Structura tubului digestiv subdiafragmatic

Portiunea cea mai dezvoltata a aparatului digestiv ce prezinta o mărire

considerabila a suprafetei de digestie si absortie prin aparitia glandelor anexe (ficat si
pancreas) si prin plasarea lor in cavitatea peritoneala.

Segmentul subdiafragmatic – stomac, intestin subtire, intestin gros – au o

structura morfofunctionala adaptata functiilor secretorii si motorii avand peretii
alcatuiti din 4 tunici:

-externa (seroasa) – seroasa peritoneala viscerală ce acopera organelle

digestive la exterior permitand mobilitatea lor;

- musculara – fibre musculare netede asezate pe 2 straturi – extern, cu fibre

longitudinale şi intern cu fibre circulare;

- submucoasa – tesut conjunctiv lax ce poseda multe vase de sange, vase

limfatice si elemente nervoase.

- mucoasa – epiteliu cilindric unistratificat, un corion cu glande, tesut

conjunctiv, vase si nervi;

Aceasta structura este adaptata functiei de absortie si digestive

Structura stomacului

Organ cavitar cu rol in depozitarea alimentelor si in care au loc procese mecanice

si chimice in vederea realizarii celor 2 functii.
Peretii au tot 4 tunici:
Seroasa – peritoneul visceral acopera aprox in intregime stomnacul. Fata
anterioara este acoperita de peritoneul marii cavitati abdominale, iar peretele
posterior este alcatuit de peritoneul bursei omentale.
De pe curburile stomacului cele 2 foite peritoneale (ant/post),se continua de la
nivelul curburii mici cu micul epiplon iar de la nivelul curburii mari cu epiplonul
gastrocolic (marele epiplon) si epilonul gastrosplenic.
Musculara – este alcatuita din:

1
-un strat muscular longitudinal la exterior ce se condenseaza de-a lungul
curburilor alcatuind fasciculele longitudinale mediale si laterale, intre care restul
fibrelor sunt mai răzlete permitănd a se vedea stratul urmator.
- un strat mijlociu format din fibre circulare dispuse uniform pe toata intinderea
stomacului; in dreptul canalului piloric este mai ingrosat – formeaza sfincterul
piloric.
- un strat cu fibre oblice (profund) dispus numai in portiunea verticala a
stomacului.
Submucoasa – captuseste musculara si permite alunecarea mucoasei fiind
alcatuita din t. conjunctiv lax, vase de sange, limfatice, fibre nervoase ce
constituie un plex secretor pt glandele mucoase
Mucoasa – prezinta o serie de pliuri dispuse de-a lungul stomacului de la orificiul
cardia spre pilor, dar legate intre ele prin mici pliuri oblice si transversale ce
delimiteaza o serie de depresiuni = vacuole – ce se reduc cand stomacul este gol.
Pe mucoasa se observa o serie de ridicaturi mamelonare in care se deschid
canalele glandelor.
La nivelul orificiului cardia, prezinta un repliu = valvula lui Gubarov, determinat
de fibrele oblice ale stomacului. La nivelul pilorului prezinta un repliu = valvula
pilorica.
Structural mucoasa este formata dintr-un strat epitelial cu celule cilindrice
prismatice, caliciforme si un corion format din fibre si celule conjunctive
elastice ce formeaza o patura dispusa intre glande si o alta subglandulara in
care se gasesc f.m. netede.
In peretele stomacului exista 2 plexuri nervoase intrinseci :mienteric al lui
Auerbach si submucos al lui Meissner.
Glandele gastrice sunt exocrine: cardiale, fundice, antrale si endocrine
reprezentate de celule raspandite in mucoasa ce elaboreaza secretina
gastrica.
Anatomia functionala a duodenului
Fiind o parte componenta a intestinului subtire, are o structura asemanatoare
insa cu unele particularitati. Chimul gastric evacuat intermintent prin pilor este
depozitat o perioada in duoden, in acest timp aciditatea chimului fiind
neutralizata prin amestecul alimentelor cu bila, suc pancreatic si suc intestinal.

2
 Tunica seroasa acopera numai bulbul duodenal in rest duodenul va fi invelit
numai pe fata anterioara de peritoneu, fapt ce permite evacuarea relativ
radida a continutului sau.
Tunica musculara prezinta fibre musculare netede, dispuse longitudinal la
exterior si circular la interior, in anumite zone fibrele circulare se condenseaza
formand sfinctere cu rol in evacuare si retinerea sucurilor digestive.
Sfincterele duodenale se numesc: bulbo-duodenal, medio-duodenal
supravaterian, medio-duodenal subvaterian.
Submucoasa – tesut conjunctiv lax, vase limfatice si elemente nervoase ce
permit mucoasei sa se destinda si sa se plieze.
Mucoasa prezinta deosebiri de cea a intestinului. In partea superioara lipsesc
valvulele conivente, ele devenind mai numeroase in partea orizontala si
ascendenta.
Vilozitatile intestinale sunt prezente dar mai putin abundente decat in jejuno-
ileon.
Lipsesc formatiunile limfoide (plăcile lui PEYER).
Glandele intestinale sunt de 2 feluri:
- tubulare neramificate (Lieberkun) prezente in tot intestinul subtire
- lui Bruner – in segmentul supravaterian.
In plus la nivelul mucoasei duodenale, la unirea fetei mediale cu cea
posterioara a portiunii descendente, se afla doua ridicaturi ce indica locul de
varsare al canalelor bilio-pancreatice.
Cele 2 ridicaturi sunt papila duodenala mare situata in partea mijlocie a partii
descendente. Este acoperita in partea superioara de o valvula coniventa iar in
partea inf. porneste un frau (fraul papilei mari)- in varful ei aflandu-se 1-2
orificii ce reprezinta locul de deschidere al ampulei hepatopancreatice a lui
Vater.
Papila duodenala mica – este situata la 2-3 cm superior, reprezinta locul de
varsare al canalului pancreatic accesor (Santorini).

Structura jejonoileonului – segment adaptat functiei de digestie si

absortie.

3
 Seroasa – acopera toata suprafata anselor jejunoileale in afara de insertia
mezenterului, loc unde se continua cu peritoneul celor 2 foite ale
mezenterului.
Seroasa se sprijina pe un strat de tesut conjunctiv lax.
Musculara – formata din fibre musculare netede, dispuse longitudinal la
exterior si circular la interior; stratul circular prezinta o diminuare pe masura ce
se apropie de valvula ileocecala, intre cele 2 straturi musculare se afla plexul
nervos al lui Auerbach.
Submucoasa – o continua pe cea de la stomac si duoden. Este mai aderenta
la patura musculara, contine vase de sange, limfatice, plexul submucos al lui
Meissner.
Mucoasa este consistentă si groasa, prezinta numeroase formatiuni : valvule
conivente, vilozitati intestinale, glande intestinale, elemente limfatice.
Valvulele conivente = plici circulare ce incep in portiunea subvateriana a
duodenului. Sunt foarte dezvoltate in partea jejunala unde au rolul de a mări
suprafata de absortie si de a creea o suprafata mare de contact intre mucoasa
si continutul sau.
Vilozitatile intestinale sunt mici proeminente ce apar pe suprafata interna de la
pilor la valvula ileocecala. Sunt dispuse pe intreaga mucoasa avand rolul de a
mari suprafata interna (de absorbtie) a intestinului subtire.
O vilozitate este formata dintr-un invelis epitelial unistratificat si un ax central
in care se afla tesut conjunctiv, o arteriola, o retea capilara, venule si un vas
limfatic central (chilifer) si terminatii nervoase.
Din musculatura mucoasei se desprinde aparatul contractil al vilozitatilor
reprezentante de fibre musculare netede cu rol de contractare si relaxare a
vilozitatilor in timpul absorbtiei.
Gladele intestinale se gasesc in grosimea mucoasei si se deschid in orificiile
dintre vilozitati incepand de pa pilor până la valvula ileocecala.
Sunt de doua categorii:
- glande Bruner – numai in douden
- glande Lierberkun – diseminate pe toata suprafata mucoasei intestinale –
secreta sucul intestinal
Formatiuni limfoide :

4
 1. Foliculi limfatici solitari, se afla pe toata lungimea intestinului ocupand
spatiul dintre mucoasa si submucoasa
2. Foliculi aglomerati ai lui Peyer (20-30) – dispusi in ultima portiune a
duodenului pe marginea libera a intestinului. Mucoasa in dreptul lor este
neteda iar in rest pliata cu vilozitati reduse. Rolul lor este de aparare
impotriva infectiilor intestinale.

Structura intestinului gros

Are rol in finalizarea unor procese digestive, in absorbtia unor substante si in

evacuarea rezidurilor
Seroasa
Peritoneul visceral acopera in totalitate sau partial diferitele segmente ale
intestinului gros. Sub seroasa se gaseste o lama subtire de tesut conjunctiv
subperitoneal.
Musculara
Alcatuita din fibre longitudinale la exterior dispuse paralel cu axul mare al
intestinului gros si condensate in formarea celor trei tenii.
Stratul muscular circular: fibrele circulare formeaza un plan continuu ce
inconjoara circumferinta intestinului gros, formeaza in lungul intestinului
anumite zone de condensare asemantoare unor sfinctere. Dispunerea fibrelor
circulare permite dilatarea intestinului gros in anumite portiuni intre tenii
constituindu-se haustrele colice.
Submucoasa
Tesut conjunctiv lax, vase si nervi, mai putin dezvoltate decat la intestinul subtire.
Mucoasa
Slab dezvoltata, neteda, nu prezinta vilozitati si nici valvule, prezinta in schimb
glande tubulare ce secreta o cantitate importanta de mucus. In corion nu mai sunt
plăcile lui Peyer, dar are multi foliculi limfatici ce ii confera o capacitate de aparare
impotriva infectiilor.

Anatomia morfo-functionala a rectului.

Seroasa :

5
Reprezentata de teaca sero-fibroasa (descrisa de Thoma Ionescu), are forma
cilindrica cu doua portiuni separate de un plan oblic de-a lungul rasfrangerii
peritoneului la nivelul recesurilor pararectale.
Portiunea seroasa este situata anterolateral, reprezentata de peritoneul pelvin
ce coboara mai mult pe fata anterioara la nivelul celor 2/3 ale sale pentru a se
rasfrange antero-superior realizand fundul de sac recto-vezical la barbat si
recto-uterin la femei.
Lateral peritoneul pelvin se reflecta mai mult decat anterior formand recesurile
pararectale ale lui Waldeyer.
Portiunea fibroasa a tecii ( postero-inferior ) este formata din fibre musculare
netede si fibre conjunctive.
Musculara :
Patura cea mai groasa, formata din fibre musculare netede dar si striate. Fibrele
netede sunt dispuse in doua paturi concentrice (exterior – fibre longitudinale – ce
se continua in partea superioara cu teniile colonului pelvin ) si patura interna
( fibre circulare ). La niveulul rectului perineal se dezvolta un aparat sfincterial
format din:
- sfincter intern ( neted, cricular, involuntar, inervatie vegetativa antagonica cu a
rectului pelvin)
- sept inter-sfincterial ( fibre netede loingitudinale ale tunucii musculare)
- sfincter extern ( musculatura striata ciruclara, voluntara ce inconjoara cele ¾
inferioare ale canalului anal).
Inervatia rectului este somatica deci voluntara.
Submucoasa :
Tesut conjunctiv lax la nivelul rectului pelvin mai putin dezvoltata la nivelul rectului
perineal.
Mucoasa :
Neteda pe toata intinderea sa, formata din ţesut epitelial si corion.
Aspectul ei difera la nivelul rectului pelvin fata de cel perineal. La nivelul
rectului pelvin prezinta 3 falduri oblice si semilunare ( numite valuvulele lui
Houston) pe cand la niveul rectului perineal prezinta deasupra orificiului anal
valvulele lui Morgani in forma de cuib de randunica.
Posterior fiecarei valvule exista niste cripte ce colecteaza mucusul necesar in
timpul defecatiei. Se afla o depresiune circulara perceptibila la tuseul rectal

6
sau vizibila la examenul rectoscopic = linia alba (linia inter-sfincteriana a lui
Hieton ) – indica locul de separare dintre sfincterul intern si cel extern.
Totodata limita dintre mucoasa rectului pelvin si cel perineal este data de linia
ano-rectala, reprezinta si o delimitare intre teritoriul de inervatie vegetativ si
respectiv somatic.
Peritoneul trece de pe fata posterioara a vezicii urinare pe fata anterioara a
rectului formand fundul de sac vezico-rectal.
La femeie intre vezica si rect se interpun uterul si anexele sale, in acest fel
peritoneul de fata posterioara a vezicii urinare se ridica pe fata aterioara a
uterului formand fundul de sac vezico-uterin si apoi coboara pe fata
posterioara a uterului pana la vagin si se ridica pe fata anterioara a rectului
formand fundul de sac utero-rectal ( Douglas ).
Pe partile laterale ale uterului peritoneul formeaza cele doua foite ale
ligamentului larg.