Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu”

FACULTATEA DE STOMATOLOGIE

Catedra de Chirurgie oro-maxilo-facială și implantologie orală

„Arsenie Guțan”

Referat
Recesiunile parodontale. Tabloul clinic. Etiologie.
Clasificare.Tratament. Obiective, indicaţii şi contraindicații,
avantaje şi dezavantaje.

Elaborat de: Cobîlca Patricia,

Anul V, gr. S1502

Chișinău, 2020

Introducere
 Una din cele mai comune preocupări estetice ale țesuturilor periodontale o constituie
problema recesiunii parodontale, caracterizată prin expunerea suprafețelor radiculare din
cauza migrării marginii gingivale spre apical. Aceasta duce la apariția hipersensibilității
dentinare, defecte estetice, o predispunere mai înaltă către carii, dezvoltarea mobilității
dentare sau chiar la pierderea dinților.

Recesiunile gingivale sunt leziuni parodontale caracterizate printr-o retracție

progresivă, în direcție apicală, a marginii gingivale. Autori precum Martin sau Chairay
utilizează termenul de „recesiuni parodontale”, deoarece odată cu retracția gingivală sunt
afectate și componentele parodonțiului de susținere: os, desmodonțiu, cement. În același
timp, Guinard și Caffese definesc recesiunile gingivale ca fiind „denudații parțiale ale
suprafeței radiculare, datorate migrării apicale a gingiei, osului și desmodonțiului.

Potrivit unui recensământ efectuat în SUA, populația suferă de recesiuni parodontale

odată cu înaintarea în vârstă. Astfel, adulții suferă în proporție de 50 la sută, iar persoanele de
peste 65 de ani – 88%. Prevalența recesiunii printre persoanele de 30-39 ani a fost de 37,8%,
iar, în contrast, printre persoanele de 80-90 ani – de tocmai 90,4%.

Etiologia recesiunii parodontale

Factori cauzali:

 Periajul gingivo-dentar efectuat incorrect

 Placa bacteriană

Factori iatrogeni:

 Microproteze cu limite dento-protetice subgingivale, care nu respectă spațiul

biologic
 Obturații debordante
 Croșetele protezelor parțiale
 Aparatele ortodontice incorect effectuate
Factori predisponzanți:

 Malpozițiile dentare
 Dehiscențele și fenestrațiile osoase
 Frenurile inserate aproape de marginea gingivală
 Convexitățile radiculare ale caninilor

Factori anatomici:

 Biotipul parodontal
 Lipsa gingiei aderente

Clasificarea recesiunilor gingivale

1. Sullivan și Atkins
 Clasa 1 – recesiuni profunde și late
 Clasa 2 – recesiuni superficiale și late
 Clasa 3 – recesiuni profunde și înguste
 Clasa 4 – recesiuni superficiale și înguste
2. Benque
 Recesiuni în „U” – prognostic redus de reacoperire
 Recesiuni în „V” – prognostic favorabil de reacoperire
 Recesiuni în „I” – prognostic foarte bun de reacoperire
3. Miller
 Clasa 1 – recesiunea nu atinge linia muco-gingivală. Țesuturile parodontale
proximale sunt integre, fără pierderi de atașament. Prognosticul de reacoperire este
de 100%.
 Clasa 2 – recesiunea atinge sau depășește linia muco-gingivală. Țesuturile
parodontale proximale sunt integre, fără pierderi de atașament. Prognosticul de
reacoperire este de 100%.
  Clasa 3 – recesiunea atinge sau depășește linia muco-gingivală. Țesuturile
parodontale proximale sunt ușor afectate. Reacoperirea radiculară este parțială.
 Clasa 4 – recesiunea atinge sau depășește linia muco-gingivală. Țesuturile
parodontale proximale sunt sever afectate. Prognosticul de reacoperire este
rezervat.

Examenul clinic al parodonțiului pun în evidență:

- Cauzele recesiunii
- Existența gingiei aderente apical, mezial sau distal de recesiune
- Înălțimea și lățimea recesiunii
- Forma recesiunii
- Calitatea țesuturilor moi
- Existența cariilor radiculare
- Prezența hipersensibilității dentinare
- Pierderea de atașament proximal
- Prejudiciul estetic

Prognosticul se va aprecia în funcție de:

 Forma recesiunii
 Tehnica operatorie aleasă
 Calitatea cicatricizării
 Igiena orală

Tratament

Obiectivele tratamentului:

1. Prevenirea recesiunii
2. Stabilizarea recesiunii
3. Reacoperirea recesiunii
Metodele de tratament:

Grefe pediculate Grefe libere

- Lamboul repoziționat lateral - Grefa epitelio-conjunctivă
- Lamboul repoziționat coronar - Grefa de țesut conjunctiv
- Lamboul semilunar - Grefa conjunctivo-epitelio-conjunctivă
- Regenerarea tisulară ghidată
- Utilizarea proteinelor derivate din
matricea smalțului

Lamboul de translație lateral - tehnica presupune deplasarea laterală a unei porțiuni de gingie
cheratinizată, în scopul acoperirii unei recesiuni gingivale. Se indică în tratamentul recesiunilor
de clasa I și a II-a după Miller. Lipsa gingiei aderente mezial sau distal de dintele în cauză
constituie o contraindicație.

Lamboul repoziționat coronar - se indică în tratamentul recesiunilor de clasa I Miller, cu condiția

existenței a cel puțin 3 mm de gingie cheratinizată. Tehnica prezintă însă inconvenientele estetice
ale grefei epitelio-conjunctive.

Lamboul semilunar - se indică în recesiunile gingivale de clasa I Miller și presupune efectuarea

unei incizii semilunare paralele cu marginea gingivală la distanță de aceasta, astfel încât
porțiunea apicală a lamboului să rămână în contact cu osul după repoziționarea acesteia. Tehnica
nu poate fi folosită în cazul recesiunilor multiple. Când recesiunea e cauzată de dehiscență sau
fenestrație, se impune utilizarea grefei epitelio-conjunctive.

Grefa epitelio-conjunctivă - această tehnică e utilizată în scopul acoperirii suprafeței radiculare

denudate sau pentru obținerea unei înălțimi suficiente a gingiei aderente. Se indică în tratamentul
recesiunilor gingivale ale dinților frontali inferiori și al celor din zona lateral. Rezultate bune se
obțin în cazul recesiunilor înguste, în timp ce acoperirea recesiunilor largi este inconstantă. Ca
dezavantaje, putem sublinia necesitatea realizării a două zone operatorii, cât și aspectul mai puțin
fizionomic.
Grefa de țesut conjunctiv - se utilizează în tratamentul recesiunilor gingivale și în refacerea
pierderilor mai mici de substanță de la nivelul crestelor edentate. Se indică în recesiunile de clasa
I și II Miller, când este o grosime suficientă a țesutului conjunctiv al bolții palatine în zona unui
molar sau unui incisiv lateral.

Regenerarea tisulară ghidată - odată cu dezvoltarea regenerării tisulare ghidate (1986) a apărut
și ideea obținerii unui nou atașament conjunctiv în tratamentul recesiunilor. Problema principală
cu care s-au confruntat clinicienii a fost aceea a menținerii spațiului între suprafața radiculară și
fața internă a membranei. Crearea și menținerea acestui spațiu este esențială, deoarece aici se va
forma cheagul de la care se inițiază procesul de regenerare. În acest scop, s-au folosit membrane
din PFEe prevăzute cu nervuri de titan, care permiteau modelarea membranei astfel încât să se
obțină și să se mențină un spațiu între ea și suprafața radiculară. Odată cu apariția membranelor
resorbabile tehnica regenerării tisulare ghidate s-a dezvoltat foarte mult, iar rezultatele clinice au
fost foarte bune. Au apărut și membrane special create pentru tratamentul recesiunilor
parodontale. Membrana GUIDOR permite realizarea și menținerea spațiului, fiind prevăzută, de
asemenea, și cu perforații ale feței externe ce favorizează gingivointegrarea. Astfel, descoperirea
membranei după deplasarea coronară a lamboului era imposibilă. Genon consideră că membrana
GUIDOR întrunește toate calitățile pentru a fi utilizată în tratamentul recesiunilor.

Regenerarea tisulară ghidată este indicată în tratamentul recesiunilor de clasa I după Miller,
cu cel puțin 3 mm de gingie aderentă apical.

Regenerarea parodontală prin utilizarea proteinelor derivate din matricea smalțului –

metoda este indicată în tratamentul recesiunilor parodontale de clasa I Miller și constă în
decolarea unui lambou muco-periostal. După pregătirea suprafeței radiculare, se aplică
Emdogainul. Lamboul se va repoziționa coronar, astfel încât să acopere perfect suprafața
radiculară. Postoperator se recomandă Amoxicilina 500 mg la 8 ore, timp de 7 zile. Prin
utilizarea Emdogainului se obține regenerarea tuturor țesuturilor parodontale pierdute.

Deși rezultatele obținute sunt foarte bune, nu există încă studii cu privire la stabilitatea lor
în timp.
Concluzie

Recesiunile parodontale reprezintă o afecțiune a țesutului parodontal, caracterizate printr-o

retracție progresivă, în direcție apicală a marginii gingivale. Acest proces patologic este cauzat
cel mai des de agresivitatea germenilor plăcii bacteriene, de periajul efectuat agresiv, dar și de
factorii iatrogeni, precum obturațiile debordante, protezele incorect adaptate și ocluzia
traumatică. Alți factori predispozanți sunt malpozițiile dentare, fenestrațiile osoase și frenurile
inserate foarte aproape de marginea gingivală, influențând major și biotipul parodontal, dar și
lipsa gingiei aderente.

Într-adevăr, această afecțiune parodontală denotă efecte ireversibile, și nu poate fi remisă

în totalitate, însă, cu un tratament adecvat și cu menținerea regulată a igienei orale, poate fi
stopată și stabilizată. În acest sens, se utilizează mai multe tehnici chirurgicale de tratament,
precum grefele pediculate (lamboul repoziționat lateral, lamboul repoziționat coronar, lamboul
semilunar, regenerarea tisulară ghidată, utilizarea proteinelor derivate din matricea smalțului),
dar și grefele libere (grefa epitelio-conjunctivă, grefa de țesut conjunctiv, grefa conjunctivo-
epitelio-conjunctivă). Alegerea metodei de tratament depinde de tipul și forma recesiunii
parodontale, considerându-se un succes tratamentul în urma căruia marginea gingivală va fi
situată la joncțiunea smalț-cement, adâncimea sulcusului să fie de maxim 2 mm, se atestă lipsa
inflamației și a sângerării la sondare, lipsa sensibilității radiculare, volumul gingival normal și
culoarea țesuturilor gingivale ce acoperă recesiunea să fie asemănătoare cu a celor din jur.
Bibliografie

1. Koppolo Pradeep, Vidya Sagar Gingival Recession: Review and Strategies in

Treatment of Recession, 2012
2. Liviu Zetu, Doina Popovici Parodontologie. Tratamentul chirurgical. Editura Junimea,
Iași, 1999