Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
tratamentului ortopedo-protetic in
caz de pseudoarticulatii ,fracturi
incorect
consolidate ,microstomie ,contractu
ri mandibulare
Elaborat: Hîncu Doina
1. Tratamentul protetic a pacienților cu fracturi
incorect consolidate
• În cazul în care tratamentul fracturilor nu a fost acordat la timp și corect au loc concreșteri incorecte la nivelul oaselor, ceea ce determină limitarea anumitor
funcții ale întreg sistemului stomatognat dar și dereglări fizionomice. Tratamentul va fi individualizat si va depinde de tabloul clinic, gradul tulburărilor
morfologice, funcționale și fizionomice.
• Confectionarea acestor tipuri de proteze impune respectarea acelorasi etape clinico- tehnice ca si la confectionarea protezelor partiale mobilizabile acrilice.
• Dupa amprentarea ambelor maxilare si realizarea modelelor, se determina ocluzia centrica, modelele se fixeza in ocluzor si se efectueaza montarea dintilor
artificiali. Pe hemiarcada unde dintii nu au contact cu antagonistii, cei artificiali sint montati in pozitie de contact, realizind in asa mod al doilea rind de dinti.
• Pentru prevenirea lezarii dintilor restanti pacientului I se recomanda respectarea ideala a igienei cavitatii bucale sau se acopera cu coroane de invelis.
• Indicatii: Inocluzie considerabila nu numai in plan vertical dar si in plan transversal, ca urmare a consolidarii incorecte a fragmentelor in caz de fracturi ale
maxilarelor si imposibilitatea reabilitarii rapoartelor interdentare prin intermediul dispozitivelor sau protezelor mobilizabile.
Pseudoarticulațiile. Tactica de tratament
• În dependență de numarul dinților prezenți și de mărimea breșelor osoase, protezele pot fi uni sau bi-
articulare. Dacă lipsa țesutului osos este de pînă la 1,5 cm și sunt prezenți dinți, protezele pot fi
confecționate uniarticulare. În asemenea cazuri șarnierul (balama) articulează numai de o parte a
pseudoarticulației fiind fixati mobil în celălalt segment al protezei .
Microstomia
• Este o reducere congenitala sau dobandita in
marimea deschiderii cavitatii bucale care este
suficient de severa pentru a compromite nutritia
si calitatea vietii.
• Persoanele cu microstomie pot întâmpina
probleme legate de vorbire, aportul oral, igiena
dentară, expresia feței și dificultatea introducerii
aparatelor dentare. În plus, această problemă
poartă, uneori, o desfigurare cosmetică care
contribuie la izolarea socială a pacientului.
• Aparatul de prevenire a microstomiei este disponibil pe scară largă, ușor de utilizat pentru medici și
pacienți și nu necesită dentiție intactă. Totuși, ca și în cazul tuturor dispozitivelor, acest aparat are
dezavantaje. Nu împiedică eversiunea buzei inferioare atunci când cicatricea este adiacentă
frontierelor vermilionului, există un potențial de distrugere a pielii și pacientul nu poate reține
secrețiile orale.
• În cazurile de traumatism, o atelă trebuie instituită în termen de 2 săptămâni de la rănire. Aparatul este
purtat timp de 6 luni;apoi poate fi purtat numai în timpul nopții. În unele cazuri, aparatul poate fi
îndepărtat și inserat repetat pe tot parcursul zilei.
• O dată cu plasarea paratului se injectează agenți chimici care inhibă creșterea fibroblastelor , ce au
arătat potențial în prevenirea formării cicatricilor.
• Această patologie este cauzată de modificări traumatice și inflamatorii ale articulațiilor țesutului
subcutanat, ale pielii, fibrelor nervoase, mușchilor masticatori și fixării parotid-temporale. În funcție de
gravitatea și manifestările bolii, există mai multe tipuri de contracții mandibulare. Acestea includ
procese patologice temporare (instabile) și persistente, precum și congenitale și dobândite în timpul
vieții pacientului.
• INSTABIL: Contractele de natură temporară sunt exprimate în slăbiciunea mușchilor masticatori. Cel
mai adesea se manifestă sub forma complicațiilor datorate fixării prelungite a maxilarului (de exemplu,
după purtarea anvelopelor) sau ca o consecință a procesului inflamator în țesuturile maxilarului.
• PERSISTENT : Patologiile persistente sunt cauzate de deformarea părții inferioare a feței datorită
cicatrizării țesuturilor moi sau a proceselor inflamatorii. De exemplu, dupa o rană împușcată pe față,
vătămarea oaselor craniului, fracturile, arsurile, precum și inflamațiile transferate ale țesuturilor
periomaxilare.
• Aspectul contracției mandibularului cicatricial este adesea asociat cu boli cum ar fi stomatita
ulcerativă, sifilis și gingivita necrozantă.
Există trei grade de contracție mandibulară:
• Primul - deschiderea gurii pacientului este slab limitată. Distanța dintre suprafețele dinților centrali ai
maxilarului superior și inferior este de 3-4 cm.
• tulburări de vorbire;
dificultăți în a mesteca alimente;
• creșterea spațiilor interdentare, în special în rândul din față (dinții sunt în formă de ventilator);