Capitolul 1.

Anatomia si histofiziologia stomacului

1.1 Forma, dimensiunile si situatia stomacului
Stomacul reprezinta partea cea mai dilatata a tubului digestiv cu o mare insemnatate atat
fiziologica, cat si clinica- atunci cand vorbim de multitudinea de afectiuni care pot sa apara la acest
nivel. Se afla situat in cavitatea abdominala, in etajul abdominal superior,chiar sub diafragm
interpus intre esofag si duoden,dar prezinta raport anatomic si cu alte organe ale tractului digestiv :
lateral cu splina si ficatul, , posterior cu pancreasul si inferior cu marele epiploon. Limita de
separație de esofag este orificiul cardia, iar cea de separație de intestin fiind orificiul piloric.
Epigastrul si hipocondrul stang reprezinta zona de proiectie a stomacului. Regiunea topografica a
acestuia poarta denumirea de loja gastrica si ocupa cea mai mare parte din zona subfrenica stanga.
Forma, dimensiunile, situatia stomacului variaza de la un individ la altul in functie de
constitutie, varsta, stare de contractie sau relaxare, postura corpului, starea organelor alaturate, presa
abdominala, gradul de umplere si alti factori.
Prin intermediul rezultatelor examenului radiologic si al observatiilor intraoperatorii s-a
constatat forma reala. La subiectii normostenici, in ortostatism si pe stomacul gol are forma literei J,
sau a unei undite, cu o parte verticala mai lunga si una orizontala mai scurta. Cand stomacul se
umple cu alimente se mareste, dar isi pastreaza forma sa caracteristica 1.
(Papilian, V., Anatomia omului, vol. 2, Ed. ALL, ediția a XII-a, București, 2014, ISBN: 978-
973-571-691-2, p.63)

1.2 Structura stomacului

Peretele stomacului are o grosime de aproximativ 3 mm.
In componenta sa anatomica intra patru tunici, care de la interior spre exterior sunt:
mucoasa, submucoasă, musculară şi seroasă.
Tunica mucoasa are o structura complexa, alcatuita dintr-o componenta epiteliala, una
conjunctiva si o lamela musculara, lamina muscularis mucosae. Musculara mucoasei influenţează
relieful mucoasei si faciliteaza vacuarea continutului glandelor. Mucoasa formeaza pliuri gastrice,
plicae gastricae ,cu orientări distincte in regiuni diferite ale stomacului. Calea gastrica este alcatuita
de doua pana la patru pliuri longitudinale reliefate existente de-a lungul micii curburi. Pe aici,
lichidul este trimis in duoden fara a ramane in stomac. In regiunea fundului si corpului stomacului
se gasesc pliuri transversale, oblice şi longitudinale. Plicile mucoasei sunt mai evidente pe stomacul
gol si se pierd treptat odata cu umplerea acestuia . La nivelul de trecere a stomacului in duoden
mucoasa formeaza valvula pilorica, valvula pylorica, care separă cavitatea gastrică de duoden atunci
când mușchiul sfincterului piloric se contractă total. Privind cu lupa, se pot observa proeminente pe
suprafata mucoasei cu un diametru de 2-4 mm, proiectii ce poarta denumirea de arii gastrice, areae
gastricae. Pe suprafata acestor arii se pot identifica nişte ridicături, numite plice viloase, plicae
villosae, care sunt izolate de santuri circulare fine. In aceste santuri se afla orificiile glandelor
gastrice, numite foveole gastrice, foveolae gastricae.
Glandele gastrice, glandulae gastricae se impart in functie de aşezarea lor topografica,
structura şi rol in mai multe grupe: glandele fundice glandele cardiale si glandele pilorice . Primele
sunt foarte numeroase, se gasesc în regiunea corpului şi fundului stomacului, conţin doua categorii
de celule - principale, care elimina pepsinogen, şi secundare, care secreta acid clorhidric.
Comparativ , glandele cardiale nu sunt la fel de numeroase, se gasesc in mucoasa din regiunea
cardiei, elaborează o secreţie mucoasă. Glandele pilorice sunt cuprinse in mucoasa din regiunea
antro-pilorica, predomina in zona micii curburi si au secreţie mucoasa. Printre celulele epiteliului
glandular se numără celule endocrine care produc serotonină, în timp ce altele secretă gastrină și
enteroglucagon. Toate aceste celule aparțin sistemului neuroendocrin difuz.
Stratul submucos, tela submucosa, se compune dintr-un tesut conjunctiv lax care gazduieste
reţeaua vasculo-nervoasă a stomacului, plexul nervos submucos vegetativ Meissner, terminaţii
nervoase. Ea permite adaptarea mucoasei la variatiile in dimensiuni si forma ale stomacului.
Stratul muscular al stomacului, cunoscut sub denumirea de tunica muscularis, este format
din fascicule musculare netede dispuse în trei straturi distincte. Stratul extern este compus din fibre
musculare longitudinale, denumit stratum longitudinale, care sunt mai dense pe cele două curburi
ale stomacului și mai rare pe suprafețele sale. Acest strat este o continuare a aceleiași tunici a
esofagului. Stratul mijlociu circular, numit stratum circulare, este format din fibre musculare
circulare și este uniform distribuit pe toată suprafața stomacului. La nivelul pilorului, aceste fibre
musculare se condensează pentru a forma sfincterul piloric (m. sphincter pyloricus), care reglează
evacuarea conținutului gastric în duoden prin contracție și relaxare. Stratul profund este compus din
fibre musculare oblice (fibrae obliquae) și formează fascicule musculare care, la nivelul incizurii
cardice, realizeaza o ansă de la care fibrele musculare se îndreaptă spre fața anterioară și
posterioară ale stomacului. Prin contracție, aceste fibre musculare determină apropierea curburei
mari de partea cardică a stomacului. Tunica seroasă, cunoscută şi sub numele de tunica serosa, este
alcătuită din peritoneul visceral, care inveleste ambele feţe ale stomacului. Există doar două zone
înguste, care corespund curburilor stomacului, si care nu sunt acoperite de peritoneu. Între tunica
seroasă şi tunica musculară se găseşte baza subseroasă, numită şi tela subserosa, care este formată
dintr-o pătură subţire de ţesut conjunctiv.

1.3.PARTICULARITATI LEGATE DE VARSTA ALE STOMACULUI

In ceea ce ii priveste pe nou-nascuti, stomacul lor este unul fusiform, cu fornice insuficient
dezolvoltat, ostiul cardic se găseşte la nivelul vertebrelor Th8-9 si cel piloric la nivelul vertebrelor
Th11-12. Porţiunea cardică are o deschidere larga cu esofagul ,fapt ce justifica regurgitarea
alimentelor în cavitatea bucală. Pereţii stomacului sunt subţiri, iar mucoasa nu prezintă cute. La
naștere, capacitatea stomacului este de aproximativ 30-35 cm3, iar după două săptămâni ajunge la
90 cm3. La vârsta de trei ani, volumul crește la 576-680 cm3. La maturitate, volumul stomacului
ajunge la 1200-1600 cm3, ceea ce reprezintă o creștere de aproape 50 de ori față de volumul inițial.
În cazul nou-născuților, foveolele gastrice sunt subdezvoltate, numărul acestora fiind de
aproximativ 200 000, în timp ce la adulți numărul lor depășește 4 milioane. Până la vârsta de 2,5
ani, secreția glandelor gastrice nu conține acid clorhidric.
Stefaneț Mihail, Anatomia omului, vol.2, Chișinau, Ed.CEP „Medicinaˮ 2008, ISBN 978-
9975-915-72-4, p.57-61
1 (Papilian, V., Anatomia omului, vol. 2, Ed. ALL, ediția a XII-a, București, 2014, ISBN: 978-973-
571-691-2, p.63)