercita
asupra dintilor sau asupra altor componente ale aparatului dento-maxilar, cu scopul de corectare a anomaliilor dento-
maxilare, se numesc forte ortodontice.
*Dupa modul de agregare la arc dentara:
-mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem de ancorare, indepartate si repuse de pacient.
-mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea muschilor mobilizabili (activator, bionator, ap
Frankel)
-fixe : fixate prin cementare sau lipire (colaj).
*Dupa cum intervin asupra tes:
-mecanice (active): forta datorita calitatilor materialelor din care sunt confectionate.
-functionale: au capacitatea de a modifica activitatea musculara, transformindo in forta ortodontica.
-de contentie (pasive): mentin rezultatul dupa tratament.

26. Pierderea precoce a dinților. Definiție. Menținătoarele de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizare.
Pierdere precoce- pierderea dintilor timporari mai mult de 1 an inaintea schimbului fiziolgogic.

Pierderea precoce a dintilor temporari determina:

1. TULBURARI DE RITM IN ERUPTIA DINTILOR SUCCESORI cum ar fi:
    accelerarea eruptiei dintilor permanenti omologi:
-        cand extractia se practica dupa 5 ani
-        dezvoltarea somatica este foarte buna
-        cand exista un focar periapical cronic care stimuleaza eruptia
Aparut prea devreme pe arcada dintii permanenti prezinta un:
-        grad de imaturitate radicular
-        grad redus de mineralizare coronara
²    intarzierea eruptiei dintilor permanenti omologi dupa extractii efectuate la 3-4 ani la copii cu dezvoltare somatica
deficitara si igiena nefavorabila
²    incluzia dintilor permanenti omologi cand exista factori genetici predispozanti sau se blocheaza eruptia dintilor
permanenti prin reducerea spatiului si osteoscleroza suprajacenta
2. MODIFICAREA SPATIULUI PENTRU ERUPTIA DINTILOR PERMANENTI SI DEFICIT ZONAL DE
DEZVOLTARE ALVEOLO-DENTARA
Cand dintii temporari se exfoliaza inainte ca succesorul sa-si inceapa eruptia (radacina 2/3, coroana complet formata) este
preferabil ca osul sa se reorganizeze deasupra dintilor permanenti intarziindu-se eruptia. Cand eruptia se lasa asteptata
prea mult timp ceilalti dinti migreaza punand sub semnul intrebarii mentinerea naturala a perimetrului arcadei. In acest
context este importanta si pierderea partiala de substanta dentara la nivel coronar caci reducerea de diametru mezio-distal
la M2 temporar permite bascularea spre mezial a M1 permanent.
Pierderea precoce a dintilor temporari si ligamentele alveolodentare cunoscute ca centre osteogenetice de crestere
determina deficit de crestere zonala cu reducerea spatiului pentru dintii permanenti omologi.
Deficitul de crestere alveolar este mai important la maxilarul superior unde edentatiile tranzitorii intinse se insotesc cu
endo-retroalveolodentie. Manifestarile deficitului de crestere alveolara sunt dupa 6 ani incongruentele dentoalveolare cu
ectopii de canin, rotatii in ax si ocluzie inversa frontala.
Reducerea spatiului rezultat din pierderea precoce a dintilor temporari se produce prin mezializarea si distalizarea dintilor
limitrofi nefavorabili in fenomenul de cautare a punctului de contact aparut in zona de eruptie a M1.
3. DEZECHILIBRUL OCLUZAL – perturbarea rapoartelor ocluzale in zona de sprijin cu instalarea malocluziei,
prabusirea ocluziei si grave tulburari de dezvoltare in sens sagital si transversal a maxilarului superior.
Dezechilibrul reprezinta rezultatul insumarii eruptiei precoce de dinti permanenti si deplasari dentare in focarele de
pierdere precoce a dintilor temporari determina instalarea de focare de imaturitate ocluzala in decalaj cu restul dezvoltarii
ocluzale, interferente si modificari de dinamica. Pot fi temporare sau se transfera in ocluzia permanenta agravandu-se in
absenta tratamentului.
Datorita acestor consecinte grave imediate si in timp a extractiilor precoce a dintilor temporari in zona de sprijin se
impune refacerea integritatii arcadei dentare la copii, indiferent de varsta lor.
In acest scop la copii trebuie sa tinem cont de:
-        dezvoltarea arcadelor dentoalveolare
-        eruptia dintilor permanenti
-        asigurarea continuitatii arcadelor dentare
-        prevenirea inclinarii sau deplasarilor de dinti vecini si antagonisti
-        obtinerea de spatii pentru eruptia dintilor permanenti si dirijarea eruptiei in ocluzie normala
In cazurile in care extractia precoce a dintilor temporari din zona de sprijin nu poate fi evitata apare necesitatea prevenirii
consecintelor pierderii precoce a acestor dinti prin refacerea tranzitorie a integritatii arcadei dentare cu ajutorul
mentinatorului de spatiu care sa indeplineasca urmatoarele conditii:
-        sa refaca integritatea morfofunctionala a arcadei
-        sa impiedice migrarea orizontala a dintilor limitrofi bresei si migrarea verticala a dintilor antagonisti
-        sa nu impiedice dezvoltarea normala a arcadei dentare in perioada de crestere
-        sa favorizeze eruptia dintilor permanenti succesionali la nivelul bresei edentate
-        sa nu irite parodontiul marginal al dintilor existenti
-        sa fie comod si sa permita exercitarea functiilor si restabilirea eficientei masticatiei.
Este greu sa concepi un mentinator de spatiu care sa raspunda integral acestor cerinte si pe baza concluziilor desprinse din
examenul sistematic a pacientilor si analiza predictiva a dentitiei mixte terapeutul va imagina un dispozitiv cat mai
aproape de ideal.
TIPURI DE MENTINATOARE DE SPATIU
1.     Mentinatoare de spatiu asociate la aparatele ortodontice care corecteaza anomaliile dentomaxilare existente.
Cele mai bine se preteaza placile ortodontice care prezinta prelungiri la nivelul crestei edentate sub forma unui:
-        val de acrilat plat de inaltime potrivita pentru mentinerea dimensiunii verticale care sa permita si deplasari in pozitii
nepericuloase
-        dinte anatomorf, artificial mai ales in cazul breselor edentate frontale
Cu mentinatoare de spatiu din val acrilic pot fi prevazute si aparatele functionale masive (monoblocul, activator), ele se
opun migrarilor orizontale si verticale ale dintilor limitrofi bresei, transmit forte verticale pe creasta si grabesc eruptia
succesorilor. Sunt purtate insa doar o parte din timp, folosite sporadic, deloc in timpul meselor din cauza volumului mare
si mobilitatii. Adaptarea lor in cavitatea orala va fi dificila daca migrarile au debutat deja si presupun slefuiri care sa
permita insertia, dezinsertia faciala a aparatului si impiedica migrarile restabilind axele dentare.
Gutierele folosite ca element de agregare pot ingloba bresa de edentatie impiedicand migrarile verticale si orizontale;
gutiera se slefuieste la nivelul mentinatorului de spatiu dand libertate de eruptie succesorului si dirijandu-i axul de eruptie.

2.     Mentinatoare de spatiu independente fixe

Realizate din coroane de invelis
-        modelate si turnate                 prevazute cu bare, anse, bucle si crosete de
-        prefabricate si adaptate          sarma si ancorate uni sau bilateral
Indicate cand:
-        dintii limitrofi ai bresei necesita restaurari morfologice

-        dintii limitrofi nu se pierd foarte repede, iar succesorul permanent este prezent si se dezvolta normal
-        lungimea arcadei dentoalveolare nu s-a modificat, iar spatiul rezultat din exfoliere nu s-a redus prin migrare
-        analiza dentitiei mixte da o predictie favorabila
Au avantajul purtarii lor permanente pentru desfasurarea normala a facturilor sistemului stomatognat, dar si dezavantajul
dificultatilor constructive si al lipsei de adaptabilitate la schimbarile de crestere din cavitatea orala.
Mentinatoarele de spatiu fixate la o singura extremitate se compun din: inel metalic plasat pe dintele distal al bresei
edentate sau coroana prefabricata, ansa de sarma de 0,9 mm conformata care pleaca spre fata orala, supraecuatorial la
dintele limitrof M al bresei
Variante constructive:
-        cu sprijin parodontal efectuat cu un croset pe dintele mezial al bresei si intermediar de acrilat la nivelul bresei
-        'shue like' cu lama intra alveolara conformata la creasta
Mentinatoarele de spatiu tip arc lingual palatinal sau transpalatal fixe se realizeaza din sarma rotunda de 0,6-0,7 mm,
elastica, fixate in atasele inelelor ortidontice fixate pe M1 permanent este indicat ca arc de mentinere a perimetrului de
arcada, mijloc suplimentar de ancoraj pentru deplasari dentare cu arcuri auxiliare.

3.     Mentinatoare de spatiu amovibile multiple

Sunt realizate din acrilat intr-o mare varietate de forme care sa corespunda cerintelor individuale asigura mentinerea
spatiului si un profil construit in ocluzie cu antagonistul mentinand planul de ocluzie
Indicatii:
-        pierderi multiple si premature de dinti temporari, uni sau bilateral
-        perimetrul normal sau scurtat al arcadei
-        la pacientii cu extractii multiple dupa traumatisme sau cu boli cronice
Conceptele protetice ale protezelor totale sau partial amovibile nu trebuie respectate in perioada dentitiei mixte
-        baza acrilica se poate prelungi cu un bloc ocluzal plat suficient de inalt
-        se executa pe modele de lucru unice, timp scurt
-        se ancoreaza pe crosete elastice sau gutiere
O simpla modificare a bazei prin sectionare si introducere de arcuri transforma aparatul intr-unul capabil sa recastige
spatiul prin distalizarea M1.De la protezele tranzitorii Kemeny care prezinta riscul resorbtiilor parodontale ireversibile la
dintii vecini la placi palatine si linguale, rascroite distal si ancorate cu crosete simple.

4.     Mentinatoare de spatiu fizionomice

Edentatia frontala este cel mai adesea traumatica si ridica probleme terapeutice si de prognostic in perioada de crestere
stand la originea deformarilor secundare de arcada superioara care fac dificila adaptarea ulterioara a constructiilor
protetice fizionomice
Exista 2 modalitati terapeutice:
-        deplasarea ortodontica a dintilor limitrofi si vestibularizarea spatiului pentru dintii frontali
-        mentinerea dimensiunii spatiului de edentatie pentru aplicarea implanturilor unidentare si adaptarea de punti frontale
total fizionomice - situatie de adaptare a unui mentinator fix cu 2 inele ortodontice si un intermediar fizionomic.

27. Aparatele ortodontice mobilizabile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje. Descrierea generală a elementelor
componente.
*Aparate mobilizabile: dispozitive fixate la arc dentara cu ajutorul elem de ancorare, indepartate si repuse de pacient.
*Avantajele: pot fi adaugate elem functionale crescind sfera si valoarea indicatiilor; se sprijina pe dinti si parodontiu
evitind suprasolicitarile dentare; unele elem pot fi activate de pacient; tehnica confectionarii si reparatie usoara; permite
respectarea igienei ruguroase a cav buc; cost redus.
*Dezavantaje: riscul de a nu purta aparatul conform indicatiilor; reactii gingivo parodontale; riscul deformarii sau ruperii
unor elem in cazul unui pacient neglijent.
*Elem de ancorare:
-crosetul direct: din sirma elastica de 0,7 mm. o portiune rectilinie, ansa sub ecuatorul anatomic in 1/3 V de colet, o
portiune paralele cu muc gingivala, o zona de retentie cuprinsa in placa. Util pentru a preveni migrarea in zonele edentate
a dintilor vecini bresei.
-croset Stahl: din sirma elastica de 0,7 mm. o ansa circulara in spatiu interdentar care se prelungesete ocluzal cu o bucla
care incaleca arc dent, o zona retentiva cu care se angajeaza in placa.inlaturarea ocluziei sau laterognatiei.
-croset in delta: asemanator cu Stahl, insa ansa are forma triunghiulara cu virf sore spatiu interdentar iar baza spre muc
jugala.
-croset Jackson: sau inelar. O port centrala ansa subec prelungita pe ambele parti cu doua bucle, retentie ce se fixeaza in
placa. Blocheaza erutia dintilor pe care se aplica si deplasarile lor in sens aproximal.
-croset Adams: doua anse ovale ce vin in contact cu supraf aprox, unite V cu o portiune de sirma rectilinie, ansele se
continua in sens ocluzal cu cite o bucla care se termina cu retentie in placa.
-croset Schwarz: pluridentar. Anse romboide in spatiile interdentare unite la nivelul muc prin port orizontale la 0,5-1 mm.
crosetul iese din placa distala la 1-2 mm de ultimul mol si patrunde in placa printro bucla care traverseaza nis
amasticatorie dintre canin si premol.
-croset semi Schwarz: ansa de forma unei jum de romb in contact cu un perete a spatiului interdentar.
-croset intermediar Alt: asemanator cu Stahl, V are o bucla paralela cu supraf V.
Elemente active:
-suruburile ortodontice: alc din surub median filetat in doua directii la un capat pe dr la celalalt pe st, la fiecare capt cite o
piulita. In zona centrala a surubului doua tuneluri perpendiculare in care se introduce tija de sirma-cheita de activare.
-arcul palatinal Coffin: bulca semicirculara libera continuata la fiecare extremitate cu o ansa de retentie in placa. Arcul pe
linia mediana la 1 mm de muc, mezial pin la linie de tangenta cu fetele meziale a premol 1. Intre anse 2 mm. largirea ant a
arcadei.
-arc in diapazon: port libera elastica si port retentiva in placa. Poate deplasa dintele in sens mezial sau distal,
-arcul in S: portiune activa in S si una retentiva, la 0,5-1 mm de muc. Vestibularizarea dintelui si deplasare spre mezial
sau distal. Din sirma de wipla elastica.
-arcul in 8: partea activa in forma de 8 si partea retentiva. Din sirma de otel inoxidabil 0,4-0,5 mm. vestibularizarea
dintilor.
-arcul in ciuperca: din sirma de otel inox 0,6-0,7 mm pe un grup de dinti. O port centrala in contact cu supra palatinala a
dintilor n 1/3 medie numita curbura principala. In parti cite o bucla de activare in S dupa care se angajeaza in placa.
Vestibularizarea dintilor
-arcurile vestibulare: au actiune de retrudare si aliniere. Arc propriu zis: elem elastic in zona frontala sup V. curbura
principala cu 2 bulce laterale.Arcul paraseste placa prin nisa masticatorie dintre canin si premol 1. Bucla la nivelul
caninului. Din sirma de crom nichel 0,7 mm. retrudarea incisivilor.
-arc vestibular articulat: are o articulatie intre portiunea in contaact cu dintii si cea care se ancoreaza in placa, formata din
partea centrala si doua laterale. Partile laterale sunt compuse din 1,5 spire. Actiune strict in plan vertical.
-arcul caninului: in repozitionarea caninului in sens mezio-vestibulo-infrapozitie. O bucla circulara prelungita nt cu o
portiune rectilinie incheiata cu o gheruta adaptata la colet. La celalalt capat o portiune intre premol 2 si mol 1. Actiune de
distalizare, egresiune de palatinizare a dintelui pe care se aplica.
Gutiera ortodontica: acopera un grup de dinti pe fetele V, O si ocluzale. Nu permite inclinarea sau modificarea poz
dentare

28. Aparatele ortodontice mobilizabile. Indicații, contraindicații de utilizare. Elementele de ancorare ale
aparatelor ortodontice mobilizabile.
Indicatii:
Efectul ortopedic,
Ajuta la cresterea oaselor maxilare,
Ajuta la coborarea si largirea boltii palatine prin deconditionarea respiratiei orale,
Crearea si mentinerea spatiului necesar eruptiei dintilor permanenti,
Aparatul de indreptare a dintilor  dirijeaza eruptia dintilor permanenti,
Scade riscul de fractura a dintilor anteriori, prin intermediul protectiei pe care o da,
Corectarea unor obiceiuri vicioase (sugerea degetelui, deglutitiei infantile, sugerarea buzei superioare si buzei inferioare,
interpunerea unor obiecte intre dinti ca de exemplu pix, creion, rosul unghiilor).
Dirijeaza cu exactitate mai mare la actiunea aparatului dento-maxilar cu ajutorul dispozitivelor extraorale, in comparatie
cu alte dispozitive.
Remodelarea aspectului fizionomic in cazul lipsei unui dinte, prin atasarea unei coroane de acrilat la aparat la nivelul
spatiului interdentar necesar pana la varsta de 18 ani aproximativ pentru inserarea unui implant la nivelul respectiv.
Corecteaza inghesuirile dentare.
Contraindicatii
Pacienti alergici
Dentitie permanenta?
Elem de ancorare:
-crosetul direct: din sirma elastica de 0,7 mm. o portiune rectilinie, ansa sub ecuatorul anatomic in 1/3 V de colet, o
portiune paralele cu muc gingivala, o zona de retentie cuprinsa in placa. Util pentru a preveni migrarea in zonele
edentate a dintilor vecini bresei.
-croset Stahl: din sirma elastica de 0,7 mm. o ansa circulara in spatiu interdentar care se prelungesete ocluzal cu o bucla
care incaleca arc dent, o zona retentiva cu care se angajeaza in placa.inlaturarea ocluziei sau laterognatiei.
-croset in delta: asemanator cu Stahl, insa ansa are forma triunghiulara cu virf sore spatiu interdentar iar baza spre muc
jugala.
-croset Jackson: sau inelar. O port centrala ansa subec prelungita pe ambele parti cu doua bucle, retentie ce se fixeaza in
placa. Blocheaza erutia dintilor pe care se aplica si deplasarile lor in sens aproximal.
-croset Adams: doua anse ovale ce vin in contact cu supraf aprox, unite V cu o portiune de sirma rectilinie, ansele se
continua in sens ocluzal cu cite o bucla care se termina cu retentie in placa.
-croset Schwarz: pluridentar. Anse romboide in spatiile interdentare unite la nivelul muc prin port orizontale la 0,5-1
mm. crosetul iese din placa distala la 1-2 mm de ultimul mol si patrunde in placa printro bucla care traverseaza nis
amasticatorie dintre canin si premol.
-croset semi Schwarz: ansa de forma unei jum de romb in contact cu un perete a spatiului interdentar.
-croset intermediar Alt: asemanator cu Stahl, V are o bucla paralela cu supraf V.
29. Placa ortodontică. Tipuri. Baza și elementele active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.
Elementele componente ale plăcilor
n -baza plăcii din acrilat baropolimerizabil-frecvent, sau termopolimerizabil
n -elemente de ancorare- croşete sau gutiere
n -elemente active-şurubul ortodontic, arcul Cofin, arcul vestibular, arcuri secundare

Baza plăcii
 n - reprezintă zona de sprijin mucozal a aparatului, la nivelul ei se fixează elementele componente-suruburi, arcuri
n -contribuie la retenţie
n La mandibulă baza plăcii se întinde până în fundurile de sac paralinguale, fiind răscroită la nivelul frenului lingual
pentru a nu produce leziuni de decubit.
n La maxilar intinderea se face până la nivelul ultimilor molari erupţi, răscroindu-se cu concavitatea spre posterior,
astfel încât pe linia mediană ajunge până la intersecţia cu tangenta la faţa distală a M1, aceasta deoarece reflexul
de vomă este mai puternic şi cuprinde o arie mai mare la copii.
Elementele de ancorare pot fi croşete sau gutiere.
n Asigură stabilitatea aparatului pe câmp şi eficienţa tratamentului prin transmiterea corespunzătoare a forţelor
declanşate de elementele active.
n Gutiera ortodontica este folosita ca element de ancorare la unele tipuri de placi. Se aplica pe dinti neslefuiti, nu
patrunde subgingival, acopera fetele vestibulare, ocluzale si orale ale dintilor, inalta provizoriu ocluzia, realizeaza
blocuri dentare de sprijin.
Croşetele pot fi împărţite în două grupe
n A.croşete care folosesc pentru ancorare retentivităţile oferite de triunghiul interdentar(presupun existenţa unor
arcade integre sau a cel puţin 2 dinţi vecini în zonele laterale)
n -croşetul Schwarz-croşetul în săgeată sau semisăgeată-poate stimula egresia dinţilor laterali
n -croşetul Stahl
n -croşetul proximovestibular-
Surubul ortodontic
n este elementul activ cu ajutorul caruia se pot exercita forte intermitente asupra arcadelor.In functie de obiectiv, se
pot folosi mai multe tipuri de suruburi(pt. maxilar, mandibula, deplasari unidentare, deplasari intermaxilare).
Arcul Cofin
n are forma de lira,
n se confectioneaza din sirma elastica cu grosimea de 1-1,5 mm.
n Se foloseste ca element de expansiune la placile sectionate, are inconvenientul ca fragmentele placii prezinta o
instabilitate relativ mare, ancorarea trebuind sa fie foarte buna.
Placile pot fi prevazute cu elemente auxiliare
n -plan inclinat-pentru modificarea relatiilor intermaxilare
n -platou retroincizal-pt. nivelarea planului de ocluzie-stimuleaza egresia laterala si ingresia frontala
n -scut lingual-pt. deconditionarea deglutitiei infantile
n -mentinator de spatiu-prin prelungirea bazei acrilice.

30. Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.

*Aparate mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea muschilor mobilizabili (activator, bionator,
ap Frankel)
*Avantaje activator Andersen: actiune functionala si cauzala, impiedica sugerea degetului si resp orala; creste secretia
salivara-autocuratire; stimuleaza dezv elem constitutive a aparatului dento maxilar prin actiune de dirijare a fortei
musculare.
*Dezavantaje activator Andersen: greu de suportat datorita vol mare; se poarta noaptea sau citeva ore pe zi prelungind
tratam; lipseste aparatul dento maxilar de stimulul functional, masticatie.
*Avantajele bionatorului: influenteaza revenirea la normal activitatii linguale; bine in clasa II/1 in dentitia mixta fara
discrepanta scheletica mare; usor in confectionara tehnica; comod nu are elemente.
*Dezavantaje bionator: nu se aplica in clasa II Angle provocat de convexitatea etajului mijlociu al fetei; fara rezultat cind
fata are tendinta de dezv verticala; nu da rezultate in ectopia V a caninilor inf; fara rezultate bune in cl III.

31. Trainerul ortodontic. Varietăți. Elementele componente. Indicații de utilizare.

Trainer-ul este un aparat ortodontic functional, mobil din silicon, care contribuie la relaxarea musculaturii orale, ajutând
astfel la alinierea dinților și corectarea poziției maxilarelor.
Varietati:
Junior – 3 – 6 ani
Interceptiv – 5 – 8 ani
K – 6 – 10 ani
T – 10 – 15 ani – pentru cei care au și tratamente dentare ortodontice associate
Componente:
crestături pentru dentiție; labele arcade; limba specială; bara de protecție.
Indicatii:
Respiratia orala, deglutitia infantila (impingerea limbii spre dinti), Suptul degetului(cauzând apariția mușcăturii inverse și
o înclinare a dinților frontali superiori) Masticația deficitară (din cauza consumului insuficient de alimentare tari și
creșterii consumului de alimente procesate) Mușcarea buzelor sau a unor obiecte dure (provoaca în poziții atipice și opriri
în evoluția verticală a acestor). Bruxismul (provoca apariția unor dureri dentare, sensibilitate dentară sau tocirea dinților)
32. Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii de utilizare.
*Indicatii in dentitie mixta:
-clasa I pentru corectarea anomaliilor in sens vertical si a proalveolodontiilor sup;
-clasa II in special gr II/1 si a laterodeviatiilor;
-clasa III pentru corectarea prognatiilor mand functionale in asociere cu tractiunile extraorale;
-corectarea obiceiurilor vicioase;
-conducerea eruptiei dentare, realizarea unei ocluzii normale si reechilibrare musculara.
*Elem componente:
-placa sup ce acop bolta palatina si fata orala a rc cu elem: arc palatinal tip Coffin din sirma de otel elastica de 1,2 mm; un
arc V din sirma de 0,7 sau 0,8 mm fixat prin cele doua extremitati retentive in baza placii sup cu doua bucle de activare in
forma de lira in vestibulul sup si are curbura principala in contact cu fata V a incisivilor.
-placa inf: planul inclinat reprezentat de partea sa ant mai ingrosata, inclinare din jos in sus si dinapoi inainte; aripioarele
paralinguale care reprez continuarea bazei dincolo de coletul dentar pina in fundurile de sac paralingual.

33. Reglatorul funcţiei Fränkel. Elementele componente. Varietăți.

*Elem componente:
-elem acrilice: 2 scuturi vestibulare, 2 pilote labiale sup.
-elem din sirma:arc V pe supraf V a incisivilor inf care face leg cu scuturile V; suportul din sirma care poate fi alc dintro
sirma continuua sau 3 segm adiacente si care realizeaza conexiunea pelotelor labiale sup cu scuturile V; un arc L sup care
sprijina la nivelul cingulumului incisivilor sup; un arc palatinal care pleaca de la nivelul scuturilor V traverseaza palatul
pe partea opusa inapoia ultimului mol prezent pe arc; crosete ocluzale de sprijin in zona molara mand cu rol de
impiedicare a eruptiei mol1 inf; crosete de sprijin maxilare in ocluzii inverse frontale care permit deschiderea ocluziei
pentru realizarea saltului articular.
*Tipurile de regulatoare:
-tip 1: utilizat in compresiunea maxilara cu clasa I cu ocluzie neutra, retruzia incisivilor inf si protruzia celor sup, in
ocluzia adinca.
-tip 2:in clasa II, au 2 arcuri orale.
-tip 3: clasa III in dentitie mixta si permanenta timpurie; pentru reducerea musculara dupa corectia chirurgicala a
prognatiei mand anatomice. Pilotele sunt la arc sup.
pelote in locul de subdezv

34. Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de utilizare.

Este un aparat orthodontic mobil.Modalitatea principal de actiune a aparatului Balters consta in revenirea la normal al
activitatii limbii(static si dinamic)si dirijarea ei spre zonele deficitare.Concomitent sunt inhibate fortele concentric ale
complexului muscular labio-jugal (in hiperactivitate si stimulate cele in hipotonicitare.)Prin ocluzia construita aparatul
asigura repozitionarea mandibulei creind,spatial necesar pentru activitatea limbii.Bionatorul Balters este un activator de
volum redus,usor de confectionat si de purtat de catre pacient o perioada indelungata de timp.
In functie de anomaliile tratate ,Balters a conceput 3 tipuri de aparate:
Tip 1 –este indicat in anomalii caracterizate prin maxilar ingustat cu protruzia dintilor frontali superiori(compresiune de
maxilar cu protruzie),ocluzie distalizata(clasa2/1),cu pozitie joasa si posterioara a limbii.Componenta acrilica a aparatului
este redusa fata de activatorul classic:placa lingual ingusta a a arcadei alveolare manddibulare,2 pelote palatine in care
retentioneaza arcul palatal si arcul vestibular,masa acrilica interocluzala la nivelul careia se fac slefuiri selective.
Elementul principal este arcul palatinal,din sirma de vipla de 1,2 mm,care determina limba sa ia o pozitie anterioara si
superioara,prin care se stimuleaza dezvoltarea maxilarului superior si mezializarea mandibulei.Arcul vestibular cu doua
bucle orizontale (pina la nivelul premolarilor)indeparteaza actiunea centripetal a muschilor buccinatori si stimuleaza
inchiderea fantei labiale.
Tip2-este un aparat standart,exceptind zona frontal unde se prezinta un ecran acrylic de protective a regiunii incisive de
actiunea limbii.Este indicat in ocluzia deschisa functional cauzata de deglutitia atipica cu interpunerea limbii intre
arcadele dentare.
Tip3-un aparat standart inversat la care arcul palatinal are convexitatea orientata spre anterior dirijind astfel limba carte
pozitia superioara si posterioara a boltii palatine,arcul vestibular este plasat la nivelul incisivilor inferiori,baza acrilica este
situate la distant de fata lingual a arcadei alveolare inferioare.Aparatul are drept scop reorientarea pozitiei limbii care
urmeaza sa stimuleze dezvoltarea predominant a maxilarului superior.Este indicat in malocluziile de clasa 3 caracterizata
prin pozitia anterioara si inferioara a limbii.Bionatorul va fi purtat permanent cu exceptia meselor.

35. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a maxilarelor.Modificările doar în regiunea frontală.
Din această clasă fac parte anomalii unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii deschise, ocluzii acoperite.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o poziţionare posterioară a manidibulei faţă de maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în protruzie,ocluzie adinca in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă frontală.

36. Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.

*In sens transversal:
-sd maxilarului ingust: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle), ocluzie prabusita(ca urmare a pierderii
dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari inverse a unui sau doi dinti in urma
schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata, progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup, progenie adevarata-
hiperdezv mand.

37. Clasificarea franceză a anomaliilor dento-maxilare.

Pe baza terminologiei franceze adoptate de F.D.I Chaupe propune o clasificare a anomaliilor dento-maxilare pe criterii
morfo-functionale si etiopatogenice,in trei clase:
Clasa 1-Dizarmoniile maxilare,care reprezinta modificari de dimensiune si rapoarte a bazelor scheletale.Sensul
modificarilor este precizat prin prefixe in raport cu cele trei planuri de referinta
prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
Clasa 2-Dizarmoniile dento-maxilare care se refera la neconcaordanta intre dimensiunile dintiloe si dimensiunile arcadelor
alveolare.
Clasa 3-Anomaliile sistemului dentar pot fi anomalii de numar ,forma,volum ale dintilor care,de regula,sunt ereditare sau
congenitale.

38. Retrognația maxilarului inferior. Etiologie. Clinică. Diagnostic. Tratament.

*Retrognatie max inf: patologie ereditara sau dobindita caracterizata prin subdezvoltarea mand.
*Etiologia: alimentare nerationala a mamei in timpul sarcinei, traume intrauterine sau la nastere, pierderea precoce a
dintilor, intirzierea schimbului ocluziei timpurii pe cea permanenta, in sd Roben, dereglari a sistemului endocrin,
respiratie orala, obiceiuri vicioase, factorul ereditar.
*Clinica: deformari faciale, deformarea septului nazal, exooral aspect de cioc de pasare, etajul inf este micsorat.
Endooral : malocluzie de clasa II/1 dupa Angle cu distalizarea ocluziei, incisivii sup sunt in protruzie, maxilarul sup este
ingustat in fora de V, prezenta ocluzia adinca in acoperis, prezenta treapta sagitala.
*Diagnostic: exam fotostatic, de modele, teleradiografia de profil, ortopantomografia.
*Tratament: in cazuri grave tratam chirurgical plus ortodontic.
-aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.
-tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual,
-contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
39. Tortopoziţia dentară. Definiţie. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.
*Tortopozitie: anomalie dentara de rotație a dintelui in jurul axului său între 90o și 180o. Poate duce la tulb ale relatiei
dento alv, tulb de ocluzie, a dinamicii mand si tulb fizionomice.
*Diagnostic : in baza exam clinic si Rg.
*Tratament: ortodontic cu aparate fixe sau mobilizabile, sau mixt chirurgical-ortodontic
40. Anomalii dentare de formă şi structură. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.
*Anomalii de forma:
- macrodentie:marirea in volum; microdentie:micsorare in volum;
-fuziunea dentara:unirea a 2 dinti la nivelul strict coronar, strict radicular sau corono radicular cu dezvoltarea initial
separata;
-germinatia:diviziune incompleta a unui dinte, apare cu o cor bifida cu o singura radacina si camera pulpara; -dens in
dinte-rezulta din invaginarea epiteliului amelar intern, mai des la nivelul incisivului lat sup;
-taurodontia: prezenta unei camere pulpare mari cu dimensiuni exagerate cu tendinta de largire spre apex, forma dintilor e
modificata prin prezenta de cuspizi suplimentari carabeli (palatinal pe mol 1 sup), Bolk (vest pe mol 2 inf permanent),
Zuckerkandel ( vest pe mol 2 temporar);
*Anomalii de structura:
-amelogeneza imperfecta: displazia smaltului de origine genetica. Se formeza un smalt cu deficienta si o imperfectiune
calitativa. Smaltul este rugos, cu depresiuni si cute, poate fi fragil
-dentinogeneza imperfecta:culoarea cor transparenta sidefie sau maronie, transluciditate crescuta, smaltul se fractureaza
usor.
-odontodisplazia: afecteaza un cadran, eruptie intirziata, smaltul hipoplastic si hipomineralizat, dentina cu canalicule
anormale, pulpa fibroasa radacina oprita din evolutie.
-hipoplazia de smalt: defecte in formarea smaltului, sub forma de pete albe opace cu santuri sau leziuni intinse. Apare
inaintea eruptiei dintilor.
-discromii dentare: coloratia dentara care poate fi generalizata sau localizata, in fluoroza-alb cretos, tetraciclini-galbeni,
maladia capdepont-maroniu s.a.

41. Anomalii dentare de număr. Varietăți. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

*Varietati: hipodentie (lipsesc pin la 6 dinti), oligodentie ( lipsa mai mult de 6 dinti), anodontie(lipsesc toti dintii),
hiperdontie ( mai multi dinti).
*Anodontiile: pot fi partiale, intinse, subtotale, totale. Clinic-prezenta unui dinte temporar peste termen normal de
eruptie, absenta dintelui permanent. Rg: lipsa dintelui permanent din maxilar. Anadontia de incisiv lat poate duce la ap
diastemei, apar dezechilibre ocluzo articulare. In anadontii extinse , subtotale si totale tablou clinic a edentatului.
Tratament: in anodontii partiale se poate inchide spatiu prin migrarea zonelor lat, in alte cazuri mentinerea spatiului pin la
finisarea procesului de crestere si tratament protetic.
*Dinti supranumerari: pot aparea ca dinti care respecta morfologia unui anumit tip dentar (dedublare) sau forme atipice.
Pot erupe complet in cav buc sau pot ramine incluzi in max. mai des la max sup in reg frontala. Cind sunt inclusi pot
produce anomalii a dintilor prezenti pe arc, blocarea dintilor aflati in eruptie cu dereglarea relatiilor dentare. Cind sunt
erupti in cav buc produc incongruente in reg vecine afectind echilibrul fizionomic si psihicul bolnavului.
Tratament: germectomia sau extractia dentara urmata de supravegherea tenta a cresterii. Cind sunt complicatii: tratament
chirurgical urmat de ortodontic.

42. Anomalii dentare de volum. Definiție. Varietăți. Criteriul de determinare a macrodonției.

Anomaliile dentare de volum reprezinta o dezvoltare atipica in dimensiunile acestuia. Deosebim:
- macrodentie:marirea in volum;
- microdentie:micsorare in volum;
*Macrodentia: anomalie de dezvoltare dentara caracterizata prin volum marit a unui sau la mai multi dinti, poate fi
localizata sau generalizata creeaza dificultati in armonizarea relatiei dento alveolare, inghesuiri dentare primare.
Macrodonţia falsă apare în momentul în care maxilarele pacientului sunt de dimensiuni reduse, iar dinţii de mărimi
normale. Este expresia tulb produse in per de morfodiferetiere, individualizarea formei unitatii dentare prin nr centrilor de
crestere marit si activitatea intensa a acestora. Diferentiem forma usoara-dinte in forma de cui, faras, clapa de pian, bilobat
, sau adevarate monstruozitati-dinte in perdea rezultat din sudarea celor 4 incisivi. Tratament: remodelare, tratament
protetic, in forme grave-extractii dentare.
*Criteriu de determinare: macrodentie absoluta cin suma latimii coronare a 4 cuspizi sup e de 35 mm si mai mult, iar a
celor inf e de 27 mm si mai mult. Cind vol coroanei dentare e de 1,5 ori mai mare decit norma.
Microdonţia generalizată adevărată este o patologie foarte rar întâlnită şi este asociată cu hipofincţia
hipofizei.Microdonţia generalizată falsă apare în cazul creşterii exagerate a maxilarelor, care vor da spaţieri între dinţii de
mărime normală şi impresia de microdonţie. Acest caz se întâlneşte datorită moştenirii genetice diferite a maxilarelor şi a
dentiţiei.

43. Tulburări de erupție dentară. Obiective de tratament.

*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de eruptie cauzat de tulb in dezv max, pierderea sec a
spatiului prin migrari dentare, obstacole in calea dintelui, conformatia anormala, potential de erupere scazut. Clinic se
atesta absenta dintelui de pe arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta dintelui, gradul de
dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi superficiala, medie si profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau pe mijlocul
arc iar axul dintelui poate fi oblic, orizontala sau verticala, poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie tratament chirurgical cu descoperirea si
degajarea dintelui completat cu tratament ortodontic pentru dirijarea evoutiei dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in
functionalitate. In incluzii profunde cu malpozitii grave se impune odontoectomia.

44. Incluzia dentară. Definiție. Aspecte clinice. Tratamentul curativ.

*Incluzia dentara: raminerea dintelui in maxilar dupa timpul normal de eruptie cauzat de tulb in dezv max, pierderea sec a
spatiului prin migrari dentare, obstacole in calea dintelui, conformatia anormala, potential de erupere scazut.
Clinic se atesta absenta dintelui de pe arcada cu persistenta dintelui temporar. Rg: pune in evidenta prezenta dintelui,
gradul de dezv, relatiile cu elem din reg. Incluzia poate fi superficiala, medie si profunsa. Dintele se poate gasi V , O sau
pe mijlocul arc iar axul dintelui poate fi oblic, orizontala sau verticala, poate fi osoasa sau submucoasa.
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie tratament chirurgical cu descoperirea si
degajarea dintelui completat cu tratament ortodontic pentru dirijarea evoutiei dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in
functionalitate. In incluzii profunde cu malpozitii grave se impune odontoectomia.

45. Ectopia dentară. Definiție. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.

*Ectopia dentara: eruptia dintelui in vestibulul sau. Poate fi un simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar,
incongruente dento alveolara primara, retrognatia mand), sau entitate produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de cauza
primara sau locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse sunt de ordin
fizionomic si de dinamica a mand.
*Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond a sindromului. Cind e entitate clinica
tratamentul depinde de pozitia si gradul de dezv a dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea de
sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.

46.Transpoziţia dentară. Definiție. Tratamentul transpoziţiei dentare.

*Transpozitia dentara: schimbarea locului intre doi dinti pe arcada (incisiv lat –canin, canin-premol prim), produsa de
dereglarea ritmului de exfoliere a dintilor temporari si intirzierea in eruptia celor permanenti. Se impun tulb fizionomice si
de dinamica mand.
*Tratament:cind nu perturba grav functia fizionomica si functia de dinamica a mand este tolerata ca atare. interventii de
remodelare artificiala sau tratament protetic.

47.Entopia dinților. Definiție. Cauze. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

*Entopia dentara: eruptia dintelui in oropozitie-dintele paraseste arcada. Poate fi un simptom intrun sindrom
(compresiunea de maxilar, incongruente dento alveolara primara, retrognatia mand), sau entitate produsa de o malpozitie a
mugurelui dentar de cauza primara sau locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa.
Tulb produse sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
* Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond a sindromului. Cind e entitate clinica
tratamentul depinde de pozitia si gradul de dezv a dintelui, patul osos, relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea de
sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic
48. Anomaliile țesuturilor moi perimaxilare. Varietăți și impactul lor asupra aparatului dento-maxilar. Diagnostic.
Tratament.
*Fren lingual scurt: poate fi cauza malocluziilor si provoaca defectul vorbirii. Frenoplastia.
*Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia dento alv de tipul deastemei, bridele si cicatricele sunt
veritabile obstacole in calea dezv proceselor dento alv si ocluzale.
*Macroglosia duce la macrognatia mand cît și vestibularizarea grupui frontal superior.
*Tratamentul: chirurgical.

49.Disarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Etiologie, patogenie. Manifestări clinice. Tratament.

*Cauzele: dezacordul dintre marimea max si a dintilor, tulb de crestere la nivelul proesului alv sau maxilar, pierderea
timpurie a dintilor primari prin carie si complicatiile acestora, deprinderi cicioase:
- respiraţia orală: determină o endalveolie superioară şi o DDA cu înghesuiri dentare secundară datorită unei tulburări în
direcţia de creştere a arcadelor alveolare; - sugerea degetului: determină o retroalveolie inferioară cu posibilitatea apariţiei
înghesuirii frontalilor inferioari. - deglutiţia de tip infantil: interpoziţia, comportamente musculare linguale anormale
produc proalveolie bimaxilară şi spaţierea dento-alveolară.
Factorul genetic macro - microdonţia, dinţii supranumerari,anodonţiile, anomalii de formă.
 influenţează de asemenea rata de creştere a maxilarelor (perturbată adesea în
sindroamele genetice)..
Tulburări neuro-endocrine sau metabolice
Pot influenţa şi deregla ritmul, direcţia şi rata de creştere a componentelor aparatului
dento-maxilar.
 În nanismul hipofizar: - apar tulburări de creştere cantitativă;
- maxilare sunt mici (dimensiunea verticală, lungimea arcadei);
- dimensiunea dd nu este afectată;
- apare incongruenţa dento-alveolară. (trat. = extracţia dirijată)
Factori infecţioşi, boli febrile
 pot acţiona direct prin stimularea metabolismului, cu o creştere accelerată a
oaselor mai ales cele lungi;
Factorul neuro-muscular
 poate determina un dezechilibru la nivelul structurilor funcţionale musculare, cu
tulburări grave directe sau indirecte ale creşterii dimensionale şi direcţionale a
maxilarelor

*Inghesuiri usoare: inghesuire la etapa de eruptie a grupului incisivo-mola, incisivii centrali inf fiind in linguopozitie,
molarii primi bine aliniati. Intre 6-7 ani incisivii centrali sup erup intro poz labiala cu discreta lipsa de spatiu.
*Inghesuirea moderata:incongruenta incisivilor centrali inf este mai accentuata, incisivii laterali temporari pot prezenta un
grad marit si timpuriu de mobilitate.aceeasi amploare si la eruptia incisivilor centrali sup. Zonele laterale sunt integre.
*Inghesuiri dentare severe: incisivii pot fi malpozitionati sau aliniati, lateralii pot fi expulzati de pe arcada. Mol 1
permanent poate sa impacteze cu mol 2 decidual. Relatii dimensionale nefavorabile intre temporari si permanenti. La
eruptia incisivilor lat pot fi: incongruente usoare, lipsa de spatiu pentru eruptie sau chiar absenta acestuia. Rg se observa
lateralul permanent intre canin decedual si centrali. In unele cazuri incisivul lat permanent ocupa spatiul caninului
decidual. Alte semne: abraziuni dentare, singerarea parodontului, tartru dentar, recesiuni gingivale in zonele de
incongruenta. Poate sa apara sd algodisfunctional TM (oboseala, dureri musulare, dureri in ATM).

50.Metode de creare a spațiului pe arcada dentară cu scop ortodontic. Tratamentul înghesuirii dentare.
*Crearea spatiului: expansiune de maxilar utilizind aparate mobile activ mecanice, functionale sau aparate fxe, asociate cu
extractie dirijata sau slefuirea dintilor deciduali. Disjunctia maxilara indicata cind ingustarile dentare au loc la nivelul
bazelor osoase si a planseului nazal.
*Tratament inghesuiri dentare este in dependenta de forma inghesuirii dentare:
. In inghesuiri usoare are loc o autoreglare datorita cresterea proesului alv odata cu eruptia dintilor, cresterea bazelor
osoase si spatiul oferit la schmbul zonei laterale. Este nevoie de o supraveghere minutioasa a acestor procese.
In inghesuiri moderate- diverse metode, expansiune, distalizarea zonelor laterale, masuri ortodontice de dirijare si slefuire,
chirurgical extractii dentare dirijate,disjunctii maxilare.
In inghesuiri severe- Terapia de dirijare a eruptiei dintilor permanenti prin extractia dintilor
deciduali,slefuiri,expansiune,distalizarea zonei laterale ,placa palatina.Aparatul Quald-helix-va corecta axele dentare.
51..Disarmonia dento-alveolară cu spațiere dentară. Etiologie, patogenie. Manifestări clinice. Tratament.

DDA cu spaţiere dentară - apar arcade cu spaţii interdentare (treme şi diasteme) caracterizată prin volum dentar mai mic
decât dimensiunile oaselor alveolare.
deglutiţia de tip infantil: interpoziţia, comportamente musculare linguale anormale produc proalveolie bimaxilară şi
spaţierea dento-alveolară.

52.Diastema. Varietăţi clinice. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

*Diastema: prezenta unui spatiu interincisival.
Prezenţa diastemelor dinţilor temporari asigură un prognostic bun pentru erupţia dinţilor definitivi şi realizarea unei
ocluzii normale, iar absenţa acestora duce la apariţia disarmoniilor dento-maxilare (cu înghesuire dentară
Etiologie:
respiraţia orală, suptul, interpoziţia, comportamentele musculare linguale anormale,anodontii,supranumerali, produc
proalveolia bimaxilară, ocluzii deschise, înghesuirea sau apariţia spaţierii dento-alveolare.
Inserţia pe creastă a unui fren cu bază largă de implantare, prezenţa unui sept osos sunt agenţii etiologici ai diastemei.
*Varietatile clinice si etiologia:
-forma de diastema cu cor incisivilor paralele: fren inserat pe creasta, anadontii de incisivi lat.
-forma cu cor divergente: insuficienta de spatiu la nivelul bazei osoase.
-forma cu cor convergente: meziodens neerupt sau un odontom.
*Clinica: centralii pot sa foloseasca pentru alinierea lor din spatiul rezervat incisivilor lat aparind incongruenta din zona.
Afectarea functiei fonatorii-voce siflanta, dereglari estetice. In evolutia sa poate duce la aparitia incongruentelor la
distanta cu dezechilibrari ocluzale.
*Tratament: diastema poate fi tranzitorie si se poate autoregla in urma eruperii dentare. Diastema produsa de factor local
impune tratamentul cauzal ( septetomia cinde un sept osos mare, germectomia dintilor supranumerari inclusi, extractia
dintilor supranumerari erupti si a dintilor malformati, frenotomia)si tratament ortodontic cu aparate mobile sau fixe in
dependenta de indicatii
53.Tulburări în erupţia dentară. Cauze. Metodele de diagnostic şi de tratament

*Tulburari de eruptie dentara:

-eruptia precoce: cu 1,5-2 ani inainte de termenii norma, la dintii temporari cu 4 luni.
-eruptia tardiva: cu 1,5-2 ani mai tirziu de termenul norma, la dintii temporari cu 4 luni.
*Cauzele: boli genetice ca sd Down, Turner, nanism familial, dereglari metabolice si de alimentatie, rahitismul, dereglari
endocrine, ingectii contagioase. Local: resorbtie patologica, procese inflamatorii a parodontiului apical, obstacole locale
ca limitarea spatiului, tumori, dinti supranumerari.
*Tratament: mentinator de spatiu in eruptia tardiva a permanentilor, aplicarea ap fixe cu tractiune, indepartarea factorului
cauzal, extractii dentare in caz de lipsa de spatiu.

1. Malocluzia de clasa I Angle. Etiologie, patogenie, varietăți clinice, diagnostic.

Anomaliile de Clasa I Angle cuprinde ocluziile în care cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior
articulează cu șanțul intercuspidian vestibular al primului molar permanent inferior, modificări fiind numai în
regiunea frontală.
Etiologia cuprinde o gama larga de factori carea actioneaza dea lungul perioadeei de morfogeneza pre- si postnatala:
fatorul genetic (macro- si microdontia, anodontiile, dinti supranumerari, anomalii dentare de forma, pozitie si structura),
factorul filogenetic(tendinta de reductive diferentiata a maxilarelor (mai rapida) si a dintilor(mai lenta) este cauza
inghesuirilor dentare, factorii generali de dezvoltare (tulbrari endocrine, metabolice) pot deregla ritmul si rata de
crestere a componentelor aparatului dento-maxilar, disfunctii si obiceiuri vicioase- prin dezechilibrul la nivelul
structurilor functionale muscular provoaca tulburari grave directe/indirecte ale cresterii dimensionale si directionale a
maxilarelor, (respiratia orala, sugerea , interpozitia, comportamentele muscular lingual anormlae produc proalveolia
bimaxilara, ocluzii deschise, inghesuirea/aparitia spatierii dento-alveolare), factorii morfologici si patologici locali (caria
dentara si complicatiile ei, traumatisme dento-alveolare(fracture,luxatii), insertia pe creasat a unui fren cu baza larga de
implantare, prezenta unui sept osos- cauze ale diastemei)
Varietati clinice – sunt mari, inglobind anomaliile sistemului dentar, dento-alveolar, ocluzal dar si ale bazei maxilarelor.
 Diagnosticul:
anamneza
 examenul clinic
 examenul complementar
 teleradiografie: ANB normal,

2. Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Definiție. Etiologie, patogenie. Tablou clinic.
Sindrom/patologie caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, alveolelor si dintilor fata de planul medio-sagital,
compensator, apare protruzia procesului dento-alveolar, reflectata in ocluzie prin decalajul sagital (inocluzie sagitala,
ocluzie distalizata) si o posibila ocluzie adinca, rar deschisa, cu/fara laterodeviate mandibulara.
(raport Msup -Minf distalizat)
Ocluzie in acoperis,sau proalveolodentie frontala asociata cu inocluzie sagitala frontala.profil-convex
Etiologie: Factori generali: ereditatea, factorul constitutional(maxilar ingust, tip doliocefalic), factori generali de
dezvoltare (carente in metabolism pot cauza sindrom de compresie maxilara, rahitism), boli grave in perioada graviditatii,
factori endocrin, disproportia de crestere.
Factori locali: traumele in timpul nasterii, postnatal- cicatricele chirurgicale rezultate pe bolta palatine dupa interventii in
anomaliile congenital, absenta suturii de crestere a maxilarului duc la compresunea acestuia,alimentatia,biberonul, caria
dentara si complicatiile ei, frenulum scurt al limbii, pierderea precoce a dintilor, macro- si microdontia, anodontia,
traumatisme, obiceiuri vicioase: respiratia orala, deglutita atipica, sugerea degetului, sugerea buzei inferioare, pozitia
incorecta a copilului, pozitia incorecta in timpul somnului.
Aspecte clinice: facies adenoid, retrognatic, cu profil convex, tegumentele palide, pometii stersi, fanta labial intredeschisa
lasa sa se vada incisivii sup, in actul vorbirii si a risului, incisivii sunt proeminenti, spatiati, sprijinindu-se pe buza
inferioara, buza sup subtire, palida, tractionata la comisuri, buza inf groasa, fisurata, lasindu-se sa se vada o parte din
mucuoasa orala deficiente respiratorii..Extraoral: forma cioc de pasare. unghiul Z micsorat (>70), etajul inferior al fetei
micsorat, Intraoral: raportul distalizat al dintilor laterali, protruzia dintilor frontali sup, maxilare inguste (forma V),
prezenta treptei sagitale, ocluzie adinca.

3. Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Diagnostic diferențiat. Obiective de tratament și de prevenție.
Diagnnosticul: examenul fotostatic, studio de model (pune in evident decalajele transversal si sagitale), ex intraoral, ex
radiografic, teleradiografia de profil-SNA-marit,SNB-micsorat,ANB mai mare de 4.
, OPG.
Diagnosticul diferentiat: 1. in sindromul de endoalveolie cu inghesuire (clasa II/2) sunt caracteristice urmatoarele
modificari morfologice: retroclinarea dintilor frontali, supraocluzia, baza apicala mare comparative cu baza coronara,
etiologia este ereditara.
2. Macrodontia- suma incisive corelata cu indicia de dezvoltare a arcadelor alveolare si a fetei transeaza diagnosticul
3. Meziopozitia- masuratorile pe model si teradiografia sunt relevante pentru diagnostic
Tratamentul- obiective: mezializarea mandibulei, expansiunea arcadei sup, nivelarea planului de ocluzie, retruzia
grupului incisive sup, deconditionarea obiceiurilor vicioase.
Tratament profilactic- informarea gravidei,medicului de familie, supravegherea cresterii, alimentative naturala pina la 6
luni, eliminid factorii care actioneaza pe un teren receptive la dezechilibru, supravegherea starii gravidei in primele 6 luni,
dirijarea alimentatiei, combaterea obiceiurilor vicioase, prevenirtea cariei dentare si a complicatiilor ei.
Tratamentul precoce- inlaturarea obiceiurilor vicioase, aparate functionale: activator, scut vestibular, placa vestibulara,
trainere din silicon.
Tratamentul normal- se efectueaza in 1 si 2 perioada a dentitiei mixte. in 1 perioada scopul este de a obtine relatii
saitale si vertical corecte la nivelul grupului incisive si al molarilor primi permanenti, obtinerea de relatii echilibrate in
unitatile functionale muscular, cu asigurarea desfasurarii normale a functiilor de baza care conduc la cresterea echilibrului
intre unitatea scheletala sic ea musculara. Se prefer aparatele functionale: activatorul Andressen realizeaza expansiunea
bimaxilara, mezializarea mandibulei, inaltarea ocluziei-egresie molara, reglarea relatiilor ATM cu reconformarea ramului
ascendant, echilibrarea musculaturii intra- si extraorale. Reglatorul functional Frankel I (componente: scuturi laterale,
pelote labiale inferioare, arc palatal, arc lingual,arc vestibular, arcuri pe canin), Bionatorul Balters 1(comp: placa
palatinala (2pelote palatine, arc palatin, arc vestibular cu 2 bucle) si placa lingual, unite prin masa interocluzala) in
cazurile cu dezechilibre scheletale mai mari se practica atit mioterapia cit si mecanoterapia.
In 2 perioada – reglarea cresterii et mijlociu si stimularea dezvoltarii mandibulei, sunt necesare deplasri distal ale dintilor
maxilari cu o stringere a grupului incisive-canin(retruzia si intruzia) pe corpul maxilar aflat in plina crestere. se urmareste
reglarea pozitiei mandibulei cu modificari structural la ATM si al ramului ascendant, control al ratei de crestere vertical
in zonele incisive si molara. placi monomaxilare cu latou retroincisiv inclinat. Daca anomalia este mai severa, cu decalaj
intermaxilar mare si mandibula nu poate raspunde la expansiunea cu aceeasi amploare ca si maxilarul se indica- placa
dubla de expansiune Schwarz. In dentitia permanenta- aparat fix+ tractiuni intermaxilare, dispozitivul Herbst,
corectarea ocluziei distalizate prin distalizarea M sup cu forte extraorale. in cazurile cind tratamentul nu ofera echilibre
ideale- metode chrurgicale ortodontice- osteotomie mandibulara cu avansare.

4. Malocluzia de clasa II/2 Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

Sindrom/patologie sagitala caracterizat prin reducerea diametrelor premolare si molare, prin retrodentie frontala,ocluzie
adanca acoperita,raport distalizat.
Profil-concav.

Are in comun doar relatia molara antero-posterioara.

Etiologie: genetic marcat printr-o rata de crestere mai mare a suturii incisive, retrodentia cu supraacoperire -un raspuns
compensator al sistemului dentar fata de raportul bazelor osoase maxilare, care este de tip clasa a II si in cazuri rare de
tipul clasei I.
Forme clinice: forma usoara- cu tulburari morfofunctionale si estetice in limitele tolerabilitatii, forma grava-
dezechilibrele ocluzale produc tulburari parodontale.
Tablou clinic:etajul inferior normal sau micsorat, santul labio-mentonier accentuat, mentonul proeminent, buzele subtiri,
ocluzia labial ferma cu planul plasat in pozitie inalta pe coroana incisivilor sup, nasul proeminent- datorita retroinclinarii
incisivilor.
Caracteristici ale arcadelor dento-alveolare si ale ocluziei: modificarea relatiei bazei apicale a arcadei dento-alveolare
si a celei coronare (baza apicala este mai mare ca cea coronara), arcada poate avea forma de trapez (sup si inf), inghesuire
dentara, diferite grade de abraziune pe fata palatinala a superiorilor si cea vestibulara a incisivilor inf, in cazul
malocluziilor severe se constata leziuni parodontale, consecinta dezechilibrelor morfofunctionale scheletale, ocluzia este
afectata de supraacoperirea grupului incisive, pot fi angrenaje inverse premolare unilateral/bilateral si distalizarea in zona
laterala.
Tratamentul: fiind genetic, anomalia raspunde greu sau deloc tratamentului, chiar si cind este de lunga durata.
Obiectivele-obtinerea spatiului in vederea rezolvarii inghesuirilor dentare , evitarea pericolului de trauma parodontala
prin corectarea retrodentiei si a supraocluziei, corectarea relatiilor in zona laterala, obtinerea relatiilor echilibrate si stabile
in partile moi si echilibrarea unitatilor schelet- muschi. se realizeaza prin-

terapia functional pura sau in asociere cu aparate extraorale, 2.terapie mecanica active, 3.terapie mixta chirurgcal-
ortodontica in asociere cu teraoia fixa.

In periaoada dentitiei timpurii se recomanad terapia: - cresterea ghidata/functionala pura prin utilizarea aparatelor
functionale: trainer gr 2??reglatorul de functie Frankel tip II, Andresen-Haupl, Balters II. Chiar si dupa erupria grupului
IM cresterea mandibulei poate imbunatati fizionomia, pentru ghidarea mandibulara, Foster recomanda utiizarea placii
palatine.
In cazurile cu incongruenta si supraacoperire cu retroinclinarea moderata – aparat mobil de expansiune (placa palatine
sectionata in ,,Y”) pentru obtinerea unor rezultate stabile se impune o miscare de torque, de deplasare a radacinii dintelui,
ceea ce reclama folosirea aparaturii bimaxilare fixe.
Daca exista spatiu sufficient si incisivii au o retroincinare medie, se prefer aparatele functionale (activatorul rigid), daca
retroinclinarea este mai mare se impune sistemul edge-wise (asigura pe deplin miscarea de torque dentar, reinducerea
supraocuziei prin intruzie).

5. Malocluzia de clasa III Angle, forma funcțională. Cauze. Tablou clinic. Principiile de tratament.

6. Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
*Retrognatia maxilara: tulb de crestere/patologie in sens sagital a max. .raport mezializat.
Cauza:genetici, traume la nastere, hipertonia buzei sup, obiceiuri cios du muscare a buzei sup,sechele postoperatorii ale
despicaturilor labio maxilo palatine.
*Clinica: la tulb ant se adauga defectiunile buzei sup si a piramidei nazale, tulb functiei de masticatie pe prim plan si
fizionomice. Au loc doar miscari de ridicare si cob a mand. fata aplatizata, cu obraji infundati, cu profil concav, buza sup
infundata in raport invers cu cea inf. Ocluzia mezializata si inversa frontala sau totala cu sau fara inocluzie sagitala
inversa. Rg: SNA 78, SNB 80, ANB valoare neg.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea pierderii integritatii arc dentare, evitarea declajului,
slefuire selectiva, supraveghere: pin la 6 ani ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile, mobilizabile si fixe, dupa 15 ani
tratament complex, fixe.
Trainere cl3.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan transversal
si echilibrarea contactelor ocluzale: placa palatinal cu surub ortodontic sectiune V, gutiere ocluzale, placa linguala cu arc
V de retractie, bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
-complex :tehnica arcului drept plus tratament chirurgical-fractura Le Fort
-masca faciala Delaire: 2 puncte de sprijin extraorale, frontal si mentonier unite prin 2 bare lat. La nivelul comisurilor
unite prin bara orizontala pe care sunt butoni de tractiune pentru inelele spiralate-elem declansatoare de forta ortodontice.
14 ore din 24.

7. Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
*Prognatia mand adevarata sau anatomica forma clinica cea mai severa, decalajul sagital cu inversarea rapoartelor de
ocluzie e cauza de dezvoltarea in exces a mandibulei-macrognatie.
*Etiopatogenie: factorul genetic, tulb endocrine-exces de hormon somatotrop, unele tulb a gl tiroide, hipotiroidei prin
intermediul macroglosiei indirect duc la o macrognatie, factor functional-deregl de deglutitie, masticatie , fonatie,
respiratie.
*Clinica: fata aplatizata, cu obraji infundati, cu profil concav, buza sup infundata in raport invers cu cea inf, endo: o arc
alv apicala mica in raport cu cea coronara. Ocluzia mezializata si inversa frontala sau totala cu sau fara inocluzie sagitala
inversa. Rg: SNA 82, SNB 88, ANB valoare neg.. la nivelul max sup elemente compensatorii-proalveolie si prodentie.
Tulb fizionomice severe.
*Tratament:
-profilactic si interceptiv: inlaturarea deprinderilor vicioase, evitarea pierderii integritatii arc dentare, evitarea declajului,
slefuire selectiva, supraveghere: pin la 6 ani ap mobile si mobilizabile, 6-12 ani mobile, mobilizabile si fixe, dupa 15 ani
tratament complex, fixe.
-tratament curativ: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan transversal
si echilibrarea contactelor ocluzale: placa palatinal cu surub ortodontic sectiune V, gutiere ocluzale, placa linguala cu arc
V de retractie, bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
-tratament complex: tehnica adeziva plus chirurgical proedeu Obwegheizer.