Curs9

Sistemul digestiv
- este format din totatlitatea organelor care au ca functii principale digestia si absorbtia aliemntelor, plrecum si eliminarea reziduurilor alimentare. El este alcatuit din tub digestiv, care comunica cu exteriorul prin 2 orificii: bucal si anal si glande anexe (ficat, pancreas si glande salivare)

I. Tubul diegstiv
este fomat din mai multe segmente, diferite ca structura si functie, repectiv: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestinal subtire, intetin gros si rect. Peretele tubului digestiv are o structura unitara, dar cu unele particularitati ale diferitelor segmente din componenta lui. Astfel, pe toata intinderea lui, tubul digestiv este format din 4 tunici: tunica externa, musculara, submucoasa si mucoasa.

Tunica externa este denumita acventice la nivelul faringelui, esofagului si partii terminale a rectului si este formata din tesut conjunctiv lax. In restul tubului digestiv ea se numeste seroasa si este reprezentata de foita viscerala a peritoneului. Ea este formata dintr-un mezoteliu la exterior si un tesut conjunctiv spre interior. Functional, pe langa faptul ca favorizeaza miscarile efectuate de diferite segmente ale tubului digestiv, tunica seroasa are rol de absorbtie si chiar secretor. Tunica musculara formata din fibre musculare striate, la nivelul peretilor cavitatii bucale, faringelui si partii superioare a esofagului si fibre muscuare netede in restul tubuli digestiv. Fibrele musculare sunt dispuse in 2 straturi: unul intern, cu fibre musculare si latul extern, cu fibre longitudinale, care la nivelul intestinului gros formeaza benzi longitudinale denumite tenii. In peretii stomacului exista al 3-lea strat de fibre oblice, situate intern fata de stratul circular. In anumite zone aceste fibre formeaza sfinctere. In grosimea tunicii musculare se gaseste plexul nervos mienteric AUERBACH. Tunica submucoasa se gaseste intre musculara si mucoasa si este formata din tesut conjunctiv lax, cu o bogata retea vasculara si un plex nervos vegetativ MEISSNER. Tunica mucoasa captuseste lumenul tubului digestiv si este formata dintr-un epiteliu si un crion. Epiteliul este pavimentos stratificat la nivelul cavitatii bucale, faringelui si esofagului, adaptat functiei de transport si unistratificat cilindric, de la orificiul cardia pana la canalul anal adaptat pt functia de secretie si absorbtie. In grosimea mucoasei tubului digestiv se gasesc glande unicelulate si pluricelulare. La baza mucoasei se gaseste musculoasa mucoasei, care este o patura subtire de tesut muscular neted ce-i confera o mare plasticitate. Macroscopic, aspectul mucoasei difera de la un organ la altul, ea prezentand plici de diferite forme. Astfel, la nivelul esofagului intalnim 5-6 pliuri longitudinale, iar la nivelul stomacului ele sunt dispuse longitudinal in corp si transversal in antrul piloric.

1. Caviateta bucala

- este primul segment al tubului digestiv care comunica anterior cu exteriorul prin orificiul bucal si posterior cu faringele prin orificiul buco-faringian. - este impartita de arcadele alveolo-dentare si gingii in vestibul bucal si cavitate bucala propriu-zisa. - prezinta un perete anterior, 2 pereti laterali, un perete superior si altul inferior. Peretele anterior este reprezentat prin cele 2 buze: superioara si inferioasa, care prin marginile lor delimiteaza orificiul bucal. Buzele sunt pliuri musculo-membranoase, unite la extremiati, unde formeaza comisurile labiale. In grosimea lor se gasesc muschii orbiculari ai buzelor cu fibre circulare. Peretii laterali sunt formati din cei 2 obraji. D.p.d.v. structural, obrajii sunt formati dintr-un strat extern, reprezentat de piele, un strat muscular si un strat intern, reprezentat de mucoasa bucala. Peretele superior- se numeste plafon bucal si este format din oasle palatine si apofizele palatine ale maxilelor cu care formeaza palatal dur. Posterior fata de el se gaseste palatul moale sau valul palatin. De o parte si de alta a valului palatin si a orificiului bucofaringian se afla cate 2 formatiuni musculoase asezate vertical, numite stalpi sau pilieri, iar intre ei o formatiune ovoida numita amigdala palatina, care sunt structure limfoide. Peretele inferior se numeste planseu bucal si este format din muschii milohioidieni, geniohioidieni si pantecul anterior al digastricului. Pe planseul cavitatii bucale se afla limba si glandele sublinguale.

Vascularizatia cavitatii bucale Peretii cavitatii bucale primesc sange prin ramuri ale arterei carotide externe. Buzele sunt vascuarizate de arterele labiale superioare si inferioare care sunt ramuri ale arterei faciale. Obrajii sunt irigati de artera bucala, care este ramura a arterei maxilare si de artera transversala a fetei, ramura a arterei temporale superficial. Bolta valatina este vascularizata de arterele palatine mari si mici, care vin din artera palatina descendenta, ramura a arterei maxilare. Inervatia senzitiva este data de ramuri ale nervului V trigemen, iar inervatia motorize de nervul VII facial. In cavitatea bucala se gasesc dintii si limba, care impreuma cu muschii masticatori formeaza aparatul masticator. Dintii sunt organe dure ale aparatului masticator care pe langa functia de taiere, sfasiere si macimare, au si rol in fonatie. Ei sunt situati pe arcadele dentare, in cavitati numite alveole dentare. Un dinte prezinta 3 componente : coroana - partea vizibila a dintelui, gat sau col - face legatura intre radacina si coroana si corespunde gingiei si radacina partea dintelui care se afla in alveola, al carui varf se numeste apex. In sectiune longitudinal prin dinte se distinge: - O cavitate centrala sau cavitatea dintelui, care la nivelul coroanei este mai larga si se numeste cavitate pulpara, iar in radacina este mai mica si se numeste canal radicular, ce se deschide in varful acesteia printr-un orificiu. In cavitatea pulpara se gaseste pulpa dintelui, formata din tesut conjunctiv, vase sanguine si terminatii nervoase libere. - La periferia pulpei dentare se gasesc celule numite odontoblaste ce secreta dentina, ce intra in alcatuirea corpului dintelui. Dentina este o substanta dura,

formata din oseina si saruri minerale, putin rezistenta la actiunea agentilor chimici. La periferia dentinei, la nivelul coroanei se gaseste o substanta alba stralucitoare, numia smalt dentar, ce contine 95% substante minerale, iar la nivelul radacinii exista cement, ce corespunde ca structura tesutului osos, format din fibre de colagen care se continua cu cele existente in structura osului. Dintii sunt fixate in alveoli prin ligamentul alveolo-dentar. Totalitatea dintilor formeaza dentitia. La om se disting 2 dentitii: dentita de lapte sau temporara si dentitia permanneta sau definitive.

Dentitia de lapte cuprinde prima generatie de dinti cara apare la copii intre 6 luni si 2 ani. Dintii de lapte sunt in nr de 20. Dentitia permanenta este formata din 32 de dinti, cate 16 pe fiecare arcada dentara. Ea apare prin schimbarea dintilor intre 7 si 13 ani, cu exceptia celui de-al 3-lea molar, cara apare mai tarziu. Dupa forma coroanei, nr radacinilor si functiile pe care le indeplinesc, dintii sunt de 4 feluri: - Incisive= 8 ; Canini = 4 ; Premolari = 8 ; Molari = 12 Nr si pozitia dintilor se exprima prin formula dentara care pentru dentita permanenta, pt jumatate de maxilar este urmatoarea: i=2/2 ; c=1/2 ; PM= 2/2; M=3/3 Vascularizatia si inervatia dintilor Dintii sunt vascularizati de ramuri ale arterei musculare care este ramura terminala a arterei carotide externe. Inervatia este data de ramura maxilara si mandibulara a nervului V trigemen. Limba este un organ musculo-membranos cu rol in sensibilitatea gustativa, contribuind in acelasi timp la masticatie, supt, deglutitie si fonatie. Ea este asezata pe planseul caviatatii bucale si este formata dintr-o portiune orizontala libera, numita corpul limbii si alta verticala sau radacina limbii, care se prinde de osul hioid, mandibula si epiglota. Limba este un organ turtit ce prezinta o fata superioara, una inferioara, 2 margini laterale si un varf. Ea prezinta un schelet fibros, muschi si mucoasa lingual. Mucoasa linguala inveleste limba la exterior si se continua cu mucoasa faringiana si bucala. Ea este un epiteliu pavimentos stratificat. Pe fata superioara si pe margini, prezinta papilele linguale, care dau aspect caracteristic mucoasei: - papile circumvalate (7-12 formatiuni situate la baza limbii, inconjurate de un sant formand veul lingual cu deschidte anteriaora). In peretii santurilor se gasesc mugurii gustativi. - Papile foliate au forma unor lame verticale si se gasesc pe marginile limbii, in partea posteriara a acesteia. - Papilele fungiforme au capatul terminal ca o maciuca si se gasesc spre varful limbii. - Papilele filiforme se gasesc in tot restul mucoasei bucale, pana la veul lingual, ele nu au muguri gustativi, indeplinind doar functie mecanica. Scheletul fibros este format din septul limbii si aponevroza limbii. Septul limbii se gaseste pe linie mediana si inparte limba in 2 jumatati. Aponevroza limbii captuseste mucoasa pe toata fata ei superioara.

Muschii. Pe scheletul fibros de prind muschi limbii, care sunt de 2 feluri: muschi extrinseci si intrinseci. Muschii extrinseci vin la limba de la organele invecinate si sunt: muschiul genioglos, hioglos, condroglos, stiloglos, palatoglos, faringoglos si amigdaloglos. Muschii intrinseci au originea si insertia la nivelul limbii si sunt reprezentati de: muschiul longitudinal superior, longitudinal superior, transvers al limbii si vertical al limbii. Vascularizatia este data de artera linguala, ramura a arterei carotide externe. Inervatia senzoriala sau gustative este data de nervul X, IX, si VII facial. Sensibilitatea generala tactile, termica, dureroasa si proprioceptiva este asigurata de nervul lingual, ramura a trigemenului. Inervatia motorie este data de nervul XII hipoglos. Curs 10 anatomie

2. Mezenterialul este format din jejun si ileon.El este fixat de peretele posterior al cavitatii abdominale prin mezenter,cel care-I confera mobilitatea necesara.El are o lungime de 4 m si ocupa etajul inframezocolic al cavitatii abdominale si se deschide in intestinul gros prin orificiul ileocecal ce este prevazut cu valvula ileocecala ce se deschide intr-un singur sens spre intestinal gros. Adaptandu-se la volumul cavitatii abdominale si cu ajutorul mezenterului,jejunul si ileonul nu exista o delimitare precisa. Mezenterul,element de legatura dintre jejuno-ileon si peretele abdominal posterior este format din 2 foite peritoneale care se alatura si cuprind intre ele arterele,venele,limfaticele si nervii intestinului. Structura intestinului mezenterial : 1.Tunica seroasa este formata din peritoneul visceral 2.Tunica musculara este formata din fibre longitudinale mai slab dezvoltate in partea terminal a ileonului si fibre circulare care formeaza un strat mai gros. 3.Tunica submucoasa este formata din tesut conjunctiv lax 4.Tunica mucoasa este adaptata pt functia de secretie si absorbtie.Ea prezinta: -Plici circulare -vilozitati intestinale -glande -foliculi limfatici 1. Plicile circulare KERKRING sunt foarte numeroase si inalte in cea mai mare parte a intestinului mezenterial si devin rar sau chiar lipsesc in jumatatea terminala a ileonului.

2.Vilozitatile intestinale au o structura adaptata pt functia de absorbtie .La suprafata ei se gaseste un epiteliu format din cellule inalte,cilindrice,ce prezinta microvilozitati la polul apical.In axul vilozitatii se gaseste chiliferul limfatic central care transporta grasimile absorbite alaturi de care se afla o bogata retea capilara. Chiliferul=este vas limfatic ce aduna limfa. In vilozitate patrunde si tesut conjunctiv din corion si fibre musculare netede din musculoasa mucoasei care prin contractie impinge sangele absorbit si limfa. 3.Glandele intestinului sunt reprezentate de glandele LIEBERKUHN. 4.Foliculii limfaciti sunt gramezi de tesut limfatic dispusi izolat in jejun sau aglomerati formand placile PEYER in ileon.

Vascularizatia intestinului Jejunul si ileonul primeste sange prin artera mezenterica superioara care in mezenter formeaza mai multe arcade arteriale.Din ultima pleaca vase drepte care se distribuie peretelui intestinal si formeaza retele capilare.Vasele se deschid in vena porta prin vena mezenterica superioara. Inervatia este asigurata de ramuri simpatice si parasimpatice provenite din plexul mezenteric superior. 3. INTESTINUL GROS Este ultima parte a tubului digestiv care se intinde de la orificiul ileocecal pana la orificiul anal avand o lungime de 1,70 m si fiinf format din 3 portiuni: -cec -colon -rect Din punct de vedere functional,intestinal gros are un rol mai important in evacuarea rezidurilor alimentare si mai redus in digestie si absorbtie.El prezinta caractere anatomice care il deosebesc de intestinul subtire reprezentate de: tenii,placi semilunare,haustre,apendici sau ciucuri epifloici. 1.Teniile sunt trei benzi longitudinale formate prin condesarea fibrelor musculare.Ele se reduc la 2 la nivelul colonului sigmoid si dispar prin uniformizare la nivelul rectului. 2.Placile semilunare sunt cute pe care le formeaza mucoasa si submucoasa intestinului groas care proemina in interiorul acestuia.

3.Haustrele sunt parti ale peretelui care proemina spre exterior in santurile sau strangularile transversale ale acestuia. 4.Apendicii epifloici sunt mici gramezi de grasime invelite de seroasa care atarna ca niste ciucuri de-a lungul teniilor. Mucoasa intestinului gros este formata dintr-un epiteliu unistratificat cilindric.Celulele epiteliului prezinta la polul apical microvilli mai scurti decat cei ai celulelor epiteliului mucoasei intestinale.Pe masura apropierii de rect creste nr celulelor mucoase,iar glandele Lieberkuhn sunt mai lungi si au secretie mucoasa,vascoasa. Foliculii limfatici din submucoasa sunt mai mari si mai voluminosi in partea proximala si mai redusi spre partea terminala a intestinului gros.Datorita acestei structuri,intestinul gros nu absoarbe decat apa,unii electroliti si unele vitamine care nu au fost absorbite in intestinul subtire

Curs 12 Intestinul gros Cecul este prima parte a intestinului gros de 7 cm lungime.La extremitatea caudala cecul se termina in fund de sac,iar superior se continua cu colonel ascendent.Ileanul nu se continua cu intestinul gros cap la cap,ci are un traiect perpendicular fata de acesta.La locul de deschidere peretele predomina in lumenul intestinului si formeaza valvula ileocecala ce permite trecerea continutului intestinal intr-un singur sens,si anume din ileon in cec.

Apendicele vermicular este un diverticeu rudimentar al cecului de forma cilindrica cu o lunhime de 6-7 cm.Din punct de vedere functional apendicele nu are rol in digestie si din cauza faptului ca in submucoasa contine numerosi foliculi limfatici,el poate fi considerat un organ limfoid numit amigdala intestinului. Colonul este partea intestinului care se intinde de la cec pana in dreptul vertebrei sacrale 3 (S3) de unde se continua cu rectul.

Dupa asezarea sa topografica in cavitatea abdominala colonului I se descriu 4 portiuni: -colonul ascendent -colonul transvers -c.descendent -c. sigmoid

1.Colonul ascendent se gaseste in partea dreapta a cavitatii abdominale si in apropierea fetei inferioare a ficatului,el formeaza un unghi cu colonul transvers denumit unghi colic drept sau flexura colica dreapta. 2.Colonul transvers traverseaza cavitatea abdominala spre partea stanga pana in apropierea splinei unde formeaza unghiul colic stang. 3.Colonul descendent se gaseste in partea stanga a cavitatii abdominale si se continua cu 4.Colonul sigmoid.Acesta se intinde de la fosa ilioca stanga pana la S3 a treia vertebra sacala de unde se continua cu rectul. Rectul este portiunea terminal a intestinului gros formata din 3 parti:

a)prima se gaseste in continuarea canalului sigmoid si este uniforma ca diametru si rectilinie. b)urmeaza apoi o dilatare numita ambula rectala care se continua cu canalul annual ce se deschide la exterior prin orificiul anal prevazut cu un sfinter intern format din fibre musculare netede si un sfinter extern format din fibre musculare striate. c)glande anexe ale tubului digestive(vezi L.P.)

SISTEMUL CIRCULATOR
Sistemul circulator este format din inima si vase prin care circula sangele si limfa.Functional prin rolul de transport pe care il indeplineste el contribuie alaturi de sistemul nervos la realizarea unitatii functionale a intregului organism. Sistemul circulator sanguin este format din inima ca organ central si vase de sange respective:artere,capilare,vene. Sistemul circulator limfatic reprezinta o cale derivata a sistemului circulator care transporta limfa.Aceasta incepe sa se formeze din lichidul intestinal si este transportata din capilare limfatice,vase si ganglioni limfatici ajungand la 2 trunchiuri colectoare limfatice prin care se varsa in sistemul nervos al marii circulati. Anatomia inimii(vezi L.P.) Vasele de sange sunt structuri prin care sangele circula in intreg organisma.Ele sunt reprezentate de artere,vase prin care sangele este transportat de la inima la tesuturi,capilarele

sunt vase la nivelul carora au loc schimbarile dintre sange si cellule si venele care sunt vase ce transporta sangele de la tesuturi spre inima. Structura vaselor de sange Din punct de vedere structural,intregul system cardio-vascular are o structura unitara,avand peretele format din 3 straturi principale: -interna -medie -adventicea Dar in functie de rolul pe care il au in cadrul sistemului circulator sanguine,vasele prezinta si unele caracteristici structurale. Arterele al caror calibru descreste de la inima spre reteaua capilara se impart in: -mari -mijlocii -mici(arteriole) Capatul terminal al artiorelor acolo unde ele se capilarizeaza se numeste meta-arteriora. Venele al caror calibru creste de la capilare spre inima se impart in:venule,vene mijlocii si vene mari. Tunica interna ->inima est stratul intern al peretelui vascular alcatuit dintr-un endoteliu sub care se gasesc fibre de collagen,fibre elastic,fibroblasti si mici fascicule de fibre musculare orientate longitudinal.Acest strat conjunctiv este foarte redus la arterele mici,lipseste la capilare endoteliu este asezat pe o membrana bazala iar la venule se reduce la un strat foarte fin de tesut conjunctiv. Tunica medie are o structura variata in functie de tipul de vas astfel in arterele mari numite si artere de tip elastic ea este formata din lamele concentrice de fibre elastic intre care se afla in cantitate redusa fibre musculare netede si tesut conjunctiv.In arterele de tip mijlociu numite si de tip muscular media este alcatuita din fibre musculare netede dispuse spiralat sau circular printer care se gasesc si fibre de collagen si elastici.La arteriore ea contine fibre musculare si putine fibre de collagen si fibre elastice.Media venelor este mai subtire si este formata din fibre musculare si elastic in venule si vene mijlocii si foarte putin dezvoltata in venele mari. Tunica medie are cea mai mare dezvoltare la nivelul inimii unde formeaza miocardul sau muschiul inimii. Adventicea tunica a treia este stratul extern al peretelui vascular format din tesut conjunctiv din fibre de collagen orizontate longitudinal si fibre elastice.Ea este mai subtire la

artere si foarte groasa la arterele mari unde intalnim si fascicule de fibre musculare netede orizontate longitudinal . In tunica externa a arterelor si venelor cu un diametru mai mare de 1 mm se gasesc vase sanguine care hranesc peretele vascular numite vase-vasorum(vase ale vaselor). Tot in adventice se gasesc fibre nervoase ce formeaza flexuri nervoase vegetative ce asigura inervatia somata materie si senzitiva a peretelui vascular in special al arterelor. Sistemul arterial Ansamblul arterelor din organism formeaza sistemul arterial care din 2 artere principale:artera aorta si artera pulmonara. 1. Artera aorta pleaca din ventriculul stang printr-o parte mai dilatata numita bullb aortic.Ea prezinta 3 portiuni: -aorta ascendenta -carja aortic ace se orienteaza spre stanga -aorta descendenta sau toraco-abdominala Din bulbul aortic pleaca arterele coronare:dreapta si stanga care iriga inima.Acestea merg prin santul coronar si patrund in miocard de-a lungul septelor conjunctive care separa fasciculele musculare.Aici se capilarizeaza progresiv pana la nivelul fiecarei fibre musculare cardiace in jurul caruia formeaza o retea de capilare arteriale ce aduc sange oxigenat si incarcat cu nutrimente. b. Din carja aortica pleaca 3artere: trunchiul brahiocefalic drept (artera anonima),artera carotida comuna stanga,artera subclaviculara stanga. -trunchiul brahiocefalic dupa un scurt istoric traiect se bifurca in artera carotida comuna dreapta si artera subclaviculara dreapta.. Toate aceste vase iriga regiunea capului,gatului,toracele superior si membrele superioare. -arterele carotide comune urca pe laturile traheei si esofagului iar in dreptul cartilajului toroid se ramifica intr-o artera carotida interna si o artera carotida externa.Cea interna patrunde in craniu unde iriga encefalul,globul ocular cu anexele sale iar cea externa iriga gatul si regiunei fetei. -arterele subclaviculare dreapta si stanga prezinta aceleasi ramificatii si vascularizeaza teritorii similar pe cele 2 parti ale toracelui si bratelor.Fiecare artera subclaviculara trece pe sub clavicula ,se indreapta spre regiunea axilara unde devine artera axilara si prin colaterale iriga gataul,umarul,o parte din encefal prin artera vertebrala si peretele thoracic.Ajunsa in dreptul humerusului artera axilara devine artera brahiala care la nivelul antebratului se bifurca

in artera ulnara si artera radial.La randul lor acestea se ramifica constituind arcadele palmare din care pleaca arterele digitale comune si apoi arterele digitale proprii. Curs 13

c. Aorta descendenta continua arcul aortic de la vertebra T4 pana in dreptul vertebrei L4 si prezinta o portiune toracala si o portiune abdominala.

Aorta totacala este situata in mediastinul posterior, pe flancul stand al coloanei vertebrale, incepe la nivelul vertebrei T4 si se termina in hiatusul aortic al diafragmei. Acesta trimite ramuri parietale reprezentate de arterele intercostale si ramuri viscerale, reprezentate de : arterele bronsice, arterele pericardice, arterele esoofagiene si arterele frenice superioare, care iriga partea toracica a diafragmei.

Aorta abdominala incepe la nivelul orificiului aortic al diafragmei si se termina in dreptul vertebrei L4, dand ramuri parietale, viscerale si terminale. Ea este situata retroperitoneal, anterior si la stanga coloanei vertebrale. Ramurile parietale iriga peretii cavitatii abdominale. Ramurile viscerale sunt reprezentate de: Trunchiul celiar cu 3 ramuri: artera gastrica ce iriga stomacul, artera hepatica ce iriga ficatul si artera spelinica ce iriga splina. Artera mezenterica superioara vascularizeaza cea mai mare parte a intestinului. Artera mezenterica inferioara vascularizeaza partea stanga a colonului transvers, colonul descendent, sigmoid si partea superioara a rectului. Arterele renale vascularizeaza rinichii Arterele genitale ce vascularizeaza sistemul genital.

Ramuri terminale sunt reprezentate de arterele iliace comune, care la randul lor se bifurca in dreptul articulatiei sacroiliace in aretra iliaca interna sau hipogastrica si artera iliaca externa. Artera iliaca interna vascularizeaza regiunea pelviana si organele din bazin. Aretra iliaca externa devine la nivelul coaspei artera femurala, care s continua cu artera poplitee, iar la nivelul gambei se bifurca intr-o artera tibiala anterioara si o artera tibiala posterioara, din care se desprinde artera peroniera sau fibulara. La nivelul piciorului se formeaza arcadele plantare si dorsale, din care se desprind artere digitale comune si artere digitale proprii.

2. Artera pulmonara pleaca din ventricului drepr si dupa un scurt traiect se

bifurca in aretra pulmonara dreapta si stanga ce patrunde in plamani prin hilul pulmonar si da ramuri lobare, semgentare si capilare perialveolare. Capolarele sangvine sunt vase fine cu diametrul de 5-20 microni in nr total de aproximativ 5 miliarde. Lungimea lor daca ar fi puse cap la cap ar insuma 2500 de km. Ele populeaza organele si tesuturile reprezentand ultimele ramificatii ale arteriolelor, ce se continua cu capilarele venoase din tesuturile si organele respective. Practic, aceste capilare se interpun ca o retea intre ultimele ramificatii ale arteriorelor si venulelor la nivelul lor realizandu-se schimburile dintre sange si tesut. Peretele capilarelor este format dintr-un endoteliu fenestrat, fiind alcatuit din celule endoteliale asezate pe o membrana bazala, formata din fibre de colagen elastice si de reticulina. El este acoperit de un periteliu format din pericite cu rol contractil si fagocitar. In general, reteaua de capilare se interpune intre o artera si o vena, dar exista si dispozitia in care ea se gaseste intre 2 artriole (reteaua admirabila de la nivelul glomerulului renal MALPOGHII). Fie intre 2 vene (reteaua porta de capilare din ficat si din hipofiza anterioara). Schimburile dintre sange si tesuturi care au loc la nivelul capilarelor sunt favorizate de anumite particularitati ale acestor vase, si anume: suprafata de schimb enorma (6500m2), peretele foarte subtire, curgerea uniforma a sangelui, presiunea si viteza de curgere a sangelui este foarte redusa.

SISTEMUL VENOS Principalele vene din organism sunt reprezentate de venele pulmonare si venele cave superioara si inferioara cu ramificatiile lor. Venele pulmonare iau nastere din capilarele alveolare care se unesc formand venule, acestea conflueaza formand venele pulmonare. Din fiecare plaman ies cate 2 vene pulmonare, care se deschid in atriul stang transportand sange oxigenat. Venele cave conecteaza sangele neoxigenat din organism, conducandu-l in atriul drept. Vena cava superioara colecteaza sangele de la cap, gat, torace superior si membrele superioare. Ea ia nastere din unirea venelor brahiocefalice stanga si dreapta, provenite din unirea venelor jugulare interne cu vena subclaviculara de aceasi parte. Vena jugulara interna preia sangele din refiunea cefalica, iar cea subclaviculara preia sangele de la membrul superior, fiind continuarea venei axilare. Venele membrelor superioare sunt superficiale si profunde. Cele superficiale (vena cefalica si bazinica) pornesc de pe fata dorsala a mainii si se varsa in vene profunde, care incep cu vene digitale proprii, care prin unire formeaza vene digitale comune, apoi arcade palmare, venoase, din care pleaca venele radiale si cubitale. La nivelul bratului ele se unesc, constituind venele brahiale ce se continua cu vena axilara, iar aceasta cu vena subclaviculara.

Un afluent al venei cave superioare este marea vena AZYGOS, situata pe partea dreapta a coloanei vertebrale. Ea colecteaza sangele din regiunea toracica. Vena HEMYAZIGOS este situata pe partea stanga a coloanei vertebrale si colecteaza sange din regiunea toracica, deschizandu-se in vena mare AZIGOS.

Vena cava inferioara colecteaza sangele din jumatatea subdiafragmatica a corpului, adica abdomen, pelvis, membre inferioare, condcandu-l in atriul drept. Ea provine din unirea venelor iliace comune, care la randul lor provin din unirea venelor iliace interne si externe. Venele iloace interne colecteaza sangele de la nivelul bazinului, iar cele externe de la nivelul membrelor inferioare, reprezentand o continuare a venelor femurale. Venele membrelor inferioare sunt si ele superficiale si porfunde. Vena femurala este continuarea venei poplitee ce rezulta din unirea venelor tibiale anterioare, posterioare si peroniere, ce colecteaza sangele de la nivelul gambei. Ele sunt vene profunde care au originea in venele dorsale si plantare, ce provin din venele digitale comune, iar acestea din venele digitale proprii. Reteaua venoasa superficiala a membrelor inferioare isi are originea pe fata dorsala a piciorului si se deschide prin vena safena mare in vena femurala, iar prin vena safena mica in vena poplitee. Vena cava inferioara mai primeste sange din venele renale, venele genitale, venele suprarenale, venele hepatice, ultimele colectand atat sangele circulatiei hepatice nutritive din aretra hepatica, cat si sangele circulatiei hepatice functionale prin vena porta. Vena porta aduna sangele din intregul tub digestiv prin vena mezenterica superioara si inferioara. Circulatia venoasa este centripeta si este influentata de mai multi factori: Forta sistolei ventriculare Aspiratia toracica. Aspiratia exercitata de atriul dreprt datorita presiunii negative din timpul diastolei atriale. - Presa abdominala - Contractia musculaturii scheletice ce comprima venele - Prezenta valvulelor semilunare in venele subdiafragmatice care imprima un sens unic de curgere catre inima. - Forta gravitationala ce actioneaza in sensul curgerii sangelui in venele subdiafragmatice. Datorita interventiei acestor factori se formeaza o ...intre venele mici si venele mari ce reprezinta factorul determinant al circulatiei sangelui in vene.