SISTEMUL DIGESTIV

Sistemul digestiv participa la realizarea functiilor de nutritie

alaturi de sistemul circulator, respirator, excretor si de metabolism.
Sistemul digestiv este alcatuit din organe la nivelul carora se
realizeaza:
 digestia alimentelor cu transformarea lor in produsi absorbabili
 absorbtia produsilor rezultati in urma digestiei
 eliminarea resturilor neabsorbite
Componentele sistemului digestiv sunt:
 Tubul digestiv: cavitate bucala, faringe, esofag, stomac, intestin
subtire si intestin gros
 Glandele anexe: glandele salivare, ficatul, pancreasul
TUBUL DIGESTIV
 Peretele tubului digestiv are 4 straturi suprapuse, aceste straturi
prezentand diferite particularitati in functie de organ, dar structura
generala, de la interior spre exterior, este:
Mucoasa – la interior, formata din tesut epitelial (in general,
epiteliu cilindric simplu), vine in contact cu alimentele.
Submucoasa – deasupra mucoasei, formata din tesut conjunctiv,
fibre nervoase, vase sangvine si limfatice.
Musculara – formata din tesut muscular striat la nivelul limbii,
faringelui, treimii superioare a esofagului si sfincterului anal extern
(anus) si din tesut muscular neted in portiunea inferioara a esofagului,
stomac, intestin subtire, intestin gros si sfincter anal intern.
Seroasa – cel mai la exterior, formata din tesut conjunctiv (la
anumite organe ale tubului digestiv seroasa este numita adventice).
 Cavitatea bucala
Este primul segment al tubului digestiv, fiind o cavitate virtuala cand gura este
inchisa si reala cand gura este deschisa. Este subimpartita de arcadele alveolo-dentare in
vestibul si cavitate bucala propriu-zisa.
Vestibulul bucal este delimitat de arcade, buze si obraji si comunica cu cavitatea
bucala propriu-zisa prin spatiile interdentare si prin spatiul retromolar (din spatele
ultimului molar).
Cavitatea bucala propriu-zisa este delimitata anterior si lateral de arcadele alveolo-
dentare, superior de bolta palatina care o separa de fosele nazale, inferior de planseul
bucal pe care se afla corpul limbii si glanda sublinguala. Posterior comunica cu faringele.
Bolta palatina este formata in partea anterioara de palatul dur (osos), alcatuit din
cele 2 oase palatine unite pe linia mediana, iar posterior de palatul moale (valul palatin)
– o formatiune musculo-membranoasa care prezinta in centru lueta (omuletul); lateral de
aceasta se observa amigdalele palatine.
Cavitatea bucala este captusita pe interior de mucoasa bucala formata din epiteliu
pluristratificat pavimentos nekeratinizat.
 Fiecare buza este legata de
gingia corespunzatoare prin
frenul buzei superioare,
respectiv frenul buzei
inferioare.
 Limba
Limba este un organ musculo-membranos mobil cu rol in
masticatie, deglutitie, fonatie (vorbire), supt si receptionarea anumitor
simturi (tact, temperatura, durere – V si gust – VII, IX, X).
Limba prezinta un corp situat in cavitatea bucala si o radacina,
spre faringe. De asemenea, limba prezinta o fata dorsala (superioara) si
una ventrala (inferioara). Fata ventrala a corpului limbii este legata de
planseul bucal prin frenul lingual. Pe fata dorsala se gasesc papilele
caliciforme (circumvalate), fungiforme si foliate care au muguri
gustativi, iar pe fata ventrala se gasesc papilele filiforme care nu au
muguri gustativi, deci pe fata ventrala nu se simte gust.
Muschii limbii sunt muschi striati si sunt inervati motor de nervul
hipoglos.
 Dintii
Sunt organe dure ale aparatului masticator avand rol si in
vorbirea articulata. La om exista 2 dentitii:
 Temporara (de lapte) – 20 dinti
 Definitiva (permanenta) – 32 dinti
Formula dentara definitiva:
• 4 x 2 incisivi
• 4 x 1 canini
• 4 x 2 premolari
• 4 x 3 molari
 Faringele
Este un conduct musculo-membranos, dispus de la baza craniului pana
in dreptul vertebrei C6, unde se continua cu esofagul. Faringele este segment
comun sistemelor digestiv si respirator.
Faringele este impartit in 3 segmente:
 Nazofaringe (rinofaringele) – comunica anterior cu fosele nazale, iar pe
peretii laterali se afla orificiile trompelor lui Eustachio care realizeaza
comunicarea cu urechea medie
 Orofaringe (bucofaringele) – comunica anterior cu cavitatea bucala,
superior cu nazofaringele si inferior cu laringofaringele
 Laringofaringe – comunica superior cu orofaringele, inferior cu esofagul si
anterior cu laringele
Muschii faringelui sunt striati si sunt inervati de nervii IX si X.
 Esofagul
Este un canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe
spre stomac.
Limita superioara corespunde vertebrei C6, iar limita inferioara, orificiului
cardia prin care esofagul se deschide in stomac.
Esofagul are tesut muscular striat in 1/3 superioara si tesut muscular neted in
portiunea inferioara. Stratul muscular este organizat in 2 substraturi, unul
•longitudinal dispus la exterior si altul •circular dispus la interior. Musculatura
striata este inervata de nervul X.
La capatul terminal al esofagului, pe o portiune de 2-5 cm deasupra jonctiunii
cu stomacul, musculatura circulara esofagiana este ingrosata, functionand ca un
sfincter – sfincterul cardia. Acest sfincter prezinta o contractie tonica care
contribuie la prevenirea refluxului gastro-esofagian (previne patrunderea
continutului gastric in esofag).
 Stomacul
Se prezinta ca o portiune dilatata a tubului digestiv, fiind situat in
partea superioara a cavitatii abdominale, intre splina si ficat. Are forma literei
“J” si prezinta:
 2 fete: •anterioara si •posterioara
 2 margini (curburi): •curbura mare, convexa si •curbura mica, concava
 2 orificii: •superior (cardia) – comunica cu esofagul si •inferior (pilor) –
comunica cu duodenul; la nivelul celor 2 orificii fibrele musculare circulare
se concentreaza si formeaza sfincterele respective
Stomacului i se descriu 2 parti:
Superioara – verticala, cuprinde corpul si fundul stomacului
Inferioara – orizontala, prezinta o zona mai dilatata - antrul piloric si o zona
care se continua cu duodenul – canalul piloric
 Structura stomacului
La exterior se afla seroasa (adventicea) reprezentata de peritoneu (membrana
subtire ce captuseste peretele cavitatii abdominale si acopera si anumite organe din
aceasta cavitate).
Sub peritoneu se afla stratul muscular format din fibre musculare netede (fibre
•longitudinale la exterior, fibre •circulare la mijloc si fibre •oblice profund). In
stratul muscular se afla plexul nervos mienteric Auerbach.
Urmeaza stratul submucos format din tesut conjunctiv lax cu vase sangvine si
limfatice, precum si plexul nervos submucos Meissner.
Plexurile Meissner si Auerbach alcatuiesc sistemul nervos enteric, componenta
a sistemului nervos vegetativ ce se afla in peretele tractului gastrointestinal
(portiunea inferioara a esofagului + stomac + intestin subtire + intestin gros). Aceste
plexuri au rolul de a controla musculatura neteda si glandele gastrointestinale.
La interior se afla mucoasa plicaturata, formata din epiteliu unistratificat
cilindric si care contine glandele gastrice.
 Intestinul subtire
Este cuprins intre stomac si intestinul gros.
Are 3 portiuni: duoden, jejun si ileon
Duodenul – portiunea fixa, in forma de potcoava care contine capul
pancreasului; se intinde de la orificiul piloric pana la flexura duodeno-jejunala.
La nivelul lui se deschid canalul coledoc (prin care bila se varsa in duoden)
impreuna cu canalul principal al pancreasului (Wirsung). La locul de deschidere
al acestor canale se afla sfincterul Oddi. Tot la nivelul duodenului se deschide si
canalul pancreatic accesor (Santorini), dar separat de primele doua.
Jejunul si ileonul - reprezinta portiunile libere (mobile) ale intestinului
subtire. Se intind de la flexura duodeno-jejunala la orificiul ileo-cecal; sunt
legate de peretele posterior al abdomenului prin mezenter (foita a peritoneului
care inveleste si leaga intestinul subtire de peretele posterior al abdomenului).
 Structura intestinului subtire

La exteriorul intestinului subtire se afla seroasa reprezentata de

peritoneu care acopera duodenul doar anterior si jejunul si ileonul complet.
Sub peritoneu se afla stratul muscular format din fibre netede dispuse
•longitudinal la exterior si •circular la interior, alaturi de plexul mienteric
Auerbach.
Stratul submucos este format din tesut conjunctiv cu vase de sange si
limfatice, glandele Brunner (doar la nivelul duodenului) plus plexul nervos
submucos Meissner.
Mucoasa, formata din epiteliu unistratificat cilindric, prezinta niste
proeminente cilindrice numite vilozitati intestinale care au rolul de a creste
suprafata.
 Structura vilozitatilor intestinale
Vilozitatile intestinale sunt in numar de 5 milioane, realizand o suprafata
de 50 m2.
La suprafata au un epiteliu cilindric unistratificat. Celulele acestui epiteliu
se numesc enterocite si prezinta la polul apical (spre lumen) microvili care
formeaza marginea in perie. La nivelul duodenului, printre enterocitele de la
suprafata vilozitatilor, se gasesc celule secretoare Brunner (secreta mucus). La
baza vilozitatii, epiteliul de suprafata se infunda formand criptele Lieberkühn,
care contin celule ce secreta mucus.
Sub epiteliu se afla fibre musculare netede care formeaza muschiul
vilozitar a carui contractie favorizeaza absorbtia produsilor de digestie din
intestin in sange.
In centrul vilozitatii se afla tesut conjunctiv, o arteriola, o retea capilara, o
venula si un vas limfatic numit chilifer central.
 Intestinul gros
Continua ileonul si se deschide la exterior prin orificiul anal. Este mai
scurt dar mai voluminos decat intestinul subtire si se dispune sub forma de
cadru (cadru colic). Este parcurs de niste benzi musculare numite teniile
colonului. Prezinta umflaturi numite haustre, separate intre ele prin santuri
transversale care proemina in lumenul intestinului sub forma de plici
semicirculare. Prezinta ciucuri grasosi de culoare galbuie, numiti apendici
epiploici, care contribuie la prevenirea eventualelor eroziuni survenite in
timpul miscarilor intestinului.
Intestinul gros este subimpartit in:
 Cec
 Colon: ascendent, transvers, descendent si sigmoid
 Rect
 Cecul

Este prima portiune a intestinului gros si are forma unui sac. Ocupa
regiunea inghinala dreapta.
Pe fata sa mediala se afla orificiul ileo-cecal prin care ileonul se
deschide in cec. Orificiul ileocecal este prevazut cu valva ileo-cecala.
Sub orificiul ileo-cecal se afla orificiul apendiculo-cecal prin care
apendicele vermiform (o anexa a cecului terminata in fund de sac) se
deschide in cec.
 Colonul
Incepe la nivelul valvulei ileo-cecale si se termina in dreptul vertebrei
S3.
Prezinta 4 portiuni:
 Colon ascendent – urca din regiunea inghinala dreapta spre ficat; la acest
nivel, coteste formand flexura colica dreapta
 Colon transvers – incepe de la flexura colica dreapta si strabate cavitatea
abdominala pana la nivelul splinei unde coteste, formand flexura colica
stanga
 Colon descendent – incepe de la flexura colica stanga si coboara spre
regiunea inghinala stanga
 Colon sigmoid – are forma de “S” si coboara in bazin unde, in dreptul
vertebrei S3 se continua cu rectul
 Rectul

Incepe la nivelul vertebrei S3 si sfarseste la nivelul orificiului anal.

Prezinta 2 segmente:
 Superior – situat in cavitatea pelvina, mai dilatat, numit ampula rectala
 Inferior – strabate perineul (diafragma perineala, cea care limiteaza
inferior cavitatea pelvina) si se numeste canal anal
In jurul canalului anal, fibrele musculare netede formeaza sfincterul
anal intern, care este inconjurat de sfincterul anal extern format din fibre
musculare striate!
 Structura intestinului gros
La exterior se afla seroasa/peritoneul care se comporta diferit: inveleste in
intregime cecul, la nivelul colonului ascendent si descendent inveleste doar fata
anterioara, in timp ce la nivelul colonului transvers si sigmoid inveleste in intregime
colonul, dupa care se reflecta pe peretele posterior al cavitatii abdominale, formand
mezocolonul transvers, respectiv mezosigmoidul, care asigura mobilitatea acestor
segmente ale intestinului gros.
Stratul muscular este format din fibre musculare netede, •longitudinale la
exterior si •circulare la interior. La nivelul anusului exista fibre musculare striate care
formeaza sfincterul anal extern. Tot in stratul muscular exista si plexul Auerbach.
Stratul submucos – tesut conjunctiv, vase de sange, vase limfatice si plexul
submucos Meissner.
Stratul mucos – epiteliu unistratificat cilindric, nu are plici si nici vilozitati.
Epiteliul unistratificat cilindric se continua, in ultima parte a canalului anal, cu un
epiteliu pluristratificat pavimentos nekeratinizat care, la nivelul orificiului anal, se
continua la exterior cu epiteliu pluristratificat pavimentos keratinizat.
GLANDELE ANEXE
Glandele salivare
Ficatul
Pancreasul
 Glandele salivare

Secreta saliva cu rol in digestia bucala.

 Glande salivare mici – situate pe mucoasa palatina, a buzelor, obrajilor,
limbii
 Glande salivare mari – sunt glande perechi si sunt reprezentate de:
 parotide - sub conductul auditiv extern, inervate de n. glosofaringian
 submandibulare - sub planseul bucal, inervate de n. facial
 sublinguale - sub limba, inervate de n. facial
 Ficatul

Este cea mai mare glanda anexa a tubului digestiv. Este situat in
partea dreapta, sub diafragma.
Are consistenta ferma, culoare bruna si forma ovoidala.
Pe fata lui posterioara se gaseste vezica biliara.
Secreta bila cu rol important in digestia lipidelor.
 Structura ficatului
Unitatea functionala si structurala a ficatului este lobulul hepatic.
Lobulul hepatic are forma piramidala si este format din celule hepatice
(hepatocite), capilare sinusoide, canaliculi biliari si vena centrolobulara. La
intalnirea a 3 lobuli exista un spatiu numit spatiu portal care contine o
ramura a arterei hepatice, o ramura din vena porta, si un canalicul biliar.
Hepatocitele sunt dispuse sub forma de placi formate din cate 2
cordoane celulare. Intre placi se delimiteaza capilarele sinusoide (capilarele
venei porte), iar intre cele 2 cordoane celulare ale unei placi se delimiteaza
canaliculele biliare intralobulare, care nu au pereti proprii si converg catre
canaliculele biliare interlobulare.
Deci, fiecare hepatocit va avea doi poli: un pol vascular, spre capilarele
sinusoide si un pol biliar, spre canaliculele intralobulare.
 La nivelul capilarelor
sinusoide, sangele
venit prin vena porta
se amesteca cu
sangele venit prin
artera hepatica.
 Hepatocitele au o
dispozitie radiara in
jurul venei
centrolobulare.
 Caile biliare
 Intrahepatice – situate in ficat; incep prin canaliculele biliare
intralobulare, se continua cu canaliculele biliare interlobulare si
sfarsesc prin cele 2 canale hepatice (drept si stang) care se unesc si vor
forma canalul hepatic comun.
 Extrahepatice – cuprind ultima portiune a celor 2 canale hepatice
(drept si stang), canalul hepatic comun, vezica biliara, canalul cistic si
canalul coledoc (incepe de la unirea canalului cistic cu hepaticul comun).
Canalul coledoc se deschide in duoden, impreuna cu canalul principal al
pancreasului (Wirsung), la acest nivel existand sfincterul Oddi. Canalul
cistic se desprinde din calea biliara principala (formata din canalul
hepatic comun si canalul coledoc). Prin el, in perioadele interdigestive,
bila ajunge in vezicula biliara.
 Canalul pancreatic
accesor (Santorini) se afla
superior de canalul
pancreatic principal
(Wirsung).
 Canalul Santorini se afla
anterior de canalul
coledoc.
 Vascularizatia ficatului
 Vascularizatia nutritiva transporta sange oxigenat care provine din artera
hepatica, ramura a trunchiului celiac. Artera hepatica se ramifica, ultimele
ramificatii fiind ramurile din spatiile portale. In final, sangele arterial se
varsa in capilarele sinusoide ale venei porte.
 Vascularizatia functionala este constituita din ramificatiile venei porte,
care aduc sange cu substante nutritive absorbite din intestin. Porta se
formeaza din unirea v. splenice cu v. mezenterica superioara si cu v.
mezenterica inferioara. Ajunsa la ficat, porta se termina prin capilarele
sinusoide. Sistemul port este un sistem vascular precedat si urmat de
acelasi tip de vase (capilare-vena-capilare). Capilarele sinusoide converg
spre v. centrolobulara, origine a sistemului venos hepatic care dreneaza in
venele hepatice si apoi in vena cava inferioara.
 Pancreasul

Are atat functie exocrina (sucul pancreatic) cat si endocrina (insulina

si glucagon).
Este format din:
 Cap – portiunea lata a glandei inconjurata de duoden
 Corp – aspect triunghiular
 Coada – ajunge pana in vecinatatea splinei
Pancreasul exocrin secreta sucul pancreatic care ajunge, prin canalul
pancreatic principal (Wirsung) si prin canalul pancreatic accesor
(Santorini), in duoden.