Sunteți pe pagina 1din 12

Particularitatile tabloului clinic si

tratamentului ortopedo-protetic in
caz de pseudoarticulatii ,fracturi
incorect
consolidate ,microstomie ,contractu
ri mandibulare
Elaborat: Hîncu Doina
1. Tratamentul protetic a pacienților cu fracturi
incorect consolidate
• În cazul în care tratamentul fracturilor nu a fost acordat la timp și corect au loc concreșteri incorecte la nivelul oaselor, ceea ce determină limitarea anumitor
funcții ale întreg sistemului stomatognat dar și dereglări fizionomice. Tratamentul va fi individualizat si va depinde de tabloul clinic, gradul tulburărilor
morfologice, funcționale și fizionomice. 

Proteza cu două rânduri de dinți. Caracteristica


Asemenea dispozitive conditional au fost numite aparate-proteze cu doua rinduri de dinti, desi ele au numai o singura arcada dentara artificiala sau
hemiarcada care restabileste raportul cu dintii antagonisti. Al doilea rind de dinti il prezinta arcada de dinti naturala, la care suprafetele ocluzale ale dintilor
sint libere. 

• Confectionarea acestor tipuri de proteze impune respectarea acelorasi etape clinico- tehnice ca si la confectionarea protezelor partiale mobilizabile acrilice. 

• Dupa amprentarea ambelor maxilare si realizarea modelelor, se determina ocluzia centrica, modelele se fixeza in ocluzor si se efectueaza montarea dintilor
artificiali. Pe hemiarcada unde dintii nu au contact cu antagonistii, cei artificiali sint montati in pozitie de contact, realizind in asa mod al doilea rind de dinti. 

• Pentru prevenirea lezarii dintilor restanti pacientului I se recomanda respectarea ideala a igienei cavitatii bucale sau se acopera cu coroane  de invelis. 

• Indicatii: Inocluzie considerabila nu numai in plan vertical dar si in plan transversal, ca urmare a consolidarii incorecte a fragmentelor in caz de fracturi ale
maxilarelor si imposibilitatea reabilitarii rapoartelor interdentare prin intermediul dispozitivelor sau protezelor mobilizabile. 
Pseudoarticulațiile. Tactica de tratament 

• Pseudoarticulațiile apar ca urmarea inconsolidării fragmentelor osoase după fracturi. Tratamentul


pseudoarticulațiilor depinde de prezența sau lipsa dinților și starea lor pe ambele arcade, gradul de
mobilitate, starea generalăa pacientului.
Lichidarea mobilității în pseudoarticulație poate fi realizată prin utilizarea protezelor fixe numai în caz
de o mobilitate mică și prezența dinților cu parodonțiu sănătos. 

• Proteza uni-sau biarticulară. Caracteristica. Indicații 

• În dependență de numarul dinților prezenți și de mărimea breșelor osoase, protezele pot fi uni sau bi-
articulare. Dacă lipsa țesutului osos este de pînă la 1,5 cm și sunt prezenți dinți, protezele pot fi
confecționate uniarticulare. În asemenea cazuri șarnierul (balama)  articulează numai de o parte a
pseudoarticulației fiind fixati mobil în celălalt segment al protezei .
Microstomia
• Este o reducere congenitala sau dobandita in
marimea deschiderii cavitatii bucale care este
suficient de severa pentru a compromite nutritia
si calitatea vietii.
• Persoanele cu microstomie pot întâmpina
probleme legate de vorbire, aportul oral, igiena
dentară, expresia feței și dificultatea introducerii
aparatelor dentare. În plus, această problemă
poartă, uneori, o desfigurare cosmetică care
contribuie la izolarea socială a pacientului. 

• Degradarea severă a dinților care poate urma


este apoi complicată de accesul limitat al
dentistului, eventual întârziind tratamentul și
ducând la infecții odontogene mai extinse. 
• Incidența și prevalența microstomiei sunt dificil
de determinat deoarece nu sunt disponibile
criterii sau clasificări pentru diagnosticare. 

• Odată cu dezvoltarea tehnicilor clare


inovatoare și transfer tisular microvascular,
microstomia după extirparea tumorii cavității
bucale a devenit o condiție mai puțin
frecventă. 

• Cu toate acestea, rapoartele au arătat că 3,7-


10,8% din admiterile la arsuri termice și mai
mult de 30% din cazurile de sclerodermie
facială difuză sunt complicate de microstomie. 

• Microstomia asociată sindroamelor congenitale


este mai puțin frecventă. 
Prevenirea și terapia cu aparatură, dispozitive
de expansiune 
• Aparatele sunt clasificate pe baza direcției întinderii (orizontală, verticală, circumcorală) și plasării
(exterioară și internă). Se ea în considerare vârsta pacientului, dentiția, localizarea și profunzimea stării
patologice. 

• Aparatul de prevenire a microstomiei este disponibil pe scară largă, ușor de utilizat pentru medici și
pacienți și nu necesită dentiție intactă. Totuși, ca și în cazul tuturor dispozitivelor, acest aparat are
dezavantaje. Nu împiedică eversiunea buzei inferioare atunci când cicatricea este adiacentă
frontierelor vermilionului, există un potențial de distrugere a pielii și pacientul nu poate reține
secrețiile orale. 
• În cazurile de traumatism, o atelă trebuie instituită în termen de 2 săptămâni de la rănire. Aparatul este
purtat timp de 6 luni;apoi poate fi purtat numai în timpul nopții. În unele cazuri, aparatul poate fi
îndepărtat și inserat repetat pe tot parcursul zilei. 

• O dată cu plasarea paratului se injectează agenți chimici care inhibă creșterea fibroblastelor , ce au
arătat potențial în prevenirea formării cicatricilor. 

• Efectuarea masajul îmbunătățesc rezultatul pacientului. 


Contractura madibulara

• Această patologie este cauzată de modificări traumatice și inflamatorii ale articulațiilor țesutului
subcutanat, ale pielii, fibrelor nervoase, mușchilor masticatori și fixării parotid-temporale. În funcție de
gravitatea și manifestările bolii, există mai multe tipuri de contracții mandibulare. Acestea includ
procese patologice temporare (instabile) și persistente, precum și congenitale și dobândite în timpul
vieții pacientului. 
• INSTABIL:  Contractele de natură temporară sunt exprimate în slăbiciunea mușchilor masticatori. Cel
mai adesea se manifestă sub forma complicațiilor datorate fixării prelungite a maxilarului (de exemplu,
după purtarea anvelopelor) sau ca o consecință a procesului inflamator în țesuturile maxilarului. 

• PERSISTENT :  Patologiile persistente sunt cauzate de deformarea părții inferioare a feței datorită
cicatrizării țesuturilor moi sau a proceselor inflamatorii. De exemplu, dupa o rană împușcată pe față,
vătămarea oaselor craniului, fracturile, arsurile, precum și inflamațiile transferate ale țesuturilor
periomaxilare. 

• Aspectul contracției mandibularului cicatricial este adesea asociat cu boli cum ar fi stomatita
ulcerativă, sifilis și gingivita necrozantă. 
Există trei grade de contracție mandibulară:

• Primul - deschiderea gurii pacientului este slab limitată. Distanța dintre suprafețele dinților centrali ai
maxilarului superior și inferior este de 3-4 cm. 

• Al doilea este restricția de deschidere a gurii în intervalul de 1-1, 5 cm. 

• În al treilea rând - gura nu se deschide mai mult de 1 cm. 


Simptome:

• tulburări de vorbire;
dificultăți în a mesteca alimente; 

• creșterea spațiilor interdentare, în special în rândul din față (dinții sunt în formă de ventilator); 

• deformarea oaselor maxilare; 

• subdezvoltarea maxilarului inferior al pacientului în comparație cu partea superioară; 

• deplasarea vizibilă a maxilarului inferior la deschiderea gurii 

S-ar putea să vă placă și