5. Anatomia chirurgical a feei i gtului. Regiunele feei. Etajele feei.

Oasele ce formeaz scheletul

facial.
I. Regiunile
Regiunea palpebrala
Este o regiune pereche.
Limitele regiunii sunt date de marginile orificiului orbital.
In profunzime se continua cu regiunea orbitara.
Regiunea palpebrala este formata din pleoape. Fiecare pleoapa are o fata anterioara care este convexa si una
posterioara care este concava.
Fiecarei pleoape i se descriu 2 margini: una aderenta si una libera care este prevazuta cu cili.
Inspre extremitatea mediala se gaseste tuberculul lacrimal.
Cele 2 margini libere delimiteaza fanta palpebrala.
Extremitatile marginilor libere se unesc si formeaza comisurile palpebrale laterala si mediala.
Stratigrafie:
Pielea care este foarte subtire si mobila este urmata de planul subcutanat care cupriinde un strat subtire de
tesut conjunctiv lax. Urmeaza planul muscular alcatuit din muschiul orbicular al ochiului, planul fibros
alcatuit din tarsii palpebrali si din septul orbital. Septul este o lama fibroasa, intinsa intre tars si marginea
orbitei. Urmeaza stratul mucos, format de conjunctiva palpebrala.
Regiunea nazala
Este o regiune nepereche, situata in centrul fetei si cuprinde piramida nazala. Are urmatoarele limite:
-superior o linie orizontala care corespunde suturii fronto-nazale
-inferior orizontala trasata pe marginea posterioara a orificiilor narinale.
-in partile laterale limita este data de santurile nazo-orbitale si cele nazo-geniane.
Piramida nazala are urmatoarele componente:
-Radacina nasului se gasseste in partea superioara si reprezinta varful piramidei.
-Baza nasului este orientata inferior, pe ea se gasesc cele 2 nari, separate de septul nazal.
Piramidei i se descriu 2 fete laterale care se unesc pe linia mediana si formeaza dosul nasului. Partea
inferioara a dosului nazal este numita varful nasului. Partile inferioare ale fetelor laterale sunt aripile nasului.
Stratigrafie:
Pielea care este mobila in zona radacinii si a dosului nasului si este subtire si aderenta la nivelul aripilor
nasului. Pielea este urmata de tesutul celular subcutanat care este dispus sub forma unei lame subtiri.
Urmeaza planul muscular format din muschii pielosi ai nasului. Urmeaza planul osteo-cartilagios, alcatuit
din oasele nazale si dintr-un numar de cartilaje:
-cartilajul septului nazal: este situat in partea anterioara a sptului nazal
-cartilajele nazale laterale: stanga dreapta, situate intre cartilajul septal, osul nazal si maxila.
-cartilajele alare mari: sunt pereche, au o forma de potcoava cu 2 ramuri: una laterala si una mediala. Acestea
delimiteaza inspre anterior orificiul narinar.
-cartilajele alare mici: pereche, dispuse lateral fata de cartilajele alare mari.
-pot exista si cartilaje accesorii de mici dimensiuni.
Urmeaza mucoasa nazala.
Regiunea maseterina
Este o regiune pereche, simetrica , situata in partea postero-laterala a fetei.
Are urmatoarele limite:
-superior: arcada zigomatica
-inferior: marginea inferioara a ramurii mandibulei
-anterior: marginera anterioara a muschiului maseter
-posterior: marginea posterioara a ramurii mandibulei
In profunzime se intinde pana la fosa zigomatica.
Stratigrafie:
Pielea, urmata de tesut celular subcutanat in care se gasetse prelungirea glandei parotide cu ductul
parotiodian. Urmeaza apoevroza muschiului maseter, periostul si ramura mandibulei.
Loja cuprinde muschiul maseter cu manunchiul vasculo-nervos maseterin care patrunde in regiune prin
incizura mandibulei. Manunchiul este situat intre mandibula si muschi.

Regiunea mentoniera (regiunea barbiei)

Este situata inferior de regiunea labiala.
Are urmatoarele limite:
-superior: santul labio-mentonier
-inferior: marginea inferioara a mandibulei
-in partile laterale: verticala trasata cu 1cm lateral de comisura buzelor
Stratigrafia:
Pielea este groasa, mobila, prevazuta cu peri(la barbati). Urmeaza tesutul celular subcutanat in care se gasesc
fibre musculare din muschiul platisma. Urmeaza un plan muscular format din muschii coborator a comisuirii
bucale, coborator al buzei inferioare, mentonier. Urmeaza planul scheletic alcatuit din mandibula, acoperita
de periost.

Regiunile profunde ale fetei

Regiunea fosei zigomatice
O regiune pereche care ocupa partea laterala si profunda a fetei.
Are urmatoarele limite:
-superior: arcada zigomatica, fata infra-teporala a aripei mari a sfenoidului
-inferior: un plan orizontal, tangent la marginea inferioara mandibulei
-lateral: se gaseste fata mediala a ramurei mandibulei
-medial: procesul pterigoidian si faringele
-anterior: tuberozitatea maxilei
-posterior: fata anterioara a glandei parotie
Loja contine muschii pterigoidieni, artera maxilara, plexul venos pterigoidian, nervul madibular cu
ganglionul optic, linfatice, tesut celulo-adipos.
Regiunea fosei pterigo-palatina
In fosa se gasetsc: portiunea termina a arterei maxilare, nervul maxilar, vene, tesut adipos.
Regiunea cavitatii bucale
Reprezinta prima portiune a tubului digestiv, localizata in regiunea inferioara a fetei, inferior de fosele
nazale, anterior de faringe si deasupra muschiului milo-hioidian.
Are forma unui ovoid cu diametrul antero-post de 7 cm, transversal de 6-6,5 cm, vertical este un spatiu
virtual cand cavitatea este inchisa si se mareste pana la 7 cm cand aceasta este deschisa.
In partea anterioara comunica cu exteriorul prin orificiul bucal.
In partea posterioara comunica cu faringele prin istmul buco-faringian.
Are mai multe functii ca: prehensiunea, insalivarea, masticarea si deglutitia alimentelor. Intervine in
respiratie si in fuctiile de relatie: fonatie, fizionomie.
Arcadele alveolo-dentare impart cavitatea bucala in 2 compartimente: vestibulul bucal si cavitatea bucala
propriu-zisa.
Vestibulul are forma de potcoava cu concavitatea posterior. Spre exterior este delimitat de buze iar spre
interior de arcadele alveolo-dentare.
La locul de intalnire dintre acesti 2 pereti mucoasa se reflecta de pe unul pe celalalt si formrmeaza santurile
vestibular sau gingivo-labial: unul superior si unul inferior.
In ambele santuri pe linia mediana se gaseste cate o plica mucoasa, dispusa sagital, numita fren sau frau al
buzei superioare sau inferioare(mai dezvoltat al buzei superioare).
Pe peretele lateral al vestibulului bucal se gaseste orificiul ductului parotidian care este situat in dreptul
coletului molarului 2 superior.
In timpul ocluziei vestibulul comunica cu cavitatea bucala prin spatiile interdentare si prin spatiul retromolar.
Atunci cand cavitatea nazala e larg deschisa, e larga si comunicarea intre vestibul si cavitate.
In port posterioara a vestibulului se gaseste plica pterigo-mandibulara determinata de rafeul pterigomandibular. Atunci cand cavitatea bucala este deschisa, plica este vizibila si se poate palpa.
Rafelul are o consistenta ferma si se intinde intre carligul lamei interne a procesului pterigoidian si linia
milohioidiana a mandibulei.
Peretii cavitatii bucale sunt in nr de 6: anterior, 2 laterali, posterior, superior si inferior.

Acesti pereti sunt tapetati de mucoasa bucala care desi este unica are caracteristici si denumiri diferite in
functi de peretele pe care se gaseste (labiala, geniana, palatina, sublinguala, linguala).
Peretele anterior formeaza reg labiala si este format din cele 2 buze: superioara si inferioara.
Buzele sunt formatiuni musculo-membranoase cu un deosebit rol fizionomic.
Conformatie exterioara
Fiecarei buze i se descriu 2 fete: una anterioara sau cutanata si una posterioara sau mucoasa.
De asemenea i se descriu 2 margini: una aderenta si una libera. Fiecare buza are 2 extremitati: una dreapta si
una stanga
Fata anterioara
Pe buza superioara se observa un sant median numit santul sub-nazal sau filtru. In partea inferioara santul se
termina printr-un tubercul numit tuberculul buzei superioare. De o parte si de alta a santului se observa cate o
suprafata triunnghiulara cu varful inspre lateral. Aceste portiuni se numesc mustati si la barbati sunt
acoperite cu par. Pe buza inferioara se observa o depresiune mediana care la barbati este prevazuta cu un
smoc de par.
Pe partile laterale este plana sau concava.
Fata posterioara a buzelor este acoperita de mucoasa si este presarata cu proeminente
determinate de glandele labiale. Acestea sunt glande salivare mici.
Marginea aderenta la buza superioara corespunde narilor si santului nazolabial pe partea cutanata si santului
vestibular cu fraul buzei superioare pe fata mucoasa.
La buza inferioara marginea aderenta este separata de regiunea mentoniera prin santul mento-labial pe fata
cutanata si de santul vestibular cu frenul buzi inferioare mai putin dezvoltat pe fata mucoasa. Marginea libera
a buzelor este rosie si uscata.
Tuberculul buzei superioare patrunde in foseta de pe buza inferioara cand orificiul este inchis.
Extremitatile buzelor se unesc si formeaza comisurile labiale. Orificiul bucal este delimitat de buze, si de
unghiurile bucale care sunt comisurile. Are un diametru de 5 cm la barbati si de 4,5cm la femeie.
Stratigrafia buzelor
La suprafata se gaseste pielea care este groasa, adera de fascia musculara, este prevazuta cu peri, glade
sebacee si glande sudoripare.
Stratul muscular format de muschiul orbicular al buzelor in care patrund fibre din ceilalti muschi pielosi
orofaciali,..
Urmeaza stratul gladular care contine glandele salivare mici labiale.
Stratul mucos de culoare rosietica, palida sau cenusie, mucoasa este umeda.
In aceasta regiune se gasesc vase si nervi. Arterele provin din cele 4 artere labiale, ramuri din arterele faciale.
Aceste 4 ramuri se anastomozeaza si formeeaza un cerc arterial situat intre stratul muscular si cel glandular.
Venele insotesc arterele si sunt drenate de vena faciala. Limfaticele formeaza 2 retele: una cutanata si una
submucoasa. Sunt drenate de nodurile submentale si submandiblare si se incruciseaza pe linia mediana.
Inervatia motorie este asigurata de facial iar cea senzitiva de trigemen prin nervul suborbital si nervul
mentonier.
Peretii laterali ai cav bucale(obrajii) formeaza regiunea geniana.
Dpdv topografic aceasta regiune este mai extinsa decat cavitatea bucala. Superior este delimitata de marg
inferioara a orbitei iar inferior se intinde pana la marg inferioara a mandibulei. Fata externa (cutanata) este
bombata la copii si la indivizii grasi. Este deprimata la varstnici si la indivizii slabi.
Pielea este prevazuta cu peri, glande sebace si sudoripare.
Fata interna este tapetata de mucoasa in portiunea vestibulului bucal. Marginea superioara adera de maxila,
cea inferioara adera de mandibula, marginea anterioara se continua cu buzele iar marginea posterioara
corespunde marginii anterioara a ramurei mandibulei.
Stratigrafia:
Pielea
Stratul celulo-adipos cu corpul grasos al obrazului.
Stratul muscular in care se gasesc muschii pileosi(buccinator).
Mucoasa care adera de m buccinator.
Vascularizatia si inervatia regiunii:
Arterial: artera bucala, ramura a arterei maxilare si artera transversa a fetei , ram din art temporala.
Venele sunt drenate de vena faciala.

Limfaticele sunt drenate de nod parotidiene, submandibulare si geniene.

Inervatia senzitiva este asigurata de trigemeni prin nervii bucali infraorbitali iar nervul motor al regiunii este
cel facial.
Peretele superior este format de palatul dur care desparte cav bucala de fosele nazale. Inspre posterior se
continua cu valul palatin (palatul moale).
Confuratie exterioara
Pe linia mediana se observa un rafeu care este mai proeminent in parrtea anterioara iar spre posterior se
deprima si ia o forma de sant ce se poate prelungi pana pe lueta. Uneori pe linia mediana se gasetse un relief
osos care este torusul palatin. Pe linia mediana inapoia incisivilor centrali se gaseste appila incisiva
(proeminenta conica ce corespunde orificiului canalului incisiv).
In partea anterioara se gasesc 3 pana la 5 plice palatine transversale. In partea posterioara, paramedian se
gsesc 2 fosete numite foveole palatine in care se deschid canale excretoare a unor glade salivare mici.
Bolta palatina prezinta un schelet osos acoperit de periost. Inspre cavitatea bucala, in partea anterioara
periostul face corp comun cu mucoasa, in timp ce in partea posterioara intre mucoasa bucala si periost se
gaseste un strat glandular ce contine glande salivare mici. Veeninchof numeste partea anterioara a boltii,
bolta de frecare. Aici se gasesc si rugile palatine. Partea posterioara o numseste zona de alunecare, deoarece
in aceasta zona se secreta saliva vascoasa, mucoasa de glandele palatine si bolul alimentar aluneca catre
faringe.
Vascularizatia arteriala este asigurata de artera palatinala mare, ramura din artera maxilara, care ajunge in
cavitatea bucala prin gaura palatina mare si se indreapta spre anterior, fiind situata in santul dintre procesul
palatin si cel alveolar. Art sfeno-palatina , ram din art maxilara, care strabate canalul incisiv.
Venele insotesc arterele.
Linfaticele sunt drenate de nodurile jugulare.
Inervatia senzitiva este asigurata de nervul nazo-palatin care trece prin canalul incisiv si nervul palatin mare
care trece prin canalul palatin.
II.Etajele fetei:

III.Oasele fetei.
Scheletul feei const din 15 oase, restul de 7 fiind situate n profunzime i nu afecteaz conturul capului.
Oasele feei sunt:
1.
maxilarele (2) formeaz falca superioar, poart dinii superiori, ocup cea mai mare
parte a feei, cerul gurii, cavitile orbitale i formeaz peretele exterior al cavitii nazale.

2.
mandibula (1) formeaz falca inferioar, brbia i partea de jos a feei. Este singurul os al
craniului care se mic i poart dinii inferiori.
3.
oasele zigomatice sau ale obrajilor (2)
4.
osul nazal (1) formeaz puntea nazal
Oasele interne ale feei:
1.
Oasele palatale formeaz podeaua cavitii nazale i cerul gurii precum i podeaua
cavitilor orbitale
2.
Osul vomer formeaz partea din spate i de jos a septului nazal.
3.
Oasele lacrimale sunt dou oase foarte mici n interiorul orbitelor.
4.
Oasele cornetului inferior care formeaz o parte a nasului.
OSUL ZIGOMATIC
Osul zigomatic (ura 9) este un os pereche cu forma neregulata, asezat pe partea latero-inferioara a orbitei si
formeaza partea laterala superioara a scheletului fetei.

. Osul zigomatic
El prezinta o fata externa, care corespunde pielii si determina umarul obrazului si o fata posterioara, care
corespunde fosei temporale. Marginea anterioara se articuleaza cu apofiza zigomatica a maxilarului. Marginea
superioara formeaza o parte din marginea laterala si inferioara a orbitei. Marginile posterioara si inferioara
sunt libere. Coltul postero-inferior se articuleaza cu apofiza zigomatica a temporalului. Coltul postero-superior
se prelungeste in sus si inainte formand apofiza frontala, care se articuleaza cu apofiza zigomatica a
frontalului. De pe marginea superioara porneste inapoi o lama subtire, apofiza orbitala, care formeaza o parte
din peretele inferior al orbitei, din care cauza este considerata ca fata interna a osului zigomatic.
OSUL LACRIMAL
Osul lacrimal (ura 10) este un os pereche, sub forma de lama dreptunghiulara, asezat pe peretele medial al
orbitei intre apofiza frontala a maxilarului si lama orbitala a etmoidului. Pe fata sa orbitala se gaseste o creasta
verticala, inaintea careia este un sant lacrimal, care se completeaza cu santul lacrimal al apofizei frontale a
maxilarului si formeaza canalul nazo-lacrimal, care face legatura intre orbita si cavitatea nazala. Prin fata
nazala, el formeaza o parte din peretele meatului mijlociu.

OSUL NAZAL
Osul nazal (ura 11) este un os pereche, asezat la radacina nasului, pornind din incizura nazala a frontalului,
paralel cu marginea anterioara a apofizei frontale a maxilarului, cu care se articuleaza. Osul nazal are forma
unei lame patrulatere verticale, mai groasa la partea superioara, care se articleaza cu frontalul si mai subtire la
partea inferioara, prin care se articuleaza cu cartilagiul nazal. Marginea laterala se articuleaza cu apofiza
frontala a maxilarului, iar marginea mediala, cu nazalul, din partea opusa printr-o sutura armonica. Fata
externa este convexa, acoperita de piele si formeaza radacina nasului, iar fata interna, este concava, formeaza
o parte din peretele lateral superior al fosei nazale.

Osul nazal
OSUL PALATIN
Osul palatin (ura 12) este un os pereche, asezat inapoia marginii posterioare a apofizei palatine a
maxilarului. El este alcatuit din doua lame perpendiculare una pe alta: lama
orizontala si lama verticala. Lama orizontala are forma aproximativ patrulatera. Marginea ei laterala se
articuleaza cu marginea inferioara a lamei verticale, iar marginea mediala se articuleaza cu lama orizontala
opusa si formeaza partea posterioara a palatului dur. Fata ei superioara formeaza o parte din podeaua
cavitatii nazale, iar fata inferioara formeaza partea posterioara a boltii cavitatii bucale. Lama verticala are
forma patrulatera neregulata si este perpendiculara pe lama orizontala. Ea formeaza o parte din peretele lateral
al cavitatii nazale. Pe fata ei interna este o creasta orizontala numita creasta concala, pe care se articuleaza o
parte din marginea laterala a cornetului nazal inferior. Marginea superioara prezinta, in partea
anterioara, apofiza orbitala, iar la partea posterioara, apofiza sfenoidala.

Osul palatin
VOMERUL
Vomerul (ura 14) este singurul os nepereche si fix al fetei, asezat in ul median in continuarea lamei
perpendiculare a etmoidului, contribuind la formarea peretelui median dintre fosele nazale, septul nazal. El se
prezinta ca o lama patrulatera foarte subtire. Cele doua fete laterale formeaza o parte din peretele intern al
fosei nazale. Prin marginea sa superioara se articuleaza cu lama perpendiculara a etmoidului, iar prin marginea
inferioara, cu marginile interne ale apofizelor palatine ale maxilarelor.

Vomerul
MANDIBULA
Mandibula sau maxilarul inferior (ura 15) este un os nepereche si singurul os mobil din scheletul capului. Se
gaseste la partea inferioara a fetei si este formata din corp si doua ramuri. Corpul mandibulei are forma de
potcoava, cu convexitatea orientata anterior; extremitatile posterioare se continua cu ramurile mandibulei. El
prezinta o fata anterioara si o fata posterioara.

.Mandibula
Fata anterioara sau externa are pe linia mediana o creasta putin proeminenta, semifiza mentoniera, care se
termina la partea inferioara printr-o proeminenta triunghiulara, cu baza in jos, numita protuberanta
mentoniera. Varfurile bazei sunt marcate prin cate un tubercul mentonier. De la tuberculul mentonier porneste,
in sus si inapoi, o creasta, linia oblica externa. Deasupra liniei oblice externe, in dreptul premolarilor, se afla
un orificiu, orificiul mentonier, care comunica cu canalul mandibular, canal prin care trec vasele pentru dintii
inferiori.
Fata posterioara sau interna prezinta pe linia mediana doua ridicaturi mici, care poarta denumirea
de apofizele geni sau spinele mentoniere. De la apofizele geni porneste, in fiecare parte, o creasta care merge
in sus si inapoi, linia oblica interna sau liniamilohioidiana. Sub extremitatea anterioara a liniei milohioidiene
exista o scobitura, foseta digastrica, pentru insertia muschiului gastric; deassupra liniei milohioidiene, in
dreptul fosetei digastrice,este o scobitura mai mare, foseta sublinguala, in care este adapostita glanda salivara
sublinguala. Sub linia oblica interna, spre extremitatea posterioara, exista o alta scobitura, foseta
submandibulara, in care e adapostita glanda salivara submandibulara. Sub extremitatea posterioara a liniei
oblice se gaseste capatul inferior al santului milohioidian, care se continua de pe ramura pe corp. Marginea
superioara a corpului mandibulei se numeste marginea (apofiza) alveolara si poarta 16 alveole dentare pentru
dintii inferiori.
Ramurile mandibulei. Fiecare ramura se prezinta ca o lama aproape patrulatera fixata de marginea posterioara
a corpului mandibulei, cu directie verticala, putin inclinata dinainte inapoi. Fata externa este rugoasa la partea
inferioara si neteda la partea superioara. Pe fata interna, la partea superioara, se afla un orificiu, orificiul
mandibular, care reprezinta deschiderea superioara a canalului mandibular prin care trec nervii si vasele
dentare. De pe marginea inferioara a orificiului mandibular porneste in jos santul milohioidian, care se
termina pe corpul mandibulei, la extremitatea posterioara a liniei oblice interne.Coltul infero-posterior al
ramurii este rotunjit si formeaza unghiul mandibulei. Marginea superioara a mandibulei prezinta o scobitura
pronuntata, incizura mandibulara, care este marginita, anterior, de apofiza coronoida, iar posterior,
de apofizaarticulara.
Apofiza coronoida se prezinta ca o lama triunghiulara, cu varful indreptat in sus si inainte, iar baza
ei reprezinta coltul supero-anterior al ramurii mandibulei. Pe apofiza coronoida se insereaza muschiul
temporal.
Apofiza articulara sau apofiza condiliana este subtire la baza(gatul mandibulei). Condilul se articuleaza cu
cavitatea glenoida a osului temporal.
OSUL HIOID
Osul hioid (ura 16) este un os nepereche, asezat intre mandibula si cartilagiul tiroid. El nu este articulat direct
cu celelalte oase,ci se articuleaza prin doua ligamente de apofizele stiloide ale oaselor temporale, iar prin
muschi se leaga de faringe, laringe, mandibula stern si omoplat. Are forma literei 'U', cu deschiderea inapoi.
Osul hioid este constituit din corp si patru coarne.

. Osul hioid
Corpul hioidului are forma de lama patrulatera, curbata transversal. Fata anterioara este convexa si
prezinta o creasta in lungul ei care o imparte in doua etaje: superior si inferior. Pe fata anterioara a corpului
hioidului se insereaza multi dintre muschii hioidieni. Fata posterioara a osului este concava si neteda; ea
priveste spre epiglota.
Coarnele hioidului sunt de doua feluri: coarne mari si coarne mici. Coarnele mari sunt doua proeminente lungi
care se articuleaza pe partile laterale ale corpului si se indreapta lateral si inapoi; ele sunt mai groase la baza si
mai subtiri spre varf , unde se termina prin cate un tubercul. Pe fata lor superioara se insereaza muschii.
Coarnele mici sunt doua proeminente conice mici, care se articuleaza pe partea superioara a extremitatilor
corpului si sunt indreptate in sus si lateral. Si pe aceste coarne se insereaza muschii.
6.
Particularitile anatomo morfologice ale maxilarelor.
7.
Anatomia ATM. Funciile de baz.
Articulatia temporo-mandibulara
-articulatie mobila-este o diartroza bicondiliana
Suprafete articulare:a)condilul mandibulei
este o proeminenta osoasa a marginii superioare a ramuriimandibulei,convexa atat transversal cat si anteroposterior -are axul lung de 20 mm-are axul antero-posterior de 9 mm-prezinta 2 versanti:anterior,posterior
separati printr-o creasta
transversalaVersantul anterior si creasta transversala sunt acoperite de fibrocartilagiu si suntarticulare.Versantu
l posterior nu este articular.
Din partea osului temporal:a)cavitatea glenoida
care are axul mare orientat transversal si care este impartita de scizura luiGlasser intr-un segment anterior ce
apartine solzului temporalului care este acoperit de periostfoarte aderent la os si care este articular si segment
posterior care apartine osului timpanal si careeste nearticular.
b)condilul temporalului
situat anterior cavitatii glenoide si reprezentat de radacina transversa a procesului zigomatic aceasta fiind
acoperita de
fibrocartilagiu.Pentru realizarea congruentei suprafetelor articulare exista un menisc interarticular,gros la perif
erie,subtire in portiunea centrala unde poate fi si perforat si care imparte articulatia in 2segmente:meniscomandibular,menisco-temporal.Are forma de lentila biconcava prezentand o fata inferioara concava pentru
condilul mandibuleisi o fata superioara concava anterior pentru tubercului articular si convexa posterior
pentrucavitatea glenoida.Prin extremitatile sale acest menisc se fixeaza pe condilul mandibulei fiindatasat
astfel osului cel mai mobil
Capsula articulara:
-insertia superioara
incepe de la nivelul marginii anterioare a condilului temporalului,posteror in fundul cavitatii glenoide,anterior
scizurii lui Glasser si lateral pe tubercului si radacina lateralaa zigomei,medial de spina sfenoidului.
-insertia inferioara
pe colul condilului mandibulei,anterior imediat langa cartilagiularticular,posterior la 4-5 mm distanta.
-suprafata interna
a capsulei adera la menisc si imparte articulatia intr-o portiunesuprameniscala si submeniscala.Capsula este fo
rmata din fibre conjunctive dispuselongitudinal,fibrele scurte se termina pe menisc,fibrele lungi se intind de la
temporal la condilulmandibulei.-pe fata anterioara a capsulei se insera fibre din m.pterigoidian lateral-pe fata
posterioara se gasesc fibre ce pleaca de la scizura lui Glasser,adera la fata posterioara acapsulei,de menisc,de
colul mandibulei,formand fraul meniscal posterior care are rolul de alimita miscarile de inaintare ale
condilului mandibulei si ale meniscului si de a le aduce inapoi.
Ligamentele articulare
se impart in:
a)ligamente adevarateb)ligamente la distanta(accesorii)a). 1.ligamentul lateral extern
pleaca de la tubercului zigomatic si radacina longitudinala la fata posterolaterala a colului condilului mandibulei.Este cel mai puternic ligament,limiteazamiscarile inapoi ale
condilului.
2.ligamentul lateral intern

pleaza de la marginea mediala a cavitatii glenoide si ajunge in partea postero-mediala a colului condilului
mandibulei.Este un ligament subtire. b)sunt situate pe partea mediala a articulatiei
1.ligamentul sfenomandibular
pleaca de la spina sfenoidului,de la partea mediala a scizurii
luiGlasser,trece printre m.pterigoidieni si ajunge pe spina lui Spix de pe fata anterioara amandibulei.Acest
ligament impreuna cu marginea posterioara a ramurii mandibulei
delimiteaza butoniera retrocondiliana a lui Juvara prin care trec artera maxilara,vena maxilara,nervulauriculotemporal,ram din nv mandibular.Juvara descrie si un ligament timpano-mandibular.
2.ligamentul stilomandibular
pleaca de la stiloida la marginea posterioara a ramuriimandibulei.
3.ligamentul pterigomandibular
care pleaca de la carligul pterigoidei la linia milohioidiana
amandibulei.Acest ligament limiteaza miscarile de coborare.Este de fapt o intersectieaponevrotica pe el
inserandu-se:anterior muschiul buccinator si posterior muschiul constrictor superior al faringelui
Sinoviale(2)
care captusesc cele 2 cavitati menisco-condiliana si menisco-temporala care suntizolate si foarte rar pot
comunica.
Vascularizatia articulatiei:
a)arteriala:ramuri ale carotidei externe-maxilara interna-temporala superficiala-auriculara posterioara-facialafaringiana ascendenta b)venele sunt tributare sistemului venos jugular internInervatia este asigurata de
:-nv.auriculo-temporal-nv.temporal profund posterior -ram maseterin,toate aceste ramuri fiind ramuri ale
mandibularului
Miscarile in articulatie:
-miscari de ridicare si coborare a mandibulei-miscari de propulsie si retropulsie-miscari de lateralitate sau de
diductiela executia acestor miscari vor participa m.masticatori(m.temporal,m.maseter,m.pterigoidianlateral,m.
pterigoidian medial)
M.ridicatori ai mandibulei:
-m.temporal-m.maseter -m.pterigoidian medial
M.coboratori ai mandibulei:
-pantecele anterior al digastricului(rol principal)
-m.milohioidian-m.geniohioidian-m.pielos al gatului
M.propulsori ai mandibulei:
-m.pterigoidieni laterali cand se contracta simultan-m.pteriogoidian medial(accesor)
M.retropulsori ai mandibulei:
-pantecele posterior al digastricului-fasciculele posterioare ale digastricului
M.de diductie ai mandibulei:
-m.pterigoidian lateral-m.pterigoidian medial cand se contracta unilateral si alternativ
8.

Anatomia chirurgical a muchilor mobilizatori ai mandibulei i muchilor mimici.

Funciile
MUCHII CAPULUI2.1. Muchii pieloi ai capului.
Inseria mobil se prinde de piele, iar cea opus peoase ,cartilagii, fascii i sunt inervai de nervul facial. Se
clasific n :
2.1.1.
muchii pieloi ai feei
sunt dispui n jurul orificiilor bucale, nazale, oculare.
2.1.1.1.
ai buzelor i obrajilor :
m. orbicularul gurii
, este un sfincter al orificiului bucal, acioneaz nprehensiunea hranei;m. zigomatic
, trage comisura buzelor spre napoi ;-

m. ridictor propriu al buzei superioare,

se unete cu ononimul su formnd oaponevroz comun, acioneaz ca ridictor al buzei superioare.m. cobortor al buzei superioare,
trage lateral i coboar buza superioar.m. cutanat al feei,
trage comisura buzelor napoi i n jos.m. cobortor al buzei inferioare,
trage buza inferioar n jos.m. mental,
redus, impar, situate n buza inferioar.m. ridictorul mental,
situate sub mucoasa buzei inferioare, ridic i susine buzainferioar.m. incisiv,
fascicule musculare sub mucoasa labial, apropie buzele i leproiecteaz nainte, intervenind n supt i but.
1
2.1.1.2. muchii pieloi ai nasului :
m. ridictor nazolabial,
subire, lit, acioneaz ca ridictor al buzei superioare,a comisurii buzei i a aripii nasului.
m. canin,
se inser oral pe aripa extern a nasului, acioneaz ca dilatator al nriila cabaline i deviator lateral al
comisurii buzelor la rumegtoare.
m. lateral al nasului
, intervine n mobilitatea narinelor.
m. transversal nazal
, impar, existent numai la ecvine, dilatator al nrilor.
M. cutanat nazal,
lat, subire,
existent numai la rumegtoare, intervine nmobilitatea narinelor.
2.1.1.3.
muchii pieloi ai craniului i pleoapelor :- m. frontal,
subire, tremurtor al pleoapei superioare.
- m. orbicularul pleoapelor,
muchi circular situate n jurul orbitei n grosimeapleoapelor, acioneaz n nchiderea pleoapelor.
- m. lacrimal,
triunghiular, situate naintea i dedesuptul orbitei, tremurtor alpleoapei.
2.1.2.muchii pieloi ai urechii
,
sunt grupai njurul cartilagelor auriculare(
cartilajul concal
pavilionul urechii, n form de cornet,
cartilajul inelar
, cu aspectcilindric se prinde de pavilion i de meatul auditiv extern,
cartilaj scutular,
o placcartilaginoas situat pe suprafaa muchiul temporal.

- m. intrinseci,
redui, se prind cu ambele extremiti pe cartilajul concal,modificnd pavilionul urechii.
- m. extrinseci,
bine dezvoltai, se inser pe cartilagele auriculare i pe oasele din jur, rotind pavilionul urechii oral,
aboral, medial, lateral.
2.2. m. masticatori
,sunt muchi puternici, ce le confer o mare for decontracie, acionnd ca ridictori sau deviatori ai
mandibulei.
-m. maseter,
ocup faa mandibular extern cu fibre n trei planuri la ovine idou planuri la cabaline, se inser fix pe
spina maxilar i mobil pe mandibul, acionnd caridictor, propulsor i uor deviator lateral al mandibulei.
-m. temporal,
se inser pe temporal i pe mandibul, acioneaz ca ridictor almandibulei.
-m. pterigoidian medial,
situat pe partea intern a mandibulei, ridictor,propulsor i deviator lateral al mandibulei.
-m. pterigoidian lateral,
plasat pe faa intern a articulaiei temporo-mandibulare, acioneaz ca propulsor i deviator lateral al
mandibulei, intens solicitat larumegtoare.
-m. buccinator,
aezat n partea anterioar a obrajilor completeaz peretelelateral al cavitii bucale, rol secundar n masticaie
prin readucerea bolului alimentar petabla dentar. Are o poriune bucal cu aspect penat, ce se inser pe
maxil i mandibuli o poriune molar situat sub muchiul maseter.
-m. digastric,
se inser pe apofiza jugular a occipitalului i mobil pe ramurarecurbat a mandibulei, acioneaz ca un
cobortor al mandibulei.
-m. transversul mandibular
, specific rumegtoarelor, completeaz pereteleventral al cavitii bucale.
2.3. muchii hioidului:- intrinseci
, care se prind numai de oasele complexului hioidian ;
- extrinseci,
care se inser cu un tendon pe complexul hioidian i cu cealalt inserie pealte oase ale capului. Asigur
dinamica complexului hioidian, rol n deglutiie.
3.MUCHII GTULUI
3.1.M. cervicali dorsali :
-stratul I
-stratul II
-stratul III
-stratul IV3.2.M. cervicali ventrali :
-stratul superficial
-stratul profundMusculatura regiunii cervicale este foarte dezvoltat, dispus n straturi, asigurndo mobilitate
mare att gtului ct i capului. Muchii intrinseci sau muchii proprii
ai gtului sunt cei care se afl n stratul cel mai profund, n imediata vecintate avertebrelor cervicale, iar
musculatura care a ptruns n teritoriul cervical ocup o poziiesuperficial.Musculatura cervical
este nvelit n trei fascii : superficial, cervical mijlocie icervical profund.
3.1. M. cervicali dorsali.
Sunt muchii situai dorsal fa de apofizele transverseale vertebrelor cervicale.
Stratul I
cuprinde :
-m. trapez,
are o poriune cervical i alta toracal, form relativ triunghiular,se inser dorsal pe coarda ligamentului
cervical, iar ventral pe spina scapular, acionndca ridictor i basculator al spetei.
Stratul II
cuprinde :
-m. romboid cervical,

are form relativ triunghiular, se inser cranial peligamentul cervical, iar caudal pe unghiul cervical al spetei,
avnd rol de basculator alspetei.
-m. dinat ventral cervical (seratul ventral)
, are form relativ triunghiular,inser cranial pe apofizele transverse ale ultimelor cinci vertebre cervicale, iar
caudal pesuprafaa serat a spetei, avnd rol de extensor al gtului i basculator al spetei.
-m. splenius
, bine dezvoltat la cal, redus la oaie, se inser cranial pe occipital icaudal pe apofizele spinoase toracale,
avnd rol de extensor al gtului i nclintor lateralal capului.
Stratul III
cuprinde :
-m. semispinal al capului (marele complex)
, este un muchi masiv format din douporiuni, una dorsal poligastric i una ventral semipenat. Se nser
cranial pe apofizelearticulare cervicale i pe occipital, iar caudal pe apofizele spinoase i transverse
alevertebrelor toracale, avnd rol de extensor al capului i gtului, dublnd ligamentulcervical de care este
uor aderent.
-m. lungul capului (micul complex)
este un muchi alungit, se inser cranial peapofiza mastoidian, caudal pe apofizele cervicale i transverse
toracale, acionnd caextensor i nclintor lateral al capului i gtului.
-m. lungul atlasului
, este un muchi fuziform care se inser cranial pe aripaatlasului, iar caudal pe apofizele articulare cervicale i
transverse toracale, acionnd caextensor i nclintor lateral al gtului.
Stratul IV
, cel mai profund are o dispoziie segmentar, nedepind n generaldou vertebre alturate. Cuprinde :
-m. multifid cervical
, se gsete n partea dorso-lateral a vertebrelor cervicaleeste alctuit din fascicule scurte dispuse n trei
straturi, avnd rol de extensor i nclintor lateral al gtului.
-m. intertransversali cervicali
, unesc procesele transverse i articulareaparinnd la dou vertebre vecine, fiecare muchi prezentnd trei
poriuni, avnd rol de nclintor lateral al gtului.
-m. oblicul mare (caudal) al capului,
este dispus oblic ntre cranial aripa atlasuluii caudal apofiza spinoas a axisului, acionnd ca principal rotator
al capului.
-m. oblicul mic (cranial) al capului
, de form patrulater se inser cranial
mobilpe apofiza jugular i creasta mastoidian i caudal fix pe aripa atlasului, fiind unextensor i de
nclintor lateral al gtului.
-m. marele drept dorsal al capului,
este situat n zona cefei, are dou fasciculecare se prind cranial pe protuberana occipitalului (partea profund)
iar caudal pe apofizaspinoas a axisului, fiind extensor al capului.
-m. micul drept dorsal al capului,
este un muchi redus situat sub marele dreptdorsal, se inser pe occipital i pe tuberculul dorsal al atlasului,
avnd rol de extensor alcapului i tensor al capsulei articulare occipito-atloidiene.
3.3.
Muchii cervicali ventrali
sunt situai ventral fa de apofizele transverseale vertebrelor cervicale, dispui ntr-un
strat superficial
n raport strns cu traheea,esofagul, vasele i nervii i un
strat profund
n contact intim cu vertebrele.3.3.1.
Stratul superficial
cuprinde :
-m. sterno-mandibular(sterno-cefalic)
, la cabaline se inser de ramura recurbata mandibulei, iar caudal mpreun cu simetricul su pe epistern, rol
de flexor al capului.

-m. cleido-mastoidian,
este un muchi lung situat ntre clavicul i creastamastoidian ;
-m. cleido-brahial,
se nser pe clavicul i creasta humerusului, trage membrul nainte i nclin capul lateral.
-m. cleido-transvers,
este un muchi triunghiular ce se inser cranial pe atlas iapofizele transverse ale primelor patru vertebre
cervicale, iar caudal n comun cu cleido-mastoidianul pe creasta humerusului. Are inserii reversibile, trage
art. scapulo-humeral nainte i nclin gtul lateral.
-m. omohioidian,
situat n partea superioar a gtului , se inser cranial pe corpulhioidului i caudal pe apofizele transverse ale
vertebrelor cervicale (rumegtoare) i pefascia scapular medial la cabaline.Este un cobortor al hioidului
i separ vena jugularcare este superficial de artera carotid comun care este profund.
-m. sterno-hioidian,
este un fascicul subire situat naintea traheei, ntre stern icorpul hioidian, cu rol de cobortor al hioidului.
-m. sterno-tiroidian
, este redus, unit cu simetricul i cu sterno-hioidienii,
se ntinde de la stern la faa lateral a cartilajului tiroid al laringelui. Este un cobortor allaringelui i hioidului.
Jgheabul jugular este o depresiune longitudinal delimitat ventral de sterno- mandibular i dorsal de
marginea inferioar a cleido-mastoidianului, adpostind vena jugular.
3.3.2. Stratul profund
cuprinde :
-m. lung al gtului,
este impar format din mai multe fascicule succesive inseratefix pe faa ventral i pe apofizele transverse a
vertebrelor cervicale i faa ventral avertebrelor toracale. Are forma literei V cu vrful orientat cranial, rol de
flexor alcoloanei vertebrale cervicale.
-m. scalen,
situat la baza gtului naintea primei coaste, are o poriune ventral iuna dorsal. Se inser pe coaste i pe
apofizele transverse ale vertebrelor cervicale,avnd rol de flexor al gtului i intervine n micrile inspiratorii.
-m. lungul capului,
muchi fasciculat , se
inser mobil pe faa ventral abazioocipitalului i fix pe apofizele transverse ale vertebrelor cervicale, avnd
rol deflexor al capului.
-m. drept ventral al capului
, este un muchi redus, se inser fix pe aripa atlasuluii mobil pe fata ventral a baziooccipitalului, rol n
flexarea capului.
-m. drept lateral al capului,
se ntinde de la faa ventral a aripii atlasului la faaintern a apofizei jugulare. Este un flexor auxiliar al
capului.
9.
Anatomia chirurgical a fasciilor i spaiilor regiunei OMF. Funcii.
I Fasciile regiunii oro-maxilo-faciale
Din reciunea o.m.f. fac parte urmatoarele fascii: -fascia temporal,
-fascia maseteric,
-fascia pterigoideana,
-fascia buccinatorie.

Fascia
luxuriant.
temporalis
bifurcndu-

temporal(fig.1)- puternic cu aspect tendinos

Ea acopera muschiul temporal si ncepe sus de la linea
superior, iar n jos se insera pe arcul zigomatic,
se in lame, din care cea superficial se fixeaz pe fata

extern a arcului, iar cea profund- pe fata lui intern. Fascia temporalis nchide fosa temporal a craniului si o
transform ntr-o loj osteofibroas n care se plasez muchiul temporal mpreun cu o cantitate cnsiderabil
de tesut celulo-adipos, vase i nervi.

Fascia maseteric(fig.2)-nvelete muchiul maseter cu o lam fascial fin. Se inser sus pe arcul zigomatic,
jos pe marginea mandibulei, iar posterior si anterior- pe ramura mandibulei. Posterior i parial din partea
feei externe , aceast fascie ader la fascia glandei parotide,ce formeaz pentru aceasta o capsul. Aceste dou
fascii au denumirea comun- fascia paratido-maseteriic.
Fig.1
Fascia pterigoidiana-subire, este ataat feei mediale a muchiului pterigidian intern, care se insera de
baza craniului,corespunztor originii M. Pterigoid medialsi de
unghiul mandibulei.

Fascia bucofaringiana este fascia comun aplicat pe suprafaa

lateral a muschiului buccinator i constrictor superior al
faringelui. Anterior se perde n esusutul subcutanat al obrajilor, iar
postero-inferior se continu n adventicea faringelui i cu lamele
fasciei cervicale.
Fig.2
II Fasciile cervicale
Fasciile gtului reflect topografia organelor, situate n regiunea gtului. Fasciile gtului au o provenien
diferit: unele reprezint produsul solidificarii esutului celular, care nconjoar organele, altele reminiscente
ale muchiului cleidohyoideus, iar celelate sunt de origine obinuit.
Se desting (dupa V.N. evcunenko) 5 lamele fasciale ale gitului (fig.3).
Prima foi, fascia colli superficiales reprezint o lam subcutanat, subire, situat in esutul celulo-adipos,ce
trece far ntrerupere de pe gt pe regiunele vecine. Ea se deosebete de fasciile sucutanate din alte regiuni ale
corpului prin aceea, c conine muchiul pielos al gitului( m. Platysma) , pentru care, despicndu-se n dou i
cuprinzndul din ambele pari, formeaz o teac. Aceasta fascie nu da voie puroiului din carbuncule si
furuncule s ptrund n profunzimea gtului.
Foia a doua, fascia colli propria, acoper toat regiunea gtului, fixnduse sus pe mandibul i processus
mastoideus, jos marginea anterioar a manubriului sternal si clavicula, posterior apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale si linea nuchae superior, iar anterior linia mediana a gtului fuzioneaz cu fascia
omonim din partea opusa i cu foiele fasciale subiacente, formnd aici linea alb a gitului.
Foia a doua, ntlnit n calea sa m. Trapez si m. Sternocleidomastoidian se dedubleaz, capteaz aceti
muchi din ambele pri i concrescnd din nou, formeaz pentru ei teci fasciale.
Teci similare formeaz i pentru glanda submandibular.

Foia a treia, aponeurosis omoclavicularis Richet, este pronunat n regiunea medie a gtului. E delimitat
superior de osul hioid, din pri de muchii omohioidieni, inferior de stern i clavicul.
Formeaz teci fasciale pentru muchii situai mai jos de osul hioid. E penetrat de venele gtului, la care ea
ader i le extinde, contribuind la scurgerea venoas.
Foia a patra, fascia endocervicalis, nvelete organele din regiunea gtului. Ea const din dou lame
visceral,
- parietal.
Lama visceral cuprinde n mod separat fiecare organ, formnd pentru ele capsule fasciale.
Lama parietal nvelete toate organele mpreun i formeaz teci pentru artera carotid comun i vena
jugular intern.
Spaiul dintre aceste dou lamele anterior de organe se numete spaiul previsceral, dar anterior de trahee
spaiul pretrahial.
Foia a cincea, fascia prevertebral, trece anterior de coloana vertebral. ncepe de la exobaza craniului i
ptrunde n mediastinul posterior. Posterior fascia se fixeaz pe apofizele transversale ale vertebrelor.
ntre foia a patra i a cincea se gsete un spaiu ngust numit spaiul retrovisceral, ce continu inferior in
mediastinul posterior.

Seciune orizontal prin gt, trecnd prin extremitatea superioar a esofagului (schem).
1. Teaca visceral a lamei pretraheale. - 2. Traheea. - 3. Nervul laringeu recurent. - 4. Vena jugular anterioar.
- 5. Glanda tiroid. - 6. Ramura superioara ansei cervicale. -7.M. omohioidian. -8. Ramura inferioar a ansei
cervicale. - 9. Vena jugular extern. -10. Artera carotid comun. -11. nervul vag.- 12. Artera tiroidian
inferioar. -13. Nervul accesor- 14. Trunchiul simpatic. - 15. Ramura anterioar a nervului spinal. - 16.
Ramura posterioar anervului spinal. -17. M. spleniu al gtului. - 18. M. spleniu al capului. - 19. M. trapez.

-20. Vena vertebral.- 21. Artera cervical profund. -22. Venacervical profund. - 23. Lama prevertebral. 24. Spaiul prevertebral (retrovisceral). - 25. Artera vertebral. - 26. Muchi prevertebral. - 27. M.semispinal al
capului. - 28. M. lung al capului. -29. M. ridictor al scapulei. - 30. M. scalen posterior. - 31. M. scalen
mijlociu. - 32. Nod limfatic. - 33.M. scalen anterior. - 34. Nervul frenic. - 35. Lama superficial a fasciei
gtului. - 36. Artera cervical ascendent. - 37. Teaca vascular. - 38. M.sternocleidomastoidian. - 39. Vena
jugular intern'. - 40. Lama pretraheal. - 41. M. sternotiroidian. - 42. M. sternohioidian. - 43. Esofagu
III Functia i histologia fasciilor
Fasciile
sunt membrane conjunctive, fibroase dense, care acoper muchiul la exterior.

Funciile fasciilor
Fasciile separ muchii unul de altul, asigurnd contracia lor separat.
Separ grupurile de muchi unul de altul i trimit n profunzime septuri intermusculare,
care se fixeaz pe oase.
Sporesc rezistena lateral i nu permit deplasrile laterale ale muchiului n timpul
contraciei.
Datorit conexiunilor nodulilor fasciali cu periostul oaselor, fasciile ndeplinesc rolul de
suport i contribuie la traciunile musculare.
Nodulii fasciali sunt formaiunile ce se formeaz la unirea i ncruciarea fasciilor pe oase
sau pe crestele osoase.
Fasciile reprezint surse de inervaie i vascularizare ale muchilor.
Au rol important n efectuarea anesteziei locale.
Tecile fasciale ale muchilor i fasciculele neurovasculare servesc ca repere n timpul
interveniilor chirurgicale.
Fasciile localizeaz procesele inflamatorii i sngele n caz de hemoragii.
Asigur circulaia sngelui venos i a limfei spre inim.
Datorit fasciilor se menine lumenul unor vene.

 Lezarea fasciei provoac prolabarea muchiului n locul lezat i formarea unei hernii
musculare.
IV spatiile fetei
Spaiile i lojele osteo-fasciale i intermusculare ale regiunii temporale
ntre lamelele superficial i profund ale fasciei temporale se formeaz un spaiul
interaponevrotic, care conine muchiul temporal, esut adipos, artera i vena temporale
medii.
ntre fascia temporal i muchiul omonim se afl spaiul subaponevrotic (conine o
poriune a corpului adipos bucal).

Corpul adipos bucal (Bichat) sau bula grsoas este situat ntre piele i muchiul
buccinator, fiind adiacent marginii anterioare a muchiului maseter. El este bine dezvoltat
la sugari, fapt ce minimalizeaz efectele presiunii atmosferice asupra cavitii bucale n
timpul alptrii.
Apofizele acestui corp ptrund n spaiile osteofasciale adiacente.
Spaiul masetero-mandibular situat ntre muchiul maseter i ramura mandibulei.
Conine esut celulo-adipos, vase i nervi. n sens superior comunic cu spaiul temporopterigoidian.
Loja temporal profund este situat ntre fasciculele profunde ale muchiului temporal
i periost, conine vasele i nervii temporali profunzi i comunic inferior cu spaiile
vecine

 Spaiul glandei parotide conine glanda omonim, vase sangvine i nervi:

Artera carotid extern i ramurile ei
Vena retromandibular
Ganglioni limfatici parotidieni.
Nervul facial i nervul auriculotemporal
Spaiul temporo-pterigoidian este situat ntre muchiul temporal i pterigoidianul
lateral. Comunic cu:
Orbita
cavitatea nazal
cavitatea bucal.
Conine artera maxilar i plexul venos pterigoidian.
Spaiul interpterigoidian este situat ntre cei doi muchi pterigoidieni. Conine nervul
alveolar inferior, artera maxilar i plexul venos pterigoidian.
Spaiul suprapterigoidian este delimitat de capul superior al muchiul pterigoidian
lateral i faa infratemporal a aripii mari a sfenoidului. Conine vase sangvine, nervi i
comunic cu spaiile vecine.
Spaiul pterigo-mandibular delimitat de muchiul pterigoidian medial i ramura
mandibulei. Comunic cu spaiile vecine, conine nervul alveolar inferior i vasele
omonime.
10.

Anatomia chirurgical a glandelor salivare.

GLANDELE SALIVARE
Sunt glande cu secretie externa, secreta saliva ce e varsata in cavitatea bucala. Glandele au fost sistematizate
dupa marime in glande salivare mici si mari.
Glandele salivare mici se prezinta ca niste noduli ovoizi raspanditi sub mucoasa cavitatii bucale. Ele poarta
numele regiunii in care se gasesc in acest fel: glande labiale (pe buze), glande bucale si molare la nivelul
obrajilor, glande palatine care se gasesc la nivelul palatului dur si la nivelul calului palatin, glande linguale
la limba.

Glandele salivare mari sunt 3 perechi: glande parotide, submandibulare, si sublinguale.

GLANDA PAROTIDA e cea mai mare situata inferior de ductul auditiv extern posterior de ramura
mandibulei intr-o depresiune numita fosa retromandibulara. Datorita continutului fosa devine loja parotidiana.
Ei I se descriu 6 pereti: lateral, medial, anterior, posterior, superior, inferior.
Peretele lateral e format de lama superficiala a fasciei cervicale. Peretele posterior e format de procesul
mastoidian pe care se insera muschiul sternocleidomastoidian, pantecele posterior al muschiului digastric, iar
mai profund se gaseste buchetul stilian.
Peretele anterior e alcatuit de ramurile mandibulei cu muschiul maseter si pterigoidian median.
Peretele median e faringele.
Peretele superior e dat de articulatia temporomandibulara si meatul acustic extern. Peretele inferior e alcatuit
de o lama fibroasa care e despartitoarea submandibulo-parotidiana.
Parotida are o forma neregulata cu o portiune principala care e corpul glandei si are o forma prismatic
triunghiulara cu o fata externa, una anterioara, alta posterioara, o margine interna uneori latita ca o fata la
nivelul faringelui. De asemenea glandei I se descrie o fata superioara si una inferioara. Are o culoare cenusie
rosiatica, iar in timpul activitatii glanda are un aspect lobulat. Greutatea este de 25-30g, volumul e variabil in
limitele normalului, iar capacitatea dintre glandele mici si mari poate fi de 1:5.
Parotida se muleaza pe elementele invecinate, e continuata intr-o teaca fibroasa numita fascia parotidiana care
e o dedublare a lamei superficiale a fasciei cervicale. Glanda adera la peretii lojei si extirparea sa e dificila.
Glanda stabileste raporturi extrinseci cu elemente ce formeaza peretii lojei. De mentionat este ca
intre mandibula si parotida este un tesut grasos ce permite miscarile mandibulei care are rolul de a masa
glanda parotida. Prelungirea anterioara sau geniana are forma unei lame triunghiulare care insoteste ductul
parotidian si se gaseste pe fata laterala a muschiului maseter.
Prelungirea mediala sau faringiana vine in raport cu faringele, cu muschiul pterigoidian medial, cu nervul
mandibular si artera maxilara. Prelungirea posterioara e de mici dimensiuni. Patrunde intre muschiul
sternocleidomastoidian si pantecele posterior al muschiului digastric.
Parotida stabileste si raporturi intrinseci cu carotida externa si cu ramurile terminale ale acesteia, cu vena
retromandibulara care colecteaza venele parotidiene, cu noduri limfatice superficiale si profunde, cu nervul
auriculotemporal si cu nervul facial.
Nervul facial apare din orificiul stilomastoidian, patrunde in parotida unde se desface in ramuri dispuse sub
forma unui evantai ce separa lobii parotidei intr-o portiune superficiala situata lateral de nerv si alta profunda
situata medial de nerv.
Ductul parotidian sau canalul lui Stenon reprezinta canalul excretor al glandei parotide. Se formeaza din
unirea canalelor interlobulare, de multe ori se formeaza doua conducte mai mari. Are o lungime de 5cm,
diametrul de 4mm. Seamana cu o vena goala si poate fi sediul unor calculi. Impreuna cu prelungirea
anterioara a glandei se gaseste pe fata laterala a maseterului, la un cm inferior de arcada zigomatica
inconjurand corpul grasos al obrazului, strapunge muschiul buccinator si se deschide in vestibului cavitatii
bucale printr-un orificiu situat n dreptul colului molarului 2 superior.
Orificiul se gaseste pe o proeminenta numita papila parotidiana. Glanda parotida e o glanda lubulo-acinoasa
de tip seros, secreta un lichid clar albuminos, bogat in saruri minerale si nu contine mucus. Limfaticele sunt
drenate de nodurile superficiale si profunde si ulterior de nodurile jugulare profunde. Inervatia e vegetativa.
Fibrele simpatice provin din plexul carotidian extern. Fibrele parasimpatice provin din nervul auricul-temporal
care le aduce de la ganglionul otic. Parotida e moale, nu se simte la palpare, pentru studiul ei se practica
sialografia, se injecteaza in ductul parotidian o substanta radioopaca.
GLANDA SUBMANDIBULARA
Dupa dimensiune este a doua glanda salivara mare. Este situata inferior de planseul cavitatii bucale, prin
urmare topografic apartine gatului. Se gaseste intr-o loja osteofibroasa numita loja submandibulara. Ea e
delimitata de 3 pereti. Unul lateral format de corpul mandibulei, unul superomedial alcatuit de muschiul
milohioidian si de muschiul hipoglos. Peste milohioidian este dispus pantecele anterior al muschiului
digastric. Peretele inferior format de lama superficiala a fasciei cervicale acoperita de muschiul platisma si de
piele. Glanda are o forma neregulata. I se descriu un corp si o prelungire. Acestea formeaza o potcoava cu
deschiderea anterioara. Glanda are o lungime de 7cm si o greutate de 7g. Corpul are un aspect prismatic
triunghiular cu trei fete si doua extremitati. Fetele sunt stabilite de elementele celor trei pereti ai lojei. Fata
laterala a glandei e incrucisata de artera faciala, tot aici se gasesc un numar variabil 7-8-11 noduri limfatice.
Extremitatea anterioara corespunde pantecului anterior al digastricului. Extremitatea posterioara corespunde

despartitoarei submandibuleiparotidiene. De pe fata profunda a glandei se desprinde o prelungire ce

inconjoara marginea posterioara a muschiului milohioidian. Insoteste ductul submandibular, tece prin loja
sublinguala. Ductul submandibular (sau canalul lui Whuarton) seamana cu o vena goala, insoteste prelungirea
glandei si inconjoara muschiul milohioidian. In loja sublinguala trece medial de glanda salivara sublinguala.
Orificiul de deschidere se gaseste pe caruncula sublinguala. Ductul are o lungime de 5cm si se incruciseaza cu
nervul lingual. Structural seamana cu parotida, fiind o glanda tubulo-acinoasa compusa. Glanda e invelita intro capsula proprie. Vascularizarea arteriala provine din artera faciala si submentala. Venele sunt drenate de
vena faciala, limfaticele de nodurile submandibulare si cervicale profunde. Inervatia este vegetativa. Fibrele
parasimpatice vin pe calea nervului lingual.
GLANDA SUBLINGUALA
Este cea mai mica din glandele salivare mari. Este deasupra diafragmului bucal, in loja sublinguala. Aceasta
loja are 4 pereti. Unul medial format din muschiul genioglos si hioglos, un perete lateral alcatuit de fata
mediala a corpului mandibulei in care se gaseste foseta sublinguala. Un perete superior alcatuit de mucoasa
regiunii sublinguale si unul inferior alcatuit de muschiul milohioidian. Glanda are aspectul unui ovoid turtit al
carui ax e paralel cu corpul mandibulei. E formata dintr-o portiune principala si 15-20 lobuli accesori. Are o
lungime de 3 cm, un diametru de 1 cm si o greutate de 3- 5g. Raporturile glandei sunt date de peretii lojei.
Marginea superioara a glandei ridica mucoasa sublinguala si ii da aspect de plica. Glanda are mai multe ducte
excretoare din care unul e principal, si anume ductul sublingual mare ce se alatura de ductul glandei
submandibulare si ambele se deschid pe carancula superioara. Ductele accesorii 15-30 se deschid prin orificii
separate situate pe un traiect liniar pe plica sublinguala.
Structura este asemanatoare cu a celorlalte glande salivare dar secretia e bogata in mucina. Este irigata de
artere provenite din artera linguala si sublinguala. Venele sunt drenate de vena profunda a limbii, limfaticele
sunt drenate de nodurile submandibulare, inervatia este vegetativa. glande salivare mici - nu au canal excretor,
se gasesc in cavitatea orala: glande labiale, glande bucale, glande palatine, glande linguale
Aceste glande au rolul de a secreta saliva, care are roluri importante in digestie si in apararea antiinfectioasa.

12 - glanda
3 - glanda

glanda parotida
submandibulara
sublinguala

11. Anatomia chirurgical a sistemului vascular al regiunii OMF.

ARTERA CAROTID COMUN (Arteria carotic comunis)
Cele dou artere carotide comune, dreapt i stng, difer prin origine, traiect, lungime i raporturi.

Artera carotid comun dreapt i are originea n trunchiul arterial brahiocefalic, la baza regiunii cervicale.
Artera carotid comun stng i are originea n cavitatea toracic, n crosa arterei, fiind mai lung dect
artera carotid dreapt.
Traiectul arterei carotide comune este ascendent, aproape vertical, strbate regiunea trigonului carotic i n
dreptul marginii superioare a cartilajului tiroid se mparte n dou ramuri terminale:
- artera carotid extern
- artera carotid intern
De-a lungul traiectului, artera carotid comun este nsoit de vena jugular intern, dispus lateral de artera,
i de nervul vag, situat profund n unghiul diedru format ntre arter i ven.
Cele trei formaiuni formeaz mnunchiul vasculonervos al gtului este n raport cu faa profund a
muchiului sternocleidomastoidian, acesta fiind considerat muchiul satelit al arterei carotide comune;
posterior artera carotid comun este n raport cu muchii prevertebrali i prin intermediul acestora cu
procesele transverse ale vertebrelor cervicale.
Lanul simpatic cervical este situat posterior de artera carotid comun, traheea i esofagul cervical medial, iar
muchii scaleni sunt dispui lateral n raport cu artera carotid comun.
La locul de bifurcare al carotidei comune se afl o dilatare fusiform sinusul carotidian ce prezint o
bogat reea de fibre nervoase cu originea n nervii glasofaringian, vag i simpaticul cervical. Funcional
sinusul carotidian constituie un centru de reglare a tensiunii arteriale.
ARTERA CAROTID EXTERN (arteria carotis externa)
Limite. Limita inferioar este reprezentat de bifurcarea arterei carotide comune i corespunde marginii
superioare a cartilajului tiroid al laringelui.
Limita superioar corespunde colului condilului mandibulei; la acest nivel se mparte n cele dou ramuri
terminale:
- artera temporal superficial
- artera maxilar
Traiect. Artera carotid extern are un traiect vertical ascendent, strbate regiunea trigonului carotic i
ptrunde n parenchimul glandei salivare parotide, unde formeaz planul profund arterial.
De-a lungul acestui traiect artera carotid extern realizeaz raporturi, care n funcie de regiunile strbtute
pot fi sistematizate astfel:
- n poriunea cervical artera carotid extern este n raport:
anterolateral cu muchiul sternocleidomastoidian i nervul
hipoglos
medial cu faringele
posterior cu artera carotid intern
- n poriunea cefalic, artera carotid extern trece pe sub faa profund a pntecelui
posterior al muchiului digastric i a muchiului stilohioidian, apoi ptrunde n glanda
parotid
De-a lungul acestui traiect artera carotid extern d un numr de ase ramuri colaterale:
1. ARTERA TIROIDIAN SUPERIOAR
(A. thyroidea superior)
i are originea pe faa anterioar a carotidei externe, fiind prima ramur colateral. Are un traiect inferomedial
ndreptndu-se ctre polul superior al lobului tiroidian.
Este n raport cu faringele fiind acoperit de muchiul sternocleidomastoidian.
De-a lungul traiectului emite urmtoarele ramuri colaterale:
- ramura sternocleidomastoidian ce vascularizeaz poriunea inferioar a muchiului
sternocleidomastoidian
- ramura subhioidian vascularizeaz muchii subhioidieni. O colateral, ramura
cricotiroidian, vascularizeaz muchiul cricotiroidian
- ramuri ce vascularizeaz ganglionii limfatici cervicali inferiori profunzi
- ramuri anastomatice cu artera tiroidian inferioar i artera faringian ascendent

- ramurile terminale se distribuie glandei tiroide:

- ramura glandular anterioar
- ramura glandular lateral
- ramura glandular posterioar
Aceste ramuri strbat faa anterioar i cea posterioar a istmului i a lobilor tiroidieni i se anastomozeaz cu
cele de partea opus. Ramura posterioar se anastomozeaz cu o ramur a arterei tiroidiene inferioare.
2. ARTERA LINGUAL (A. lingualis)
i are originea pe faa medial a arterei carotide externe la 15 mm superior de originea arterei tiroidiene
superioare, corespunztor osului mare al osului hioid.
Este situat profund n raport cu muchiul constrictor superior al faringelui. Se angajeaz prin interstiiu dintre
muchiul genioglos i muchiul longitudinal inferior al limbii. Pentru cunoaterea topografiei arterei linguale
se delimiteaz dou regiuni topografice.
Patrulaterul lui Beclard este delimitat astfel:
- superior: nervul hipoglos
- inferior: cornul mare al osului hioid
- anterior: pntecele mastoidian al muchiului digastric
- posterior: marginea posterioar a muchiului hioglos
n aria patrulaterului lui Beclard este reperat artera lingual imediat dup originea ei. La acest nivel ea poate
fi ligaturat deoarece nu a emis artera dorsal a limbii.
Triunghiul lui Pirogoff se delimiteaz astfel:
- superior: nervul hipoglos
- inferior: pntecele mandibular al muchiului digastric i tendonul su intermediar
- anterior: marginea posterioar a muchiului omohioidian
n aria triunghiului artera lingual d cea mai puternic ramur colateral artera dorsal a limbii.
Cele dou regiuni sunt acoperite de fibrele muchiului hioglos. Ramurile colaterale ale arterei linguale sunt:
- artera dorsal a limbii vascularizeaz rdcina limbii, cartilajul laringelui epiglota i
stlpul anterior al vlului palatin
- ramura suprahioidian vascularizeaz muchii suprahioidieni.
Artera lingual se termin prin dou ramuri.
Artera sublingual ptrunde i strbate loja glandei sublinguale fiind situat medial de glanda sublingual.
Artera profund a limbii, sau artera ranin se afl situat ntre muchiul genioglos i muchiul longitudinal
inferior al limbii, respectiv la 1 cm de faa dorsal a limbii.
Cele dou artere raniene realizeaz de-a lungul traiectului lor, ctre vrful limbii, numeroase anastomoze.
3. ARTERA FACIAL (a. facialis)
Se desprinde de pe faa anterioar a arterei carotide externe la 5 mm superior de originea arterei linguale.
Are un traiect foarte sinuos cu multiple sinuozoti i schimbri ale direciei. Situat iniial profund, n raport
cu faringele se angajeaz pe sub muchiul stilohioidian i pntecele mastoidian al muchiului digastric i
ptrunde n loja glandei submandibulare unde este dispus profund. nconjoar glanda submandibular i
ajunge pe faa superficial a acesteia, apoi intersecteaz marginea inferioar, bazilar, a corpului mandibulei
corespunztor locului unde marginea anterioar a muchiului maseter ntlnete marginea inferioar a corpului
mandibulei.
La acest nivel artera facialeste situat superficial, subtegumentar. n continuare strbate regiunea facial
avnd un traiect oblic ascendent lateromedial, cu numeroase flexuri. Atinge comisura buzelor, strbate anul
nazogenian i ajunge la nivelul unghiului medial al orbitei unde se termin prin artera unghiular.
Traiect sinuos al arterei faciale permite alungirea sau scurtarea configuraiei n timpul desfurrii proceselor
de masticaie i fonaie.
Ramurile colaterale, n numr de ase, pot fi mprite n:
- ramuri cervicale
- ramuri faciale
A. Artera palatin ascendent (a. palatina ascendes) are un traiect vertical n raport cu faa
lateral a faringelui.
Vascularizeaz pereii faringelui, vlul palatin i amigdala palatin.

B. Ramurile glandulare (Rr. glandulares) submandibulare vascularizeaz glanda

submandibular.
C. Artera submental (a. submentalis) se ndreapt anterior n raport cu faa superficial a
muchiului milohioidian, pe care l vascularizeaz.
D. Artera labial inferioar (a. labialis inferior) se desprinde din artera facial la nivelul
comisurii buzelor, apoi are un traiect sinuos n profunzimea buzei inferioare i se
anastomozeaz cu cea de partea opus.
E. Artera labial superioar (a. labialis superior) strbate buza superioar anastomozndu-se cu
cea de partea opus. Prin anastomozele realizate ntre arterele labiale se constituie inelul
arterial peribucal.
F. Artera lateral a nasului (a. lateralis nasi) vascularizeaz aripa i lobul nasului
Artera unghiular (a. angularis) ramura terminal a arterei faciale se afl n anul nazogenian apoi ajunge n
unghiul medial al orbitei unde se anastomeaz cu artera dorsal a nasului, ramur a arterei oftalmice.
4. ARTERA FARINGIAN ASCENDENT (A. pharyngea ascendes)
i are originea pe faa posterioar a arterei carotide externe superior de originea acesteia. Are un traiect
ascendent vertical pn la baza craniului.
Ramurile colaterale:
- ramurile faringiene: vascularizeaz muchii i mucoasa faringelui
- ramurile posterioare musculare: vascularizeaz muchii prevertebrali
- ramura meningee posterioar ptrunde n craniu prin gaura jugular vasculariznd
duramater cranian
5. ARTERA OCCIPITAL (a. occipitalis)
Originea este pe faa posterioar a arterei carotide externe corespunztor emergenei arterei faciale.
Are un traiect oblic ascendent n sens anteroposterior paralel cu pntecul posterior al muchiului digastric.
Atinge procesul mastoidian, strbate muchii regiunii nucale i ajunge pe poriunea solzoas a osului occipital
pe care o strbate pn la protuberana occipital extern. D urmtoarele ramuri colaterale:
- artera sternocleidomastoidian superioar
- ramura mastoidian care vascularizeaz procesul mastoidian i celulele mastoidiene
- ramura meningee strbate gaura jugular i se distribuie durei mater.
6. ARTERA AURICULAR POSTERIOAR (A. auricularis posterior)
Se desprinde din artera carotid extern la 1 cm superior de originea arterei occipitale, avnd un traiect
ascendent oblic n sens anteroposterior pn la nivelul marginii anterioare a procesului mastoidian unde se
termin prin:
- ramura anterioar, auricular, care vascularizeaz pereii pavilionului auricular.
- ramura posterioar, mastoidian, realizeaz anastomoze cu ramura mastoidian a arterei
occipitale cu artera temporal superficial.
De-a lungul traiectului emite urmtoarele ramuri colaterale:
- artera timpanic posterioar vascularizeaz cavitatea timpanic. Prin ramura ei, artera
stapedian, vascularizeaz muchiul scria
- ramura parotidian are un traiect anterior vasculariznd parenchimul poriunii posterioare
a glandei parotide.
ARTERA TEMPORAL SUPERFICIAL (a. temporalis superficialis)
i are originea n artera carotid extern, n plin parenchim glandular parotidian, corespunztor colului
condilului mandibulei. Are un traiect ascendent oblic dinuntru nafar, prsete glanda parotid i se dispune
posterior de articulaia temporomandibular i anterior de tragus. i continutraiectul ascendent venind n
raport cu faa superficial a arcadei temporozigomatice, iar la 3 cm superior de aceasta se mparte n dou
ramuri terminale:
- ramura anterioar, frontal
- ramura posterioar, parietal
Cele dou ramuri terminale au un traiect sinuos cu multe inflexiuni fiind dispus subtegumentar.
Vascularizeaz tegumentul regiunii frontale i a regiunii parietale.
n traiectul su, artera temporal superficial emite ase ramuri:
- ramura parotidian vascularizeaz parenchimul glandei parotide

ramuri articulare care se distribuie articulaiei temporomandibulare

ramuri auriculare vascularizeaz pereii pavilionului auricular
artera transvers a feei are un traiect orizontal, strbate dinapoi nainte glanda parotid,
apoi vine n raport cu faa superficial a muchiului maseter i a muchiului buccinator.
Vascularizeaz structurile ce intr n alctuirea regiunii geniene.
artera zigomatico-orbital ajunge pe faa temporal a corpului osului zigomatic,
abordeaz orificiul zigomaticoorbital i ptrunde n canalul zigomaticoorbital
artera temporal profund mijlocie are un traiect ascendent oblic angajndu-se ntre
peretele osos al fosei temporale i fascicolul mijlociu al muchiului temporal pe care l
vascularizeaz

ARTERA MAXILAR (A. MAXILLARIS)

A doua ramur terminal a arterei carotide externe prezint iniial un parcurs intraparotidian. Apoi strbate
butoniera retrocondilian a lui Juvara, delimitat ntre colul condilului mandibulei i ligamentul
sfenomandibular i ptrunde n fosa infratemporal. Se angajeaz prin interstiiul delimitat ntre cele dou
fascicule musculare ale muchiului pterigoidian lateral.
n continuare descrie o curb cu convexitatea orientat anterior ndreptndu-se ctre tuberozitatea corpului
osului maxilar, ptrunde n fosa pterigopalatin, pe care o strbate, orientndu-se ctre gaura sfenopalatin,
unde se termin prin artera sfenopalatin, care reprezint ramura sa terminal.
Prin vastul teritoriu vascularizat, artera maxilar realizeaz o complementare cu teritoriul de inervaie al
nervului trigemen.
Traiectul arterei maxilare este mprit, din punct de vedere topografic, n trei segmente:
- segmentul mandibular, retrocondilian
- segmentul pterigoidian, situat ntre cele dou fascicule ale muchiului pterigoidian medial
- segmentul pterigoidian, dispus n fosa pterigopalatin
Ramurile colaterale sunt variate n ceea ce privete originea, traiectul i numrul.
A. Artera timpanic anterioar ptrunde prin scizura pietrotimpanic n cavitatea timpanic
B. Artera meningee mijlocie are un traiect ascendent, se angajeaz prin gaura spinoas, ptrunde
n craniu, unde se mparte n mai multe ramuri:
- ramura anterioar, frontal
- ramura orbital
- ramura parietal
- ramura pietroas
- ramura timpanic superioar care parcurge canalul nervului pietros mic. Vascularizeaz
casa timpanului.
C. Artera meningee mic cu un traiect ascendent ptrunde n craniu prin gaura oval
vasculariznd ganglionul senzitiv al nervului trigemen i dura mater, nvecinat acestuia
D. Artera alveolar inferioar
i are originea n dreptul marginii inferioare a muchiului pterigoidian lateral avnd un traiect oblic
descendent n sens anterolateral ctre faa medial a ramurei verticale a mandibulei. nsoit de nervul alveolar
inferior strbate gaura mandibular i ptrunde n canalul mandibular pe care l parcurge pn la nivelul gurii
mentoniene, unde se ramific n:
- artera mentonier care prsete canalul mandibular prin gaura mentonier
- artera incisiv care continu traiectul arterei alveolare inferioare. Vascularizeaz dinii
frontali i procesul alveolar i parodoniul acestora.
De-a lungul traiectului prin canalul mandibular din artera alveolar inferioar se desprind ramuri dentare,
ramuri alveolare i ramuri parodontale vascularizeaz premolarii i molarii.
nainte de a ptrunde n gaura mandibular din artera alveolar inferioar i are originea artera milohioidian
care vascularizeaz muchiul milohioidian.
E. Artera maseterin are un traiect oblic descendent, strbate incizura mandibular i ptrunde
n spaiul de clivaj delimitat de faa lateral a ramurei verticale a mandibulei i faa profund
a muchiului maseter, pe care l vascularizeaz.

F. Artera temporal profund anterioar are un traiect oblic ascendent n sens posterior i se
angajeaz ntre suprafaa osoas a fosei temporale i faa profund a fasciculului anterior al
muchiului temporal.
G. Artera temporal profund posterioar are un traiect ascendent oblic n sens anteroposterior
pe faa profund a fascicolului posterior al muchiului temporal.
H. Ramurile pterigoidiene i au originea fie direct din artera maxilar fie din artera temporal
profund posterioar. Vascularizeaz muchii pterigoidieni.
I. Artera bucal are un traiect orizontal n sens posteroanterior ctre faa profund a muchiului
buccinator.
J. Artera alveolar superioar, i are originea n artera maxilar intern corespunztor fosei
infratemporale ndreptndu-se ctre tuberozitatea corpului osului maxilar, unde se divide n
mai multe ramuri care strbat orificiile i canalele alveolare vasculariznd molarii, procesul
alveolar i parodontiul precum i sinusul maxilar.
K. Artera suborbital i are originea din artera maxilar corespunztor fosei pterigopalatine. Se
angajeaz prin fisura orbital inferioar, ptrunde n orbit, unde strbate anul i canalul
suborbital, apoi trece prin gaura suborbital i ajunge pe faa anterioar a corpului osului
maxilar. De-a lungul traiectului intraorbitar emite colaterale reprezentate de:
- arterele alveolare superioare i mijlocii ce vascularizeaz premolarii i procesul alveolar
adiacent prcum i sinusul maxilar
- arterele alveolare superioare i anterioare care vascularizeaz procesul alveolar i grupul
dinilor frontali.
Prin ramurile terminale artera suborbital vascularizeaz pleoapa inferioar, buza superioar aripa nasului i
poriunea anterioar a regiunii geniene.
L. Artera paltin descendent. Din fosa pterigopalatin are un traiect descendent strbtnd
canalul pterigopalatin, unde se mparte n:
- artrera palatin mare se angajeaz prin gaura palatin mare i ajunge pe palatul dur. i
schimb direcia ndreptndu-se anterior i realizeaz anastamoze cu artera nozopalatin.
Vascularizeaz palatul dur i vlul palatin.
- arterele palatine mici strbat gurile palatine mici vasculariznd vlul palatin i amigdala
palatin.
M. Artera pterigopalatin cu originea n fosa pterigopaltin strbate canalul pterigopalatin, n
sens anteroposterior, vasculariznd bolta faringian.
Artera sfenopalatin, ramura terminal a arterei maxilare strbate orificiul sfenopalatin, ptrunde n cavitatea
nazal, unde se mparte n dou ramuri:
- arterele nazale posterioare laterale vascularizeaz pereii laterali ai cavitii nazale
- arterele nazale posterioare mediale au un traiect posteroanterior de o parte i de alta a
septului nazal n raport direct cu peretele inferior al cavitii nazale. Anterior cele dou
ramuri se unesc formnd artera nazopalatin care strbate canalul incisiv, apoi gaura
incisiv ajungnd pe palatul dur. Realizeaz anastomoze cu artera palatin mare.
VASCULARIZAIA VENOAS A CAPULUI I A GTULUI
VENA JUGULAR INTERN (VENA JUGULARIS INTERNA)
i are originea la nivelul gurii jugulare fiind continuarea sinusului venos sigmoid al durei mater.
Are un trafiect descendent, de la nivelul gurii jugulare pn la confluentul venos a lui Pirogoff ce este situat
posterior de extremitatea medial a claviculei. La acest nivel se unete cu vena subclavicular i formeaz
trunchiul venos brahiocefalic. La nceput este alturi de artera carotid intern i de nervul vag, apoi de artera
carotid comun i nervul vag.
Traiectul venei jugulare interne, raportat la pntecele mastoidian al muchiului digastric i a muchiului
omohioidian, este mprit n trei segmente:
1. Segmentul superior este cuprins ntre gaura jugular i pntecele
mastoidian al muchiului digastric.
Vena jugular intern realizeaz urmtoarele raporturi:

anterior cu elementele musculoligamentare ce formeaz buchetul lui Riolan

posterior cu muchii prevertebrali
lateral cu glanda parotid
medial cu faringele, cu nervii cranieni glosofaringian, vag, accesor, hipoglos, cu artera
carotid comun
2. Segmentul mijlociu cuprins ntre pntecele mastoidian al
muchiului digastric i poriunea superioar a muchiului
omohioidian. Vena jugular intern realizeaz raporturi:
- anterior cu ansa cervical i muchiul sternocleidomastoidian
- posterior cu muchii prevertebrali
- lateral muchiul sternocleidomastoidian
- medial cu artera carotid intern, apoi cu artera carotid comun i nervul vag.
3. Segmentul inferior este situat inferior de muchiul omohioidian.
Realizeaz raporturi astfel:
- anterior cu muchiul sternocleidomastoidian
- posterior cu muchiul scalen anterior i vena subclavicular
- lateral cu nervul frenic
- medial cu artera carotid extern, cu nervul vag, cu esofagul cervical.
Venele afluente venei jugulare interne
1. Venele faringiene (v. pharyngeals)
Dreneaz sngele venos ai pereilor faringelui care este drenat n plexul venos faringian.
La nivelul osului hioid vena jugular intern primete ca aflueni vena facial, vena lingual, vena tiroidian
superioar fie direct, fie prin intermediul unui trunchi comun venos tiro-lingo-facial.
2. Vena facial (v. facialis)
Se formeaz la nivelul unghiului intern al orbitei sub forma venei unghiulare. Cu un traiect sinuos ea descinde
prin anul nazogenian, trece profund de muchiul zigomatic mare, apoi strbate faa superficial a muchiului
maseter i ajunge la nivelul marginii inferioare bazilare a corpului mandibulei. Ptrunde i strbate loja
glandei submandibulare, iar la nivelul unghiului mandibulei se unete cu vena retromandibular, care
anastomeaz vena jugular extern cu vena facial.
Ea se formeaz n parenchimul glandei parotide prin confluarea venelor maxilar i temporal superficial.
Vena facial are urmtorii aflueni:
- venele supratrohleare
- venele supraorbitale
- venele nazale externe
- venele palpebrale inferioare
- venele labiale superioare
- venele labiale inferioare
- venele bucale
- venele submentale
- venele parotidiene
- venele submandibulare
Vena facial dreneaz fie direct, fie prin intermediul trunchiului venos tiro-lingo-facial, n vena jugular
intern.
3. Vena lingual (v. lingualis)
Se formeaz prin unirea venelor dorsale ale limbii, a venelor ranine i a venelor linguale profunde.
Dreneaz n vena jugular intern direct sau prin trunchiul venos tiro-lingo-facial.
4. Vena tiroidian superioar (v. thyroidea superior)
Se formeaz la nivelul polului superior al lobului glandei tiroide de unde are un traiect superolateral
ncrucieaz artera carotid comun i dreneaz n vena jugular intern fie direct fie prin trunchiul venos tirolingo-facial.
Primete ca aflueni vena laringian i venele cricotiroidiene.

VENA JUGULAR EXTERN (VENA JUGULARIS EXTERNA)

i are originea n regiunea parotidian prin unirea venei temporale superficiale cu vena maxilar intern.
Dreneaz n vena subclavicular n imediata vecintate a confluentului venos a lui Pirogoff.
Traiectul venei jugulare externe este mprit n trei segmente:
a.) Segmentul parotidian. n parenchiul glandei parotide vena jugular extern formeaz planul
mijlociu venos situat ntre planul profund arterial i planul superficial nervos al nervului
facial.
b.) Segmentul sternocleidomastoidian, n care vena jugular extern are un traiect oblic
descendent posterosuperior ncrucind muchiul sternocleidomastoidian.
c.) Segmentul supraclavicular cu un traiect scurt vena jugular extern perforeaz fascia
cervical superficial i dreneaz n vena subclavicular.
Primete ca aflueni colaterali:
- vena occipital, dreneaz sngele venos al regiunii occipitale, de nivelul muchilor
regiunii nucale i a poriunii superioare a muchiului sternocleidomastoidian
- vena auricular posterioar, dreneaz sngele venos al pavilionului auricular
- vena suprascapular, dreneaz sngele venos al tegumentelor i muchilor regiunii
scapulare
- vena jugular anterioar se formeaz la nivelul osului hioid prin unirea venelor
superficiale din regiunea submandibular. Are un traiect descendent urmrind marginea
anterioar a muchiului sternocleidomastoidian. Superior de manubriul sternal cele dou
vene jugulare anterioare se anastomozeaz formnd arcul venos jugular.
Vena temporal superficial
Se constituie din reeaua venoas a claviculei.
Descinde anterior de tragus i articulaia temporomandibular nsoind artera temporal superficial i nervul
auriculotemporal. Ptrunde n parenchimul glandei parotide, unde se anastomozeaz cu vena maxilar
formnd vena jugular extern.
Dreneaz sngele venos de la nivelul pavilionului auricular, de la glanda parotid, articulaia
temporomandibular, de la tegumentele regiunii temporale i a regiunii faciale.
Vena maxilar
Se formeaz din dou plexuri venoase ce se anastomozeaz: plexul alveolar superior i plexul pterigoidian.
Plexul alveolar superior se afl dispus la nivelul tuberozotii corpului osului maxilar.
Plexul pterigoidian se afl situat ntre cele dou fascicule ale muchiului pterigoidian lateral.
Cele dou plexuri sunt formate din anastomozele ce unesc venele omonime ramurilor arterei maxilare.
Astfel format vena maxilar trece prin butoniera retrocondilar a lui Juvara, alturi de artera maxilar i de
nervul auriculotemporal, ptrunde n parechimul glandei parotide, unde se anastomozeaz cu vena temporal
superficial.
12. Anatomia chirurgical a nervului trigemen.
Nervul trigemen (V) este format din fibre senzitive eu originea reala in ganglionul semilunar al trigemenului
(ganglionul Gasser), situat pe fata anterioara a stancii temporalului, si din fibre motorii, cu originea reala in
nucleul masticator din punte. Aceste doua categorii de fibre alaturate alcatuiesc nervul trigemen, care intra si,
respectiv, iese din nevrax la nivelul puntii (originea aparenta).
In dreptul ganglionului Gasser, nervul trigemen se imparte in trei ramuri: oftalmica (nervul oftalmicic),
maxilara (nervul maxilar) si mandibulara (nervul mandibular).
Ramura oftalmica, dupa ce paraseste cavitatea craniana, se subdivide in alte ramuri (n.nasociliar, n.frontal,
n.lacrimal),care se distribuie la globul ocular,mucoasa nazala, olfactiva si la pielea fruntii. Ea este formata
exclusive din fibre senzitve.
Ramura maxilara, formata tot numai din fibre senzitive, paraseste cavitatea craniana prin gaura rotunda,
impartindu-se in mai multe ramuri (n. infraorbital, n. zigomatic) care se distribuie la maxilar (dintii superiori),
palatul moale, mucoasele nazala si respiratorie, precum si la pielea regiunii temporale, malare, a buzelor si a
pleoapei inferioare.
Ramura mandibulara este aleatuita atat din fibre senzitive cat si motorii. Dupa ce paraseste cavitatea craniana
prin gaura ovala, ea se imparte in doua trunchiuri, anterior si posterior, care la randul lor se subimpart in mai
multe ramuri (n. alveolar inferior, n. lingual, n. auriculotemporal etc.). Fibrele senzitive ale aeestui nerv se

distribuie la mandibula, glandele salivare submandibulare si sublinguale, partea anterioara a limbii, la pielea
tamplelor, a pavilionului urechii, a fruntii, obrajilor si buzei inferioare. Fibrele motorii ale nervului mandibular
se distribuie la muschii masticatori, la o parte din muschii suprahioidieni, la muschiul tensor al timpanului si
la muschiul tensor al valului palatin. in afara fibre lor senzitive si motorii, nervul trigemen mai contine si fibre
vegetative parasimpatice.

13. Anatomia chirurgical a nervului facial.

Nervul facial (VII) este format din fibre senzitive cu originea reala in ganglionul geniculat, situat in stanca
temporalului, si din fibre motorii cu originea reala in nucleul motor al facialului din punte. Fibrele motorii
predomina, reprezentand nervul facial propriu-zis, care iese din nevrax prin santul bulbopontin deasupra olivei
(originea aparenta). Fibre1e senzitive sunt reprezentate de nervul intermediar Wriesberg (VII bis), care intra in
nevrax - tot prin santul bulbopontin - deasupra olivei, dar lateral fata de facialul propriu-zis. Cele doua
categoriide fibre se unesc la nivelul ganglionului geniculat de pe traiectul intermediarului Wriesberg, formeaza
nervul intermediofacial, care trece in
orificiul auditiv intern si paraseste cutia craniana prin gaura stilomastoidiana. din osul temporal. Dupa ce iese
din craniu, acest nerv trece prin loja glandei parotide, la nivelul careia se imparte in mai multe ramuri.

Fibrele senzitive ale nervului facial se distribuie la mucoasa linguala (doua treimi din suprafata anterioara), iar
cele motorii la muschii mimicii, muschii stilohioidieni, muschiul digastric si muschiul scaritei. In afara

fibrelor somatomotorii si somatosenzitive, nervul facial mai contine si fibre vegetative parasimpatice
preganglionare, cu originea reala in nucleul salivator superior din punte. Aceste fibre se termina langa
ganglionii vegetativi submandibulari si sublinguali, de unde pleaca fibre postganglionare care inerveaza
glandele submandibulara si sublinguala.
14. Anatomia chirurgical a sinusului maxilar. Corelaia rdacinilor dinilor superiori cu sinusul
maxilar.
Sinusul maxilar (antrul lui Highmore) este o cavitate pneumatic situat n corpul osului maxilar i inconstant
n procesele acestuia. Este cel mai voluminos dintre sinusurile paranazale, fiind i singurul prezent la nounascut, cu un volum de 6-8 cm [10, 14]. Sinusul maxilar ia nastere n sptmna 10 de via intrauterin, cnd
are loc prima pneumatizare a acestuia dintr-un mugure localizat la nivelul meatului nazal mijlociu,
extinzndu-se apoi spre cartilajul etmoidal. n sptmna 20 de via intrauterin are loc cea de-a doua
pneumatizare a sinusului, care se dezvolt n corpul maxilei, participnd n acest fel i la modelarea acesteia
[5].
La adult, sinusul maxilar ocup aproape n totalitate osul maxilar, avnd un volum mediu de aproximativ 15
cm [6, 14, 41] putnd prezenta importante variaii, ntre 2 si 20 cm, n funcie de vrsta pacientului i de
prezena sau absena dinilor. Are forma unei piramide triunghiulare cu vrful orientat lateral spre osul
zigomatic i i se descriu cinci perei: superior, inferior, anterior, posterior si medial
Peretele superior formeaz parial podeaua orbitei si conine n grosimea lui anul, canalul i mnunchiul
vasculonervos infraorbitar. Nervul infraorbitar este dehiscent n sinus la 14 % din populaie i poate fi lezat in
timpul manoperelor clasice de elevare a podelei sinusale [17].
Peretele inferior sau podeaua sinusal este format din osul alveolar corespunztor alveolelor molarilor i
premolarilor, uneori extinzndu-se pn la nivelul caninului. La adult n 70 % din cazuri podeaua sinusal
este situat la aproximativ 4-5 mm sub nivelul planseului foselor nazale [6, 17], iar n absena dinilor laterali
extinderea sinusului poate ajunge pn la nivelul crestei alveolare reziduale.
De asemenea n urma pneumatizrii neuniforme a sinusului n urma pierderii dinilor laterali, iau natere
septele sinusale secundare sau dobandite. Acestea mpreuna cu septele sinusale primare sau congenitale ce
apar n cursul dezvoltrii maxilarului superior, sunt prezente la 16-58% din populaie conform studiilor
recente [22]. Septele sinusale mai poart numele de septele lui Underwood dup cel care le-a descris pentru
prima dat i au o importan clinic deosebit n alegerea tehnicii chirurgicale de elevare a membranei
sinusale.
Peretele anterior corespunde fosei canine, este subire i strbtut de canalele dentare superioare i anterioare.
Reprezint alturi de peretele inferior, locul de elecie n abordarea chirurgical a sinusului maxilar n scop
implantologic.
Peretele posterior este cel mai gros i corespunde tuberozitii maxilare. Prin intermediul su, sinusul maxilar
vine n raport cu fosa pterigomaxilar.
Peretele medial corespunde peretelui lateral al foselor nazale i conine ostiumul sau hiatul semilunar, orificiu
de comunicare ntre sinus i cavitatea nazal care se deschide la nivelul meatului nazal mijlociu, asigurnd
astfel drenajul fiziologic al secreiilor sinusale n cavitatea nazal. Dupa unii autori [17] n 15-40% din cazuri
este prezent i un ostium accesoriu de dimensiuni mult mai mici.
Mucoasa sinusal este de tip respirator, format dintr-un epiteliu cilindric pluristratificat, cu cili, care are rolul
de a evacua mucusul i secreiile sinusale prin ostium, n meatul mijlociu. Aceast mucoas este susceptibil
patologiei infecioase, alergice i neoplazice.
Funciile sinusului maxilar sunt multiple acesta fiind implicat n respiraie, prin umidifierea, inclzirea i
filtrarea aerului inspirat, n reglarea presiunii intranazale, n aprarea imun nespecific, n special prin sinteza
de monoxid de azot, considerat un mediator al inflamaiei pentru caile aeriene superioare. De asemenea se
consider c prin pneumatizarea sa succesiv n perioada de cretere contribuie activ la dezvoltarea masivului
facial, iar prin volumul i configuraia sa anatomic, constituie adevarate cavitti de rezonan pentru
fonaie. n plus, prezint capacitatea de a absorbi ocurile traumatice de la nivelul etajului mijlociu al feei.
15. Anatomia chirurgical a sistemului limfatic al regiunii OMF.
Cercul ganglionar pericervical
cuprinde:a)grupul occipital profund situat sub unghiul postero-superior al
muschiuluisternocleidomastoidian si pe tesutul fibrotendinos care acopera liniaoccipitala superioara intre
insertiile SCM si trapezului; primeste limfaticeledin portiunea occipitala a pielii paroase a capului.b)grupul
mastoidian situat la capatul proximal alsternocleidomastoidianului; primeste limfaticele fetei posterioare

alepavilionului urechii si a teritoriului parietal al pielii paroase a capului.c)grupul parotidian se subdivide in

trei grupe:
grupul superficial si preauricular;
grupul sub-aponevrotic;
ganglionii intraglandulari.Grupul parotidian primeste limfa din regiunile temporala si frontala apielii paroase
a capului, de la pleoape, de la radacina nasului, de laurechea externa.
d)grupul submaxilar profund plasat pe marginea inferioara a mandibulei siobrazului; primeste limfa de la
pleoapa inferioara, de la nas, obraz, buze,de la gingii si de la planseul bucal.e)grupul submentonier
care poate fi profund sau superficial, plasat intrecele doua parti ale muschiului digastric; primeste limfa de la
menton, de labuza inferioara, de la partea mediana a gingiei inferioare, de la planseulbucal si de la varful
limbii.
Grupele laterale profunde ale gatului (lantul ganglionar substernomastoidianprofund) plasat de la mastoida
pana la baza gatului.
Grupul cervical profund juxta-visceralcuprinde:a.ganglionii retrofaringieni;b.ganglionii prelaringieni;c.ganglionii pretrahleali;d.ganglionii
lantului recurential.
Vasele limfatice ale capului si gatului merg la ganglionii substernomastoidieni.
16. Etapele examenului clinic n chirurgia OMF. Scopul esenial al examenului clinic.
Indiferent, de afectiunile B.M.F., in scopul final al stabilirii unei conduite terapeutice, este necesara stabilirea
unui diagnostic. Pentru aceasta se face examenul clinic al pacientului. Este contraindicata efectuarea oricarei
manopere fara un examinare atenta a pacientului (Vezi "Examenul Clinic in chirurgia B.M.F. si Stamatologie'
Etapele examenului clinic:
1.
Anamneza
2.
Examenul clinic loco-regional
3.
Exanmenul clinic pe aparate
4.
Examene paraclinice si de laborator
5.
Consultarea colegilor de breasla
6.
Cercetarea bibliografica
Examenul bolnavilor in sectia ChOMF
Scopul examinarii clinic a pacientului este:
- nivelul de functionare a organismului indicii de baza: plus; TA; FR;T
Etapele exaenului clinic clasic ale afectinilor OMF :
1. acuze. Istoricul bolii
2. examinara cu ajutorul metodelor fizice- examenul vizual, palparea, percursia, auscultatia.
3. examenul cu ajutorul metodelor speciale-laborator, instrumentale, radiologige,
histologice.
Prezenta defectului:
1. topografia
2. dimesniunile
3. tesuturile afectate
4. dereglarile functionale
5. culoarea
dereglari functionale
1. disfagii
2. limitarea ecursiei mandibulare Trism
3. clepsidra
4. dereglarea respiratiei (SCODA)
5. dereglarea sensibilitatii (Valsalva)
6. dereglarea sensibilitatii olfactive
17.

Examenul subiectiv al pacienilor cu afeciuni OMF.

ANAMNEZA
n primul rnd se stabilete identitatea bolnavului, vrsta, ocupaia, etc.
Vrsta poate da indicaii importante asupra prognosticului bolii (tumori maligne la tineri), asupra unor
perioade critice (menopauz, pubertate) sau momentului unor intervenii chirurgicale (anomalii dentomaxilare, despicturi labio-maxilo-palatine, defecte estetice).
Condiiile de via i munc precizeaz activitatea n mediul toxic sau necesitnd efort fizic intens,
existena unor factori de stress, felul alimentaiei, abuzul de condimente, alcool, tutun, etc.
A.H.C. ne intereseaz n special sifilis, tuberculoz, coagulopatii, boli genetice, despicturi labiomaxilo-palatine legate de tulburri n primele 3 luni de sarcin.
A.P.P. se cerceteaz n ordine cronologic pe perioade de vrst. n mod special ne intereseaz obiceiuri
vicioase din copilrie (supt deget, deglutiie infantil).
Dup acest prim contact cu bolnavul, se stabilete motivul sau motivele ce l-au determinat s se prezinte
la medic, de obicei principalele cauze sunt: durerea, tumefacia, sau tumori, tulburri funcionale locoregionale i tulburri generale.
Istoricul se face n privina debutului i evoluiei bolii, ordinea de apariie a diferitelor simptome,
succesiunea i evoluia lor, tratamentele urmate i rezultatele obinute. n general bolnavul se prezint pentru
urmtoarele cauze: durere, tumefacie sau tumor, tulburri funcionale asociate locale sau generale.
Durerea o analizm d.p.d.v. al mprejurrilor de apariie, sediului, caracterului (spontan sau provocat),
intensitii, iradierilor, durata continu sau n crize, diurn sau nocturn, tulburrile asociate, modul de reacie
la analgezicele uzuale, etc.
Despre tumefacie sau tumor, anamneza trebuie condus n sensul depistrii evoluiei (rapid sau lent)
progresiv sau n pusee. Ulceraiilor i fistulelor li se precizeaz debutul, evoluia, etc.
Tulburrile funcionale locale mai des incriminate de bolnav se pot referi la micrile de deschidere i
nchidere a gurii, masticaiei, deglutiiei, fonaiei sau mimic. Tulburrile subiective, obiective sau funcionale
se nsoesc adesea de simptome sau semne generale ce uneori constituie motivul principal ce determin
bolnavul s se prezinte la consultaii. Astfel de manifestri pot fi: cefaleea, insomnia, febra, alterarea strii
generale, etc.
18. Examenul obiectiv exobucal.
EXAMENUL EXOBUCAL - se va examina faa i regiunile cervicale antero-laterale prin inspecie i palpare.
Prin inspecie se observ expresia feei, eventual exoftalmie sau anoftalmie, inegalitatea pupilar,
faciesul adenoid, existena unor ticuri, modificrile reliefurilor normale ale feei i gtului. Se verific
simetria feei n repaus i n timpul micrilor mimicii. Inspecia feei se face att din fa ct i din profil. Se
aprecieaz coloraia tegumentelor, prezena de erupii, escoriaii, plgi cicatrici vicioase, hipertrofice,
retractile.
Se aprecieaz asimetria determinat de o pierdere de substan, de prezena unei tumefacii sau tumori
creia i se descrie mrimea, forme, limitele. Se descriu ulceraiile, ntinderea lor, forma, aspectul marginilor,
de asemenea prezena de fistule, numrul i sediul lor, starea tegumentelor din jur, aspectul secreiei.
Palparea d elemente importante n legtur cu procesele tumorale, traumatice, inflamatorii. n
traumatisme se cerceteaz dac exist mobilitate anormal sau deformaii osoase la nivelul marginilor orbitei,
ale conturului mandibular ale piramidei nazale, etc. n procesele inflamatorii prin palpare se obin date asupra
consistenei (fluctuen, depresibilitate, infiltraie).
n cazul formaiunilor tumorale se cerceteaz forma, ntinderea, localizarea, mrimea, suprafaa
(regulat, neregulat, boselat) conturul i consistena : dur, depresibil, renitent, fluctuent, moale, elastic,
etc. Precum i gradul de mobilitate fa de planurile profunde i superficiale.
Se vor examina tulburrile de sensibilitate n teritoriul ramurilor trigemenului prin nepare cu sonda,
comparativ cu partea sntoas.
Examenul ganglionilor regionali (submentonieri, submandibulari, pretragieni, genieni, subangulosubmandibulari, latero-cervicali, superficiali i profunzi) se face tot prin palpare, bilateral. Se cerceteaz
mrimea lor, gradul de aderen fa de planurile adiacente, consistena, prezena fenomenelor de periadenit
cu sau fr fluctuen, modul de dispunere, izolai sau n bloc, unici sau multiplii.
Articulaia temporo-mandibular este examinat prin palpare n conductul auditiv extern bilateral,
concomitent prin urmtoarea tehnic: se introduce indexul n conductul auditiv extern i se invit bolnavul s
fac micri de nchidere i deschidere a gurii; se constat amplitudinea micrii condililor; se pot percepe

auditiv i palpatoriu zgomote articulare: cracmente, frecturi ce declaneaz existena deformaiilor tumorale,
inflamatorii sau traumatice.
19. Examenul obiectiv endobucal
Examenul endobucal - Pentru examenul endobucal este necesar o bun expunere a cavitii bucale, ce se
realizeaz cu bolnavul aezat n poziie corect pe fotoliul dentar, n condiii de vizibilitate i iluminare bun.
Pentru examinarea cavitii bucale sunt indispensabile: oglind, pens i sond dentar. Prin inspecie se
examineaz succesiv orificiul bucal, buzele i vestibulul, deschiderea gurii i cavitatea bucal propriu-zis.
Inspecia orificiului bucal i buzele poate remarca microstomie sau macrostomie, macrocheilie, palparea
sau cianoza buzelor, despicturi sau fistule labiale, pierderi de substan sau cicatrici, manifestri patologice
diverse. La inspecia vestibulului bucal se aprecieaz profunzimea anurilor vestibulare, starea frenurilor,
aspectul general al mucoasei i coloraia sa. Examenul deschiderii gurii poate pune n eviden situaii diferite:
deschiderea normal, limitarea deschiderii (trismus sau constricie) sau imposibilitatea deschiderii (ankiloz).
Inspecia cavitii bucale propriu-zise, se face n mod sistematic, ncepnd cu cercetarea bolii i vlului
palatin, pilierilor amigdalieni i amigdalelor, planeului bucal, limbii, a orificiilor i papilelor canalelor
salivare (Stenon, Wharton) i aspectul salivei eliminat prin ele. Palparea prilor moi se execut bidigital
pentru buze, obraji sau limb i bimanual pentru obraji i planeu bucal.
Se percep eventual formaiuni patologice n grosimea prilor moi, apreciindu-se mrimea, consistena,
mobilitatea i sensibilitatea leziunilor, raporturile lor cu esuturile din jur.
Examenul dinilor i parodoniului
Se aprecieaz forma arcadelor dentare, modul de implantare a dinilor i raporturile interdentare, se
studiaz arcadele n raporturile lor reciproce. Dup examenul arcadelor dentare, se face apelul dinilor, notrile
fcndu-se dup sistemul celor dou cifre.
Se examineaz fiecare arcad n parte, ntotdeauna n aceeai ordine ncepnd cu semiarcada superioar
dreapt, n sensul micrii acelor de ceasornic. Prin inspecie direct sau indirect, cu ajutorul oglinzii se
cerceteaz anomaliile de numr, form, structur i poziie ale dinilor prezeni, malformaiile dentare,
deviaii, nclinri, etc.
Palparea dinilor se realizeaz cu mnerul sondei (percuie dentar) orizontal sau n ax, durerile
provocate dnd indicaii asupra strii inflamatorii a parodoniului. Examenul parodoniului menioneaz
prezena sau absena tartrului dentar, coloraia i aspectul gingiei (hiperplazic, retractat, cianotic, existena
de pungi gingivale, etc.).
Inspectia
q
se face un examen exofacial si un examen endobucal
q
se vor examina regiunile anatomice ale fetei si regiunea cervicala
q
se apreciaza simetria faciala
q
se apreciaza culoarea tegumentelor (pot fi modificate, fie prin vasodilatatie, fie prin vasoconstrictie, sau
prin acumularea unor pigmenti)
q
daca exista anumite leziuni (intreruperi ale continuitatii tegumentelor prin plagi traumatice, prin
ulceratii, leziuni de tip exofitic - proeminente la suprafata tegumentului
Palparea
q
se face uni- sau bimanual
q
se va incepe cu partea aparent sanatoasa, pentru ca ne ajuta sa avem un element de comparatie si de
multe ori pacientul acuza durere in zona bolnava
q
se vor examina atat structurile osoase accesibile palparii cat si partile moi superficiale
q
informatii care pot fi furnizate:

daca intr-o anumita zona exista modificari ale formei sau ale volumului (in exces - tumori, hipertrofii;
sau in deficit - leziuni cu lipsa de substanta, atrofii)

se apreciaza dimensiunile leziunii, localizarea exacta a acesteia, caracterele suprafetei leziunii,

consistenta, relatiile cu tesuturile din jur, sensibilitatea sau alte caractere.
q
palparea bimanuala: de regula se face exo-endobucal
q
Examinarea endobucala: incepe cu evaluarea deschiderii gurii (in mod normal este de 40 mm.); aceasta
poate fi alterata prin mai multe mecanisme, cel mai frecvent prin trismus, sau poate fi exagerata - sindromul
de hipermobilitate mandibulara sau in luzatia mandibulara
q
Examinarea bimanuala: se face pentru planseul bucal, obraz, buze si limba
q
Se acorda o atentie mai mare:


Ganglionolor limfatici locali si cervicali

Glandelor salivare (endo-exobucal)

ATM

Un examen neurologic loco-regional care vizeaza nervii senzitivi si motori ai regiunii

Percutia
q
ofera informatii in unele afectiuni ale oaselor maxilare, dar in mod deosebit in patologia dintilor
Auscultatia
q
se foloseste in unele afectiuni ale ATM si in unele afectiuni vasculare regionale
q
(anevrisme, sunturi arterio-venoase)
20.

Elementele principale care caracterizeaz durerea. Tipuri de durere.

Durerea este manifestarea senzitivo-reacional reprezentat de fenomenele psiho-afective contiente i

reaciile somato-vegetative reflexe rezultate din aciunea stimulilor nociceptivi asupra formaiunilor receptoare
algogene din ntregul organism.
Senzatia neplacuta care se manifesta sub diferite forme (arsura, intepatura, crampa, greutate, intindere etc.) de
intensitate si intindere variabile. Durerea este asociata cu leziuni tisulare, reale sau potentiale, sau descrisa ca
si cum aceste leziuni exista. Diversitatea durerii si faptul ca ea ar fi intotdeauna subiectiva explica faptul ca e
dificil sa se propuna o definitie satisfacatoare. Aceasta notiune acopera, in fapt, o multitudine de experiente
distincte, care variaza dupa diferite criterii senzoriale si afective. Unii subiecti descriu o durere in absenta
oricarei cauze fiziologice probabile: totusi, este imposibil sa se faca deosebirea intre experienta lor si cea
cauzata de o leziune reala.
Mecanism - Intelegerea mecanismelor durerii si clasificarea lor sunt, de asemenea, dificil de sesizat. O
senzatie dureroasa are drept prim obiect protejarea organismului; ea nu se insera deci in domeniul senzatiilor
zise fiziologice, deoarece a suferi nu poate fi considerata o stare normala. Mai mult, aceasta senzatie de alarma
fata de o agresiune exterioara sau interioara poate, in a doua etapa, daca nu este usurata, sa se intoarca
impotriva insusi organismului, slabindu-l in loc sa-l ajute. O durere intensa poate acapara universul emotional
si poate subjuga sistemul nervosfacandu-l incapabil sa indeplineasca o alta activitate. In sfarsit, aprecierea
intensitatii unei dureri este eminamente variabila; ea depinde de structura emotionala a subiectului care sufera,
ceea ce face iluzorie orice tentativa de a stabili un etalon pentru intensitatea stimulului dureros si suferinta.
Durerea este provocata, de cele mai multe ori, de excitarea receptorilor denumiti in mod obisnuit nociceptori
(terminatii nervoase sensibile la stimulii durerosi), care se afla, in principal, in piele si, intr-o mai mica
masura, in vase, mucoase, oase si tendoane. Organele interne contin mai putini astfel de receptori.
Tipuri - O durere se defineste dupa sediul ei, dupa tipul ei, difuz sau localizat, dupa intensitatea ei, dupa
periodicitatea si caracterul ei: durerea poate fi pulsatila, batanta, zvacnitoare (zvacniturile sunt caracteristice
uneiinflamatii), ca un fulger (atingere nervoasa), poate avea o natura de crampa (atingere musculara) sau de
colica (atingere viscerala) etc. In unele cazuri, durerea este resimtita intr-o alta parte a corpului decat cea in
care se afla zona lezata sau traumatizata; atunci se vorbeste de durere iradiata. Un alt tip de durere se refera la
membrul fantoma; ea este resimtita de aproximativ 65% dintre amputati.
- O durere acuta se manifesta cu ocazia unei leziuni tisulare si are ca rol esential prevenirea individului asupra
unei disfunctii a organismului sau. Ea este asociata cu palpitatii, cu o crestere a presiunii arteriale, a nivelurilor
unor hormoni (cortizol, catecolamine) si a frecventei ventilatiei (miscarea aerului in plamani).
- O durere cronica este o durere persistenta mai mult de o luna peste timpul obisnuit in cazul unei boli acute,
ori dupa timpul socotit dupa ce a survenit o vindecare sau chiar poate fi o durere asociata unei boli cronice.
Tratament - Lupta impotriva durerii reprezinta una dintre prioritatile medicinei. In afara tratamentului cauzei,
tratamentul consta, in general, in administrarea de analgezice nenarcotice (aspirina, paracetamol) pentru
durerile usoare, de antiinflamatoare nesteroidiene pentru durerile medii, de analgezice narcotice (inrudite
cu morfina) pentrudurerile mari. tratamentul durerilor cronice rebele poate, de asemenea, sa faca apel la
injectarea locala de opiacee, prin cateter epidural sau intradural pentru maduva si intravascular pentru creier,
prin intermediul unui rezervor subcutanat, unde este injectat produsul, sau al unei pompe de infuzie reglabila
la comanda. Tratamentele nemedicamentoase precum crioterapia (aplicarea

frigului), masaje, acupunctura, electroterapie, chiar interventiile de neurochirurgie care vizeaza intreruperea
cailor sensibilitatii (de exemplu, termocoagularea ganglionului lui Gasser innevralgiile rebele de trigemen) pot
fi, de asemenea, folosite. Centre specifice de tratament al durerii au fost create in acesti ultimi ani. Ele cunosc
o dezvoltare importanta si se integreaza in sistemul de spitalizare a bolnavului.
21. Elementele principale care caracterizeaz deformaiile i defectele ale regiunii OMF.
22. Examenul general al pacienilor cu patologie OMF
Un examen general va include totdeauna un examen general fizic si un examen al starii psihice.
Metodologia
observarea activa a pacientului din momentul intrarii in cabinet si pe tot parcursul interogatoriului;
evaluarea unor semne vitale tipice: tempereatura, puls, respiratie, presiune arteriala;
masuratori biometrice generale (talie, greutate).
Algoritmul examinarii de ansamblu a pacientului:
Va urmari asspecte somatice si psihice:
starea de constienta;
cinstitutia morfologica - tipul contitutional;
talia, inaltimea, greutatea;
starea de nutritie;
simetria generala;
echilibrul static (postural);
echilibrul dinamic (mersul);
stare psihica;
dezvoltarea cranio faciala.
Exminarea starii de constienta a bolnavului: incepe o data cu luarea datelor anamnestice si se continua prin
examenul obiectiv urmarind depistarea riscului vital prin:
reactia la stimuli verbali (stari confuzionale, imposibilitatea de a raspunde la intrebari);
reactia la stimuli durerosi.
Starea de constienta ar putea fi influentata de: varsta, stari emotive, afectiuni psihice cronice, afectiuni
somatice cu influenta psihica, traumatisme cranio-cerebrale, infectii; afectarea starii de constienta va
determina medicul sa apeleze justificat la anturajul bolnavului si la consultul interdisciplinar pentru obtinerea
infomatiilor.
Constitutia morfologica: dezvoltarea generala este de obicei apreciata dupa imaginea clinica pe care
examinatorul o are asupra dimensiunilor corpului si asupra proportiilor diferitelor varste si sexe la care se
adauga masuratori biometrice.
O dezvoltare armonioasa a corpului ne-o ofera unitar intre inaltime si distanta masurata intre varful degetelor
de cele doua maini cu bratele intinse lateral. O tulburare a acestui raport ne poate orienta spre existenta unor
tulburari endocrine.
Din punct de vedere al dezvoltarii generale se apreciaza pacientul daca este :
normosom (normotrofic) cand exista concordanta intre varsta cronologica si dezvoltarea generala;
hiposom (hipotrofic) cand pacientul pare mai mic decat varsta cronilogica;
hipersom (hipertrofic) cand pacientul pare mai mare decat varsta cronologica.
Tipul constitutional, definit ca rezultanta caracterelor morfofonctionale difera de la o persoana la alta in
functie de ereditate si factorii de mediu social. Exista mai multe tipuri constitutionale:
astenic (longilin) cu predominanta dimensiunilor verticale in raport cu cele transversale; persoanele astenice
par slabe; la acestea ar exista o frecventa crescuta a ulcerului gastro-duodenal, hipetiroidiei, schizofreniei;
normostenic tipul atletic dezvoltat armonios, bine proportionat;
hiperstenic caracterizat prin predominenta dimensiunilor transversale in raport cu cele verticale; aceste
persoane par voinice, robuste, indesate, cu capul rotund, gatul scurt si gros, torace bombat; la hiperstenici ar
exista o frecventa crescuta a obezitatii, D.Z., cardiopatiei ischemice, psihozei maniaco-depresive;
picnic scund, cu dezvoltarea in exces a tesutului adipos in raport cu masa osoasa scheletata;
casectic - semn facial topirea bulei Bichat;
obez - dezvoltarea in exces a tesutului adipos (boli endocrine).
Talia (statura) variaza in anumite limite in functie de varsta si sex. Statura pote fi inalta, medie, scunda.
La varstnici talia este diferita fata de perioada maturitatii, din cauza modificarii posturii prin cifoza dorsala si a
tastarii vertebrelor.

Greutatea nu poate face o evaluare corecta a masei de tesut gras, deoarece variaza mult cu pierderea sau
supraincarcarea cu apa.
Talia si greutatea permit calcularea indicelui ponderal (IP) exprimat in kg/m2.
I P = G/T2
Valori normale: 19-25;
Sbponderal < 19;
Supraponderal > 25,
Obez > 30-35.
Simetria corporala ia in consideratie ca planul medio-sagital imparte corpul in doua parti egale .
Se vor observa asimetriile de dezvoltare corporala, ce se pot insoti de asimetrii la nivelul sistemului stomatognat. Asimetriile pot fi congenitale sau dobandite; cele dobandite pot fi primare sau secundare (tranzitorii sau
permanente).
Deformatii toracice asimetrice: de origine vertebrala (torace cifotic, scoliotic, cifoscoliotic), dilatarea unui
hemitorace (valvulopatii congenitale), depresiunea unui hemitorace.
Echilibrul static sau postura se apreciaza observand pozitia corpului sub aspectul atitudinilor corpului si
pozitiilor; ofera unele date pentru diagnosticul general si permite unele corelatii cu elementele musculare,
osoase, articulare de la nivelul sistemului stomato-gnat (pozitii antalgice).
Echilibrul dinamic (mersul)
se examineaza prin observarea manierei de deplasare a pacientului, din momentul in care intra in cabinet.
Poate fi un indicator diagnotic pentru unele afectiuni generale neuromusculare, posttrauamtice sau boli
degenerative ale sistemului nervos.
Pote prezenta urmatoarele tulburari:
"spasmodic" mers rigid, greoi (scleroza in placi),
"tarat" parapareza;
"cosit" hemipareza spastica;
"stepat" piciorul cade balant (paralizia nervului sciatic popliteu extern);
"rigid" mers cu pasi mici (boala Parkinson).
Starea psihica:
se apreciaza urmarindu-se tipul psihologic constitutional care poate fi echilibrat (comunicativ, cooperant,
retinut) sau dezechilibrat (necomunicativ, necooperant, revendicativ).
Reactia comportamentala psihosomatica pote fi: favorabila, defavorabila sau absenta (pacientul obnubilat).
Examinarea limbajului, gesticulatiei, vocii, privirii, mimicii: poate oferi informatii asupra:
psihologiei persoanei, temperamentului, nivelului de cultura;
tulburarile de ariticulare (disartia) ce ne orienteaza asupra existentei unor tulburari neurologice, ale SNC.
Examenul mainilor pacientului poate fi relevant pentru decelarea: temperaturii, transpiratiei, edemelor,
pigmentarii, starii de nutritie, starii sistemului osteo-articular. Starea unghiilor poate oferi de asemenea semne
specifice ale unor afectiuni generale. Modificari diverse: onicoliza (micoze, panaritii), santurile transversale si
santurile longitudinale (eczeme, piodermite), onicofagia (panaritii).
Dezvoltarea cranio-faciala: se apreciaza prin observatie si masuratori biometrice. Evalurea generala se
coreleaza cu dezvoltarea cranio-facila a pacientului sub aspectul simetriei, formei, marimii, proportiile
raportate la valorile normei biologice.
Examinarea semnelor vitale:
- ne ofera informatii despre functiile fiziologice care carcterizeaza sistemul cardiovascular, sistemul respirator,
digestiv, SNC. Ele constau din inregistrarea pulsului, respiratiei, temperaturii, presinii sangvine. Evaluarea lor
este indicata mai ales la pacientii la care am semnalat din anamneza probleme generale de sanatate si la care
urmeaza sa se administreze anestezie generala, anestezie cu vasoconstrictoare, tratamente stomatologice ce
presupun unele riscuri (hemoragii, sincopa).
Pulsul
Se determina in zone accesibile unde arterele sunt superficiale: brahial si radial oferindu-se indicatii asupra
ritmului cardiac, debitului cardiac si circulatiei periferice.
In urgentele medicale si traumatisme se inregistreza pulsul carotidian.
Normal la adult variaza intre 60-90/min.: la barbati 70 batai/min., la femei 80 batai/min., iar la copii 100 de
batai/min.
Respiratia:

Se apreciaza numarul de respiratii prin miscarile toracelui timp de 20-30 secunde si se calculeaza pe minut.
Normal, la adult variaza intre 18-20 respiratii/min. Abaterile de la normal pot fi evaluate prin bradipnee
(respiratie mai lenta la varstinici) si tahipnee (respiratie accelerata).
Temperatura:
Poate fi evaluata de stomatolog fie cu termometrul cu mercur fie electronic.
Valoarea normala la pacientii spitalizati este de 37C. Aceasta valoare creste la pacientii sanatosi, activi, in
zilele calduroase si la copii dupa joaca. Temperatura scade in timpul somnului, fenomen ce traduce apararea
umorala si celulara a corpului.
Cresterea temperaturii peste valoarea normala, hipertermia este un semnal de alarma pentru o boala
infectioasa, supuratii ale oaselor maxilare si tesuturilor moi, infectii acute, viroze.
Pentru orientarea diagnosticului sunt importante semnele asociate febrei: tuse, dispnee, tulburari digestive,
modificari de culoare ca si semnele care intrica cu febra (frisonul, transpiratia). Frisonul apare in infectii grave
si indica debutul unor complicatii.
Tensiunea arteriala: este un indicator important al functiei cardiace si uneori al functiei renale.
Valorile normale la adult:
Presiunea sistolica 100-140 mmHg
Presiunea diastolica 60-90 mmHg.
Pacientii diagnosticati cu variatii ale tensiunii arteriale de la normal trebuie trimisi la cardiolog si numai cu
avizul si recomandarile acestuia se vor analiza tratamentele stomatologului.
23. Explorri paraclinice loco-regionale la pacienii cu patologie oral i maxilo facial
. EXAMENE PARACLINICE
Se pot enumera urmtoarele posibiliti de investigaii paraclinice ale afeciunilor oro-maxilo-faciale.
1. Examenul radiologic
2. Scintigrafia
3. Ecografia
4. Biopsia
5. Citodiagnosticul
6. Puncia exploratoare
7. Stomatoscopia
8. Teste de colorare vital a mucoasei bucale
9. Transiluminarea
10. Examenul secreiei salivare
11. Examenul bacteriologic
12. Craniometria
1. Examenul radiologic - folosete radiografiile standard fie n incidene endobucale, retrodentare pentru
leziuni ale regiunilor dento-alveolare, fie incidene extraorale n tehnici extrem de variate pentru explorarea
oaselor maxilare: semiaxial, axial, profil i baza craniului.
Tehnici speciale
Radiografiile panoramice obinute prin diferite operaii i tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaz
pe un singur film ntr-o singur expunere imaginea ntregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei i a
infrastructurii maxilarului.
Tomografii convenionale simple, permit obinerea de imagini ale unor straturi subiri la profunzimi
diferite.
Sialografia (Iacobovici- 1929) - const n execuia de radiografii dup introducerea n glandele salivare
(parotide, submaxilare) a unei substane de contrast (lipiodol).
Arteriografia carotidian prin puncie direct a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe
calea arterei temporale superficiale i introducerea unei substane radioopace triiodat. Este indicat n
malformaiile i tumori vasculare, tumori ale maxilarelor i glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
Scanner - tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack - 1963, Hounsfield - 1972) este o tehnic
de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri i reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul
unui ordinator care aprecieaz cantitativ diferenele de structuri. Ei situeaz o tumor n contextul su
anatomic.
2. Scintigrafia salivar realizat cu Th 99, este indicat pentru explorarea morfologic a parenchimului
salivar, preciznd sediul topografic al unei leziuni.

3. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaz radiologia furniznd date pentru diferenierea

tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate pozitive n diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor parotide.
4. Biopsia este n unele cazuri singura metod care poate preciza diagnosticul. Ca metode se folosesc:
- biopsie prin excizie - indicaie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;
- biopsie prin incizie - folosit pentru leziunile ntinse i voluminoase care pentru rezolvare necesit o
intervenie mai laborioas;
- biopsie prin chiuretaj - folosit pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;
- biopsie prin aspiraie (forajul bioptic) - se practic pentru leziuni profunde, dificil accesibile.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni
presupus malign, dac nu dispunem de posibilitatea sau competena de a efectua tratamentul complet al
cazului, ntruct biopsia poate accelera boala (evoluia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz clinic
considerat malign necesit repetarea biopsiei.
5. Citodiagnosticul sau citologia exfoliativ, const n examinarea direct a celulelor superficiale
recoltate prin amprent direct pe lam sau puncie cu un ac subire. D relaii aproximative despre caracterul
benign sau malign al unei leziuni.
6. Puncia exploratoare se face cu ace groase sau trocare adaptate la o sering. Este indicat pentru
precizarea diagnosticului unor formaiuni tumorale ale prilor moi sau ale maxilarelor, evacuarea unui
hematom, n colecii purulente. Permite examenul bacteriologic, histologic, etc. al produsului recoltat.
7. Stomatoscopia, investigaie a mucoasei bucal executat cu un aparat optic, care mrete imaginea de
10-20 ori. Permite observarea anurilor superficiale ale mucoasei bucale i chiar a chorionului cu
vascularizaia sa; poate surprinde precoce modificri suspecte de malignitate.
8. Teste de colorare vital a mucoasei bucale pentru depistarea leziunilor maligne. Se utilizeaz curent
testul Schiller cu lugol sau testul Richard cu albastru de toluidin; zonele patologice rein mai intens
colorantul.
9 Transiluminarea sau diafanoscopia este folosit pentru descoperirea leziunilor dentare, ale sinusului
maxilar sau ale obrazului. Folosete o surs de lumin puternic i se execut ntr-o camer obscur. Se
observ pe fondul luminat, transparena, opacifierile produse de un sinus bolnav, calculi, mici tumori sau dini
devitali.
10. Examenul secreiei salivare - Saliva parotidian sau submandibular se recolteaz prin cateterism
prin tuburi de polietilen i se analizeaz cantitativ i calitativ (pH., structur chimic, citologie).
11. Examenul bacteriologic al produselor patologice recoltate direct de pe suprafaa leziunilor, de la
nivelul orificiilor fistuloase sau prin puncie din colecii nchise, n vederea izolrii i identificrii germenilor
i antibiogramei.
12. Craniometria const n msurarea distanelor dintre diferite puncte antropometrice cranio-faciale,
fiind indicat n vederea coreciei unor deformaii congenitale sau dobndite, ale masivului osos craniomaxilar.
24. Metodele imagistice utilizate n stomatologie
Examenul radiologic - folosete radiografiile standard fie n incidene endobucale, retrodentare pentru leziuni
ale regiunilor dento-alveolare, fie incidene extraorale n tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor
maxilare: semiaxial, axial, profil i baza craniului.
Tehnici speciale
Radiografiile panoramice obinute prin diferite operaii i tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaz
pe un singur film ntr-o singur expunere imaginea ntregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei i a
infrastructurii maxilarului.
Tomografii convenionale simple, permit obinerea de imagini ale unor straturi subiri la profunzimi
diferite.
Sialografia (Iacobovici- 1929) - const n execuia de radiografii dup introducerea n glandele salivare
(parotide, submaxilare) a unei substane de contrast (lipiodol).
Arteriografia carotidian prin puncie direct a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe
calea arterei temporale superficiale i introducerea unei substane radioopace triiodat. Este indicat n
malformaiile i tumori vasculare, tumori ale maxilarelor i glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
Scanner - tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack - 1963, Hounsfield - 1972) este o tehnic
de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri i reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul

unui ordinator care aprecieaz cantitativ diferenele de structuri. Ei situeaz o tumor n contextul su
anatomic.
25. Explorri paraclinice generale la pacieni cu patologia OMF.
. Examenul radiologic - folosete radiografiile standard fie n incidene endobucale, retrodentare pentru leziuni
ale regiunilor dento-alveolare, fie incidene extraorale n tehnici extrem de variate pentru explorarea oaselor
maxilare: semiaxial, axial, profil i baza craniului.
Tehnici speciale
Radiografiile panoramice obinute prin diferite operaii i tehnici (Panoramix, Panorax) care realizeaz
pe un singur film ntr-o singur expunere imaginea ntregii regiuni alveolo-dentare a mandibulei i a
infrastructurii maxilarului.
Tomografii convenionale simple, permit obinerea de imagini ale unor straturi subiri la profunzimi
diferite.
Sialografia (Iacobovici- 1929) - const n execuia de radiografii dup introducerea n glandele salivare
(parotide, submaxilare) a unei substane de contrast (lipiodol).
Arteriografia carotidian prin puncie direct a arterei carotide externe sau prin cateterism retrograd pe
calea arterei temporale superficiale i introducerea unei substane radioopace triiodat. Este indicat n
malformaiile i tumori vasculare, tumori ale maxilarelor i glandelor parotide, anevrisme arteriovenoase.
Scanner - tomodensitometrie sau tomodensimetrie (Cormack - 1963, Hounsfield - 1972) este o tehnic
de explorare cu razele X a unei structuri sub diferite unghiuri i reconstituirea imaginii acesteia cu ajutorul
unui ordinator care aprecieaz cantitativ diferenele de structuri. Ei situeaz o tumor n contextul su
anatomic.
2. Scintigrafia salivar realizat cu Th 99, este indicat pentru explorarea morfologic a parenchimului
salivar, preciznd sediul topografic al unei leziuni.
3. Ecografia sau ultrasonodiagnosticul completeaz radiologia furniznd date pentru diferenierea
tumorilor solide de cele lichidiene, rezultate pozitive n diagnosticul tumorilor maligne ale glandelor parotide.
26. Biopsia. Definiia. Scopul i metodele.
. Biopsia este n unele cazuri singura metod care poate preciza diagnosticul. Ca metode se folosesc:
- biopsie prin excizie - indicaie pentru leziuni mici, superficiale sau profunde bine delimitate;
- biopsie prin incizie - folosit pentru leziunile ntinse i voluminoase care pentru rezolvare necesit o
intervenie mai laborioas;
- biopsie prin chiuretaj - folosit pentru leziunile ulcerate, vegetante sau cele profunde exteriorizate;
- biopsie prin aspiraie (forajul bioptic) - se practic pentru leziuni profunde, dificil accesibile.
Dintre regulile generale privind biopsia subliniem necesitatea de a nu se face biopsie unei leziuni
presupus malign, dac nu dispunem de posibilitatea sau competena de a efectua tratamentul complet al
cazului, ntruct biopsia poate accelera boala (evoluia tumorii); un rezultat bioptic negativ la un caz clinic
considerat malign necesit repetarea biopsiei.
26. Asepsia. Definiia. Mijloace i metode.
Asepsia (a = fr, sepsis = putrefacie) reprezint un ansamblu de msuri prin care este mpiedicat contactul
germenilor cu plaga operatorie (contaminarea plgii), fiind o metod profilactic. Louis Pasteur (18221895)
este considerat printele asepsiei moderne, ali savani al cror nume se leag de acest domeniu fiind rusul Elie
Metchnikoff (1845 - 1916) i romnul Victor Babe (1854 - 1926).
Asepsia se adreseaz tuturor momentelor ce prezint riscul contaminrii plgii chirurgicale; ea presupune
urmtoarele gesturi: splarea minilor chirurgului i protejarea lor cu mnui sterile, dezinfecia tegumentelor
cmpului operator, sterilizarea tuturor instrumentelor, cmpurilor i materialelor folosite ntr-o intervenie
chirurgical, acoperirea plgii cu un pansament steril.
Asepsia folosete urmtoarele metode fizice i chimice:
- mijloace mecanice: curirea mecanic i splarea (se adreseaz instrumentarului, materialului moale,
minilor chirurgului i cmpului operator);
- cldura uscat (flambare, clcare, nclzire la rou, sterilizare cu aer cald Poupinel) i cldura umed
(fierbere, autoclavare);
- sterilizare la rece: mijloace radiante (raze ultraviolete, raze gamma, ultrasunete), sterilizare chimic (formol
sub form de vapori la rece sau la cald, etilenoxid).

27. Antisepsia. Definiia. Mijloace i metode

Antisepsia (anti = mpotriva, sepsis = putrefacie) este alctuit din totalitatea mijloacelor prin care se
urmrete distrugerea germenilor patogeni prezeni ntr-o plag, pe tegumente sau n mediu; este deci o
metod curativ. Sir Joseph Lister este considerat promotorul antisepsiei n chirurgie.
Antisepsia folosete o serie de mijloace chimice denumite antiseptice sau dezinfectante. Se obinuiete s se
denumeasc antiseptic substana cu aciune bactericid sau bacteriostatic care se aplic pe esuturi vii, iar
dezinfectant substana folosit pentru distrugerea germenilor de pe diverse obiecte, produse septice sau din
mediul extern.
Pentru a putea fi folosit n condiii bune, o substan antiseptic trebuie s ndeplineasc anumite condiii:
- s aib aciune rapid i durabil;
- s distrug ct mai muli germeni n concentraii ct mai mici;
- s nu acioneze toxic pe esuturile pe care se aplic i s nu tulbure mecanismele de aprare favoriznd astfel
o infecie bacterian;
- s nu deterioreze suprafeele, instrumentele sau materialele care urmeaz s fie dezinfectate;
- s fie uor solubil n ap iar odat solvit s dea un amestec stabil (s nu-i modifice proprietile n timp);
- s-i menin proprietile antiseptice n orice mediu.
Substanele chimice folosite ca antiseptice sunt reprezentate de:
1 iod: tinctur de iod (soluie alcoolic de iodur de sodiu), soluie Lugol, iodofori (combinaii ale iodului
cu polivinilpirolidon, detergeni, etc, rezultnd preparate mai puin iritante pentru piele: Betadine, Septozol
etc.); nu se pune n contact cu o plag sau cu mucoase deoarece coaguleaz proteinele; aplicat pe seroase, favorizeaz constituirea de aderene; n contact cu plgile secretante, degaj acid iodhidric, iritant pentru
tegumente;
2 alcool 70%: nu se poate aplica direct pe plag sau pe zone fr stratul cornos, deoarece produce
deshidratare i denaturare celular (coagulare a proteinelor); nu acioneaz asupra formelor sporulate i a
bacilului Koch; folosit n afeciuni inflamator-infecioase, n aplicaii scurte (5-10 minute), pentru efectul
revulsiv (priessnitz alcoolizat);
3 substane pe baz de clor: hipoclorit de sodiu, cloramine (aciune pe bacteriile G+ / G- i pe bacilul
Koch; soluia folosit pentru dezinfecia plgilor i mucoaselor se obine prin dizolvarea comprimatelor de
cloramin B de 500 mg ntr-un litru de ap; soluiile folosite pentru dezinfecia obiectelor sanitare ce vin n
contact cu produse organice au concentraii mai mari), clorhexidine (compus organic al clorului n soluie de
alcool izopropilic, fr aciune asupra germenilor sporulai i a micobacteriilor);
4 substane care degaj oxigen: ap oxigenat (soluie apoas ce conine 3% peroxid de oxigen [H2O2]
folosit pentru antisepsia plgilor i a mucoaselor; pe lng efectul antiseptic, n primul rnd ndreptat
mpotriva germenilor anaerobi, prezint o tripl aciune: mecanic de ndeprtare a resturilor tisulare sau
corpilor strini din zonele profunde sau fundurile de sac ale plgilor delabrante prin efectul de spumare efervescent al reaciei exoterme de eliberare a oxigenului, hemostatic pe vasele mici i citofilactic favorizare
a proliferrii i migrrii celulare cu apariie a esutului de granulaie; soluia de ap oxigenat ce conine H2O2
3% se prepar din soluia de perhidrol ce conine H2O2 30% obinut prin dizolvarea tabletelor de perogen ce
conin 1 g H2O2 n ap i se pstreaz n sticle de culoare nchis astupate cu dop rodat), permanganat de
potasiu (KMnO4 se prezint sub form de cristale de culoare violet i se folosete sub form de soluie 0.10.5% pentru dezinfecia mucoaselor vaginal, vezical sau bucal, ca i a plgilor infectate cu anaerobi; nu se
asociaz cu alcool sau ap oxigenat);
5 acizi i baze: acid boric (n chirurgia general este folosit ca pulbere format din cristale albe pentru
antisepsia plgilor, fiind activ i pe piocianic; n plus, acioneaz asupra sfacelurilor, esuturilor necrozate i

crustelor, pe care le macereaz, facilitnd astfel eliminarea lor i dezvoltarea esutului de granulaie prin care
se realizeaz vindecarea plgilor; n oftalmologie i ORL se folosesc soluii 2-3%), sod caustic (soluie 110% folosit numai la dezinfecia obiectelor de mobilier i a spaiilor contaminate);
6 derivai ai metalelor grele (mercur, argint): fenosept (borat fenilmercuric n soluie apoas 2%o, rar
folosit pentru dezinfecia minilor, a plgilor i a instrumentarului), nitrat de argint (cristale folosite la
cauterizarea de esuturi aberante, soluie folosit pentru instilaii vezicale n urologie) etc.;
7 detergeni: anionici (folosii la splarea lenjeriei), cationici (aciune bactericid, fungicid i virocid; cel
mai folosit n chirurgie este bromocetul [cetazolin] = soluie hidroalcoolic de bromur de cetilpiridinium
utilizat pentru aseptizarea unor plgi, arsuri i a tegumentelor, ca i pentru dezinfectarea instrumentarului,
lenjeriei, veselei, ncperilor), amfolitici (Tego = detergent amfoter cu aciune bactericid);
8 alii: formol (formalin = soluie de formaldehid 40%, ntrebuinat ca dezinfectant i conservant al
esuturilor; este bactericid i sporicid extrem de puternic, iritant ns pentru ochi i cile respiratorii; utilizare
spitaliceasc pentru dezinfecia periodic a ncperilor), fenol, acid fenic, violet de genian (metilrozanilin =
colorant derivat de trifenilmetan folosit ca antihelmintic n oxiuriaz i ca topic bactericid i antifungic n
dermatologie), rivanol (lactat de etoxi-diaminoacridin, cu eficacitate antiseptic ndoielnic) etc..
28.
29.

Sterilizarea. Definiia. Mijloace i metode.

Sterilizarea, forma cea mai complet de dezinfecie, capabil s distrug germenii chiar
i n forma lor sporulat, cuprinde dou componente: asepsia i antisepsia.
Sterilizarea prin caldura uscata
Flambare- procedeu vechi si imperfect, in conditii de urgenta, cu trecerea prin flacara a instrumentelor
metalice sau aprinzand alcoolul turnat peste instrumente - in prezent doar pentru flambarea gatului fiolelor sau
gurii eprubetelor
Incalzirea la incandescenta- sterilizare rapida si sigura, dar strica instrumentele, fiind folosita doar la
sterilizarea ansei bacteriologice
Fierul de calcat, realizeaza temp. de 200-300 grade, distrugerea germenilor de pe tesaturi, in sterilizarea
lenjeriei pt nou-nascuti, material moale pt. pansat
Sterilizarea prin aer cald
- se realizeaza cu ajutorul cuptorului cu aer cald, pupinel, la temp. de 160-180 grade alcatuit din:
- carcasa - cutie paralipipedica, cu pereti dubli, intre care exista un spatiu prin care circula aerul cald;
peretele exterior este termoizolant,cel interior este perforat si permite comunicarea dintre
interiorul pupinelului si spatiul dintre pereti; interiorul carcasei este prevazut cu rafturi
- sistem de ventilatie - ventilator ce uniformizeaza temperatura aerului, favorizand circulatia continua
- sistem de masura temperatura- termometru cu rezervor plasat in pupinel si scala la exterior, cuplat la
un termocuplu ce regleaza temp. in pupinel
- sursa de caldura- rezistenta electrica
- sistem de reglare si control- buton de reglare temperatura si durata de sterilizare
- se pot steriliza instrumente metalice, obiecte din sticla, ceramica, unele pulberi
B. Sterilizarea prin caldura umeda- prezinta o penetrabilitate mai mare, si realizeaza sterilizarea la
temp. mai mici
Fierberea - foloseste fierbatoare speciale electrice, cu temp de lucru de 100 grade, ce poate fi crescuta cu
2-3 grade prin adaos de formol sau carbonat de sodiu, timp de 30-40 min. - metoda abandonata astazi, in
trecut frecvent folosita pentru sterilizare seringi
Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune - cea mai utilizata pentru materialele si instrumentele
chirurgicale, prin autoclavare
- metoda are la baza cresterea temperaturii de fierbere a apei odata cu cresterea presiunii - 1 atm-120, 2
atm- 136, 3 atm- 144 ( la 120 sunt distrusi toti germenii inclusiv formele sporulate)
- se realizeaza prin intermediul autoclavului, , un cazan cu pereti dubli, ce comunica intre ei prin orificii
situate in partea superioara;spatiul dintre pereti comunica cu exteriorul prin intermediul unor robinete;
capacul este strabatut de orificii la care sunt adaptate un manometru, un robinet pentru reglarea presiunii si
o
supapa de siguranta

- sursa de caldura este reprezentata de aburul ce provine de la uzina

spitalului sau de la un cazan
propriu al instalatiei, electric sau pe baza
de gaze
- robinete de admisie abur in autoclav, evacuare condens, evacuare
abur, uscare, etc; se lucreaza la
presiuni de 2-2,5 atm
- autoclavele moderne sunt computerizate, dotate cu pompa de vid
- se pot steriliza : materialul moale, seringi, tuburi de dren, instrumentar chirurgical
Pasteurizarea - aseptizarea unor lichide la temp. sub 100 grade, urmata de racire brusca - lapte, bere,
medii de cultura - asigura o distructie de 90-95% din germenii patogeni
- inalta - fierbere 80s la 80-90 grade
- joasa - fierbere 30-60 min la 60 grade
3. Sterilizarea prin metode fizice
A. Raze ultraviolete - sursa de emisie lampile cu mercur sau cadmiu
- actioneaza direct asupra microorganismelor, determinand coagularea proteinelor citoplasmatice, cu
efect inclusiv pe virusi si germeni
anaerobi
- raza de actiune 1,5-2 m, durata eficienta de 30-40 min
- sterilizeaza aerul din salile de pansamente, operatie, diverse suprafete
B. Radiatiile ionizante- cea mai utilizata este radiatia gama
- apare prin dezintegrarea subs. Radioactive, si realizeaza distrugerea microbilor prin excitarea si
ionizarea atomilor materiei cu care vine in contact
- o parte din germeni sunt distrusi, la altii apar mutatii ce determina degenerarea coloniilor viitoare, la
altele este inhibata cresterea si
inmultirea pe o anumita perioada de timp
- avantaje: penetreaza foliile de plastic sau hartie, nu incalzesc obiectele de sterilizat, durata mare de
sterilizare - 2-3 ani
- solutiile perfuzabile si pulberile, materiale de sutura, instrumentar, manusi, halate, sonde, tuburi
C. Ultrasunetele - produse de generatori cu cristal, si actioneaza prin disruperea membranei si liza celulara
D. Liofilizare - desicatie in vid la temp. de -138grade, in sterilizarea serurilor, vaccinurilor
4. Sterilizarea prin mijloace chimice: oxidul de etilen, aldehidele
Oxidul de etilen
- gaz cu mare penetrabilitate, incolor,inflamabil, dar amestecat cu freon isi pierde aceasta
capacitate
- penetreaza plastic, cauciuc, lemn, hartie, textile
- actiune bactericida puternica pe toate microorganismele,vegetante sau sporulate
- etuve speciale, la 40 grade, 4 ore, 1-1,5 atm
- instrumente chirurgicale metalice sau din plastic, tuburi,catetere, ace, materiale de sutura
Aldehidele - glutaraldehida si formaldehida, sterilizarea prin imersie
- glutaraldehida - Cidex, Deconex cu actiune bactericida, fungicida, viricida, tuberculocida, chiar
si in prezenta sangelui, plasmei, urina ; utilizata la sterilizarea instrumentar endo,laparoscopic,alte
instrumente din plastic , in solutie de 1%, 30 min, cu valabilitate de 14 zile
- formaldehida 40% - formol- sub forma de vapori la rece ( pastile de 1 g paraformaldehida),
pentru cistoscoape, sonde cu minim 24 h contact si la cald pentru dezinfectia incaperi
30. Prelucrarea instrumentariului i a materialelor n vederea sterilizrii (presterilizarea).
Presterilizarea presupune imersia instrumentelor intr-o baie cu dezinfectant ce are proprietati de curatire
imediat dupa sterilizare. Inaintea acestei etape se realizeaza prespalarea si curatarea normala. Dupa
respectarea timpului optim de actionare a acestui dezinfectant, instrumentele sunt spalate minutios cu perii
adecvate, insistandu-se la incheieturi, la canelurile acelor si frezelor, pentru inlaturarea tuturor formelor de
materii organice. Clestii de extractie, precum si alte instrumente chirurgicale sunt supuse acelorasi etape de
presterilizare insa in recipiente separate, apoi se usuca si se curata din nou in caz de necesitate.
Dupa uscare si verificare, instrumentele se impacheteaza in folii inchise etans, ce au prevazute markeri de
sterilizare care vireaza (isi schimba culoarea), putandu-se astfel controla expunerea materialelor la
temperatura optima si permitand totodata verificarea sterilizarii. De asemenea pe cutiile metalice in care sunt
grupate alte instrumente se pun benzi cu astfel de marker de sterilizare, atat in interiorul cat si in exteriorul
cutiilor. Pe acesti markeri, respectiv pe foliile individuale, sunt notate data, ziua si ora, astfel incat putem

controla sterilizarea instrumentelor cu maxim 24 de ore inainte de folosire. Acest lucru poate fi verificat si prin
mentionarea zilnica intr-un caiet de sterilizare, a instrumentelor supuse acestui proces, felul sterilizarii,
parametrii aparatelor, iar in dreptul datei respective adaugarea markerului de sterilizare din interiorul
aparatului respectiv.
Aparatele sunt verificate periodic si monitorizate de catre institutii ale statului atestate in acest scop, prin teste
care verifica parametrii fiecarui aparat. Referindu-ne la aceste aparate, vorbim de metode de sterilizare.
Astfel, sterilizarea instrumentalului stomatologic se face prin metode fizice si chimice. Cele fizice presupun
caldura uscata (sterilizarea prin aer cald in etuva - pupinel la 180 de grade, timp de 1 ora pe zi) si caldura
umeda (sterilizarea prin vapori sub presiune, autoclavarea, unde temperatura vaporilor de apa creste
proportional cu presiunea, respectiv 134 de grade, timp de 45 de minute). Metodele chimice de decontaminare
se realizeaza cu solutii dezinfectante si antiseptic pentru dezinfectia suprafetelor si pentru antiseptia mainilor.
Trebuie mentionata atitudinea fata de reziduuri; exista recipiente speciale in acest scop, inchise etans si
prevazute cu un mic orificiu, care in momentul umplerii sunt preluate de un serviciu special si incinerate.
Exista o serie de materiale de unica folosinta, cum ar fi aspiratoarele, materialul moale (rulouri, comprese,
campuri sterile) etc.
31. Pregatirea general i local a bolnavului ctre interveniile n secia (cabinet) de chirurgie OMF.
Pregtirea psihic
Bolnavul este informat despre necesitatea interveniei chirurgicale, riscul, eventualele mutilari si i se cere
consimtamantul.
Se fixeaz data interveniei.
Bolnavul este nconjurat cu solicitudine si atenie.
Se suprim tot ceea ce ar putea produce bolnavului starea de neliniste.
Balnavului i se creeaz a stare de canfort psihic, oferindu-i-se un mediu ambiant plcut.
I se asigura legatura cu apartinatorii.
ngrijiri igienice
Dac starea bolnavului o permite zilnic, bolnavul va fi indrumat, ajutat sa faca baie sau dus, urmat de igiena
cavitatii bucale, ingrijirea parului, taierea unghiilor.
Asanarea focarului de infecie. Se efectueaz controlul stomatalogic la invitaia medicului si Dac este cazul,
se efectueaz control stomatalogic.
- Urmarirea funciilor vitale
- Msurarea si notarea temperaturii;
- Msurarea si notarea pulsului;
- Observarea si notarea respiraiei (la indicaia medicului);
- Msurarea si notarea T.A.;
- Observarea diurezei;
- Observarea scaunului.
2.Pregtirea din preziua operaiei
A. Pregtirea general
- Asigurarea repaosului fizic, psihic si intelectual;
- La prescripia medicului, seara, se administreaz un calmant;
- Asigurarea alimenaiei necesare normale, alimente usor digerabile;
- Evacuarea intestinului, clisma (Dac nu sunt contra-indicatii);
- Asigurarea igienei carporale. Se va efectua baie sau dus pe regiuni la pat.
B. Pregtirea locala
Se curata pielea pe regiuni. Pielea paroasa se rade cu grija, evitndu-se sa se produca mici taieturi (poarta de
intrare pentru infecie, dureroasa la efectuarea dezinfeciei);
-Se degreseaz pielea cu comprese sterile imbibate cu eter (cu grija sa nu se scurga eter pe regiunea perianal);
-Se dezinfecteaz pielea cu un antiseptic (alcool, tinctura de iod);
-Se acoper cmpul operator la indicaia medicului.
Pregtirea din dimineata interveniei:
-se intrerupe alimenaia. Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interveniei chirurgicale;
-imbracarea se face cu camasa de noapte (pentru femei) sau pijama (pentru barbati) si sosete in picioare.
-protezele denare mobile vor fi scoase, invelite intr-o bucata de tifon si puse in noptiera bolnavului;
-bijuteriile vor fi predate familiei sau administraiei spitalului;

-indepartarea lacului de pe unghii ca si a rujului de pe buze (prezena lor face dificila depistarea semnelor de
anaxie manifestate prin cianoz la nivelul extremitailor);
-golirea vezicei urinare. Bolnavul va avea o miciune voluntara sau se efectueaz sondaj vezical;
-se va administra hipnotic opiaceu (morfina, mialgin) sau un barbituric (fenobarbital). Se administreaz un
vagolitic (atropina). Dozele si ora injectarii sunt indicate de medicul anestezist.
3. Pregtirea speciala a bolnavilor cu risc operator (tri)
ngrijirile acordte acestora, urmaresc sa corecteze deficientele organismului si sa restabileasca echilibrul
fiziologic pentru a suporta actul operator si pentru a evita complicatiile ce se pot produce, atat in timpul
interveniei ct i dup aceasta.
ngrijirile postoperatorii sunt:
ncep imediat dupa intervenia chirurgicala si dureaz pn la vindecarea completa a bolnavului. ngrijirile
postoperatorii se acord pentru restabilirea funciilor organismului, asigurarea cicatrizarii normale a plagii si
prevenirea complicatiilor. Bolnavul operat sub anestezie general, trebuie supravegheat cu toata atenia pn
la apariia reflexelor (de deglutiie, tuse, faringian si cornean), pn la revenirea completa a starii de consiena
cat si in orele care urmeaz, de altfel transportul din sala de operaie se execut dupa revenirea acestor reflexe.
33. Pregtirea medicului chirurg i al personalului auxilar pentru intervenie n
regiunea OMF
VESTIMENTAIA
Halat
Bonet
Masc
Mnui
Ciupici
Atribute speciale
Halatele i mai nou Scrubs-urile sunt predestinate n scop aseptic.
Scrubs :
sunt tricouri i pantaloni sau rochii purtate de chirurgi,asistente, i alte categorii de personal in sala de
operaie.
ele sunt concepute pentru a fi simple, cu minim de locuri unde murdria s-ar putea ascunde , s se spele uor,
ieftine, in caz de deteriorare sau ptare iremediabil sa fie uor nlocuite.
corporate cu meticilin sunt rezistente la Staphilococus-aureus, asta a crescut utilizarea lor, dar totui poate
da un fals sentiment de siguran c acestea sunt "curate", cnd de fapt sunt la fel de uor contaminate ca orice
alt tip de mbrcminte.
Bonetele :
Sunt concepute pentru a proteja pacientul de prul chirurgului(potenial vector al infeciei)
Mtile buco-nazale sunt necesare n toate cazurile de intervenii chirurgicale aseptice i septice:
n cazul bolnavilor cu boli infecioase.
Cnd se utilizeaz piesa turbina i rcirea cu spray.
Dup folosin se arunc.
Mnuile:
n timpul lucrului trebuie evitat la minim contactul direct al degetelor.
Asepsia include:
sterilizarea materialelor si controlul acestei sterilizari
pregtirea minilor echipei operatorii
pregatirea bolnavului i a cmpului operator
pregatirea salii de operaie
Instrumentele, materiale de utilizare unica
Sterilizarea acestor instrumente se face industrial prin iradiere cu raze gamma sau etilenoxid in condiionari
individuale.

Utilizarea instrumentelor de unica folosin confer un plus de securitate bolnavului inestimabil, in pofida
unui pre relativ ridicat. (firma Molnlycke)
Pregatirea mainilor echipei operatorii se face prin spalare cu scop de aseptizare. Se utilizeaza ap steril din
circuit separat, provenit de la autoclav.
Pentru splare se utilizeaza burei conditionai individual, sterili, imbibai cu Betadina sau Clorhexidina.
Splarea dureaza intre 1-3 min, in funcie de materialul sau detergentul-antiseptic.
Conditii prealabile spalarii:
unghii scurte
absenta infectiilor sau epidermofitiilor
Exist multe modaliti de manipulare i dezinfectarea minilor.
Metoda Fyurbringer n modificarea lui Alfeld. Minile sunt splate n ap curent cald cu dou perii timp 5
min fiecare. Apoi uscate cu un prosop steril i tratate cu etanol 96%,timp 3-5 min. Din cauza duratei
tratamentului, forma sa pur este rar intalnita.
Metoda Spasokukotsky - Kochergin. Minile sunt splate n soluie 0,5% de amoniac n dou bazine, 3
minute fiecare, tergndu-se cu prosop steril i tratai cu alcool96%,5 minute. Mod eficient, dar din cauza
naturii greoaie i durata tratarii este rar ntlnit.
Dezinfecia miniilor ntr-o soluie apoas (un amestec de peroxid de hidrogen i acid formic)
pentru 1,5-2 min. nainte de spalare in , minile se spala in ap cu spun i perie timp de 3 minute.
Folosit pe scara larga este splarea cu - un compus de iod cu polivinilpirolidon (prelucrate n
decurs de 3-4 min) i bigluconat de clorhexidin alcoolica 0,5% (n termen de 3-5 minute).
n mod exceptional, la persoanele alergice la iod sau clor, se pot utiliza pentru spalare sapun steril (lichid,
fiert) in trei cicluri timp de 5 min (clasic).
n cazuri extreme, chirurgul folosete etanol 96% timp de 1-3 min.
Ciclul inti - splare a antebraului pn la 5 cm sub plica cotului.
Ciclul al II-lea pn la a antebratului.
Ciclul al III-lea - 5cm deasupra regiunii radiocarpiene.
Pregtirea local pentru operaie vizeaza msuri prealabile i msuri imediat preoperatorii.
Msurile prealabile vizeaza bolnavul. Ele includ un du cu substane antiseptice efectuat in ziua operatiei.
Msuri imediat preoperatorii ,cmpul operator este badijonat de ctre asistenta de sal sau de ctre medicul
operator cu betadin dermic, dup degresare prealabila cu eter sau benzina, pentru a creste penetraia soluiei
antiseptice.
Badijonarea se face in cercuri concentrice, pornind de la zona de incizie spre periferie, depaind cu 15-20 de
cm. Zona de incizie. n acest fel se vor prelungi sau brana inciziile, in raport cu necesitile actului operator.
La persoanele alergice la iod campul operator se aseptizeaza cu clorhexidina sau chiar cu alcool sanitar.
Pregtirea psihologic a chirurgului.
Cercetri extensive au artat c utilizarea tehnicilor psihologice de pregtire pentru o operaie sporesc
rezultatul final. Pregtirea psihologic este importanta in special pentru tineri specialiti.
Sunt o serie de exerciii autoadministrative care sunt recomandate de specialiti.
n funcie de intervenia chirurgical, chirurgul va ocupa poziia cea mai comfortabil att pentru el ct i
pentru pacient astfel nct chirurgul are control maximal asupra forei livrate la dintelui pacientului prin
clete:
Poziia corect permite meninerea minilor aproape de corp, ceea ce confer suport i stabilitate.
Permite meninerea ncheieturilor destul de drepte pentru a livra fora din bra si umr dar nu din mn.
34. Importana i locul anesteziologiei n chirurgia OMF. Istoric i orientri actuale.
Toate interventiile se desfasoara sub anestezie, care este un ansamblu de tehnici care permit realizarea actului
medico - chirurgical , prin atenuarea sau suprimarea durerii.
Consultul pre-anestezic:
este obligatoriu pentru orice interventie programata;

se face cu minim 48 h nainte de operatie sau examen;

pentru a asigura securitatea pacientului pe durata internarii de zi.
La consultul preanestezic, pacientul poate aborda, cu calm, toate ntrebarile ce le considera utile, pentru
informare.
Vizita pre-anestezica:
Se face n ziua interventiei si permite medicului anestezist sa evalueze starea de sanatate a pacientului si
eventuale elemente noi survenite, pentru a valida dosarul de anestezie.
Alegerea finala a tipului de anestezie ramne decizia medicului anestezist, care efectueaza actul anestezic si
angajeaza responsabilitatea sa.
Anestezia
Sunt diverse tehnici de anestezie, grupate n doua mari categorii, anestezia generala si anestezia locoregionala.
Anestezia generala :
o produce o stare comparabila cu somnul si se realizeaza prin injectare i.v. de
medicamente (anestezia generala clasica) si/sau respiratia de vapori
anestezici (anestezia inhalatorie);
o determina pierderea starii de constienta, dar trezirea este rapida si cu putine
senzatii neplacute.
Anestezia loco-regionala :
o poate fi locala, de plex nervos, rahidiana, peridurala.
o Asigura lipsa durerii n regiunea n care se face operatia, interventia sau
examinarea.
La finele interventiei
Pacientul este transferat n sala de supraveghere post-interventionala (SSPI) sau n salonul de trezire, care se
afla n incinta blocului operator, unde ramane pna la plecarea acasa n deplina siguranta.
Externarea
Se face dupa criterii medico-legale si este obligatoriu ca pacientul sa fie nsotit de un adult responsabil, care sa
ramna cu el pna dimineata.
n documentele de externare se vor consemna: indicatiile de supraveghere sau ngrijiri la domiciliu,
tratamentul prescris si data primului consult programat.
Nu ezitati sa vorbiti cu medicul anestezist. Veti primi raspuns la orice intrebare despre anestezie. Veti obtine
informatii complete si puteti lua singuri o decizie corecta.
35. Definiia anesteziei generale. Clasificarea metodelor de anestezie general utilizate n chirurgie
OMF.
Definiia AG
- Depresie reversibil a sistemului nervos central
- Indus medicamentos
- Pierderea percepiei la durere i a rspunsului la stimulii externi
- Nu se cunosc n totalitate mecanismele moleculare ale anesteziei generale
- Pierderea contienei n timpul anesteziei generale nu este un fenomen totul sau nimic anesthesia
awareness!
- Anestezia general n prezent este considerat terapie intensiv perioperatorie
Patrulaterul anestezic
Analgezie
Hipnoz
Relaxare muscular
Suprimarea reflexelor vegetative
Anestezia generala in cadrul procedurilor stomatologice este foarte rar utilizata in tara noastra, desi in Europa
Occidentala, SUA sau Israel reprezinta o etapa uzuala a tratamentelor dentare. Starea indusa de anestezia
generala se caracterizeaza prin coma farmacologica sau pierderea constientei (narcoza), efect antianxios si
amnezic, disparitia durerii (analgezie) sirelaxare musculara (curarizare). Calea de administrare
este intravenoasa, pe cale rectalasau prin inhalare.
37. Indicaiile anesteziei generale n chirurgia oral i maxilo-facial. Particulariti

 Indicatii - In stomatologie anestezia generala este utilizata atat la adulti cat si la copii, pentru operatii
complexe, in special cele care tin de chirurgia orala si maxilo-faciala, atunci cand anestezia locala nu este
eficienta sau nu se poate efectua, in cazurile de fobie dentara extrema, sau la pacientii cu nevoi speciale. Nu
este indicata pentru interventii simple si in cazul pacientilor cu boli sistemice grave sau anomalii de
constitutie.
Aceasta procedura necesita asistenta unui medic anestezist. Acesta trebuie sa monitorizeze permanent functiile
vitale ale pacientului. Datorita aparaturii si substantelor utilizate, anestezia generala implica un cost mai
ridicat decat anestezia locala.
Particularitati - Anestezia generala in stomatologie poate fi de scurta durata, administrata pe cale
inhalatorie, intravenoasa sau mixta, precum si de lunga durata, pacientul fiind intubat, deoarece nu poate
respira eficient singur. Substantele morfinomimetice utilizate in anestezia generala au rolul de a circula prin
sange spre creier, unde intrerup semnalele dureroase. Somnul profund este indus de substante precum
barbiturice, ketamina, etomidat, diprivan, introduse intravenos, sau prin inhalare de protoxid de azot si oxigen.
Procedura utilizata in cadrul tratamentelor stomatologice presupune riscuri si elemente de dificultate
suplimentare, acestea fiind datorate pozitiei si situarii campului de lucru in cavitatea orala: anesteziologul are
dificultati in supravegherea reactiilor pacientului, caile aeriene pot fi obstructionate accidental cu secretii sau
materiale dentare, multiplele zone reflexogene din cavitatea bucala prezinta riscul declansarii unor reflexe
nocive, campul operator coincide cu campul anestezicului.
Inainte de anestezia generala - Aceasta procedura necesita o examinare clinica a pacientului, pentru a
depista eventuale probleme de sanatate incompatibile cu anestezia generala. Pacientul nu trebuie sa consume
lichide si alimente cu 6 ore inainte de interventie; regula generala este fara alimente solide incepand cu miezul
noptii precedente. In caz contrar exista riscul penumoniei prin inspiratie.
Dupa anestezia generala - Pentru a ajunge acasa, pacientul are nevoie de insotirea si supravegherea unui
adult. Posibile efecte secundare ale anesteziei generale sunt ameteala, greata, somnolenta si pierderea abilitatii
de coordonare. Realuarea activitatii poate avea loc odata cu disparitia simptomelor. Dupa interventie este
importanta hidratarea si medicatia analgezica indicata de stomatolog.
38. Contraindicaiile anesteziei generale n chirurgia OMF.
fectiuni respiratorii : pneumonia, bronsita, astmul bronsic, TBC pulmonar, coriza, bronsiectazia
Afectiuni ale cailor respiratorii: obstructii nazale datorate deviatiei de sept, vegetatii adenoide, micrognatia,
angina Ludwig si infectii care predispun la edemul glotic
Afectiuni cardio-vasculare care produc dispnee de repaos, edemul si turgescenta venelor cervicale
Probleme de mecanica: imposibilitatea flexiei coloanei cervicale ( dificil pentru deschiderea gurii ), trismus,
constrictie, spasm muscular
Anemia cu celule sub forma de secera
Contraindicatie relativa pentru pacienti ambulatori este sarcina in primele 3 luni si ultima luna pentru
scaderea riscului de avort si nastere prematura
39. Ci i tehnici de administrare ale anesteziei generale. Etapele clinice ale anesteziei generale,
caracteristica.
Inhalosedarea: Respiri printr-o masc un amestec de protoxid azot (gaz ilariant) i oxigen. Combinaia i d
o stare de linite total i elimin senzaia de durere. Din cte tiu eu, e recomandat copiilor i celor cu fobie
uoar. Practic, eti treaz, dar nepstor pe durata tratamentului. Am observat c mai multe clinici din
Bucureti au nceput s foloseasc aceast metod.
Sedare intravenoas: Un drog uor i este injectat n ven i pur i simplu adormi. Da, asta implic o mic
neptur i o branul, dar nu simi absolut nimic (normal, dac dormi ca un ngera n timp ce stomatologul
lucreaz! E o modalitate de sedare extrem de eficient i, ce e extraordinar, nu i aminteti nimic dup
tratament. E indicat persoanelor cu dentofobie sever i practicat de puini stomatologi de la noi,
ntotdeauna asistai de un anestezist.

Cuprinde 4 etape :
1. Hipnoza1. Hipnoza
(pierderea constientei)(pierderea constientei)
2. Analgezia2. Analgezia
(disparitia senzatiei(disparitia senzatieidureroase)dureroase)
3. Relaxarea musculara3. Relaxarea musculara
(pierderea(pierdereatonusului muscular)tonusului muscular)
4. Actiunea antisoc.4. Actiunea antisoc.
40. Substane anestezice utilizate pentru anestezia general. Particulariti i caracteristica
Sub numele de anestezice generale se cuprind o serie de substante chimice care produc pierderea cunostiintei,
a sensibilitatii si a posibilitatilor de miscare. Anestezicele sunt deosebt de utile caci fara ele interventiile
chirurgicale nu ar fi posibile. Primul anestezic introdus in anul 1847 si apoi utilizat pe scara mare a fost
cloroformul (CHCl ). Cum insa acest compus se elimina greu din organism si produce anumite efecte toxice,
s-au utilizat mai tarziu substante mai volatile, in special protoxidul de azot (N O), numit si gaz ilariant si
ciclopropanul (C H ). Ambele substante fiind gazoase, se aplica in maestec cu oxigen (20%), in aparate care
permit totodata dozarea perfecta a amestecului si evacuarea gazelor expirate.
Cloretanul (kelenul), C H Cl, este mai putin toxic decat cloroformul, dar totdata un hipnotic mai slab. Se
utilizeaza mai ales ca anestezic de inhalatie, ca si cloroformul, sau ca anestezic local (incizii, dentistica).
41. Anestezie loco-regional .Definiia. Clasificarea metodelor de anestezii loco-regionale utilizate n
chirurgie OMF.
Anestezia local este un procedeu util pentru efectuarea unor intervenii chirurgicale i a
unor manevre endoscopice, pentru calmarea durerii n anumite afeciuni, pentru privarea
temporar a unor structuri periferice de controlul nervos.
Clasificare anesteziei loco-regionale
1. Anestezia topic (aplicativ)
2. Anestezia local (prin infiltraie)
3.Anestezia intravenoas regional (blocul Bier)
4. Anestezia intraosoas
5. Anestezia troncular
6.Anestezia de plex
7. Anestezia peridural
8. Anestezia sacral
5.Rahianestezia
42. Indicaiile anesteziei locale n chirurgia OMF.
-extractii dentare,
-extirpatii,
-slefuiri,
-chirurgia orala(indepartarea chisturilor,tumorilor, chirurgie preprotetica)
-chirurgia paradontala,
-interventii chirurgicale mai laborioase.
43. Contraindicaiile anesteziei locale n chirurgia OMF.
-bolnavi alergici la anestezie,
-bolnavi cu deficiente organice,
-bolnavi la care se presupun operatii mari, laborioase si de durata,
-bolnavilor cu procese patologice in locul de intepare a acului.
44. Substane anestetice locale. Clasificarea, caracteristica farmaco-clinic. Cerine ctre anestetice
locale contemporane.
Din punct de vedere chimic se clasific n
*AL amidice
administrarea injectabil :
a) anilide Xilina

--Mepivacaina
-Prilocaina
-Bupivacaina
-Etidocaina
--Articaina
-Hostacaina
chinoleine chinoleine :
--Centbucridina
-Cincocaina
* b) AL esterice
administrarea topic, local Sunt:
-Cocaina
-Clorprocaina
-Butacaina
-Procaina
- Tetracaina
--Oxiprocaina
-Propoxicaina
-Izobucaina
-Benzocaina
XILINA
Compozitie
Solutia 1%
1 fiola de 5 ml contine 0,05 g (10 mg/ml) clorhidrat de lidocaina (pentru uz cardiologic), 1 fiola de 10 ml
contine 0,10 g (10 mg/ml) clorhidrat de lidocaina, 1 fiola de 20 ml contine 0,20 g (10 mg/ml) clorhidrat de
lidocaina.
Solutia 2%: 1 fiola de 2 ml contine 0,04 g (20 mg/ml) clorhidrat de lidocaina; solutia 4%: 1 fiola de 2 ml
contine 0,08 g (40 mg/ml) clorhidrat de lidocaina.
Actiune terapeutica
Anestezic local de tip amidic, larg folosit in injectii si aplicare locala pe mucoase. Instalarea efectului se face
rapid si anestezia se obtine in cateva minute, in functie de locul administrarii. Durata medie de actiune este de
60-120 minute. Instalarea efectului si durata de actiune sunt crescute de adaugarea unui vasoconstrictor, iar
absorbtia in circulatie la locul injectarii este incetinita. Antiaritmic incadrat in clasa Ib, utilizat in tratamentul
tahiaritmiilor ventriculare.
Indicatii
Utila pentru obtinerea tuturor tipurilor de anestezie locala, infiltratie epidurala, caudala, spinala, superficiala.
Folosita in tratamentul tahiaritmiilor ventriculare (aritmii ventriculare asociate infarctului miocardic si pentru
controlul fibrilatiei ventriculare - in resuscitarea cardiopulmonara - in general la pacientii care nu au raspuns la
cardioversie si adrenalina).
Doze si mod de administrare
Anestezie:
Anestezie percutanata de infiltratie: solutie 1% in doze de 5-300 mg.
Anestezie tronculara: nervii intercostali 30 mg solutie 1%; paracervical 100 mg solutie 1% de fiecare parte,
repetat la intervale de minimum 90 minute; paravertebral 30-50 mg solutie 1%; nervul rusinos 1 mg solutie
1% de fiecare parte; retrobulbar 120-200 mg solutie 4%.
Blocarea nervilor simpatici: pentru nervii cervicali 50 mg solutie 1%, pentru nervii lombari 50-100 mg solutie
1%.
Anestezie epidurala: lombar 250-300 mg solutie 1% pentru analgezie, 200-300 mg solutie 2% pentru
anestezie; toracic 200-300 mg solutie 1%; anestezie caudala in obstetrica 200-300 mg solutie 1% pentru
anestezie epidurala continua, doza maxima nu trebuie repetata la intervale mai mici de 90 minute.
Rahianestezie: solutie 4%, 50-100 mg.
Antiaritmic: in resuscitarea cardiopulmonara, pentru controlul fibrilatiei ventriculare, in general la pacientii
care nu raspund la cardioversie si adrenalina, doza unica de 100 mg i.v.; daca nu apare raspuns terapeutic se
folosesc alte metode cum sunt modificarea tehnicii de defibrilare sau alte antiaritmice. in alte cazuri xilina se

administreaza ca doza de atac, urmata de perfuzie. Dozele uzuale sunt de 1 - 1,5 mg/kg corp in injectie i.v., 25
- 50 mg/minut; daca efectul nu apare in 5 minute, se poate repeta pana la doza maxima de 200-300 mg intr-o
ora. Perfuzia i.v. continua incepe, de obicei, in cursul incarcarii cu 20-50 g/kg corp cu o rata de 1-4 mg/minut
pana la maximum 200-300 mg intr-o ora.
Rareori este necesar sa continue perfuzia mai mult de 24 de ore.
Contraindicatii
Alergie la xilina sau alte anestezice amidice, insuficienta hepatica si renala, miastenie, asociere cu
anticoagulante, soc hipovolemic, insuficienta cardiaca, hipotensiune arteriala, hipovolemie, bloc cardiac,
bradicardie.
Masuri de precautie
Se administreaza cu prudenta si in doze mici in insuficienta hepatica grava, infarct acut de miocard,
insuficienta respiratorie si la cei cu antecedente convulsive.
Reactii adverse
Uneori somnolenta, ameteli, rareori reactii alergice, foarte rar hipertermie maligna.
PROCAINA
Compozitie
Fiole continand clorhidrat de procaina 1%: 0,20 g, apa distilata pana la 20 ml; fiole continand clorhidrat
de procaina4%: 0,08 g, apa distilata pana la 2 ml.
Actiune terapeutica
anestezic local cu actiune lenta si de scurta durata - efectul se instaleaza in 15-20 minute si se mentine 45-50
minute pentru anestezia prin infiltratii, 20-45 minute pentru anestezia tronculara, 30-60 minute
pentru rahianestezie.
Are si actiuni sistemice: analgezica, vasodilatatoare, antispastica (relativ slabe) si trofica generala.
Indicatii
Pentru anestezie locala in vederea interventiilor chirurgicale sau in diferite actiuni dureroase (nevralgii,
mialgii, artralgii), pentru suprimarea temporara a controlului nervos al unor organe (infiltratii de splanhnic,
ganglion stelat etc.); pentru actiunile sistemice in dureri postoperatorii, cefalee, migrena, boli vasculospastice
(claudicatieintermitenta, endarterita obliteranta, boala raynaud), embolii, spasme viscerale diverse (in injectii
intravenoase).
Mod de administrare
Anestezie locala cu solutie 0,5%, 20-40 ml pentru infiltratii, solutie 1%, 10-20 ml pentru blocarea nervilor,
solutie 8%, 1-2 ml pentru rahianestezie; pentru actiunile sistemice se injecteaza intravenos lent cu prudenta, 5
ml din solutia 1%. Dozele maxime prevazute de Farmacopeea Romana in injectarea subcutanata sunt de 200
mg o data si 600 mg in 24 ore.
Contraindicatii
Alergie la procaina, sau la alte anestezice cu structura esterica si acid p-aminobenzoic; nu se administreaza la
copii sub 3 ani. Folosirea ca anestezic local impune prudenta si doze mici la hipotensivi, insuficienta
cardiaca, tulburari de conducere miocardica, la hepatici, epileptici, bolnavi cu alergii medicamentoase, la cei
cu boli acute, debilitati,batrani; grija in cazul instilarii in uretra traumatizata, ne trebuind injectata in tesuturile
infectate (este putin eficace si favorizeaza infectia).
Injectarea intravenoasa este contraindicata in insuficienta cardiaca, tulburarile de conducere
grave, hipotensiune,boli hepatice, afectiuni tiroidiene sau alte boli endocrine, ateroscleroza, miastenia grava,
sau dupa analgezicemorfinice.
Reactii adverse
Uneori reactii alergice: bronhospasm (mai ales la asmatici), eruptii cutanate, edem angioneurotic, rareori edem
laringian acut, sau chiar soc anafilactic (investigarea pentru decelarea hipersensibilitatii este obligatorie);
ocazional ameteli, varsaturi.
45. Caracteristica substanelor vazoconstrictoare utilizate n anestezia local. Indicaii,
contraindicaii.
Compozitie
1 ml solutie apoasa contine 1 mg adrenalina (epinefrina).
Actiune terapeutica
-simpatomimetic (a si b adrenergic);
-actiune antialergica: inhiba degranularea mastocitelor prin reactia antigen-anticorp;

-actiune asupra vaselor:vasoconstrictia arteriolelor mici din tegumente si mucoase; -actiune asupra cordului:
stimuleaza automatismul, conductibilitatea, excitabilitatea si contractilitatea miocardului, imbunatateste
conducerea atrio-ventriculara, mareste energia sistolelor si presiunea maximala, amplifica debitul
si travaliul cardiac, ale carui nevoi in substante metabolizabile si oxigen cresc in mod paralel;
-actiune asupra bronhiilor: suprima spasmul fibrelor musculare netede ale arborelui bronsic, ea este
considerata drept una dintre cele mai active substante bronhodilatatoare
Indicatii
Urgente alergice: soc anafilactic, alte reactii anafilactice acute sistemice, angioedem laringean;
afectiuni cardiovasculare: stop cardiac (prin asistolie ventriculara), hemoragii capilare de suprafata (in
aplicatie locala), se asociaza anestezicelor locale vasodilatatoare (procaina, lidocaina) pentru a le prelungi
actiunea si a le diminua toxicitatea generala; Afectiuni bronhopulmonare: criza de astm bronsic (ca tratament
curativ).
Mod de administrare
-astm bronsic, subcutanat 0,3 mg (0,3 ml din fiola), eventual repetat la 20 de minute (cel mult 2-3 doze);
-soc anafilactic, intravenos lent, cumulta prudenta, 0,1-0,5 mg (0,1-0,5 ml din fiola), diluate in 10 mlsolutie
salina izotona, sau subcutanat 0,3-0,5 mg la fiecare 10-20 minute, sau per lingual 1 mg (o fiola);
-sincopa cardiaca, intravenos lent 0,5-1 mg (1/2-1 fiola), eventual repetat dupa 5-15 minute;
-hemostatic, in aplicatii locale, solutie 1/100 000- 1/2 000, asociata anestezicelor locale, in solutie 1/200 0001/20 000.
Contraindicatii
Hipertensiunea arteriala, bolile miocardice, cardiopatia ischemica, tahicardia si aritmiile ectopice, infarct
miocardic, ateroscleroza avansata, cord pulmonar, hemoragii interne, hipertiroidismul, feocromocitomul,
glaucomul cu unghi ingust, adenomul de prostata cu retentie de urina, insuficienta renala severa,
parkinsonism.
Contraindicatiile sunt relative in situatii de urgenta, care pun viata in pericol.
Precautii
Prudenta la diabetici, basedowieni, tineri, batrani, femei la menopauza, in stari de hipercalcemie si
hipokaliemie. Epinefrina are un indice terapeutic mic, de aceea trebuie folosita numai la indicatia medicului si
sub control medical strict.
Sarcina si alaptare
Se va administra cu prudenta in sarcina.
Reactii adverse
Palpitatii, tahicardie, aritmii ectopice, dureri anginoase, anxietate, neliniste, slabiciune, ameteli, cefalee,
parestezie in extremitati, cresterea glicemiei; injectiile intravenoase sunt indeosebi periculoase (multa
prudenta).
46. Anestezia de contact. Indicaii, contraindicaii. Tehnica. Substane utilizate.
Se optine prin aplicarea substantei anestezice pe mucoasa de anesteziat care o strabate prin fuziune si se
fixeaza pe terminatiile nervoase producind o anestezie superfeciala.
INDICATII: anestezia gingiei in vederea detartrajului,
Mucoasa bucala, nazala, valului palatin,
Extractia dintilor temporari foarte mobili,
Incizia unui absces foarte superfecial.
Nervii lingual, nazo-palatin.
TEHNICA: mucoasa se usuca oentru a usura absorbtia anestezicului. Administrarea se face prin clatirea gurii,
instalatie, badijonare, masaj timp de 1 min. Cu pasta analgezica si in mod curent cu aplicarea unui tampon
imbibat cu anestezic si lasat citeva minute, sau prin pulvelizare sau presiune. Timpul necesar de instalare a
anesteziei e de 2-3 min, iar durata medie de 10-15 min.
Substante anestezice: - sub forma de:
Lichide:
cocaina 10%;
xilina 5-10%;
piperocaina 10%;
gingicain
percaina 2%;

pribenzamina 4%;
benzocaina 20%;
Paste:
contralgin pasta;
pomada de xilina (xilocaina 5%);
Pulberi:
ortoform 5-10%;
benzocaina.
Aerosoli:
lidocaina.
Gel:
lidocaina 5%;
benzocaina 20%;
gingicain.
Unguente:
lidocaina 5 %;
xylocaina 5%;
butacaina sulfat;
Spray:
gingicain;
peryl;
lidocaina 10%;
xylocaia 10%.
47. Anestezia prin infiltraie. Indicaii, contraindicaii, tehnica.
Aceasta anestezie intereseaza o zona strict localizata. Se foloseste procaina 0,5-1 % , xilina 0,25%-0,5.
Se face mai intii un buton intradermic sau intramucos si apoi se introduce solutia anestezica treptat pe traectul
liniei de incizie, plan cu plan, in piele sau mucoasa,etc. Acul este impins aspirind si injectind incet substanta in
tesuturi, apoi e retras partial si introdus in alta directie sau retras complet si reintrodus in alt loc anesteziat
anterior. Se instaleaza in 3-5 min.
Sunt trei tipuri:
-intradermica,
-intramucoasa,
-plan cu plan.
Se mai cunoaste anestezie de infiltratie prin baraj.: nu deformeaza cimpul operator si nu deminue vizibilitatea.
INDICATII: - interventii pe obraz
-rreg. Submandibulara, etc
48. Anestezia intraligamentar, intrapapilar, intraosoas Indicaii, contraindicaii.Tehnica.
pentru anestezia intrapapilara se introduce unn ac scurt sii subtire , perpendicular pe fata vestibulara in
centrul papililor interdentare situate mezial si distal de dintele respectiv si se injecteaza 0,25 ml. Sub
anestezica in papila si legamentul circular.
Intralegamentara:e necesara intradocerea acului inspatiul alveolo dentar, mezial si distal aproximativ 5 mm
dea lungul radacinii, injectarea direct sub presiune in periodont a unei cantitati reduse de solutie 0,5 ml.
Injectarea este dureroasa dar se obtine anestezia dintelui, pereodontiului si osului din jur.
INDICATII ca exceptie la extractia dintilor la pacienti hemofilici sau alte tulburari de coagulare.
49. Anestezia troncular periferic a nervului infraorbital pe cale endo i exo bucal. Repere, tehnica,
zona de anestezie. Complicaii i accidente.
Nervii anesteziati:
-nervii dentari antero-sup.-partial nervii dent. supero-mijlocii-ramurile nervoase sinusale-ramurile terminale
ale nervului suborbitar
Zone anesteziate:
-dintii incisivi si caninul-partial premolarii (in 50% din cazuri)-osul, periodontiul-mucoasa vestibulara coresp.
zonei (nu se anesteziaza fibromucoasa palatina)-pleoapa inf.-fata latero-nazala-jumatatea buzei sup.-peretele
osos antero-sinusal si mucoasa sinusala in teritoriul corespunzator.

Indicatii:
-in scop de tratament stomatologic si chirurgical-cand anestezia plexala e ineficienta din cauza corticalei
osoase dense-cand anestezia plexala nu se poate da din motive patologice.
Avantaje:
-reduce volumul solutiei anestezice injectate-reduce nr. intepaturilor-tehnica simpla endobucala si exobucala.
Dezavantaje:
-posibilitatea de a intepa globul ocular-in tehnica exobucala teama pacientilor-dificultate in definirea
reperelor gaurii suborbitare
Alternative:
-anestezia plexala-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar.
Repere:
- repere osoase pt. gaura suborbitara:
-la 6-10 mm sub marginea inf. a orbitei-pe linia verticala ce trece prin mijlocul marginii inf. a orbitei-pe linia
verticala care uneste gaura supraorbitara, gaura suborbitara si gaura mentoniera-pe linia verticala care trece
prin sutura maxilo-malara
- repere dentare pt. gaura suborbitara: pe verticala care trece prin axul premolarului 2 superior sau intre primul si al 2-lea premolar,la 2-2,25 cm
deasupra apexului premolarului 2 superior
- repere parti moi pt. gaura suborbitara:
-la 0,5 cm inauntrul liniei verticale medio-pupilare cand pacientul priveste inainte-pe verticala care trece prin
marginea interna a corneei cand pacientul priveste inainte-pe verticala care trece prin comisura bucala
Tehnica (calea endobucala):
- E cea mai frecvent folosita in practica.- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.- Cu gura intredeschisa se ridica
bine buza sup. pt. a mentine fornixul vestibular intins- Se aplica evtl. un anestezic local (topic).- Se
dezinfecteaza mucoasa cu alcool.- Se repereaza marginea inf. a orbitei cu indexul si gaura suborbitara cu
policele, conform reperelor.- Locul de intepatura este: la nivelul mucoasei mobile, in fornixul superior, in fosa
canina, deasupra siputin inapoia apexului caninului, deci deasupra apexului primului premolar superior (intrun unghi de40 in raport cu planul frontal).- Directia acului e in sus, inapoi si in afara.- Adancimea patrunderii
acului e de max. 5-6 mm in canalul suborbitar. (
Pana in canal sunt aprox. 2,5 cm
).- Patrunderea in gaura suborbitara e obligatorie. (Caderea in gol si fixitatea acului sunt semnelepatrunderii in
canal).- Inainte se aspira iar apoi se depune lent anestezicul (0,5-1 ml).- Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si
dureaza 2-3 ore. (Daca solutia de AL este cu vasoconstrictor,durata anesteziei se prelungeste).- Accidente
posibile: patrunderea in orbita, dipoplia, lipsa temporara a vederii, hematoame, rupereaacului, nevrite.
Tehnica (calea exobucala):
- E indicata in caz de leziuni endobucale care impiedica accesul pt. anestezia endobucala.- Locul de intepatura
se afla pe o linie orizontala in dreptul aripii nazale; la 0,5 cm in afara santuluinazo-genian.- Profunzimea de la
tegument pana la gaura suborbitara este de aprox. 2 cm.
50. Anestezia troncular periferic a nervului nazopalatin pe cale endo i exo bucal. Repere,
tehnica, zona de aneztezie. Complicaii i accidente.
one anesteziate: -fibromucoasa palatina in 1/3 ant. a boltii palatine-peretele alveolar palatin ant.
corespunzator-are anastomoze cu filetele plexului nervos dentar antero-superiorIndicatii: interventii chirurgicale in 1/3 ant. a fibromucoasei palatine-in extractia incisivilor si caninului in combinatie
cu anestezia tronculara sau plexala vestibularaDezavantaje: -e cea mai traumatizanta si dureroasa anestezie
endobucala deoarece la marginea papielei, unde e locul deintepatura, tesutul moale e dens, f. aderent si
sensibil, si pt. ca trebuie patruns (5-6 mm) cu acul in gauraincisiva (de partea opusa partii care dorim sa o
anesteziem), aici sub presiunea anestezicului durerea e f.accentuata.Alternative: -anestezia plexala-anestezia
topica nazala-anestezia tronculara bazala a nervului maxilar
Repere:
- repere osoase pt. gaura incisiva: -pe linia mediana palatina in port. sa ant.-la 1 cm inapoia si deasupra
marginii crestei alveolare frontale- repere parti moi pt. gaura incisiva: -la 1 cm inapoia si
deasupra festonului gingival-papila incisiva acopera gaura incisiva- repere dentare pt. gaura incisiva: -

la 1 cm de coletul incisivilor centrali, intre incisivii centrali, pe linia medianapalatina- reperele traseului canal
ului nazo-palatin: -canalul e paralel cu fata vestib. a crestei alveolare frontale din regiuneaincisivilor centralicanalul e paralel cu axul incisivilor centrali- reperele orificiilor nazale ale n. nazo-palatini: -la baza septului
nazal, bilateral-pe planseul foselor nazale, bilateral-la 1,5 cm inapoia pragului narinar, bilateral
Tehnica (calea endobucala):
- Calea endobucala e cea mai frecvent folosita.- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza
fibromucoasa cu alcool.- Locul de intepatura: varful acului se plaseaza in marginea papilei retroincisive de
parteaopusa partii pe care intervenim chirurgical, se introduce incet, se injecteaza lent catevapicaturi, apoi se
orienteaza acul paralel cu axul incisivilor centrali, si se patrunde 5-6 mm incanalul nazo-incisiv, fara a ajunge
insa in fosa nazala. Se injecteaza 0,2 ml AL.Deoarece papila incisiva are o bogata inervatie si vascularizatie,
punctia directa a acesteiapoate ocaziona hemoragie si dureri, chiar si postanestezic, de aceea se evita
intepatura sa.- Directia acului: in sus, inapoi si usor in afara spre partea pe care se intervine chirurgical.Precautii: nu se inteapa papila incisiva, ci marginea ei, anestezicul se va depune lent si incantitate mica, se va
patrunde obligator in gaura incisiva si in canalul nazo-palatin.
Tehnica (calea exobucala):
- Locul de intepatura e la 1,5 cm inapoia pragului narinar, la baza septului nazal, in planseulnazal. Se patrunde
cu acul 2-3 mm in profunzime si se lasa anestezicul la nivelul orificiilornazale.- Directia acului e inapoi,
orizontal si usor in jos la baza septului nazal.
51. Anestezia nervului palatin mare. Repere, tehnica, zona de anestezie. Complicaii i accidente.
Zona anesteziata: fibromucoasa celor 2/3 post. a palatului, pana la linia mediana si ant. pana dupa primul
premolar inclusiv.Indicatii: interventii chirurgicale in cele 2/3 post. ale fibromucoasei palatine.Avantaje: disconfort minim al pacientului- nu e necesara patrunderea in gaura palatina posterioara- existenta unui tesut
celular lax bogat la locul injectarii, evita durereaAlternative: -anestezia prin infiltratie palatina (plexala) in
dreptul dintelui-anestezia tronculara bazala a n. maxilar
Repere:
- repere osoase pt. gaura palatina post.: -la 0,5 cm inaintea marginii post. a palatului dur-la 1 cm inaintea
carligului aripei interne a apofizei pterigoide-in unghiul diedru format de procesul alveolar cu lama orizontala
a osului palatin-la 1 cm inauntru si deasupra marginii inf. a crestei alveolare
- repere dentare pt. gaura palatina post.: -la 1 cm spre medial, deasupra si in dreptul ultimului molar superior (
sau in dreptulmolarului 2 temporar la copii
)-sau la 1 cm spre medial , deasupra si imediat dupa molarul 2 superior
- repere parti moi pt. gaura palatina post.: -la 1 cm de festonul gingival al molarului 3 superior (
sau molarului 2 temporar la copii
)-in locul unde mucoasa se infunda in palnie
Tehnica:
- Pacientul are gura larg deschisa, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool.- Locul de intepatura: in santul palatinal
la 1 cm de marginea crestei alveolare, in dreptul molarului 2, in locul undemucoasa se infunda in palnie. (
Locul de intepatura mai poate fi pe linia parafrontala, care trece intre primul si cel de-al 2-lea molar sup., intre
sutura mediana palatina si marginea gingivala.
)- Directia acului: inapoi, in sus si usor in afara (
seringa ajungand sa fie sprijinita pe fata ocluzala a premolarilor inferiorisi spre comisura bucala din partea
opusa
).- Nu e obligatorie patrunderea in gaura palatina posterioara sau in canalul ptreigopalatin, depunerea
anesteziculuifacandu-se submucos, in dreptul gaurii palatine, unde exista suficient tesut celular lax.- Se lasa
anestezicul lent, treptat, pana la maxim 0,2ml.- Accidente si complicatii: foarte rar apare ischemie si
evtl. necroza fibromucoasei, atunci cand se folosescconcentratii mari de subst. anestezice cu vasoconstrictor.
Se poate intepa artera palatina, urmata de hemoragie.(
Tratament: pansament compresiv
52. Anestezi troncular periferic a nervilor alveolari superior i posteriori pe cale endo i exo
bucal. Repere,tehnica, zona de anestezie. Complicaii i accidente.
Zone anesteziate: -molarii 1, 2, 3 superiori (
cu exceptia radacinii meziovestibulare a m. 1, care e inervata de n. dentari supero-mojlocii

).-osul alveolar si periostul ce acopera molarii-mucoasa vestibulara-peretele lat. si post. si mucoasa sinusului
maxilar corespunzatorIndicatii: -in terapia dentara si oasoasa corespunzator inervatiei-cand anestezia plexala
nu e eficienta-cand e contraindicata anestezia plexala-(
la hemofilici se recomanda anestezia plexala sau intraligamentara.
)Avantaje: -este atraumatica (
rar simtita de pacient, dat. ariei mari de tesut moale in care se depune AL., si dat. faptului ca osul nu seatinge
cu acul
).-reducerea unui nr. mare de intepaturi pt. anestezia plexala-reducerea cantitatii de solutie anestezica-eficienta
este maxima.Dezavantaje: -are cel mai mare risc dintre toate tipurile de anestezie , de a se produce un
hematom (
dat. plexului venospterigoidian
). Prezinta aspiratie pozitiva frecventa.-necesitatea celei de a 2-a intepaturi pt. tratamentul primului molar
superior, pt. radacina mezio-vestibulara.Alternativa: -anestezia plexala-anestezia tronculara bazala a n.
maxilar
Reperele orificiilor la tuberozitate:
-pe peretele posteroextern al tuberozitatii-la 20-30 mm deasupra marginii alveolare-la tineri se afla pe
tuberozitate ceva mai jos-pe verticala inapoia ultimului molar
Tehnica (calea endobucala):
- Este folosita curent in practica.- Se utilizeaza ace de dimensiuni mici.- Pacientul e cu gura intredeschisa (dat.
procesului coronoidian).- Se aplica anestezic local topic, se dezinfecteaza mucoasa cu alcool- Se repereaza
creasta zigomato-alveolara cu degetul- Locul de intepatura: la nivelul mucoasei mobile in fornixul vestibular
superior, spre post., indreptul radacinii meziale a molarului 2 superior, la 1 cm. de creasta alveolara, inapoia
cresteizigomato-alveolare.- Directia acului este in sus, inapoi si inauntru, realinzand un unghi de 45 cu planul
deocluzie. (
Acul trebuie sa pastreze contactul cu osul, altfel existand riscul lezarii plexului venospterigoidian.
)- Se intra in profunzime 16 mm., (
la copii se intra 10-14 mm.
), se aspira si se injecteaza 2-3 ml.Anestezia se instaleaza in 5-6 min. si dureaza 60-90 min.- Spre deosebire de
anestezia n. suborbitar, la tuberozitate, pacientul nu poate preciza teritoriulanesteziat, (
doar daca acesta a avut dureri inaintea anesteziei si au disparut dupa efectuarea ei
).
Tehnica (calea exobucala):
- E folosita rar si numai atunci cand accesul endobucal este dificil (supuratii, tumori).- Se utilizeaza ace de
dimensiuni mai lungi.- Pacientul are gura inchisa, se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si apoi cu alcool.- Se
repereaza marginea inferioara a osului malar, marginea ant. a m. maseter si destul de greuevidentiata prin
palpare, cresta zigomato-alveolara.- Locul de intepatura: acul se introduce in obraz, sub unghiul inferior al
osului malar, tangent-inaintea marginii ant. a m. maseter si imediat inapoia crestei zigomato-alveolare.Directia acului: in sus, inauntru si usor inapoi.- Acul trebuie sa fie in contact permanent cu osul la nivelul
tuberozitatii si se introduce 3,5-4,5cm in profunzime
53. Anestezia troncular periferic nervului mandibular la Spina Spix. Repere, tehnica, zona de
anestezie. Complicaii i accidente.
Nervii anesteziati: -n. dentar inf -n. lingualZone anesteziate: -dintii mandibulari pe o hemiarcada-corpul
mandibulei si port. inf. a ramurii ascendente-mucoperiostul vestibular de la molarul 1 spre linia mediana (n.
mentonier)-cele 2/3 ant. ale limbii si planseul bucal (n. lingual)-tesuturile moi linguale si periostul de pe
versantul lingual al fetei interne a ramurii orizontale amandibulei (n. lingual)Dezavantaje: -anestezia buzei si
limbii (disconfortul pacientului)-posibil hemtom (e obligatorie aspiratia inainte de depozitarea
A.L.)Alternative: -anestezia n. mentonier, pt. tesuturile moi vestibulare anterior de molarul 1, a buzei inf. si a
barbiei-anestezia n. incisiv, pt. dinti si os, anterior de gaura mentoniera-anestezia plexala vestibulara a
incisivilor si caninului-anestezia intraligamentara a oricarui dinte mandibular-anestezia nervului mandibular
(tehnica GOW-GATES si AKINOS)-anestezia tronculara bazala a n. mandibular la gaura ovala
Repere osoase:
-gaura mandib. se afla in centrul fetei interne a ramurii ascendente a mandibulei-la mijlocul distantei dintre
marginea ant. si marginea post. a ram. ascen. a mandib. (

sau la unirea 1/3 post.cu cele 2/3 ant. a fetei int. a ramurii ascendente
)-la mijlocul distantei dintre incizura sigmoida si marginea inf. a mandib.-e marginita ant. de spina lui spix
dentare:
-pe aceeasi linie orizontala cu planul de ocluzie al molarilor inf. (sau la 1 cm deasupra)
parti moi:
-la mijlocul liniei drepte care uneste tragusul cu punctul cel mai inf. al marginii ant. a m. maseter
Repere pt. anestezia endobucala la spix, parti moi:
-ligamentul pterigomandibular (
da insertie m. buccinator si constrictoruluisuperior al faringelui
), intins intre carligul aripei interne a apofizeipterigoide si marginea mediala a trigonului retromolar; apare
endobucalca si o plica situata medial de ramura ascendenta a mandibulei.
osoase:
-creasta temporala se desprinde din varful procesului coronoidian,merge pe fata mediala a ramurii ascendente
si pe masura ce coboara, sedistantiaza de marginea ant. a ramurii ascendente, continuandu-se culinia oblica
interna (
=linia milohioidiana
), (
care se afla pe fata interna aramurii orizontale a mandibulei si pe care se insera m. milohioidian
)-marginea ant. a ramurii ascendente a mandibulei are forma unei cresteosoase care coboara de la apofiza
coronoida si se continua cu liniaoblica externa-trigonul retromolar, e un spatiu triunghiular, acoperit cu
mucoasa fixa,situat intre marginea ant. a ramurii ascendente, creasta temporala si in jos de o linie orizontala
inapoia ultimului molar inferior-tuberculul mandibular, e o proeminenta osoasa situata deasupra si
usorinaintea gaurii mandibulei
dentare:
-planul de ocluzie al molarilor inferiori (
anestezia se face la 1 cm deasupraliniei orizontale care continua planul de ocluzie
)
Anest. tronc. periferica a n. dentar inf.
sau anestezia la spina lui Spix
Tehnica anesteziei directe la spix:
Tehnica poate fi sistematizata in 6 timpi:1.Determinarea planului de inaltime al locului de intepatura (la 1
cm...)2.Det. locului (
vf. acului se plaseaza la intersectia planului ce trece la 1 cm deasupra planului ocluzal inf. si afundului zonei
pterigomandibulare in afara plicii pterigomandibulare si inauntrul crestei temporale
).3.Plasarea corpului seringii pe premolarii inf. de partea opusa4.Punctia: 2,5-3,5 cm profunzime (
orizontal, inapoi si in afara
)5.Retragerea acului ca. 2-3mm si se aspira6.Injectarea a 1-1,5 ml solutie anestezica f lent (1ml/min)Lingimea acului introdus in tesut depinde de latimea ant.-post. a ram. ascendente si de inclinareaplanului fetei
interne a ram. ascendente. (
Cand acul patrunde mai mult de 2,5-3,5 cm fara sa intalneasca uncontact osos e preferabil sa nu se depuna
solutia anestezica. Se insista din nou, retragand acul si reorientandseringa
). Gaura mandib. la adulti se afla la 1 cm deasupra planului de ocluzie, la copii de 7-8 ani laacelasi nivel cu
planul de ocluzie, la edentati mai sus decat la adulti.- Cand osul este contactat prea rapid prin tehnica
indirecta, inseamna ca ne aflam cu acul in trigonulretromolar. Cand acul e introdus prea mult si s-a pierdut
contactul cu osul, ne aflam cu varful aculuidistal de marginea post. a ram. ascendente (
in glanda parotida: daca s-a depozitat anestezic apare parezafaciala trnzitorie
).
Calea exobucala:
- Calea submandibulara:E cea mai frecvent foflosita in practica. Se foloseste ac lung de 8 cm. Locul de
intepatura: la 1,5 cm demarginea post. a ramurii ascendente, la 1,5 cm de unghiul mandibulei, la 1,5 cm sub
margineainferioara a mandibulei. Directia acului: acul pastreaza permanent contactul cu fata interna a
ramuriiascendente. Acul trebuie sa ajunga mai sus de nivelul gaurii mandibulare (4-4,5 cm). La 5,5 cm se
vaanestezia N. lingual si la 6,5 cm N. bucal.- Calea retromandibulara SicherSe foloseste f rar. Locu de

intepatura e sub lobul urechii, la jumatatea distantei dintre arcada temporo-zigomatica si gonion, inapoia si
inauntrul marginii post a ramurii ascendente. Directia acului:orizontala si inainte, pastrand contactul cu osul.
Se patrunde 2,5-3,5 cm in profunzime. Accidente:pareza tranzitorie a N facial, inteparea arterei parotide
externe si venei jugulare externe.- Calea superioaraSe foloseste f rar, in caz de trismus. Locul de intepatura:
sub arcada temporo-zigomatica, in incizurasigmoida.N. dentar inf., lingual si bucal se gasesc f. aproape unul
de altul la nivelul tuberculului mandibular.
weisberg
Tehnica anesteziei:
- Bolnavul cu gura larg deschisa.- Locul intepaturii: la dentati: in afara plicii pterigomandibulre, la 0,5 cm. sub
planul ocluzal molar sup.la edentati: in afara plicii pterigomandib., la 1,5 cm sub planul crestei alv. maxilare.Directia acului: perpendiculara pe mucoasa la locul intepaturii, corpul seringii fiind spre comisura departea
opusa in dreptul premolarilor sau molarilor- Profunzimea: 1,5-2 cm. (
Pana cand acul intalneste osul la nivelul tuberculului mandibular, se lasa anestezic pt. n. dentarinf. si n. bucal.
Se retrage acul 5 mm si se depoziteaza anestezic pt. n. lingual.
Ginisten
Tehnica anesteziei:
- Bolnavul cu gura intredeschisa.- Locul intepaturii: la 1 cm deasupra planului de ocluzie molar inf., in dreptul
liniei oblice externe, incontinuarea marginii ant. a ramurii ascendente a mandibulei.- Directia acului: inapoi,
usor in afara si paralel cu planul de ocluzie inf.- Profunzime: 3-4 mm pana la marginea ant. a ramurii
ascendente, unde se depoziteaza AL pt. n. bucal.- Directia acului apoi: orizontal, inapoi si in afara.Profunzime: 15 mm, unde se depoziteaza AL pt. n. maseterin.- Directia acului dupa aceea: se retrage acul pana
la marginea ant. (sau se scoate) si se repozitioneaza pt.anestezia tronculara a n. dentar inf., la 1,5-2 cm
profunzime, se retrage acul ca. 1 cm si se anesteziazan. lingual.- Accidente si complicatii: ruperea acului,
trismus, leziunea partilor moi prin miscari de directionare aacului.
55. Anestezia torusal (tehnica Veissbrem). Repere, tehnica, indicaii, zona de anestezie.Complica ii.
Tehnica anesteziei:
- Bolnavul cu gura larg deschisa.- Locul intepaturii: la dentati: in afara plicii pterigomandibulre, la 0,5 cm. sub
planul ocluzal molar sup.la edentati: in afara plicii pterigomandib., la 1,5 cm sub planul crestei alv. maxilare.Directia acului: perpendiculara pe mucoasa la locul intepaturii, corpul seringii fiind spre comisura departea
opusa in dreptul premolarilor sau molarilor- Profunzimea: 1,5-2 cm. (
Pana cand acul intalneste osul la nivelul tuberculului mandibular, se lasa anestezic pt. n. dentarinf. si n. bucal.
Se retrage acul 5 mm si se depoziteaza anestezic pt. n. lingual.
56. Anestezia nervului mentonier pe cale endo i exo bucal. Repere, tehnica, indicaii, zona de
anestezie. Complicaii.
Nervii anesteziati: -n. mentonier-n. incisivZone anesteziate: -tesuturile moi vestibulare ant. de gaura
mentoniera-tesuturile moi ale buzei inf.-pielea buzei inf si a mentonului, pana la linia medianaIndicatii: interventii chirurgicale mezial de gaura mentoniera, in zona ant a mandib si a structurilor moi pana la linia
medAvantaje: -tehnica usoara, atraumaticaAlternative: -infiltratie locala-anestezie intraligamentara-anestezie
intraseptala-anestezia n. dentar inf.-anestezia n. mandibular
Repere osoase:
-gaura mentoniera e situata pe fata antero-externa a ramurii orizontale a mandibulei-deasupra portiunii
incipiente a liniei oblice externe-la mijlocul distantei dintre marginea inferioara a mandibulei si marginea
superioara a crestei alveolare-pe verticala ce uneste gaura supraorbitara, gaura suborbitara si gaura mentoniera
dentare:
-sub si intre radacinile celor 2 premolari inf.(
in 50%din cazuri
); (
uneori se afla la nivelul radacinii celui de al 2-lea premolar (25%), primului premolar (20%), distal
de radacina premolarului 2 (5%), sau ant. de radacinapremolarului 1
)
parti moi:

-pe linia verticala care trece prin comisura bucala, prin marginea interna a corneei, la 5 mm inauntrulliniei
verticale mediopupilare cand pacientul priveste inainte-la edentati: repere osoase: dat. atrofiei crestei
alveolare, gaura ment. e mai aproape de marginea sup.osoasa mandibulara, uneori chiar pe creasta alveolara,
sub mucoasa gingivala. Reper mixt (
osoase si partimoi
) la jumatatea distantei dintre linia mediana si marginea ant. a muschiului maseter.
Tehnica (calea endobucala):
- E frecvent folosita.- Gura pacientului e usor intredeschisa. Vestibulul inf. se dezinfecteaza cu alcool.- Locul
de intepatura: in mucoasa mobila, in fundul de sac vestibular inf., inapoia gauriimentoniere, in dreptul
radacinii meziale a primului molar inf.- Directia acului: in jos, inainte si inauntru- Patrunderea: pt. anestezia n.
mentonier
nu
e necesara patrunderea cu acul in gauramentoniera. Pt. anestezia n. incisiv e necesara patrunderea in gaura
mentoniera si in canalulmentonier circa 5 mm. In acest caz si n. mentonier se anesteziaza.- Semne si
simptome: furnicaturi sau anestezia buzei inf.Anestezia bilaterala a n. dentar inf. se utilizeaza f rar dat.
disconfortului.- Pt. anestezia n. incisiv nu e totdeauna obligatoriu patrunderea in gaura mentoniera,
prinpresiune anestezicul se poate dirija in gaura mentoniera. Dezavantaje care pot aparea cand sepatrunde in
gaura mentoniera: tehnica e mai grea, exista riscul traumatizarii nervuluimentonier si/sau incisiv.
Tehnica (calea exobucala):
- Se dezinfecteaza pielea cu tra de iod si alcool.- Locul de intepatura: in obraz, pe o linie orizontala ce trece
prin comisura bucala, aprox. la1,5-2 cm inapoia comisurii bucale.- Se patrunde cu acul ca. 2-2,5 cm.Complicatii: hematom, care se rezolva prin compresiune locala cutanata.
57. Anestezia nervului lingual. Repere, tehnica, indicaii, zona de anestezie.Complicaii.
N. lingual = ram. terminala din trunchiul post. al nervului mandibular, are un traiect ant si medial la ca. 1 cm
fata de n. dentarinferior, la nivelul spinei lui Spix. Paraseste spatiul pterigomandibular, dupa ce patrunde in
planseul bucal, seafla in afara n. hipoglos, deasupra glandei submaxilare si muschiului milohioidianZone
anesteziate: -mucoasa planseului bucal-mucoasa gingivala a versantului intern al crestei alveolare mandibulare
pana la linia mediana-mucoasa fetei ventrale si a marginii limbii pana la linia mediana-mucoasa fetei dorsale a
limbii inaintea V-ului lingual, pana la linia
medianaIndicatii: - in stomatologie si chirurgie orala pt. tratament si interventii chirurgicale pe os, limba si pla
nseul bucal
Tehnica:
- Se poate face:- Pacientul are gura larg deschisa.Mucoasa santului paralingual se dezinfecteaza cu alcool.Locul de intepatura: in santul mandibulo-lingual la jumatatea distantei dintre festonul gingival si baza limbii,
indreptul molarului 3 inf., inaintea si inauntrul unghiului intern al mandibulei.- Directia acului: in jos, inapoi
si in afara- Profunzimea: depozitarea AL se face progresiv , pana la cel mult 5-6 mm submucos (
n. se afla destul de superficial
).Tehnica Dan Theodorescu
se aplica (pt completare) atunci cand au loc extractii sau interventii chirurgicale inregiunea frontala
mandibulara anterior de premolari. Locul de intepatura: in planseul bucal, in unghiul diedruformat de
versantul intern osos si planseul bucal; in dreptul caninului pt regiunea situata anterior de canin; indreptul
premolarului 2 pt regiunea anterioara acestui dinte. Directia acului: in jos, inapoi si usor in afara.Profunzime:
maxim 0,5 cm (0,2-0,3 ml).- Limba e inervata de n. lingual, laringeu superior si glosofaringian- Se realizeaza
printr-o singura injectie, cu acul introdus submentonier, pe linia mediana, inainteaosului hioid.- Directia
acului: in sus inapoi si oblic pana la baza limbii.
58. Anestezia nervului bucal. Repere, tehnica, indicaii, zona de anestezie.Complicaii.
N. bucal e o ramura terminala a n. temporo-bucal. Trece prin spatiul pterigomandibular, are traiect descendent
si spre ant.,paralel cu marginea ant. a ramurii ascendente a mandibulei, pe care o incruciseaza la nivelul bazei
apofizei coronoide (punctimportant pt anestezia tronculara) si se indreapta spre obraz, aici in dreptul bulei
grasoase a lui Bichat se bifurca:- intr-o ramura interna

pt mucoasa jugala, gingia si periostul vestibular in dreptul molarilor inf. (

mai rar si in dreptulpremolarilor, si uneori si zona vestibulara superioara corespunzatoare molarului 1
)- si o ramura externa

care inerveaza pielea obrazului si a regiunii labio-comisuraleIn stomatologie si chirurgia orala se abordeaza
ramura sa interna prin: - infiltratie locala in fornixul vestibular corespunzator- sau prin anestezia tronculara la
baza apofizeicoronoideIndicatii: -detartraj subgingival-rezolvarea cariilor de colet vestibulare si subgingivaleprepararea bonturilor subgingival-plasarea unei matrici...Avantaje: tehnica usoara pt. anestezia prin infiltratieAlternative: -anestezia tronculara bazala a n. mandibular
Tehnica anesteziei tronculare pe cale endobucala:
- Pacientul are gura larg deschisa. (
Pt. anestezia prin infiltratie plexala pacientul are gura intredeschisa
). Mucoasa sedezinfecteaza cu alcool.- Locul de intepatura: la intersectia planului de ocluzie molar superior cu
marginea anterioara a ramuriiascendente a mandibulei, la baza apofizei coronoide, distal si bucal de ultimul
molar superior.- Directia acului: acul cu bizoul in jos, spre os, paralel cu planul de ocluzie molar superior;
corpul seringii eindreptata spre comisura bucala de partea opusa; directia acului e inapoi, in afara si relativ
orizontal.- Profunzimea: se avanseaza cu acul pana la mucoperiostul marginii ant. a ramurii ascendente la baza
apofizeicoronoide, fara a intepa periostul, (
2-4mm adancime
), 0,3 ml/10 sec.
Tehnica anesteziei prin infiltratie vestibulara:
- Locul de intepatura: vestibulo-distal de molarul 3 inf., acul fiind paralel cu dintii si avand o directie oblica,
in jos si inapoi.in fornixul vestibular inf. pt molari si premolari sau in fornixul vestib. sup. pt molarul 1 sup., in
mucoasa libera.
Tehnica anesteziei tronculare pe cale exobucala:
- Locul de intepatura: punctul de intersectie a planului de ocluzie superior cu baza apofizei coronoide,
lamarginea ant. a ramurii ascendente a mandibulei.- Directia acului: orizontal, inapoi si inauntru (
perpendiculara pe planul medio-sagital
)- Profunzimea:
59. Accidente i complicaii generale ale anesteziei loco-regionale: lipotimia, accidente toxice i
complicaii determinate de substane vazoconstrictoare. Tabloul clinic, tratament de urgen i
profilaxia.
Lipotemia (lesinul)- este o stare de pierdere a cunostintei pe o durata scurta de timp - de la citeva secunde
pina la citeva (4-5) minute. Pierderea cunostintei pe o perioada mai mare este deja un semn de dereglari
serioase in organizm si necesita urgent asistenta medicala specializata. Pierderea cunostintei, fara ca pacientul
sa-si revina, este numita stare de coma si prezinta pericol serios pentru viata.
Lipotemiile au loc adeseori in mod reflector - din cauza insuficientei de oxigen in aerul inspirat (aglomeratie
de oameni intr-o incapere inchisa, neaerisita), din cauza unui stres puternic (psihic sau fizic), din cauza unei
traume, lovituri dureroase, din cauza insolatiei, supraoboselii, din cauza incalcarii regimului de alimentare.
Specific este faptul, ca pacientul ar putea sa-si revina si singur peste o anumita durata de timp. Dar totuna
asistenta persoanelor din jur este binevenita.
Pacientul trebuie scos intr-un spatiu racoros, bine aerisit, trebuie culcat cu fata in sus si capul pe o parte. Sub
mini si picioare se recomanda de a pune obiecte mari - daca e posibil trebuie de asigurat o pozitie in care
minile si picioarele se afla mai sus decit corpul, iar capul - mai jos decit corpul. Daca este disponibil - se da de
mirosit un tampon cu amoniac, se stropeste fata cu apa rece. Se descheie nasturii, se slabeste cravata, cureaua.
Daca pacientul nu-si revine - se solicita urgent ajutor medical !
60. Accidente i complicaii generale ale anesteziei loco-regionale:sincopa, colaps, convulsii. Tabloul
clinic, tratament de urgen i profilaxia.
Sincopa este termenul medical ce descrie clasicul lesin, adica pierderea temporara a cunostintei si
imposibilitatea de a mentine rectitudinea. Pacientii isi pierd tonusul musucular si cad. Spre deosebire de
pacientii cu convulsii, cei cu sincope isi recapata starea de alerta imediat dupa ce devin constienti. Termenul
de sincopa exclude prin definitie notiunile de convulsie, coma, soc sau orice alta stare ce evolueaza cu
alterarea constientei.
Sincopa este mai frecventa decat se crede. Specialistii estimeaza ca peste jumatate din populatia va dezvolta

un episod sincopal la un moment dat in viata. In Statele Unite, de exemplu, 6% din internarile de la camera de
garda se datoreaza sincopelor. Desi exista numeroase cauze de aparitie a sincopelor, cel mai util pentru
intelegerea lor este clasificarea acestora in cardiace si noncardiace. Sincopele cardiace asociaza cea mai mare
mortalitate. In general, sincopele sunt benigne, insa exista si un procent de pacienti in cazul carora sincopa
este un simptom al unei boli mult mai grave, putand avea chiar impact letal.
Sincopele apar de obicei cand fluxul sangvin catre creier este intrerupt si cand se instaleaza
hipoperfuzia cerebrala. Parechimul cerebral are nevoie permanenta de aport sangvin deoarece astfel se
aprovizioneaza cu oxigensi glucoza, principalul sau substrat metabolic. Creierul nu este capabil sa depoziteze
energie, ca urmare, o deprivare de oxigen si glucoza mai mare de 3 - 5 secunde determina aparitia clinica a
sincopei.
Sincopa poate sa apara in general la orice varsta, insa este mai rar intalnita in cazul pacientilor pediatrici
(unele studii au raportat o incidenta de 0.1% a sincopelor la copii). Specialistii recunosc insa ca daca sincopa
apare la varste inaintate, prognosticul pacientilor este mai rezervat deoarece in aceste cazuri exista si o
patologie cronica intricata ce poate complica foarte mult evolutia.
Aproximativ 3% dintre adultii cu varsta intre 30 si 62 de ani ajung sa aiba un episod de sincopa, in timp ce
procentul pacientilor peste 75 de ani este mai ridicat (6%). Sincopa este responsabila pentru 1-3% din totalul
prezentarilor la camerele de garda ale spitalelor de urgenta, si este foarte periculoasa mai ales in cazul
pacientilor cu afectunicardiace cronice si boala coronariana ischemica.
Convulsiile sunt disfunctii manifestate brusc care determina pierderea cunostintei, contractii, tremuraturi sau
alte tulburari cerebrale temporare. De regula, convulsiile sunt cauzate de descarcari electrice anormale sau de
scaderea fluxului sanguin la nivelul creierului, influentand functionarea optima a organismului.
Convulsiile pot fi cauzate si de unele probleme medicale, cum ar fi: hipoglicemia (zaharscazut in
sange), infectie, traumatism cranian, intoxicatii accidentale sau supradoza de droguri, tumori cerebrale sau alte
probleme de sanatate care afecteaza creierul. Alte cauze pot fi: privarea creierul de oxigen sau diminuarea
fluxul de oxigen catre creier; acestea pot avea drept rezultat un atac de apoplexie.
Simptomele variaza in functie de zona afectata de convulsii; cele mai frecvente simptome sunt: spasme
musculare incontrolabile si pierderea cunostintei.
In functie de zona afectata, exista o varietate de simptome specifice convulsiilor. Simptomele caracteristice
sunt pierderea cunostintei si tremuraturi ale corpului. Cu toate acestea, unele crize sunt greu de observat,
deoarece persoana nu are alte manifesari decat pierderea pentru scurt timp a contactului cu realitatea, vazuta
din exterior ca fixarea unui punct cu privirea. Desi pacientul este treaz, nu reactioneaza si nu raspunde in mod
normal. Dupa terminarea crizei, pacientul nu isi aminteste nimic legat de respectivul episod.
Ocazional, convulsiile pot provoca modificari senzoriale sau vizuale temporare.
Simptomele convulsiilor brusc instalate, care au o durata de la doar cateva secunde pana la un minut,
pot include:
- pierderi ale constiintei: pacientul nu isi aminteste nimic din perioada in care s-au manifestat convulsiile;
- emotii puternice: teama inexplicabila, panica sau bucurie;
- modificari la nivelul perceptiei vizuale: halucinatii;
- pierderea controlului muscular manifestata brusc;
- spasme musculare, tremuraturi;
- tensiune musculara si rigidizarea muschilor;
- gust amar sau metalic.
Simptomele se pot manifesta timp de 15 minute; rareori depasindu-se aceasta durata. Tremuraturile si agitatia
intregului organism ar trebuie sa dureze maxim 5 minute.
Primul ajutor
- Nu introduceti victimei niciun obiect intre dinti.
- Impiedicati bolnavul sa se raneasca fara a-i obstructiona miscarile.
- Asezati persoana intr-o parte pentru a impiedica inecarea cu propria voma. Aceasta pozitie ar trebui
mentinuta si in somnul de dupa criza.
- Daca victima isi schimba culoarea fetei sau i se opreste respiratia, incercati sa ii tineti capul intr-o pozitie
care sa previna inghitirea limbii si care sa faciliteze deblocarea cailor respiratorii. La nevoie, recurgeti la
executarea tehnicii de repiratia gura la gura.

In cazul in care o persoana are convulsii repetate sau prelungite fara sa-si recapete cunostinta sau sa revina la
un comportament normal exista riscul ca organismul sa fie sever privat de oxigen. Aceasta este o situatie de
urgenta si trebuie sa solicitati de urgenta serviciile cadrelor medicale.
61. Accidente generale alergice ale anesteziei loco-regionale: edemul Quincke. Tabloul clinic,
tratament de urgen i profilaxia.
Este o reactie alergica ce este caracterizata printr-o eruptie edematoasa subcutanata. Acest edem se poate
declansa prin absorbtia de alimente, de o intepatura de insecta sau de luarea unor medicamente. Edemul
afecteaza mucoasele bucale si ale cailor respiratorii superioare, precum si tesuturile subcutanate laxe ale fetei.
Se manifesta printr-o umflatura bine delimitata, tare, de culoare roz pal, nepruriginoasa, dar care produce o
senzatie de arsura. Poate cauza din asfixia din cauza localizarii lui. Se impune un tratament de urgenta, mai
ales daca exista o jenarespiratorie, cu corticosteroizi injectabili cu actiune rapida, asociati cu clorhidrat
de adrenalina. In caz ca tratamentulnu da roade si edemul continua sa evolueze, este imperativ transportul
bolnavului la reanimare.
Sinonim: angioedem, edem angioneurotic.
Urticaria
este o afectiune alergica cutaneo-mucoasa ce se caracterizeaza printr-o eruptietrecatoare de papule (basicute
rosii), aparute brusc, intens pruriginoase (care provoacamancarime intensa), similare celor care apar la
atingerea pielii cu o urzica (latina = urtica).Edemul angionevrotic Quinqke este un edem acut si rapid
tranzitor, bine demarcat, implicndstraturile mai profunde ale pielii, inclusiv tesutul celuloadipos subcutanant.
In cele mai multecazuri se dezvolta concomitent cu urticaria generalizata. n 15-20% din cazuri EQ se
instaleazafara manifestari de urticarie.
Angioedemul Quincke este o forma particulara mai severa de urticarie.Se manifesta prin tumefierea
edematoasa a capului si gatului, fara apartitia semnelor inflamatorii. Apare edem glotic, laringean, ce
determina obstructia mecanica partiala sau totala acailor respiratorii superioare cu aparitia dispneei, senzatiei
de sufocare, cianozei, tirajului sicornajului, si edemului masiv al buzelor, obrajilor, limbii, aceste simptome
aparand brusc, dupainjectarea unui medicament, putand duce la soc anafilactic
Formele clinice
: depind de localizarea edemului angionevrotic.
Sistemul afectat
: tegumentele si mucoasele sunt cel mai frecvent afectate.Ereditatea, n Edemul Quincke ereditar deficitul
inhibitorului componentului C, al complementuluise mosteneste pe cale autozomal dominanta.
Incidenta
. Edemul Quincke este mai frecvent dect se descrie obisnuit, din cauza naturiiautolimitate si tranzitorii a
modificarilor cutanate.Se ntlneste la toate etapele de vrsta, dar incidenta creste dupa adolescenta si ajunge
ceamai mare n decada a treia.
Semne si simptome Edem raspndit, indurativ, palid, nepruriginos al pielii si tesutului adipos subcutanat, la
presiunenu ramne amprenta (uneori si/sau al mucoasei), eritem, senzatie de amortire care poate asociasau nu
urticarie.
Localizare: mai frecvent pe fata (buze si pleoape), extremitati, organe genitale.Cea mai periculoasa localizare
este laringele, se ntlneste n 25% din cazuri si poate provocaasfixia cu:- debut acut brutal;- mai nti apare
vocea ragusita" si tusea latratoare";- apoi apare respiratie dificila cu dispnee inspiratorie, respiratia devine
zgomotoasa, stridoroasa;- culoarea fetei capata un aspect cianotic, apoi brusc devine palida, bolnavii sunt
agitati, nu-sigasesc locul;- daca edemul se raspndeste la mucoasele traheii si bronhiilor se asociaza sindromul
de astmbronsic cu raluri difuze sibilante;- are solutionare spontana.
Uneori n localizarea pe fata a edemului Quincke se pot antrena n proces inflamator tunicilemeningeale cu:
cefalee intensa; voma; semne meningeale; convulsii; uneori se poate dezvoltasindromul Meniere
(vestibulopatia alergica).Alteori, cnd edemul Quincke are localizare predominanta n mucoasa tractului
gastrointestinal,se dezvolta sindromul abdominal, care:- debuteaza cu greata, voma cu resturi de alimente apoi
cu bila;- apare durere acuta abdominala, mai nti locala, apoi difuza, uneori cu semne de iritareperitoneala
(semnul Sciotchin pozitiv);- meteorism, peristaltism intestinal pronuntat;- criza finalizeaza cu diaree profuza;analiza coprologica depisteaza eozinofilie si cristale Charcot-Lieden;- edemul abdominal se asociaza n 30%
cu manifestari cutanate, ceea ce faciliteaza multdiagnosticul.Uneori edemul Quincke se manifesta n sistemul
urogenital:- semne de cistita acuta, apoi retentie de urina;- edem al organelor genitale.

Cauze
:EQ este o maladie multicauzala, care poate fi indusa de factori imuni si extraimuni. Astfel sedistinge:- EQ
alergic: n rezultatul reactiei alergice de tip I la preparate medicale (mai frecvent uneleantibiotice ), produse
alimentare, muscatura de insecte;- EQ pseudoalergic: ca urmare a unei actiuni directe nonimune (eliberatoare
de histamina) aunor preparate medicale (salicilate si alte preparate antiinflamatorii nesteroidene, dextrane,
etc.)sau produse alimentare (alergie alimentara);- EQ complement-dependent: congenital sau dobndit (de ex.
n tumori malignelimfoproliferative);- EQ idiopatic - etiologie necunoscuta.
Factori de risc - predispunere ereditara si familiala, boli cronice ale sistemului digestiv,neglijarea restrictiilor
dietetetice si exacerbarea bolilor digestive.
Diagnosticul clinic - se stabileste n baza acuzelor, anamnezei aler-gologicc, care trebuieprecizata minutios
(vezi urti-caria: factori legati de vrsta - pediatrici), si a semnelor clinice.
Diagnostic diferential
- dermatita de contact, edemul limfatic, tromboflebita, limfostaza (n EQereditar), erizipelul, cheilita
granulomatoasa, celulita, edemul fetei din hipotireoza (mai ales nEQ ereditar), glomerulonefrita cronica (n
EQ ereditar).
Schimbari morfologice- se caracterizeaza prin edem masiv dermic. Fasciculele de colagendin benzile afectate
sunt larg separate cu venulele uneori dilatate. Infiltratul perivenular constadin limfocite, eozinofile si
neutrofile, care sunt prezente n tot dermul.
Teste speciale
: cutanate (sunt periculoase pentru soc anafilactic) se efectueaza de catrespecialist.
Investigatii instrumentale
- laringoscopia - edem si hiperemie a mucoasei laringelui.
Regim
- strict de pat pna la stabilizarea indicilor hemodinamici.
Dieta
- exclude alergenii alimentari: albusul de ou, laptele si pastele fainoas, pestele, nucile,ciocolata, bananele,
citricele.
Complicatii posibile
- asfixie produsa de edemul laringelui, evolutie spre soc anafilactic.
Prognosticul si evolutia
- edemul Quincke dureaza maximal 10 - 14 zile. Prognosticul EQalergic n cele mai multe cazuri este
favorabil. Pericol pentru viata comporta numai EQ culocalizare n laringe.Prognosticul edemului Quincke
ereditar adeseori este nefavorabil. Sunt descrise familii, n caremai multe generatii sufereau de aceasta boala si
care decedau la vrsta de pna la 40 ani deasfixie cauzata de angioedem laringian.La sugari si copiii mici se
dezvolta EQ ereditar. Membrii familiei din generatie n generatiefac edem al laringelui, uneori cu exitus
letal.La copii factorii precipitanti si favorizanti ai edemului Quincke pot fi:- microtraumatismul;- plagile
mici;- interventiile chirurgicale;- stresul emotional.La copii edemul progreseaza n cteva ore, se localizeaza
mai frecvent pe mucoasa cailor respiratorii si a tractului digestiv. Edemul are un aspect palid, este foarte dur,
se extinde pe ariimari. De obicei tratamentul cu corticosteroizi si remedii antihistaminice nu este
eficient.Pronosticul adeseori este nefavorabil. Tot la copii tratamentul cu Suprastina poate incitaexcitatie.
Geriatrici:
La vrstnici EQ si urticaria se ntlneste mai rar, evolueaza cu semne clinice mai slabpronuntate, dar poate
agrava insuficienta cardiaca. Tavegilul la vrstnici provoaca ameteli,hipertensiune arteriala, sedare.
Sarcina
- EQ asociat cu urticarie n timpul sarcinii poate agrava patologia renala(glomerulonefritele) si gestozele.
Tratamentul consta in:
- oprirea imediata a administrarii medicamentului incriminat- administrare de corticisteroizi in cantitate mare:
hemisuccinat de hidrocortizon 300 - 400 mg.i.v.- Fortecortin, 40 mg. i.v.- Adrenalina, 1%, 1/2 f. de 1 ml. i.v.Suprarenalina, 1 mg.- Tavegyl, 1 - 2 f. de 2 mg. i.v.- Tagamet, 200 mg. i.v. (1 -2 f.)
- oxigenoterapie sub presiune- punctie cricotiroidiana- internare in spital.
62. ocul anafilactic. Clasificarea, etiopatogenia, tabloul clinic
Factori declansatori
Printre factorii care pot declansa anafliaxia sunt:
- alimentele - in special oua, fructe de mare, nuci, cereale, lapte, alune;

- medicamente - mai ales antibiotice din grupul cefalosporinelor sau penicilinelor;

- intepaturi de insecte;
- anestezice injectabile - procaina, lidocaina;
- substante de contrast - utilizate in investigatiile cu rol de diagnostic ce folosesc raze X;
- produse industriale chimice - latexul si produsele din cauciuc folosite de catre lucratorii din domeniul
sanatatii;
- preparate injectabile cu rol in dezvoltarea imunitatii.
Semne si simptome
Anafilaxia este o reactie severa care afecteaza mai multe zone ale corpului. Severitatea reactiei variaza de la o
persoana la alta. Reactiile ulterioare declansarii acesteia sunt, de obicei, de acelasi tip. Simptomele debuteaza
rapid, iar reactiile sunt destul de severe. Prezenta unui istoric de boli alergice nu amplifica riscul dezvoltarii
anafilaxiei mediate de IgE, dar nici nu predispune la o reactie non-IgE mediata. Astmul poate determina o
reactie mai severa si poate fi mult mai dificil de tratat. Riscul de a dezvolta anafilaxie se poate diminua in
timp, in cazul in care nu exista expuneri repetate sau reactii. Cu toate acestea, o persoana la care sunt prezenti
factori de risc, trebuie sa se astepte intotdeauna la ce este mai rau si sa fie pregatita
Manifestarile unei reactii anafilactice pot sa apara in cateva secunde de la expunere, la 15-30 de minute sau
chiar o ora sau mai mult dupa expunere (reactia tipica la aspirina si la alte medicamente similare).
Primele simptome apar adesea la nivelul pielii si pot sa includa:
- inrosirea fetei;
- prurit (in zona abdomenului sau axile);
- urticarie.
Manifestarile sunt adesea insotite de:
- sentiment iminent de sfarsit al lumii;
- anxietate;
- puls neregulat si rapid;
Dupa aceste manifestari se declanseaza umflarea gatului, limbii, raguseala, dificultati de inghitire si de
respiratie. Pot sa apara simptome de rinita (febra fanului) sau astm bronsic, provocand rinoree, stranut,
respiratie suieratoare dar si dificultati de respiratie, crampe stomacale si varsaturi.
Aproximativ in 25% din cazuri, mediatorii care iriga vasele de sange declanseaza o deschidere generalizata a
capilarelor avand loc:
- scaderea tensiunii arteriale;
- ameteala;
- pierderea constientei.
Aceste sunt caracteristicile tipice ale socului anafilactic.
63. ocul anafilactic.Tratamentul de urgen. Profilaxia.
Masuri de urgenta
Daca banuiti ca o persoana sufera o reactie anafilactica, este important sa se ia urmatoarele masuri de ajutor.
In general, incercati sa le aplicati in ordinea in care sunt prezentate.
- Sunati imediat la serviciul de urgenta.
- Daca pacientul dispune de un EpiPen, injectati imediat epinefrina. Aceasta poate fi injectata in exteriorul
coapsei si poate fi administrata printr-o tesatura usoara. Frecati locul pentru a imbunatati absorbtia
medicamentelor.
- Incercati sa intindeti persoana si sa-i ridicati picioarele daca este posibil.
- Stati cu bolnavul pana cand soseste ajutorul.
- Daca sunteti instruiti, initiati masurile de prim ajutor specifice (tehnicile de resuscitare) in cazul in care
persoana nu mai respira sau nu are puls.
Injectia cu epinefrina poate fi administrata print-o imbracaminte subtire, cum ar fi pantaloni, fusta, ciorapi.
Articolele groase de imbracaminte vor fi eliminate inainte de injectare. Se va injecta epinefrina doar daca
pacientul are un istoric de reactii anafilactice sau sub indrumarea unui furnizor de asistenta medicala. Dupa

10-15 minute, in cazul in care simptomele sunt semnificative, puteti administra o alta doza de epinefrina.
Chiar daca reactia dispare, bolnavul trebuie sa mearga de urgenta la o camera de garda.
Alte tratamente care ar putea fi instituite sunt: administrarea de oxigen, de fluide, medicamente pentru
usurarea respiratiei si chiar epinefrina. Steroizii antihistaminici pot fi recomandati dar acestia sunt utili in
prima faza a anafilaxieisi nu vor putea inlocui epinefrina. Cu toate acestea, acestia pot fi mult mai utili in
prevenirea unei reactii recurente intarziate. Nu fiti suprinsi daca adrenalina va ofera o stare de nesiguranta si
accelereaza pulsul. Aceste efecte secundare sunt normale si nu sunt periculoase cu exceptia persoanelor care
au probleme cardiace grave.
64. Accidente i complicaii locale ale anesteziei loco-regionale.
ACCIDENTE LOCALE
I. Durerea
Poate fi produsa n momentul introducerii acului sau al injectarii solutiei anestezice si poate fi prevenita prin
respectarea stricta a protocoalelor fundamentale ale injectarii atraumatice. Etiologie
- Folosirea unor ace cu bizoul tesit.
- Injectarea rapida a solutiei anestezice.
- Ace cu asperitati, dupa ce acestea au luat contact cu osul si, apoi, cnd sunt retrase, dilacereaza tesutul.
- Folosirea unor solutii prea calde sau prea reci n raport cu temperatura camerei.
- Injectarea unor solutii cu pH mult prea acid sau cu prag de alcalinitate ridicat.
- Injectarea unor solutii anestezice cu urme de alcool sau de substante antiseptice.
- Injectarea din eroare a unor substante toxice sau a unor solutii anestezice expirate.
1. nteparea trunchiului nervos sau a tecii nervoase
Accidentul apare mai frecvent n cazul anesteziilor tronculare, mai ales atunci cnd trunchiul nervos se gaseste
ntr-un canal osos (anestezia nervului mentonier, anestezia nervului incisiv, anestezia nervului palatin,
anestezia nervului infraorbitar).
Desi, de obicei este tranzitorie, senzatia dureroasa la injectarea anestezicului local indica aparitia iritatiei
tisulare. Daca aceasta se datoreaza pH-ului solutiei, va dispare rapid, pe masura ce se instaleaza anestezia. De
obicei nu se constata sensibilitate reziduala dupa disparitia anesteziei.
Cnd durerea apare ca urmare a folosirii solutiilor anestezice contaminate, exista o mare probabilitate de
aparitie a leziunilor tisulare, consecinta ulterioara fiind trismusul, edemul postanestezic sau posibila parestezie
tranzitorie.
5. Anestezia n tesuturile inflamate
n tesuturile inflamate exista edem inflamator iar anestezia n aceste tesuturi este dureroasa, deoarece se
mareste si mai mult gradul de distensie al tesuturilor. Anestezicele locale injectabile sunt sub forma de sare,
prin adaugare de HC1, care mbunatateste solubilitatea n apa si stabilitatea.
Cnd anestezicul local este injectat n tesut, el este neutralizat de sistemele tampon din fluidul tisular si o parte
din forma cationica este transformata n baza neionizata. Aceasta baza este cea care difuzeaza n nerv.
Inflamatia este cea care duce la o aciditate n regiunea afectata. Deoarece produsii inflamatiei reduc pH-ul,
cresterea aciditatii are urmatoarele efecte:
a. Limiteaza formarea bazelor neionizate
Baza neionizata patrunsa n fibra nervoasa ntlneste un pH normal si se reechilibreaza n baza neionizata si
forma cationica. Forma cationica va bloca canalele de sodiu. n cazul inflamatiei, vor exista putini cationi n
interiorul tecii nervoase, astfel ca este posibil sa se obtina o anestezie incompleta. In mare, efectele generale
sunt ntrzierea instalarii anesteziei si o posibila afectare a profunzimii anesteziei.
b. Modifica produsii de inflamatie
Acestia vor inhiba anestezia locala prin afectarea directa a fibrei nervoase. Brown a aratat ca exudatul
inflamator creste conductibilitatea nervoasa, prin scaderea pragului de raspuns nervos, efect care poate duce la
neinstalarea anesteziei locale.
c. Absorbtia mai rapida a anestezicului datorita faptului ca:
I Vasele sanguine din
regiunea inflamata sunt dilatate si, prin urmare, este posibil ca
anestezicul introdus local sa prezinte nivele sanguine mai nalte dect n conditii normale.
Exista doua metode principale de obtinere a anesteziei n prezenta inflamatiei
tisulare:
. Prima metoda consta n administrarea anestezicului local la distanta de zona

de inflamatie.
Nu se recomanda sa se injecteze 6olutii anestezice n zonele de inflamatie sau infectie, deoarece este posibil sa
extinda infectia n zonele neinteresate. Administrarea anestezicului local la distanta de zona inflamata are
sanse mai mari sa asigure o anestezie corespunzatoare, deoarece conditiile tisulare sunt mai apropiate de
normal, n aceste situatii indicatia majora pentru controlul durerii este aceea de anestezie tronculara periferica.
. A doua metoda consta n injectarea unor cantitati mai mari de anestezic n regiune, printr-o anestezie n baraj,
aceasta asigurnd un numar mai mare de baze nemodificate (neionizate), pentru ar difuza prin teaca nervoasa,
crescnd astfel probabilitatea obtinerii unei anestezii locale adecvate.
6. Erori de substanta
Folosirea carpulelor micsoreaza riscul injectarii accidentale a altor substante. Sunt citate injectari de substante
toxice din eroare, incident ce poate fi evitat prin controlul atent al marcajului de pe fiola si nefolosirea acelora
cu marcaj sters.
II. Leziuni vasculare
2. nteparea vaselor
Perforarea accidentala a unui vas de snge n cursul injectarii unui anestezic local este urmata de o extravazare
sanguina n spatiul extracelular.
Perforarea unei vene nu duce ntotdeauna la aparitia unui hematom, iar nteparea vaselor superficiale cutanate
sau mucoase nu prezinta o gravitate deosebita.
Sngerarea la locul punctiei poate fi oprita prin compresie timp de 1-2 minute.
nteparea unor vase profunde de calibru mai mare, ndeosebi n cursul anesteziilor troculare, trebuie depistata
la timp pentru a nu injecta solutia anestezica direct n cinculatia generala. De aceea este obligatorie aspirarea
nainte de a se injecta solutia anestezica. Daca n seringa se aspira snge, se va retrage putin acul, reaspirnduse. Cnd prin aspiratie a patruns mult snge n seringa, amestecndu-se cu solutia anestezica, este bine sa se
schimbe att seringa ct si solutia, deoarece hemoglobina inactiveaza anestezicul. Injectarea accidentala
intravasculara va determina concentratii sanguine nalte de anestezic local, atinse ntr-o perioada scurta* care
vor conduce la reactii acute de supradozare, cu riscul unor accidente generale, ca si absenta anesteziei n
teritoriul pe care se intervine, datorita vehicularii rapide a substantelor anestezice.
2. Hematomul
Factorul determinant n aparitia hematomului ar putea fi densitatea tesuturilor ce nconjoara vasul lezat.
n acest sens, hematomul apare rareori dupa o anestezie n bolta palatina, datorita densitatii tesuturilor la acest
nivel. Un hematom voluminos apare mai | frecvent prin lezarea arterei sau venelor n cursul anesteziei
tronculare periferice la tuberozitate sau spina Spix.
Extravazarea sanguina se produce pna cnd presiunea extravsculara o depaseste pe cea intravasculara sau
pna la fomarea cheagului.
Unele tehnici prezinta un risc mai mare n aparitia hematomului
Mai frecvent, hematomul se produce dupa anestezia la tuberozitate si n, L incidenta mai scazuta dupa
anestezia la spina Spix si anestezia nervului mentonipr cnd acul frecvent patrunde n
Cf/
canal.
Hematomul obrazului n timpul anesteziei la tuberozitate se poate produce lezarea prin ntepare a plexului
venos pterigoidian, arterei alveolare postero-superioare sau arterei maxilare interne situate posterior, medial si
superior de tuberozitatea maxilara Fosa infratemporala n care se formeaza hematomul permite acumularea
unor cantitati mari de snge.
Hematomul se manifesta clinic prin aparitia unei tumefactii geniene, de obicei imediat dupa terminarea
anesteziei, tumefactie ce se poate extinde anterior si inferior.
Tratament
Nu se poate exercita presiune pe zona lezata datorita localizarii.
Se va face imediat compresia regiunii geniene cu palma, timp de cteva minute. Se introduce apoi endobucal,
n santul vestibular superior, un rulou de comprese, ct mai distal posibil (de-a lungul tuberozitatii). Exobucal
se aplica un prisnitz rece,' mentinut printr-un pansament compresiv, pentru a exercita presiune locala si pentru
a favoriza vasoconstrictia.
Acest pansament se mentine 24-48 h. Zona nu va fi expusa la caldura, pentru cel putin sase ore postincident,
deoarece caldura produce vasodilatatie si n consecinta favorizeaza sngerarea, marind n volum hematomul.

Caldura locala poate fi nsa utilizata dupa 48 de ore, ea avnd rol analgezic iar proprietatile ei vasodilatatoare
pot accelera rata resorbtiei. Dupa cele 48 de ore, se poate aplica un prisnitz cald pentru 20 de minute, la
fiecare ora.
Cu sau fara tratament medical, hematomul se resoarbe nr general dupa 7-10 zile.
Multi autori recomanda administrarea antibioticelor pentru a preveni aparitia unor complicatii inflamatorii
prin suprainfectarea hematomului.
Se va evita practicarea unor noi tratamente stomatologice pna la remisia completa a hematomului.
Hematomul dupa anestezia la Spina Spix
Manifestarile clinice sunt endobucale si constau n: tumefactie pe fata interna a ramului mandibular si posibil
modificare de culoare a mucoasei.
Ca tratament se vor exercita presiuni pe fata interna a ramului mandibular, tratament antiflogistic local si
antibioterapie n cazul hematoamelor voluminoase sau a bolnavilor cu tare organice.
III. Pareza faciala tranzitorie
Se produce n timpul anesteziei la spina Spix, cnd injectarea se face prea profund; acul fiind directionat spre
posterior, astfel nct substanta anestezica patrunde n glanda parotida si infiltreaza ramurile terminale ale
nervului facial, anesteziindu-le. Semnele clinice caracteristice ale acestui accident sunt: exoftalmia, cbborrea
comisurii bucale si disparitia miscarilor musculaturii mimicii de partea afectata, cu asimetrie faciala. Pareza va
dura cteva ore fiind dependenta de anestezicul utilizat, volumul de substanta injectata si de vecinatatea
nervului facial.
Pareza regreseaza treptat, disparnd spontan si complet.
Tulburarile motorii au o durata mai mare cnd vasoconstrictorul din solutia anestezica produce o ischemie
tranzitorie la nivelul nervului facial.
Incidentul poate fi prevenit prin respectarea tehnicilor de anestezie la spina Spix, mentinnd permanent acul n
contact cu planul osos, nainte de injectarea anestezicului local.
IV. Pareza tranzitorie a altor trunchiuri nervoase
Nervul auriculo-temporal poate fi infiltrat accidental n cursul anesteziei la spina Spix, cnd se introduce acul
mult mai asus. n acest caz are lor o anestezie a regiunii temporale si a pavilionului
urechii.
V. Tulburari oculare
Anestezia nervului infraorbitar poate duce uneori la producerea unor accidente prin difuzarea anestezicului n
orbita sau chiar infiltratia anestezica a nervului optic. Pacientul va prezenta un edem palpebral cu
oftalmoplegie, exoftalmie, diplopie si chiar pierderea temporara a vederiii. Tulburarile descrise sunt de scurta
durata, remisia avnd loc n 1-1,5 ore, fara tratament.
n anestezia nervului infraorbitar, atunci cnd acul patrunde accidental n orbita pot fi ntepate tesuturile
perioculare sau globul ocular, iar tulburarile asociate simt mai severe si constau n hemoragii sau hematoame
intraorbitare sau intraoculare, echimoze palpebrale si conjunctivo-bulbare, tulburari persistente de vedere.
Pentru evitarea acestor accidente se va respecta tehnica corecta de anestezie la orificul infraorbitar, protejnd
globul ocular cu degetele minii stngi n timpul patrunderii acului si de asemenea patrunznd n canal
maximum 0,5-0,8 mm.
VI. Ruperea acului
De la introducerea acelor de unica utilizare, ruperea acului a devenit extrem de rara. Totusi, apar n continuare
comunicari privind ruperea acului>n ciuda faptului ca toate aceste accidente pot fi evitate.
Ruperea acului poate apare n cazul penetrarii profunde a tesuturilor moi asa cum se ntmpla n cazul
anesteziilor tronculare periferice la spina Spix si tuberozitate sau n cazul anesteziilor tronculare bazale.
Principala cauza a ruperii acului este o miscare brusca, imprevizibila a pacientului n timp ce acul strabate
muschiul sau n contact cu periostul.
65. Istoricul extraciei dentare i al instrumentariului pentru extracia dentar. Extracia dentar ca
intervenie chirurgical, definiia.
Extractia dentara chirurgicala este o procedura realizata de catre medicul specialist in chirurgie oro-maxilofaciala si reprezinta indepartarea dintilor neerupti sau erupti partial, a dintilor erupti care sunt fragili sau au
anatomie anormala, precum si a bucatilor dentare ramase blocate sub linia gingivala. Extractia dentara
chirurgicala include incizia gingiei si crearea unui lambou, posibil si sectionarea si indepartarea unei bucati de
os, pentru a avea acces la dinte. Cateodata este necesar ca dintele sa fie sectionat in mai multe fragmente,

pentru a putea fi indepartat.

Extractia chirurgicala nu este neaparat o procedura utilizata in ultima instanta - poate fi si oabordare
prudenta si mai conservatoare a indepartarii unui dinte. Extractia simpla, cu clestele, necesita forte de
tractiune ce pot antrena si tesut osos adiacent dintelui. Riscul pierderii de tesut osos este eliminat prin
interventia chirurgicala si cu atat mai mult daca dintele este sectionat inainte de a fi indepartat.
66. Instrumentariul pentru extracia dentar, clasificarea, construcia
Instrumentarul special utilizat in Chirurgia Oro-Maxilo-FacialaInstrumentele de extractie sunt numeroase
si variate,adaptate formei,pozitiei,cat si leziunilor pecare le prezinta dintii.Exista 3 categorii principale de
instrumente construite adecvat pentruextractie

Clesti

Elevatoare

Sindesmotoame
Clestii
Sunt folositi in cazurile in care exista o suprafata de priza buna si o rezistenta suficienta a coroanei sauin
extragerea unor resturi radiculare care depasesc marginea alveolei.Clestii dentari au o parte activa
reprezentata de cele doua falci un maner si o articulatie.Pentru extractia de pe arcada superioara au falcile in
prelungirea manerului.La clestii pentru dintiiarcadei inferioare ,falcilefac un unghi de aproape 90 cu
manerul.Falcile sunt modelate dupa forma anatomica a dintelui respectiv,in vederea unei bune
adaptaricirculare si axiale in jurul coletului dentar.Pentru a nu derapa,fata interna a falcilor este acoperita
cu pulberi diamantate,realizandu-se astfel o priza excelenta.
Elevatoarele
Elevatoarele sunt constituite dintr-o portiune activa,mai mult sau mai putin plata sau injgheab,denumita
lama,dintr-o tija cilindrica intermediara si un maner gros ,rotunjit.Un elevator bun trebuie sa aiba extremitatea
lamei ascutita,pentru a se putea insinua intre radacini sialveola,lungimea si forma lamei active fiind
variabile.Elevatoarele care se folosesc la extractia dintilor arcadei superioare sunt drepte,iar cele folosite la
extractia dintilor arcadei inferioare sunt cudate in unghiobtuz.Folosirea elevatoarelor este indicata pentru
extractia resturilor radiculare.In extractiile care necesita otehnica complicata,elevatorul reprezinta un
instrument de neinlocuit; este indispensabil in extractiileradacinilor situate intraalveolar profound,precum sin
in cazurile in care este distrusa regiunea coletuluidentar pana la marginea alveolei,nemaiputand deci asigura
priza necesara pentru extractia cu clestele.Elevatoarele sunt de asemenea folosite current ca instrumente
ajutatoare in extractia dintilor cucoroane integer,pentru sectionarea ligamentuluicircular alveolo-dentar la colet
(sindesmotomie),usurandastfel adaptarea falcilor clestilor.
Sindesmotoamele
Sunt instrumente asemanatoareelevatoarelor,fiind formate dintr-o lama subtire,o tija si un maner.Pentru dintii
arcadei superioare exista sindesmotoame cu lama dreapta sau usor indoita pentrumolarul de minte;pentru
dintii arcadei inferioare se folosesc sindesmotoame cu lama indoitain unghidrept.Lama taioasa a
sindesmotomului se introduce la inceput intre gingie si dinte,sectionand ligamentulsuperficial circular,apoi
intre dinte si alveola,sectonind ligamente profunde
67. Indicaiile extraciei dentare.
A.Permanenti.
a. Indicaii legate de patologia dento-parodontal:
dini cu distrucii corono-radiculare ntinse, care nu mai pot fi restaurai cu ajutorul
unor obturaii sau prin mijloace protetice;
dini cu gangrene complicate cu parodontit apical cronic (granuloame periapicale,
chisturi), la care tratamentul conservator (endodontic /chirurgical al leziunilor
periapicale) nu prezint indicaie sau au euat.

dini care au determinat complicaii supurative, la care nu sunt indicate metodele de

tratament conservator;
dini care au determinat sau/i ntrein procese supurative sinuzale;
dini cu parodontopatie marginal cronic profund i mobilitate de gradul II/III, la care
tratamentul conservator parodontal nu este indicat

[Grad A]
b. Indicaii legate de patologia pseudotumoral sau tumoral de cauz dentar:
dini care, n urma iritaiei locale cronice, au dus la apariia unor leziuni hiperplazice
reactive i inflamatorii;
dini care suferit transformri chistice / tumorale benigne, precum i dinii vecini care
sunt cuprini n respectiva leziune
[Grad A]
c. Indicaii legate de patologia traumatic oro-maxilo-facial:
dini cu fracturi corono-radiculare, extinse sub pragul gingival, care nu permit
restaurarea prin mijloace odontale sau protetice;
dini cu fracturi radiculare oblice sau longitudinale, sau dini cu fracturi transversale n
treimea cervical sau medie;
dini fracturai sau luxai complet n urma traumatismelor oro-maxilo-faciale;
dini aflai n focarul de fractur al oaselor maxilare, care pot genera sau ntreine
supuraii n focar sau care mpiedic reducerea fracturii
[Grad B]
d. Indicaii legate de anomalii dento-maxilare (se recomand stabilirea indicaiei de extracie n colaborare
cu medicul ortodont):
dini inclui ce nu mai pot erupe;
dini inclui sau erupi ce provoac dizarmonii dento-alveolare, mpiedic erupia sau
redresarea ortodontic a dinilor vecini;
dini n malpoziie care produc leziuni traumatice ale prilor moi
dini care nu pot fi redresai ortodontic;
alte indicaii de extracie n scop orthodontic
[Grad B]
e. Indicaii de extracie n cadrul tratamentului preprotetic:
dini extruzai, egresai sau nclinai, care defavorizeaz sau mpiedic tratamentul
protetic;
edentaia subtotal maxilar, atunci cnd mpiedic adaptarea marginal corect a unei
proteze maxilare
[Grad B]
f. Situaii speciale n care se indic extracia dentar:
pacienii cu afeciuni generale unde se impune asanarea focarelor infecioase din
cavitatea oral naintea unei intervenii chirurgicale majore sau nainte de tratamentul
radiant sau cu bis-fosfonai
lipsa posibilitilor practice de realizare a unui tratament conservator, chiar dac acesta
ar fi indicat (pacieni foarte vrstnici, tarai, handicapai psiho-motor etc)
[Grad D]
B. INDICAIILE EXTRACIEI DINILOR TEMPORARI
Principial, indicaiile de extracie a dinilor temporari sunt:

dini temporari care mpiedic erupia celor permaneni sau determin o erupie a lor n
malpoziie;
dini temporari cu procese carioase complicate, fr indicaie de tratament conservator,
i care ntrein procese septice locale sau generale (adenite, abcese, osteite,
osteomielite, boal de focar);
dini temporari fracturai sau prezeni n focare de fractur, care mpiedic reducerea
fracturii sau ntrein procese supurative
dini temporari cu indicaie de extracie stabilit de medicul ortodont.

[Grad B]
68. Contraindicaiile extraciei dentare.
A. CONTRAINDICAIILE ABSOLUTE

leucemia acut

infarctul miocardic recent sau AVC (mai recent de 6 luni)

[Grad A]
B. CONTRAINDICAIILE RELATIVE
Sunt legate de unele afeciuni locale sau generale care necesit temporizarea extraciei dentare i
aplicarea unui tratament specific pentru afeciunea local, respectiv compensarea afeciunii sistemice.
CONTRAINDICAIILE RELATIVE LOCALE:
leziuni locale ale mucoasei orale (infecioase, afte etc.);
sinuzita maxilar rinogen;
procese supurative acute;
pacieni care urmeaz sau au urmat recent un tratament radioterapeutic la nivelul
extremitii cefalice;
pacienii care urmeaz sau au urmat un tratament cu bis-fosfonai
tumori maligne n teritoriul oro-maxilo-facial nu se vor practica extracii dentare ale
unor dini situai ntr-o mas tumoral (prezumptiv) malign!
[Grad B]
CONTRAINDICAIILE RELATIVE GENERALE:
Este necesar temporizarea extraciei dentare pn la compensarea afeciunii de baz,
respectiv adoptarea unor precauii specifice respectivei patologii.
[Grad C]
69. Pregtirea pacientului ctre extracia dentar
Pregatirea pentru extractia dentara decurge astfel:
Medicul specialist va dispune efectuarea unei radiografii cu raze X si va consulta istoricul medical al
pacientului pentru a afla care sunt produsele medicamentoase pe care le-a primit pana la momentul actual. Tot
acum este necesar sa anuntati medicul specialist cu privire la medicamentele fara prescriere medicala,
suplimentele alimentare si vitaminele pe care le luati.
Daca dintele extras este maseaua de minte se recomanda efectuarea unei radiografii dentare panoramice.
Aceasta arata urmatoarele lucruri:
relatia dintre dintele de minte si ceilalti dinti;
relatia dintre dintii superiori si pozitionarea sinusurilor;
relatia dintilor inferiori cu nervii de la nivelul maxilarului, cu precadere nervul alveolar
inferior;
infecii, tumori sau afectiuni osoase.
Medicul stomatolog va prescrie antibiotice in cazul in care la nivleul dintilor este prezenta o infectie, sistemul
imunitar este deprimat, interventia chirurgicala va fi lunga, va confruntati cu anumite boli si afectiuni.
Pacientul va primi o anestezie intravenuoasa, care fie va amorti locul unde se va lucra, fie va adormi pacientul.

Daca prezentati simptome ca tuse sau rinoree cu cel putin o saptamana inainte de extractia dentara anuntati
imediat medicul stomatolog.
Daca prezentati simptome ca senzatie de greata si varsaturi cu o noapte inainte de extractia dentara, anuntati
imediat medicul stomatolog.
70. Caracteristica etapelelor de baz i auxiliare ale extraciei dentare.
1.Primul examen si diagnosticul
-examinarea vizuala determina daca extractia se justifica
-o radiografie RX a dintelui ajuta in evaluarea structurii interne a dintelui,radacina si osul din zona radacinii
-istoricul medical al pacientului este inregistrat.Asigurati-va ca spune-ti dentistului care va trateaza despre
orice problema cu vreo extractie anterioara,orice problema legata de singerare,alte probleme medicale pe care
le aveti,alergii sau tratamente pe care le urmati.
2.Anestezia zonei dintelui care trebuie extras
3.Extractia dintelui
Insasi extractia are etapele:
Tehnica extraciei cu cleti implic 4 timpi foarte bine definii: sindesmotomia; aplicarea cletelui; luxaia
dintelui; i extracia propriu-zis.
I. Sindesmotomia const n secionarea ligamentului circular al dintelui, respectiv decolarea gingiei de pe
dinte, pentru a permite insinuarea flcilor cletelui subgingival, la nivelul coletului; de asemenea va mpiedica
posibile rupturi sau franjurri ale gingiei n momentul extraciei dintelui. Se poate realiza cu: sindesmotoame
(asemntoare elevatoarelor, dar au partea activ mai fin, mai efilat, mai ascuit), decolatoare, sonda
dentar.
II. Aplicarea cletelui subgingival, la coletul dintelui, astfel nct cletele s se adapteze att n axul
orizontal, ct i n cel vertical al dintelui, cletele fcnd corp comun cu dintele. Cletii sunt alei n funcie de
arcad, respectiv de grupul dentar: la arcada superioar: cleti drepi pentru incisivi i canini; cleti ndoii pe
lat pentru PM; cleti tot ndoii pe lat, prevzui cu pinteni, perechi, pentru molari; clete n baionet pentru
M3 superior; la arcada inferioar: cletii sunt ndoii pe muchie, cu flcile mai subiri pentru frontali, se lesc
pentru PM, i mai accentuat pentru molari, unde sunt prevzui i cu pinteni pe cele 2 flci; clete ndoit pe lat
pentru M3 inferior.
III. Luxaia dintelui urmrete lrgirea pereilor alveolei i ruperea ligamentului dento-alveolar (care
menine dintele n alveol) - se realizeaz prin micri de basculare vestibulo-orale, de intensitate crescnd
progresiv, insistndu-se n direcia n care tabla osoas este mai subire (de obicei vestibular); la dinii cu
rdcini drepte, evideniate radiografic, se pot asocia i micri de rotaie n ax, dar de intensitate foarte mic
pentru a evita posibile fracturi ale rdcinilor, cu rmnerea acestora intraalveolar, complicnd extracia.
IV. Extracia propriu-zis cnd alveola a fost lrgit suficient, iar dintele capt un joc n alveol, la
micrile de basculare V-Or, se asociaz i traciunea n ax a dintelui, pentru a-l ndeprta din alveol;
traciunea va fi bine controlat pentru a evita lovirea antagonitilor prin ieirea brusc a dintelui din alveol.
Extracia se efectueaz de ctre medic, innd de regul instrumentarul de extracie n mna dreapt (pentru
dreptaci), bine fixat pentru a evita posibilele derapri ale acestuia, i implicit eventualele accidente, n timp ce
cu mna stng operatorul fixeaz segmentul dento-alveolar, respectiv ndeprteaz buza, obrazul, limba,
pentru a crea acces i vizibilitate optim n cmpul operator. Suplimentar, uneori se face necesar i
ndeprtarea de ctre asistent / ajutor a prilor moi labio-geniene, respectiv a limbii, cu ajutorul oglinzii,
deprttoarelor Farabeuf, sau a apstoarelor de limb.
71. Particularitile extraciei dinilor arcadei superioare.Tehnica, instrumentariul i
metode de anestezie.

1. ANESTEZIA LA ARCADA SUPERIOAR

a. ANESTEZIA NERVILOR ALVEOLARI SUPERO-POSTERIOR1
Este descrisa n practica stomatologica ca anestezia la tuberozitate
Indicatii:
- anestezia mucoasei vestibulare si a periostului distal de creasta, zigomoto-alveolara;;
- anestezia peretelui posterior al sinusului maxilar (tuberozitar) si a mucoasei sinusale care l tapeteaza;
- anestezia M1 M2, M3 - (pentru slefuiri, extirpari, extractii etc);
- anestezia osului alveolar n zona molarilor 1-2-3.
Contraindicatii:
- procese inflamatorii vestibulare n zona respectiva sau retro-tuberozitare;
- coagulopatii din cauza riscului de Hemoragie prin inteparea cu acul a plexului venos pterigoidian;
- tumori gingivo-alveolare n vestibulul superior (treimea distala);
- n caz de trismus nu se poate efectua tehnica pe cale orala.
Metode alternative : anestezia tronculara bazala a nervului maxilar sau anestezia plexala.
Tehnica
Calea cutanata
Folosita mai rar, este totusi indicata n caz de supuratii vestibulare, tumori gingivo-alveolare, trismus
accentuat. Bolnavul este pozitionat cu capul n usoara extensie pe tetiera, cu arcadele dentare n contact.
Repere:
-Se repereaza palpatoriu marginea anterioara a muschiului maseter, marginea inferioara a osului zigomatic si
creasta zigomato-alveolara. Punctia se face n obraz, naintea muschiului maseter, sub marginea inferioara a
osului zigomatic si distal de creasta zigomoto-alveolara.
Unul dintre degetele minii stngi va fi introdus n vestibulul bucal pentru a preveni perforarea mucoasei
obrazului si patrunderea acului n cavitatea bucala.
Directia acului - se va orienta acul n sus si nauntru (medial la 2,5 cm), se ia contactul cu tuberozitatea apoi,
pastrnd tot timpul contactul cu osul, se da acului o directie n sus, nauntru si posterior patrunznd 3,5-4 cm
cu acul. Se injecteaza anestezicul, aspirndu-se continuu pentru a nu injecta n plexul venos pterigoidian.
Calea orala
Este mult mai frecvent folosita n stomatologie.
Bolnavul este pozitionat cu capul n extensie si gura ntredeschisa (o deschidere ampla a cavitatii bucale se
nsoteste de o proiectie anterioara a marginii anterioare a mandibulei si a apofizei coronoide care, proeminnd
n vestibul, mpiedica accesul spre tuberozitate).
Se ndeparteaza partile mai labio-geniene cu indexul minii stngi, cnd se practica anestezia la tuberozitatea
dreapta a pacientului si cu policelecnd se lucreaza la partea stnga, pulpa degetului fixnd reperul osos.
Repere :
Creasta zigomaticoalveolara
Radacina meziala a M2
Mucoasa mobila
Punctia acului se face n mucoasa mobila, deasupra radacinii meziale a M2, napoia crestei zigomatoalveolare.
Directia acului este oblica n sus, napoi si nauntru (medial) facnd un unghi de 45 cu planul de ocluzie a
molarilor superiori.
Dupa ce se ia contac cu osul, se patrunde de-a lungul tuberozitatii, pna la o profunzime de 2,5-3,5 cm,
injectndu-se progresiv, continuu, anestezicul, pentru a reusi sa anesteziem toate filetele nervilor alveolari
postero-superiori care patrund n os la nivele diferite.
Pe masura ce acul avanseaza, se va aspira pentru a controla daca acesta nu este ntr-un vas al plexului venos
pterigoidian.
Cantitatea de anestezic este de 2-3 ml. Anestezia se instaleaza n 5-10 minute si dureaza ntre 1 si 2 ore.
Teritoriul anesteziei: molarii superiori, osul alveolar, parodontiul, mucoasa vestibulara n dreptul molarilor,
peretele posterior al sinusului maxilar si mucoasa sinusala adiacenta, inconstant, zona premolarilor superiori.
Accidente:
Daca nu se mentine contactul cu osul pe peretele tuberozitatii, se poate ntepa plexul venos pterigoidian. Se va
produce o hemoragie cu formarea unui hematom, care creste progresiv, deformnd obrazul.

Se va face imediat compresiunea obrazului asociata cu o compresiune orala printr-un tampon asezat n
fornixul superior. Se va evita ruperea acelor prin folosirea acelor noi si nu prea subtiri.
Daca acul s-a rupt si capatul sau este vizibil la mucoasa, se va extrage cu o pensa. Daca a ramas n fosa
retromaxilara se va practica ndepatarea chirurgicala.
b. ANESTEZIA NERVULUI INFRAORBITAR
Aria anesteziata
Incisivul central, lateral, canin
Osul alveolar anterior de premolar
Mucoasa vestibulara si periostul in zona respectiva
Peretele anterior al sinusului maxilar si mucoasa care il tapeaza
Jumatatea respectiva a buzei superioare
Aripa nasului
Pleoapa inferioara
Indicatii:
- anestezia dintilor frontali si parodontiul acestora;
- anestezia mucoasei vestibulare si a osului alveolar n zona frontala;
- anestezia peretelui anterior al sinusului maxilar;
- anestezia obrazului, a pleoapei inferioare, a aripei nasului, a buzei inferioare;
- prezenta unei inflamatii sau infectii ce nu permit anestezia plexala;
- cnd anestezia plexala a fost ineficace din cauza unei grosimi mari a corticalei
osoase.
Contraindicatii
Anestezia unui singur dinte sau mai a maxim 2 dinti frontali superiori, cand anestezia plexala poate fi
eficace, este mai putin traumatizanta si lipsita de riscuri majore
Necesitatea iducerii unei vasoconstrictii in teritoriul dependent de nervul infraorbitar, situatie in care
infiltratia anestezicului asociat cu vasoconstrictor trebuie sa fie supraperiostala
Metode alternative
Anestezia plexala
Anestezia tronculara bazala a nervului maxilar
Repere :
orificiul infraorbitar
La 8 - 10 mm sub reborebordul orbitar inferior
La unirea a doua treimi externe cu treimea interna a crestei infraorbitare, sub sutura zigomato - maxilara
La 5mm inauntrul liniei verticale medio - pupilare
Pe linia verticala care trece prin axul PM2 superior si la 2,5 cm deasupra apexului acestuia
Orificiul infraorbitar se gaseste pe aceiasi linie verticala cu orificiile mentonier si supraorbitar.
Directia canalului infraorbitar este oblica n jos, medial si anterior, astfel nc5 axele prelungite ale celor doua
canale se ntlnesc pe linia mediana ntre incisivii centrali superiori.
Tehnica
Anestezia se poate practica pe cale cutanata si pe cale orala.
Calea endobucala
Se foloseste n mod curent n practica stomatologica.
Bolnavul va fi asezat cu capul n extensie usoara si cu arcadele dentare n contact sau usor ntredeschise
(pentru a nu pune partile moi n tensiune).
Buza si obrazul se ndeparteaza cu policele minii stngi; indexul este aplicat cutanat n dreptul gaurii
suborbitare.
Punctia anestezica se practica n fosa canina, n mucoasa mobila, imediat deasupra si lateral de vrful radacinii
caninului.
Directia acului este n sus, napoi si n afara. Se traverseaza partile moi, pna la contactul tu osul si apoi se
merge de-a lungul fosei canine, la o profunzime de 2,5 cm, patrunzndu-se n orificiul intraorbitar.
Uneori este necesar sa se faca mai multe tatonari cu acul pe suprafata osului pentru a se gasi orificiul
infraorbitar. Cu indexul fixat suborbitar se poate percepe acul n momentul n care a ajuns la nivelul
orificiului.
Pentru a se obtine anestezia dintilor frontali, este necesar ca acul sa patrunda n canal 0,5-1 cm.

Depozitul anestezic, fiind lasat ntr-un conduct osos, cantitatea de solutie nu va fi mare; injectarea se va face
cu oarecare presiune si se va lasa n canal 0,5-1 ml solutie anestezica.
Dificultati, esecuri
Exista situatii n care deschiderea canalului infraorbitar se face prin mai multe orifcii sau este foarte ngusta si
mascata de o proeminenta osoasa. n aceste cazuri nu se poate patrunde n canal, anestezia fiind incompleta,
limitata doar la partile moi.
Accidentele sunt legate de patrunderea acului n orbita si se datoresc nteparii sau infiltratiei anestezice a
elementelor infraorbitare. Se pot produce hemoragii, hematoame, echimoze, diplopie sau alte tulburari de
vedere, uneori persistente.
2. ANESTEZIA BOLII PALATINE
Este o anestezie mai dureroasa din cauza aderentei mucoasei si tesutului lax mai slab reprezentat.
Prevenirea sau diminuarea durerii se poate face cu o serie de precautii:
Anestezia topica la locul de intepatura
Controlul riguros al mobilitatii acului
Injectarea lenta
ANESTEZIA NERVULUI PALATIN MARE (nervul palatin anterior)
Se practica la nivelul gaurii palatine mari (gaura palatina posterioara). Succesul dupa diferiti autori este de
95%.
Indicatii:
Anestezia partilor moi (mucoasei si periostului) palatine n zona molarilor si premolarilor (fig. 14.18).
Contraindicatii:
Anestezia pentru zona unui singur dinte
Prezenta inflamatiei in zona
Metode alternative:
- anestezia plexala;
- anestezia tronculara bazala a nervului maxilar.
Pentru anestezia la gaura palatina se folosesc urmatoarele repere:
Ultimul molar la un centimetru deasupra coletului acestuia
La 0.5 cm inaintea marginii posterioare a palatului dur si in unghiul diedru pe care il formeaza creasta
alveolara cu lama orizontala a osului palatin
La 1cm inaintea carligului aripii interne a apofizei pterigoide.
Gaura palatina mare este orientata n jos si nainte, continund directia canalului pterigo-palatin; n dreptul
sau, mucoasa palatina la o mare parte a pacientilor se nfunda n plnie.
Tehnica
Bolnavul este pozitionat pe fotoliu cu capul n usoara extensie si arcadele dentare larg deschise.
Functia anestezica se practica n santul palatin n dreptul M2, deci putin naintea gaurii.
Archer foloseste ca loc de punctie spatiul dintre Ma si M2 si la jumatatea distantei dintre rafeul median al boltii
palatine si marginea gingivala.
Acul va fi directionat n sus, napoi/si usor n afara, seringa ajungnd n dreptul comisurii de partea opusa.
Nu este necesara patrunderea ncanal, depozitul anestezic lasndu-se la 1 mm sub mucoasa, n dreptul gaurii
palatine. Substanta difuzeaza cu usurinta la acest nivel, existnd un tesut lax ceva mai abundent. Anestezia se
instaleaza n cteva minute, durata ei fiind de 30-40 de minute.
Teritoriul anesteziat : mucoasa palatina in dreptul premolarilor si molarilor de la marginea gingivala pana la
linia mediana.
Accidente: prin nteparea vaselor se poate produce o hemoragie abundenta sau un hematom submucos; se va
face compresie digitala cteva minute.
- injectarea brusca si brutala sub presiune a anestezicului n cantitate mare poate decola mucoasa si produce
decolarea periosteo-mucoasei cu riscul de necroza. Daca acul se mpinge prea napoi, se va infiltra valul moale
cu producerea unui edem tranzitoriu.
B. ANESTEZIA NERVULUI NAZOPALATIN
Indicatii:
- anestezia fibromucoasei n 1 /3 anterioara a boltii palatine (de la linia mediana la canin) si a periostului.

Anestezia se indica si n asociere cu anestezia plexala sau tronculara a nervilor infraorbitari pentru interventii
n regiunea grupului dintilor frontali superiori, deoarece nervii nazopalatini au anastomoze cu filetele nervoase
alveolare anterioare si superioare.
Metode alternative:
- anestezia plexala;
- anestezia tronculara bazala a nervului maxilar.
Nervul ajunge n bolta palatina la nivelul gaurii incisive (palatina anterioara). Cele doua canale care se deschid
la nivelul gaurii incisive, sunt de obicei despartite de o lama osoasa subtire si au o directie oblica de sus n jos,
dinapoi nainte si dinafara nauntru, formnd pe sectiunea frontala un V sau un Y.
La nivelul podelei nazale, cele doua canale se deschid de o parte si de alta a septului la 1,5 cm napoia
pragului narinar.
Anestezia se practica pe cale orala si pe cale nazala.
Tehnica
Calea orala :
Este cea mai des folosita n practica stomatologica, punctia anestezica practicandu-se la nivelul gaurii incisive,
care se afla:
Pe linia mediana intre incisivi centrali superiori in regiunea anterioara retro - alveolara a boltii palatine:
La 0.5 cm inapoia si deasupra coletului dintilor, fiind acoperita de papila incisiva, care constituie
reperul important pentru aceasta anestezie.
Bolnavul e pozitionat cu capul in extensie si arcadele dentare larg deschise.
Punctia anestezica: Se practica pe marginea papilei incisive, la 0,5 cm napoia si deasupra marginii gingivale.
Directia canalelor palatine fiind oblica, introducerea acului se va face de pe marginea opusa a papilei, astfel
nct, pentru a patrunde n canalul stng, punctul de ntepatura va fi pe marginea dreapta a papilei, iar pentru
canalul drept pe marginea stnga. nteparea directa n papila incisiva este extrem de dureitoasa si va trebui
evitata: de asemenea, nteparea papilei produce o hemoragie mai abundenta. Dupa ce s-a patruns n mucoasa
se injecteaza cteva picaturi de solutie anestezica pentru a anestezia papila incisivului central. Este necesara
patrunderea n canal, aceasta fiind favorizata de un ac subtire, cu bizoul scurt.
La patrunderea n canal nu i se mai pot imprima acului miscari laterale, care pare fixat, dar poate fi mpins
usor de-a lungul canalului. Adncimea la care se lasa anestezicul este de 0,5 cm de la patrunderea n canal.
Este necesara o cantitate mica de anestezie (0,5 ml), canalul fiind destul de ngust.
Teritoriul anesteziat: mucoasa palatina de la linia mediana la canin. Cnd se practica bilateral se produce
anestezia 1/3 anterioare a boltii palatine. De asemenea, pentru interventiile asupra incisivilor centrali
(pulpectomie, rezectie apicala, extractie) anestezia trebuie practicata bilateral, dupa aceeasi tehnica prin doua
ntepaturi de o parte si de alta a papilei incisive.
C. ANESTEZIA PRIN INFILTRAIE LOCAL N BOLTA PALATIN
Anestezia se practica pentru fibromucoasa palatina atunci cnd se intervine pe o zona mai redusa ca ntindere 1,2 dinti - de asemenea, atunci cnd este nevoie de vasoconstrictia unui teritoriu palatin pentru a diminua
sngerarea n timpul unei interventii chirurgicale (odentectomia caninului inclus pe cale palatina, extirpari de
tumori, plastii diverse, cum ar fi cele n cazul despicaturilor palatine la copii).
Contraindicatii
Procese inflamatorii sau tumorale n zona unde urmeaza sa se faca punctia.
Metode alternative:
- anestezia nervului palatin anterior la gaura palatina;
- anestezia nervului nazo-palatin;
- anestezia tronculara bazala a nervului maxilar.
Locul de punctie este la 1 cm de marginea gingivala, acul fiind tinut perpendicular pe os.
Aderenta si grosimea mucoasei palatine necesita o presiune mai mare la injectare, ceea ce provoaca bolnavului
o durere mai intensa. Cantitatea de anestezic este mica (0,3-0,5).
O cantitate mai mare va produce o distensie mai ampla a fibromucoasei palatine, decolnd-o de pe planul osos
si producnd necroze.
EXTRACTIA INCISIVILOR SUPERIORI
Au o radacina unica , conica, rotinjita, de obicei dreapta, fara corburi sau deformatii, orientata disto-palatinal,
astfel incit, impreuna cu axul coroanei, fac un unghi obtuz. Osul alveolar este spongios , cu compacta redusa;
tabla vestibulara osoasa este mai subtire decit cea palaatinala. Incisivii laterali superiori au o radacina

aproximativ egala cu cea a incisivilor centrali, dar este mai subtire, avind o farma ovala, mai turtita in sens
mezio-distal, orientata disto-palatinal, inclinarea palatinala fiind mai accentuata decit a cea a incisivilor
centrali.
Se lucreaza cu vizibilitatea directa. Tetiera fotoliului va fi data pe spate, astfel imprimindu-i-se capului o
usoara extensie.
TEHNICA: creasta alveolara bine fixata intre index si police; dupa sindesmotomie, se aplica clestele in axul
de implantare a radacinei. Luxatia se face prin miscari lenteda basculare vestibulo-orale,insistind mai mult pe
vestibular, la incisivul central si mai mult la palatinal la incisivul lateral.se mai pot asocia miscari de rotatie in
ax.
EXTRACTIA CANINULUI SUPERIOR
Are cea mai lunga radacina , avind forma conica si o directie aproape verticala, prezentind frecvent la apex o
corbura distala sau vestibulara, fapt care favorizeaza fracturarea sa in timpul extractiei. Uneori caninul poate
prezenta doua radacini orientate vestibular si palatinal. Osul alveolar este spongios. Portiunea vestibulara a
osului ce acopera radacina e mai proeminenta fara a fi insa groasa si constitue un relief important pentru
fizionomie intru cit pe ea se sprijina partile moi ale obrazului.
Deoarece radacina e mai mare si e mai voluminoasa sunt necesare miscari de basculare mai puternice,
insistind mai mult oe vestibular. Sunt prezente si miscari de rotatie.
EXTRACTIA PREMOLARILOR SUPERIORI
Primul premolar superior este are de obiceidoua radacini subtiri orientate vestibular si palatinal, intre care
exista un sept osos destul de gros; radacina vestibulara este implantata intr-o zona cu corticala mai compacta,
iar radacina palatinala este mai lunga. In cazurile in care exista o singura radacina, aceasta este turtita in sens
mezio-distal si catre apex. Osul alveolar este de obicei spongios; tabla osoasa vestibulara e mai subtire.
Al doilea premolar superior are de obicei o singura radacina, cu apexul cel mai adesea unic, dar poate prezenta
bifurcatii orientate vestibular si palatinal. Radacinile premolarilor sunt despartite de sinuul maxilar print-un
perete osos, a carui grosime variaza de la individ la individ.
TEHNICA: dupa decolarea gingiei se aplica clestile; se va urmari ca axul de aplicare sa corespunda axului
dintelui. Miscarile de basculare atit vestibular cit si oral, dar apoi e mai accentuata unde mobilitatea e mai
mare. Miscarile de rotatie sunt contraindicate la premolarul unul.
EXTRACTIA MOLARILOR SUPERIORI
Primul molar e voluminos cu 3 radacini- una palatinala si 2 vestibulare. Radacinile vestibulare sunt turtite in
sens mezio-distal, fiimd uneori incurbate convergent sau divergent in treimea apicala. Radcina meziovestibulara poate fi un corp comun cu cea palatinala.
Al doilea molar e mai putin voluminos cu 3 radcini care pot sa se uneasca intr-un corp comun.
Tabla osoasa la primul molar reprezinta o ingrosare la creasta zigomatica. Sinusul maxilar e despartit de
apexurile celor doi molari de perete osos foarte subtire.
TEHNICA: capul pacientului usor in extensie, cu gura deschisa moderat, pentru a nu pune in tensiune
tesuturile moi ale obrazului. In cazul extractiei din partea dreapta, capul va fi rotat putin spre stinga; pentru
partea stinga in partea opusa. Creasta alveolara se fixeaza intre index si police, indepartindu-se si partile moi.
Se fac miscari de basculare vestibulo- palatinale cu o amplitudine in crestere. O data cu cresterea mobilitatii se
fac miscari mai mari spre vestibular. Apoi se face tractiunea in axul dintelui.
EXTRACTIA MOLARULUI DE MINTE SUPERIOR
Dintele reprezinta o varietate de forma si de numar de radacini. Osul spongios e destul de fragil si se poate
fractura cu usurinta; uneori sinusul maxilar poate trimete prelungire posterioara pina la nivelul radacinilor
molarului de minte.
TEHNICA: gura pacientului va fi intredeschisa. Ci indexul si policile de la mina stinga a operatorui se fixeaza
alveola si concomitent indepartindu-se tesuturile moi. Cu elevatorul in baioneta se face sindesmotomia.
Luxatia se face prin miscari de basculare vestibulo-paltine, amplitudinea fiind mai mare vestibular.
72. Particularitile extraciei dinilor arcadei inferioare.Tehnica, instrumentariul i metode de
anestezie.

ANESTEZIA LA ARCADA INFERIOAR

ANESTEZIA PLEXAL
Structura mandibulei nu permite difuzarea anestezicului din cauza corticalei mai groase. Singura zona unde
tesutul osos spongios este mai abundent si corticala osoasa mai subtire este zona incisivilor, ndeosebi la copii
si tineri (fig. 14.27).
Indicatii
- anestezia a 1-2 dinti frontali;
- anestezia mucoasei si periostului regiunii vestibulare frontale;
- vasoconstrictia unui teritoriu;
Contraindicatii
- afectiuni de tip inflamator n regiunea frontala;
- procese tumorale.
Metode alternative;
- anestezia tronculara periferica a nervului alveolar la Spix;
- anestezia la gaura mentoniera.
Tehnica
Punctia anestezica se practica n vestibulul bucal la limita dintre mucoasa fixa si cea mobila, acul avnd bizoul
paralel cu osul . Pentru incisivii centrali inferiori anestezia plexala se face mai usor, traversnd frenul cu acul
din partea opusa. Se vor injecta 1-2 ml solutie anestezica, n concentratie de 1-2%.
Pe versantul lingual , pentru anestezia fibromucoasei, punctia anestezica se face la limita mucoasei fixe, unde
mucoasa mobila se rasfrnge spre planseul bucal. Directia acului va fi usor oblica.
ANESTEZIA NERVULUI ALVEOLAR INFERIOR
(Anestezia la Spix)
1. Anestezia nervului alveolar inferior pe cale orala
Este una dintre anesteziile cele mai folosite n practica stomatologica. Sunt descrise att tehnici orale, ct si
tehnici cutanate, utilizate fiecare n functie de situatia clinica .
Indicatii:
Interventii asupra osului si dintilor pe o hemiarcada si a mucoasei vestibulare de la gaura mentoniera la linia
mediana.
Contraindicatii:
Procese inflainatorii sau tumori la locul de punctie.
Tehnici alternative:
- anestezia la gaura mentoniera;
- tehnica Gow-Gates.
I Pozitia bolnavului este cu capul n
continuarea trunchiului sau n usoara
extensie, cu arcadele dentare larg deschise, expunndu-se bina regiunea retromolara.
Reperele sunt date de:
Nivelul palatului de ocluzie a molarilor inferiori
Creasta temporala, medial si periost de marginea anterioara a ramului mandibular
Plica pterigomandibulara situata de-a lungul marginii anterioare a muschiului pterigoidian intern.
Prin palpare cu indexul minii stngi, cnd anestezia se practica pe partea dreapta a bolnavului sau cu policele,
cnd anestezia se efectueaza pe stnga se fixeaza punctul pentru punctia anestezica.
Locul de punctie este ntre creasta temporala~st plica pterigomandibulara, la 1 cm deasupra planului de
ocluzie a molarilor inferiori .
Directia acului este la nceput sagitala antero-posterior, pna cnd se ia contact cu osul n zona crestei
temporale, corpul seringii ramnnd paralel cu arcada inferioara. Acul va progresa apoi n contact cu osul,
naintnd n profunzime pe fata interna a ramurei mandibulei si, pe masura ce patrunde, datorita oblititatii
acesteia, necesitatea mentinerii contactului cu osul va deplasa progresiv corpul seringii catre linia mediana a
mandibulei, ajungnd chiar n dreptul caninului sau premolarilor arcadei opuse, n functie de gradul de
nclinare a ramului mandibular.
Injectarea anestezicului se ncepe n momentul n care acul atinge osul si continua pna la 1,5-2 cm n
profunzime; la 1 cm adncime se anesteziaza nervul lingual, apoi la 1,5-2 cm nervul alveolar inferior situat
mai posterior. Anestezia se instaleaza n 5-10 minute.
Tehnica Dielaufe.

Punctia anestezica se practica la 1 cm deasupra planului de ocluzie, imediat naintea ligamentului pterigomandibular pus n tensiune prin deschiderea larga a arcadelor dentare; seringa fiind n contact cu comisura
bucala de partea opusa, acul va avea o directie oblica napoi si n afara, patrunznd direct pe fata interna a
ramului mandibular, fara sa i se schimbe directia .
Tehnica Maccary.
Punctia anestezica se face mai sus, la 15 mm de suprafata ocluzala a molarilor si la 2-3 mm nauntrul crestei
temporale.
Acul patrunde oblic, seringa venind n dreptul incisivului lateral superior de partea opusa. Introducndu-se
acul n profunzime 15 mm, el va ajunge n mijlocul fetei interne a ramurii ascendente, deasupra spinei Spix,
unde se lasa depozitul anestezic.
Tehnica Sargenti.
Prin aceasta tehnica, se injecteaza direct solutia anestezica la nivelul gaurii mandibulare, evifndu-se
introducerea prea profunda a acului, care dupa Sargenti da prea multe esecuri.
Intepatura se face nauntrul crestei temporale, la 8-10 mm deasupra planului de ocluzie al molarilor, dnd
acului o directie transversala prin deplasarea seringii, care vine n contact cu arcada dentara superioara, n
zona canin-premolari de partea opusa.
Dificultati
Exista variatii individuale n configuratia anatomica a structurilor locale, ce
pot determina dificultati n efectuarea corecta a tehnicii, care se traduc prin
neinstalarea anesteziei, cum ar fi:
- variatii de forma si dimensiune ale spinei Spix;
- nclinare variabila a ramurii mandibulare fata de planul sagital (prea oblica sau paralela cu planul sagital).
- variatii in latime a ramurii mandibulare;
- variabilitatea pozitiei gaurii mandibulare n plan vertical (la copii este mai jos dect la adulti, la batranii
edentati este mai greu de localizat din cauza lipsei unui reper important - planul de ocluzie al molarilor;
- prezenta de ramuri nervoase accesorii de inervatie a pulpei dentare (n general la premolari si molari). Este
posibil ca ramurile sa provina din fibre senzitive satelite ale nervului mUohioidian, sau din fibre sensitive
somatice, satelite ale simpaticului cervical.
Accidente
n timpul patrunderii acului pot fi ntepate vasele alveolare care se afla n spatiul pterigo-mandibular,
mpreuna cu formatiunile nervoase (n. lingual, n. alveolar inferior, n. bucal).
Patrunderea anestezicului n vas va duce la antrenarea anestezicului n circulatie, producnd: paloare, palpitatii
si lipotimii. Acest neajuns se evita prin aspirarea de control nainte de a injecta substanta. De asemenea,
nteparea vaselor va duce la formarea de hematoame n spatiul pterigo-mandibular, care se pot infecta.
Daca se introduce acul medial de plica pterigomandibulara se va infiltra peretele faringian. n aceasta situatie,
nu se va instala anestezia n teritoriul pe care urmeaza sa se intervina, n schimb se va produce o tumefactie
voluminoasa n zona pilierilor, bolnavii acuznd jena n deglutitie.
Patrunderea prea posterior n spatiu pterigo-mandibular va conduce acul n loja parotidei, urmata de anestezia
nervului facial tradusa prin paralizia tranzitorie a muschilor fetei de partea respectiva. Tot ca accidente se mai
citeaza nteparea venei faciale posterioare sau chiar a arterei carotide externe.
Daca punctia se practica prea lateral, acul ia contact cu ramul mandibular si nu se va obtine anestezia. In
aceste cazuri fie se retrage acul si se va reorienta prin tatonare usoara, fie se va repeta punctia (dupa ce saischimbat acul) mai medial.
Cnd punctia se practica prea sus (mai cranial), solutia anestezica poate difuza prin incizura sigmoida, ducnd
la pareza muschiului maseter, cu edem regional.
Uneori se poate infiltra nervul auriculotemporal, cu senzatia de anesteziere a urechii externe. Ruperea acului
se poate produce atunci cnd se utilizeaza ace folosite de mai multe ori, n schimbarile bruste de directie a
acului, cnd pacientul schimba brusc pozitia capului n timpul anesteziei si n deschiderile exagerate ale
cavitatii bucale n timpul anesteziei, cnd intra brusc n tensiune ligamentul pterigo-mandibular care poate
rupe acul.
ANESTEZIA NERVULUI LINGUAL (concomitent cu anestezia n. alveolar inferior)
Nervul lingual se anesteziaza, de obicei, o data cu nervul alveolar inferior prin procedeele descrise (vezi
anestezia nervului alveolar inferior) astfel, n timpul anesteziei efectuata la spina Spix pe cale endobucala, la 1

cm profunzime de locul de punctie se lasa 0,5-1 ml substanta anestezica pentru nervul lingual, acesta aflnduse mai anterior cu 1-1,5 fata de nervul alveolar inferior.
Exista autori care lasa depozitul anestezic dupa ce au efectuat anestezia la Spix, retragnd acul 1-1,5 cm.
Acest procedeu este cel mai des folosit n practica stomatologica.
Prin tehnica de anestezie pe cale submandibulara, acul ajunge la 4 cm la spina Spix si, introducndu-1 mai
profund, la 5 cm, ajungem n vecinatatea nervului lingual si putem lasa substanta anestezica pentru acesta.
Prin tehnica de anestezie pe cale retromandibulara, acul va ftmpins anterior la 4 sau chiar 5 cm n raport cu
grosimea partilor moi, pentru a se ajunge la 1 cm naintea gaurii mandibulare unde se afla depozitul anestezic
pentru nervul lingual.
Anestezia separata a trunchiului nervului lingual.
Indicata n interventiile chirurgicale asupra planseului bucal (extirpari de calculi din canalul Warthon, ranula,
chist dermoid, alte tumori ale planseului), precum si interventiile pe limba.
Anestezia tronculara a nervului lingual se practica pe cale endobucala, n santul mandibulo-lingual.
Contraindicatii
Procese inflamatorii sau tumorale ale planseului bucal n treimea sa posterioara.
Tehnici alternative: anestezia tronculara efectuata la trigonul mandibular sau n dreptul spinei Spix.
Tehnica
Pentru a expune bine planseul bucal, bolnavul se va pozitiona -cu gura larg deschisa si limba mpinsa medial
cu un departator, oglinda dentara sau cu ajutorul indexului minii stngi, care va repera si locul de punctie.
Reperele principale:
Unghiul intern al mandibulei
Ultimul molar inferior
Santul mandibulo - lingual
Locul de punctie: n dreptul ultimului molar, nainte si nlauntrul unghiului intern al mandibulei, n santul
mandibulo-lingual, la jumatatea distantei dintre marginea libera a gingiei si baza limbii.
Directia acului: napoi si usor n afara spre os. Dupa traversarea mucoasei, se injecteaza progresiv, mergnduse aproximativ 1 cm.
Cantitatea de anestezie necesara: 1,5-2 ml solutie.
Tehnica D. Theodorescu Indicatii
Anestezia mucoasei portiunii anterioare a planseului bucal si a mucoasei gingivale de pe versantul lingual n
regiunea dintilor frontali.Repere:
- caninul sau primul premolar;
- unghiul dintre mucoasa versantului lingual al mandibulei si planseului bucal. Tehnica: punctia anestezica se
efectueaza cu un ac subtire n dreptul caninului
sau primului premolar n unghiul de rasfrngere a mucoasei procesului alveolar spre planseu.
Directia acului: n jos si usor n afara spre os.
Se traverseaza mucoasa, patrunzndu-se n profunzime 0,5 cm si se injecteaza 1,5-2 ml solutie anestezica.
Anestezia se efectueaza bilateral.
Anestezia limbii
Sensibilitatea limbii este asigurata de nervii linguali, laringeu superior si glosofaringian. Anestezia se poate
obtine printr-o singura injectie. Acul este introdus transcutan n regiunea submentoniera, pe linia mediana,
naintea osului hioid, traverseaza planseul bucal si patrunde n parenchimul lingual, la baza limbii.
Se infiltreaza progresiv solutia anestezica, n timp ce cu indexul minii stngi aplicat pe fata dorsala a limbii
se controleaza ca acul sa nu perforeze mucoasa.
ANESTEZIA NERVULUI MENTONIER SI INCISIV
Anestezia acestor nervi este indicata pentru interventiile dentoalveolare si asupra partilor moi labiomentoniere
si n cazurile n care accesul la spina Spix este mpiedicat de un proces patologic (inflamator sau tumoral),
precum si n vederea completarii unei anestezii la gaura mandibulara de partea opusa.
Metoda se utilizeaza si n tratamentul nevralgiei trigeminale cu zona rrigger n acest teritoriu, cnd se practica
infiltratiile la gaura mentoniera.
Repere: Gaura mentoniera este situata pe fata externa a corpului mandibulei, la jumatatea naltimii osului,
ntre radacinile celor doi premolari.
La edentati, sediul gaurii mentoniere este apreciat la mijlocul distantei dintre simfiza mentoniera (linia
mediana a mandibulei) si marginea anterioara a muschiului maseter. De asemenea, din cauza atrofiei

procesului alveolar la edentati, gaura mentoniera poate ajunge foarte aproape de creasta alveolara, uneori chiar
sub mucoasa gingivala, pe creasta.
Canalul mentonier are o directie de jos n sus, dinainte napoi si dinauntru n afara.
Anestezia se practica pe cale orala sau pe cale externa.
Calea orala
Este mai des folosita n practica. Bolnavul se pozitioneaza cu arcadele ntredeschise. Se ndeparteaza buza
inferioara si partile moi ale obrazului cu policele minii stngi, celelalte degete sprijinind marginea bazilara a
mandibulei pentru fixarea acesteia.
Punctia anestezica se practica n vestibulul inferior, n mucoasa mobila, n dreptul radacinii meziale a primului
molar.
Directia acului: oblica n jos, nauntru si nainte, facnd un unghi de 15-20 cu axul premolarului doi si
capatnd astfel nclinarea corespunzatoare orientarii canalului mentonier, care priveste n sus napoi si n
afara.
Dupa traversarea mucoasei, se atinge planul osos si prin tatonare se cade n gaura mentoniera. In momentul n
care se angajeaza n canal, acul devine fix, bolnavul acuznd o f ulgeratie n dintii incisivi.
Cantitatea de solutie anestezica injectata este de 0,5-1 ml. Pentru a anestezia si nervul incisiv se mpinge acul
n canal nca 4-5 mm si se mai injecteaza 0,5 ml anestezic.
ANESTEZIA NERVULUI BUCAL
Este indicata pentru interventiile asupra partilor moi ale obrazului, iar n practica stomatologica ca o anestezie
de completare pentru mucoasa gingivoalveolara vestibulara n cazul extractiilor molarilor inferiori, asociata cu
anestezia tronculara a nervului alveolar inferior la spina Spix.
Se efectueaza pe cale orala sau cutanata.
Calea orala
Bolnavul este pozitionat cu gura larg deschisa. Se repereaza cu policele stng marginea anterioara a ramurei
mandibulare, la baza apofizei coronoide, care se percepe ca o creasta osoasa prin grosimea mucoasei.
Locul de punctie este la intersectia acestei creste osoase cu planul de ocluzie a molarilor superiori.
Un alt reper: la 1 cm napoia si dedesubtul orificiului canalului Stenon.
Directia acului: orizontala dinainte-napoi si dinauntru-mafara, corpul seringii ajungnd n dreptul comisurii
bucale.
Se perforeaza cu acul mucoasa si muchiul buccinator si se ajunge pe marginea anterioara osoasa a ramului
mandibular la baza apofizei coronoide, unde se lasa anestezicul.
ANESTEZIA NERVULUI MASETER
Se foloseste n caz de trismus pentru a face posibila deschiderea arcadelor dentare n vederea practicarii unei
anestezii sau chiar a unei interventii chirurgicale.
I
Tehnica
I Anestezia se efectueaza la nivelul incizurii sigmoide (procedeul Bereher). Se repereaza prin palpare, naintea
tragusului, marginea inferioara a arcadei zigomatice, sub care se percepe depresiunea precondiliana.
I Punctia se face n contact cu osul, imediat naintea tuberculului anterior zigomatic, acul fiind pozitionat
perpendicular pe planul cutanat si avnd o directie transversala dinafara nauntru.
Injectarea substantei se ncepe imediat ce s-a ajuns la muschiul maseter, la o profunzime de 0,5-1 cm, n raport
cu grosimea tegumentului si stratului subcutan, si se continua n straturi pna la o adncime de 2,5 cm. Se
introduc 2-3 ml de solutie anestezica.
Pentru a se infiltra si nervii temporali, n caz de contractura a muschiului temporal si pterigoidienilor,
substanta anestezica se va injecta mai profund, la 3-3,5 cm, traversnd prin incizura sigmoida.
ANESTEZIA SIMULTANA
(Anestezia mai multor nervi prin aceeasi injectie)
Procedeul Veisbren
Reprezinta anestezia simultana a nervilor alveolar inferior, lingual si bucal.
Cele trei trunchiuri nervoase se gasesc nvecinate n dreptul tuberozitatii mandibulare, proeminenta osoasa
situata pe fata interna a ramurii mandibulare la jumatatea distantei dintre incizura sigmoida si spina Spix si
rezulta din unirea celor doua creste care coboara una pe fata interna a coronoidei si cealalta de la colul
condilului.
Tehnica

Bolnavul este pozitionat cu gura larg deschisa. Se repereaza plica pterigoman-dibulara si marginea anterioara
a mandibulei, ntepatura practicndu-se lateral de plica si medial de baza apofizei coronoide, la 0,5 cm sub
planul de ocluzie al molarilor superiori.
La edentati, punctia se efectueaza la 1,5 cm sub creasta alveolara superioara.
Directia acului: este perpendiculara pe planul mucos, astfel nct corpul seringii se afla n dreptul
molarului I de partea opusa, mpingnd napoi comisura bucala.
Se introduce acul pe aceasta directie si, la aproximativ 1,5 cm, se atinge tuberozitatea mandibulei. Aici se lasa
o prima cantitate de anestezic (pentru nervul lingual si alveolar inferior), apoi se retrage acul 3-4 mm,
injectndu-se restul solutiei pentru nervul bucal.
Procedeul Ginestet
Anestezia simultana a nervilor alveolar inferior, lingual, maseterin si bucal.
Tehnica
Bolnavul este pozitionat cu gura larg deschisa. Locul de punctie este la 1 cm deasupra suprafetei ocluzale a
ultimului molar inferior n dreptul liniei oblice externe reperata prin palpare cu degetul. Se patrunde pe creasta
osoasa a marginii anterioare a ramului si se injecteaza 1 ml anestezic pentru nervul bucal. Se introduce apoi
acul pe fata externa a ramului si la 1-1,5 cm adncime se injecteaza 1 ml anestezic pentru nervul
r
maseterin.
Se retrage apoi acul si se insinueaza pe fata interna, depasindu-se creasta temporala si, la 1 cm de creasta n
profunzime, se lasa 1 ml anestezic pentru nervul lingual si apoi mai n profunzime la nca 0,5-1 cm, se lasa
depozitul anestezic pentru nervul alveolar inferior.
Procedeul GAW-GATES
Tehnica a fost imaginata de George Gaw-Gates n 1973 si urmareste anestezia simultana a nervilor alveolar
inferior, lingual, bucal si auriculo-temporal.
Se foloseste de predilectie cnd anestezia nervului alveolar inferior este ineficace.
Contraindicatii:
- incapacitatea bolnavului de a deschide larg arcadele dentare;
- inflamatii;
- copii si handicapati.
Tehnica: se foloseste un ac lung (6-8 cm).
Locul de punctie este n mucoasa obrazului la ntlnirea liniei ce uneste tragusul cu comisura bucala, cu o linie
ce trece la jumatatea distantei dintre plica pterigo-mandibulara sittendonul de insertie a temporalului. Directia
acului, napoi si extern, corpul seringii ajungnd n dreptul caninului sau premolarului de partea opusa. Se
introduce acul 3-3,5 cm, depozitul anestezic lasndu-se sub insertia muschiului pterigoidian extern pe fata
interna a condilului.
Daca se patrunde mai mult, se poate ntepa artera maxilara interna. De aceea, se impune aspiratia nainte de a
injecta.
Procedeul C. STIEBER-R.WILDERMANN
Are avantajul ca se poate utiliza si n caz de trismus si se
bazeaza pe faptul ca, n 1 /3 superioara, ramul mandibular este situat aproape n plan sagital.
Locul de punctie: la baza apofizei coronoide, dndu-i-se acului o directie dinainte-napoi, pna cnd se ia
contact cu tuberozitatea mandibulei, unde se iasa anestezicul.
EXTRACTIA INCISIVILOR SI CANINILOR:
Incisivi centrali inferiori sunt cei mai mici dinti. Implatarea e in sens oro-vestibular. Apexurile sunt drepte dar
pot uneori reprezinta o corbura distala. Osul are o structura spongioasa; atit incit si cortical linguala cit si
vestibulara sunt subtiri si spre treimea inferioara mai groase. Mezial se gaseste semfiza mentoniera ce ofera
odsului o rezistenta mai mare.
TEHNICA: capul bolnavului la nivelul cotului operatorului. Spatarul fotoliului este drept, capul in continuarea
coloanei vertebrale. Dupa sindesmotomie si adaptare luxatia se face prin miscari de basculare vestibulolinguala, intensiindu-se spre vestibular. Miscarile de rotatie nu se infaotuesc.
EXTRACTIA PREMOLARILOR INFERIORI
Au radacina puternica unica, avind o directie de implantare aproape verticala. Tabla osoasa are grosime egala
atit vestibular cit si lingual. Intre apexul celor doi premolari se afla gaura mentoniera.
TEHNICA: capul drept, gura larg deschisa, operatorul poate fi plast in fata si in dreapta bolnavului pentru
extractia premolarilor din stinga si din dreapta si inapoia bolnavului pentru cei din dreapta. Mina stinga
indreparteaza partile moi labiogene. Luxai se face prin miscari de basculare vestibulo-linguale.

EXTRACTIA MOLARILOR INFERIORI:

Sund dinti cu coaroane voluminoase si cu doua radcini situate mezial si distal. Osul alveolar este compact , cu
table osoase, vestibulare si orala, ingrosate de liniile oblice interne si externe. Pe sub alveolele molarilor trece
canalul mandibular.
TEHNICA: se fixeaza bine mandibula, se face decolarea gingiei apoi aplicarea clestelui. Luxatia se face prin
miscari lente vestibulo-linguale , la o mobilitatte sufiecienta se face tractiunea in ax.
EXTRACTIA MOLARULUI DE MINTE INFERIOR;
Osul e gros atit vestibular cit si distal, in lingual e subtire. E situat in vecinatatea pilierului amigdalian
anterior. In invecinatate e canalul mandibular.
TEHNICA: cu clestile dac radacinile sunt verticale sau divergente. Cu elevatorul Lecluse in cele lalte cazuri.
La extractie cu elevatorul capul pacientului e indreptat spre dreapta , iar operatorul va sta in dreapta si in fata;
pentru extractia molarului din dreapta, capul pacientului spre stinga , iar operatorul in ddreapta si in spate, il
va inconjura cu antebratul.
La extractia cu clestele: dupa sindesmotomie si fixarii clestilor se fac miscari de basculare vestibulo-linguale
prin miscari de supinatie si pronatie. Apoi tractiune inax.
La extractie cu elevatorul: dupa decolarea gingiei virful elevatorului se insinueaza vestibular intre fata
meziala a molarului3 si distala a molarului 2. prin miscari de pronatie si supinatie , virful elevatorului se
insinuiaza intre punctul de contact si marginea libera a lveolei. Elevatorului i se imprima o usoara rotatie in ax
de jos in sus , inainte-inapoi.
72. Tehnica extraciei dentare cu ajutorul elevatorului. Particulariti. Indicaii.