23.03.

2018

microorganisme

celulare acelulare

Viroizi
viroizi Prioni
PROCARIOTE EUCARIOTE prioni
Virusuri
virusuri

archaea algae
bacteria protozoa
cyanobacteria fungi

Viroizi
 Caractere morfostructurale

 ME: formaţiuni liniare sau bastonaşe

 lungime < 50 nm; diametru 2,5 nm

 sunt molecule unice de acid nucleic:

 ARN, m.c., închis covalent, circular

 240 – 375 nucleotide

 nu au capsidă

Viroizi Viroizi
 Localizare  boli ale plantelor superioare
 nucleoli / nucleoplasmă  boala tuberculilor fuziformi ai cartofului
 cloroplaste  boli ale citricelor
 nanismul şi marmorarea crizantemelor
 Replicare  boli ale palmierului de cocos, ale roşiilor etc.
 probabil în nucleu
 dependentă de enzimele celulei gazdă
 în absenţa unui virus helper (dif. de v. defective)  vizualizare
 ARN-ul viroizilor nu are capacităţi codificante (absenţa  hibridizare in situ
aparentă a sintezelor)  scanare cu laser
 ARN-ul viroizilor funcţionează şi ca enzimă - ribozima
 ME de baleiaj

1
 23.03.2018

Boala tuberculilor fusiformi ai

cartofului și viroidul care o produce

Prioni - generalităţi
 agenţi infecţioşi de natură proteică (PrPsc) Prioni - multiplicare
 proteine anormale, infecţioase
 “proteinaceous infectious particle  proteine capabile de autoreplicare, în absenţa
Henry Prusiner (1982) - 1997 premiul Nobel
 acidului nucleic
 structuri proteice, transmisibile şi infecţioase  se
multiplică!!  anulează dogma centrală  fac parte din grupul “autofoldaze” sau “chaperone”
a biologiei moleculare

 induc boli ale SNC la om şi animale

 encefalopatii spongiforme transmisibile (EST)

Prioni - Compoziţie chimică, structură

Prioni - Compoziţie chimică, structură

 Prion-proteina (PrPsc din scrapie sau PrPcj din BCJ)  rolul proteinei precursor (PrPc)

 este produsul de clivaj al proteinei precursor (PrPc)  interacţionează cu receptorii de acetilcolină

 în memorie
 codifică şi conservă informaţia
 proteină normală de 33 – 35 kDa
 în reglarea somnului
 compusă din 254 aa
 protecţie în stress-ul oxidativ
 glicoproteină secretată la suprafaţa membranei plasmatice a tuturor
celulelor din organism  trofic pentru celulele Purkinje

 cantitate mare pe suprafaţa neuronilor

2
 23.03.2018

Prioni - Compoziţie chimică, structură

Prioni - Compoziţie chimică, structură
 Prion-proteina (PrPsc) - anormală
 proteină anormală  Prion-proteina (PrPsc) - anormală
 compusă tot din 254 aa
 greutate moleculară 21 – 30 kDa
 codificată de acelaşi ORF (open reading frame)
 izolată din plăcile amiloide cerebrale
 are acelaşi semnal peptidic format din 22 aa
 morfologic – structuri filamentoase
 diferite modificările posttranslaţionale chimice şi
 scrapie associated filaments “SAF” conformaţionale

Prioni - Compoziţie chimică, structură

Prioni - Compoziţie chimică, structură
proteina precursor (PrPc) – normală
 PrPc = prion proteina normală celulară
 PrPsc = prion proteina anormală din scrapie
 alcătuite din ≈ 250 aa
 cele 2 proteine sunt izoforme
 structura primară asemănătoare
 structura secundară diferă:
 PrPc – tip α-helix
 PrPsc – tip β-plisat

(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective)

Prioni - acţiunea agenţilor fizici, chimici, biologici Prioni - aspecte genetice

 sinteza proteinei prionice – codificată genetic
 expresia PrPc umane
 rezistenţa PrPsc:  codificată de gena PRNP
 expresia alterărilor sale conformaţionale  deficienţe de  situată pe braţul scurt al cromozomului 20

transport la suprafaţa celulei şi de catabolizare   cadru deschis de citire (ORF) – 253 codoni (759 nucleotide)

acumulare anormală în substanţa cerebrală, formare de  mutaţii punctiforme şi inserţii în codonii PRNP  susceptibilitate
agregate fibrilare, dezorganizarea substanţei cerebrale la encefalopatii spongiforme:
 codonii 200, 210, 232  BCJ
 codonii 117, 198, 217  BGSS
 codonii 129, 178  IFF

3
 23.03.2018

Prioni - acţiunea agenţilor fizici, chimici, biologici Prioni - acţiunea agenţilor fizici, chimici, biologici

 PrPsc rezistentă faţă de:

 proteaze
 PrPsc parţial inactivată de:
 nucleaze
 căldură – 1000C
 DN-aze
 fenol
 RN-aze
 clor
 agenţi inactivatori ai acizilor nucleici
 radiaţii ionizante  hidroxid de Na
 UV cu lungimi de undă 254-280 nm
 agenţi chimici
 aldehide

 hidroxilamina etc.

Prioni - acţiunea agenţilor fizici, chimici, biologici Prioni – boli prionice

LA OM:

 kuru
 boala Creutzfeld-Jacob (BCJ)
 boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker (BGSS)

 varianta Creutzfeld-Jacob (v. BCJ)

 insomnia fatală familială (IFF)
(Anca-Michaela Israil-Biologie moleculară,prezent şi perspective)

Prioni – boli prionice

LA ANIMALE: Prioni – Caracterele bolilor prionice
 scrapie  Clinic
 encefalita transmisibilă a curcilor
 encefalita spongiformă bovină (boala vacilor nebune)  perioada de incubaţie lungă: 2 luni-30 ani

 simptomatologie neurologică
 encefalita degenerativă a felinelor (pisici domestice)
 evoluţie lentă, progresivă: luni-ani
 boala cronică caşectizantă a cervideelor
 fatală
 encefalopatia ugulatelor exotice: nyala, antilopa
africană în captivitate

4
 23.03.2018

Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice

 Răspuns imun
 Histopatologic  ABSENT!!
 leziuni cerebrale degenerative  gazda este imunocompetentă faţă de alte antigene!!
 vacuolizare progresivă a



corpilor neuronali
dendritelor
 sistemul imun nu se mobilizează faţă de
 axonilor
prioni!!
 proliferare astrocitară excesivă
 “status spongious” al materiei cenuşii
 detectare de structuri tubo-veziculare în prelungirile
 tratamentul cu imunomodulatoare sau
sinaptice imunosupresoare nu modifică evoluţia bolii!!

Prioni – Caracterele bolilor prionice Prioni – Caracterele bolilor prionice

 Răspuns imun – în boala naturală
 izolare de PrPsc din creierul pacienţilor şi
 absenţa sintezei anticorpilor specifici animalelor bolnave

 absenţa răspunsului celular specific

 transmitere intraspecie sau interspecii, cu
 absenţa oricăror modificări calitative, cantitative
material infecţios cerebral
sau funcţionale ale limfocitelor T şi B

 absenţa oricăror modificări ale interleukinelor

Prioni – cultivare - boala experimentală

Prioni – cultivare – substraturi celulare
 animale  inoculare
 cimpanzei  i.cerebrală
 maimuţe  i.peritoneală

 şoareci  subcutană  culturi de explanturi de creier – inoculare cu agenţi

 hamsteri  digestivă kuru şi BCJ – infective 7 – 25 zile
 nurci  necesară
 pisici  specificitate de specie a
 oi proteinelor prionice  lichidele de cultură inoculate la cimpanzei - boală
 bovidee etc.  adaptarea agentului prin pasaje
repetate

suspensii de creier de la bolnavii de kuru

reprodusă boala după
filtrate acelulare de la bolnavi cu BCJ latenţă de 1 an

5
 23.03.2018

Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice

 poarta de intrare
 orală
 cale de diseminare – nu este certă
 canibalism ritual
 hrana bovinelor  replicare în ggl regionali  căi limfatice  căi
 făină de carne de oi sau capre insuficient prelucrată termic sanguine (trombocite infectate?)  ţesut reticulo-
 parenterală endotelial
 injecţii cu preparate contaminate
 transfuzii  centripet pe cale nervoasă – la rozătoare
 intervenţii chirurgicale
 transplant de organe etc.

Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Prioni – patogeneza – aspecte clinice
 caracteristicile comune ale encefalopatiei
spongiforme:

 cale de eliminare – nu este certă

 caracter heredo-familial
 prioni – la om
 transmitere verticală
 în sânge şi urină
 predispoziţie genetică
 în creier şi cornee

 tablou clinic neurologic cu demenţă:

dezorientare, scăderea memoriei, tulburări ale
intelectului şi judecăţii

Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Prioni – patogeneza – aspecte clinice
Boala kuru
Boala Creuzfeld – Jacob
 1957 – Gajdusek - la triburile din Papua-Noua Guinee  debut  supravieţuire
 canibalism ritual  la 65 ani  6 -12 luni
 femeile şi copiii - consum de creier de la rudele decedate  oboseală, anxietate, confuzie  evoluţie
 clinic  perioada de stare  fatală
 ataxie cerebeloasă (kuru = tremurături)  mioclonii, ataxie cerebeloasă  diagnostic
 rigiditate  EEG – caracteristic
 simptome piramidale
 caşexie progresivă  Western-blot – PrPsc
 simptome extrapiramidale
 evoluţie letală  ex. histopatologic creier
 demenţă progresivă
 degenerări neuronale
 vacuolizări
 acumulare de amiloid

6
 23.03.2018

Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Prioni – patogeneza – aspecte clinice
Boala Creuzfeld – Jacob
 cunoscută din sec. 18; frecvenţă 1/1.000.000/an în lume
Boala Creuzfeld – Jacob
 debut la 60 ani
 3 mecanisme de producere aBCJ
 Simptome:
 pierderea treptată a stării de echilibru
 pierderea treptată a capacităţii de deplasare  infecţie lentă

 pierderea memoriei  infecţie sporadică

 stare de confuzie
 alterare genetică
 dezorientare
 demenţă
 sfârşit letal

Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Boala Creuzfeld – Jacob
Boala Creuzfeld – Jacob
 3 mecanisme de producere a BCJ
 3 mecanisme de producere a BCJ
 infecţie lentă
 infecţie lentă 3. contaminare iatrogenă
1. infecţii conjugale – transmitere orizontală??  80 cazuri până în prezent
 transplant de cornee, de timpan
2. infecţii în raport cu profesiunea:
 implantare de electrozi intracerebrali insuficient sterilizaţi
 măcelari:  instrumentar chirurgical sterilizat prin metode clasice
 administrare de hormon pituitar de creştere – preparat din ţesut hipofizar
 familie cu 9 membrii – 3 măcelari toţi cu BCJ – transmitere prin soluţie de
recoltat de la cadavru
continuitate?? (sângele este infecţios înainte de apariția simptomelor)  1973-1985, Franţa- 100.000 hipofize prelevate – 41 cazuri

 Anglia – 17 cazuri
 fermieri:
 SUA - 15 cazuri
 3 cazuri de fermieri proprietari de animale cu ESB  transfuzie de sânge – Australia – femei cu tratament cu hormoni
 personal medical: gonadotropi în antecedente – ulterior donatoare de sânge
 vaccinare cu vaccin antirabic – preparat din ţesut cerebral de animal infectat
 oftalmologi, ORL-işti, neurochirurgi, ortopezi, anatomo-patologi

Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Boala Creuzfeld – Jacob Boala Creuzfeld – Jacob

 3 mecanisme de producere aBCJ  3 mecanisme de producere aBCJ

 infecţie sporadică  alterare genetică

 mecanism necunoscut  10-15% din cazuri

 1994 – Anglia – 53 cazuri – vârste peste 75 ani  până în 1996 – 100 familii cu asemenea cazuri
 1994 – Germania – 115 cazuri – vârsta medie 66 ani  legătură între unele mutaţii de pe cromozomul 20 şi boală
1996 – Anglia – 10 cazuri noi – variantă BCJ – 19-41 ani

7
 23.03.2018

Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Boala Gerstmann-Sträussler-Scheincker Insomnia fatală familială

 debut  descrisă în 1992 (Medori R.)

 1994: 14 cazuri în Italia, Franţa, Anglia, SUA
 la 45 – 50 ani
 debut
 mai frecventă în Japonia
 la 35-60 ani;
 are caracter ereditar familial (formă genetică a bolii)  evoluţie
 variantă a BCJ  7-12 luni

 simptomatologie similară cu BCJ  caracter familial-ereditar:

 29 cazuri într-o familie pe 5 generaţii
 domină
 ataxia spino-cerebeloasă
 demenţa

Prioni – patogeneza – aspecte clinice Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Insomnia fatală familială Insomnia fatală familială

 simptome:  evoluţie
 tulburări de ritm circadian;  13 luni
 pierderea totală a somnului;
 tulburări vegetative:
 diagnostic
 HTA, tahicardie, hipertermie etc.  histopatologic
 alterarea progresivă a atenţiei;  atrofia selectivă a talamusului, în lipsa plăcilor amiloide
 disfagie;  nucleu anterior talamic

 tulburări de echilibru;  nucleu talamic medio-dorsal

 mioclonii;
 confuzie;
 halucinaţii;
 crize epileptiforme.

Prioni – patogeneza – aspecte clinice

Varianta nouă a BCJ

Prioni – dg. laborator
 descrisă în 1996  pp:
 diferenţe:  biopsii de ţesut cerebral (!! risc mare)
 ganglioni spinali
 debut – la 29 ani
 nervi periferici
 evoluţie - 1 an
 sânge
 predomină simptome psihiatrice, demenţă finală
 l.c.r.
 fără modificări EEG caracteristice
 evidenţierea PrPsc – doar la conc. de 106 particule /gr.
 cauze posibile: ţesut cerebral
 transmitere de la bovine – consum de carne de vită  !! deja infecţia a depăşit faza asimptomatică
infectată cu prioni (140 cazuri confirmate în Anglia)
infectate prin consum de pulbere de concentrate
de carne din oi cu scrapie

8
 23.03.2018

Prioni – dg. laborator Prioni – dg. laborator

evidenţierea plăcilor amiloide
 biopsie cerebrală + ex. histopatologic
 ! risc de rezultat fals negativ (zonă neafectată)  Dg. de certitudine
 ex. imuno-histo-chimic cu Ac. monoclonali
 ggl. spinali, ggl. mezenterici, nervi periferici  postmortem – evidenţierea leziunilor histopatologice
 Western-blot
cerebrale
 LCR, sânge, derivate din plasmă, material bioptic
 PET-blot
 preparate fixate cu formol
 detectează conc. mici de PrPsc, în faze incipiente
 PCR, hibridizări, ELISA

Prioni – epidemiologie Prioni – epidemiologie

 incidenţa bolii subevaluată
 nu are raportare obligatorie
 dg. de certitudine nu se practică întotdeauna
 incidenţa anuală
 1 -2 cazuri la 1 milion
 rata medie a mortalităţii
 0,09 – 31 cazuri la 1 milion
 raport bărbaţi / femei 1,05 / 1
 rezervor de infecţie pt cazurile umane:
 omul
 animale??? (insuficient cunoscut)
 transmitere pt. BCJ
 iatrogen
 cu hormon pituitar de creştere (hipofiza – cadavru infectat)
 transplant de cornee sau dura mater
 implantare de electrozi insuficient sterilizaţi
 transfuzii de sânge de la femei tratate anterior cu hormon
gonadotrop
 vaccinare cu vaccin antirabic din ţesut cerebral infectat

Prioni – epidemiologie Prioni – epidemiologie

 transmitere pt. BCJ
 transmitere pt. BCJ
 caracter profesional
 oral
 contact cu ţesut sau sânge contaminat
 boala kuru
 măcelari
 canibalism
 personal medical
 produse alimentare de la animale infectate???
 neurochirurgi
 oftalmologi
 anatomopatologi

9
 23.03.2018

Prioni – profilaxie Prioni – profilaxie

 reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme
 reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme transmisibile:
transmisibile:  sterilizarea instrumentarului
 exclus de la donare  căldură: autoclavare de 2 ori la

 persoana cu antecedente familiale de boli prionice  134°C – câte 1h; 138°C – câte 18 min;

 persoana cu antecedente de tratament cu hormon hipofizar  agenţi chimici

 hipoclorit de Na 5 - 25% - 1h;
 manipulare atentă a ţesuturilor şi organelor
 NaOH (1N – 2N) – 1h urmată de autoclavare la 121°C – 30 min.
 creier
 sânge  incinerare ţesuturi, organe contaminate
 lcr  piese histopatologice
 tratare cu formol apoi cu acid formic 96% - 1h (nu inactivează
complet agentul prionic!!)

Prioni
Prioni – profilaxie  pentru viitor
 elucidarea naturii prionilor
 reducerea transmiterii encefalopatiilor spongiforme
 aprofundarea
transmisibile:
 aspectelor genetice
 patogenezei
 interzis consum carne animal bolnav  inter-relaţiilor cu encefalopatia spongiformă a animalelor
 identificarea aspectelor epidemiologice care contribuie
 interzis – făina de oase – carne în hrana animalelor
la apariţia encefalopatiei spongiforme şi întreruperea
 arderea animalelor bolnave acestora

Virusuri - definiţie
 Virion = virus = corpuscul elementar = corpuscul viral

unitatea virală, morfofuncţională, completă, intactă,
infecţioasă, cu diametrul cuprins între 18-400 nm, capabil
să infecteze bacterii, plante, animale, omul

 Se găsesc extracelular:
 înainte de a infecta celula gazdă
 după ce s-au asamblat şi au fost eliberaţi din celula în care
s-au multiplicat

10
 23.03.2018

Virusuri - dimensiune
 Extrem de mici
 18 – 30 nm (Parvoviridae, Picornaviridae)
 V. hepatitei A, v. poliomielitei
 VIRUS VEGETATIV – particula virală aflată în celulă,
deficitară în unele aspecte ale replicării  40 – 80 nm
 rotavirus, v. rubeolos, v. hepatitei B, v. hepatitei C

 90 – 200 nm
 PROVIRUS – genom viral integrat în cromozomul celulei  V. herpetic, v. rujeolos, v. respirator sinciţial, v. rabic
gazdă, multiplicându-se sincron cu acesta
 300 - 450 nm (Poxviridae)
 V. variolic

 peste 900 nm lungime, diametru 80 nm (Filoviridae)

Caractere generale ale virusurilor

Caractere generale ale virusurilor
 Dimensiuni extrem de mici
 Nu pot fi văzute la microscopul optic  Parazitism avansat
 Se evidenţiază la microscopul electronic  nu au enzime proprii
 Sunt filtrabile prin filtre bacteriologice  dependenţă cvasitotală de enzimele şi maşinăria replicativă a gazdei
 Au un singur tip de acid nucleic  se multiplică doar în interiorul unei celule vii
 ARN (ribovirusuri) sau
 ADN (dezoxiribovirusuri)
 Au structură extrem de simplă
 genom
 capsidă
 eventual înveliș extern

Morfologia virusurilor
 sferic
 v.gripal, v.herpetic, adenovirus, v. polio
 cilindric, bastonaş
 v. mozaicului tutunului, fagi
 paralelipiped
 v. variolic, v. vaccinia
 cartuş
 v. rabic
 filamentos
 v. Ebola
 sferic cu coadă
 bacteriofag

11
 23.03.2018

Structura virusurilor GENOMUL VIRAL

 I. genom viral
 II. capsida  este alcătuit dintr-o moleculă de acid nucleic viral

 III. înveliş viral  FIE ARN  RIBOVIRUSURI

 FIE ADN  DEZOXIRIBOVIRUSURI

 poartă informaţia genetică necesară replicării

 determină capacitatea infectivă a virusului.

MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL

 apreciată în funcţie de:
 diferită de la o familie la alta referitor la:
 unitatea de masă moleculară – DALTON  greutatea moleculară
 1,5 x 106 Da – Parvovirus
 nr. de nucleotide sau perechi de nucleotide din structurile  15 x 106 Da – Poxvirus
mono- sau bicatenare – KILOBAZA
 numărul de nucleotide
 5-7 kb - Papovavirus
 231 kbp - Herpesvirus

 compoziţia în baze

STRUCTURA GENOMULUI VIRAL

 virusuri ARN
MĂRIMEA GENOMULUI VIRAL 1. m.c. liniar:
 piesă unică
VHA

 nr. de gene cuprins în genom  picornavirus, VHA

2. m.c. divizat
 9 structuri genice - HIV
 8 molec liniare inegale ARN
 12 structuri genice - v. gripal  v.gripal v.gripal
 240 structuri genice - v. vaccinia 3. m.c. cu 3 str. circulare
 bunyavirus
 nr. de proteine codificate dependent de mărimea 4. d.c. cu 10-12 segm. separate
genomului  reovirus
5. m.c. cu 2 segmente inegale
 250 proteine - v. vaccinia
 arenavirus
 200 proteine - v. herpetic
6. m.c. diploid:
 2 – 6 proteine - Parvoviridae  2 molec. identice ARN legate reovirus
 4 proteine - Picornavirus necovalent
 retrovirusuri

12
 23.03.2018

STRUCTURA GENOMULUI VIRAL

 virusuri ADN
1. m.c. liniar:
 parvovirus
FUNCŢIILE GENOMULUI
2. m.c. circular  conţine întreaga informaţie genetică virală
 fag X 174
3. d.c. cu secvenţe terminale  asigură infectivitatea virală
repetitive
 adenovirus, herpesvirus  este capabil de autoreplicare în absenţa celorlalţi
4. d.c. cu extremităţi închise covalent
constituenţi virali
 v. vaccinia
5. d.c. circular, închise necovalent, cu  excepţie: ARN viral izolat, m.c., sens negativ (virusuri cu
extremităţi m.c.
genom divizat – orthomyxovirus)
 hepadnavirus
6. d.c. circular, închise covalent şi
suprarăsucite
 SV40, polyomavirus

TIPURI DE SIMETRIE ALE ARHITECTURII CAPSIDALE

CAPSIDA
 complex de structuri proteice care îmbracă acidul
nucleic viral  cubică – icosaedrică

 are arhitectură şi compoziţie specifice fiecărui tip

 helicoidală
viral

 binară, helicoidal-icosaedrică

CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ

CAPSIDE CU SIMETRIE CUBICĂ ICOSAEDRICĂ

 particula virală are formă sferică sau contur hexagonal
 virusuri ARN sau ADN
 virusuri cu sau fără anvelopă
 cea mai eficientă aranjare - maxim de volum cu minim de adenovirus
herpesvirus
material
 capsomerele
 subunități chimice diferite: pentoni, hexoni
 organizate în jurul unor axe perpendiculare
caracteristice simetriei cubice – icosaedru
poliedru cu: 20 feţe triunghiuri echilaterale, 30 muchii, 12 vârfuri (vertex) poliovirus
enterovirus

13
 23.03.2018

CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ

Nucleocapsida tubulară cu gol axial
CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ

 particula virală are formă tubulară, flexibilă sau

rigidă, de lungimi şi diametre variabile
Disc de subunităţi alăturate
 virusuri ARN
 virusuri cu sau fără anvelopă
 capsomerele
 subunităţi chimice identice

 aşezate repetat pe spira acidului nucleic printr-o mişcare de rotaţie în

jurul unui ax + translaţie paralelă cu acelaşi ax
Creştere în spirală
Structură virală cilindrică

CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ

CAPSIDE CU SIMETRIE HELICOIDALĂ
 Virusuri cu anvelopă:
 întreaga structură rigidă
 Virusuri fără anvelopă
 formă sferică – structura tubulară încolăcită în interiorul
 formă flexibilă
virionului
 aspect de bastonaş
 spiră regulată – v.gripal
 v.mozaicului tutunului
 ghem neregulat – v.paragripal
 de cartuş – structura tubulară orientată în spire strânse,
paralele – v.rabic

Paramyxoviridae Rhabdoviridae
Orthomyxoviridae

Capside cu simetrie binară, icosaedrică-

helicoidală
influenzavirus
 Bacteriofagi
 Cap

 simetrie icosaedrică

 Coada
parainfluenzavirus  simetrie helicoidală

v. rabic

14
 23.03.2018

Simetrie complexă
înveliş viral
Funcţiile capsidei virale
 protejează genomul de acţiunea factorilor externi, de
nucleazele celulare;
nucleoid viral  asigură forma virionului;
 fixează virionii nuzi de receptorii celulari specifici;
 subunităţile structurale ale capsidei sunt antigene care
ADN viral cu proteine
asociate induc formarea şi reacţionează cu anticorpii
neutralizanţi.

-corpi laterali

-membrană externă acoperită de tubuli

Învelişul viral Rolul învelişului viral

 peplos, anvelopă  protejează nucleocapsida;
 derivă din membranele celulei gazdă:  intervine în iniţierea ciclului infectant prin
 din membrana plasmatică
recunoaşterea şi ataşarea v. de receptorii celulari;
 v. gripal,

 v. paragripal,  intervine în procesul de asamblare a noilor particule

 retrovirusuri
virale;
 din membrana nucleară
 herpesvirus  intervine în activităţi specific virale (hemaglutinare,
hemadsorbţie, hemoliză, fuziunea membranelor
celulare);

Structura învelişului extern

Structura învelişului extern  structuri proprii virale (codificate de virus):

 structuri derivate din celula gazdă:  Proteina M

 Spiculi
dublu strat lipidic constituit, în proporţii diferite,  Hemaglutinine
de fosfolipide, colesterol, glicolipide  Neuraminidaze

 Profactori de fuziune

15
 23.03.2018

 Proteina M (matrix)

 prezentă la toate v. învelite (excepţie bunyavirus)  Spiculii

 situată pe faţa internă a învelişului viral

 Funcţii:  de natură glicoproteică se află pe suprafaţa învelişului viral

 În structura lor au fost identificate 3 zone:
 menţine integritatea învelişului viral;
 Zona de ancorare, situată pe faţa internă a învelişului viral, de
 rol în asamblarea virionilor şi eliberarea lor prin înmugurire; natură peptidică;
 implicată în transportul ionilor de H
 Zona medie care străbate stratul bilipidic al învelişului extern,
formată din lanţuri polipeptidice;

 Zona externă, situată deasupra învelişului extern, alcătuită din

glicolipide.

 Spiculii
 Hemaglutininele
 prezente la virusurile învelite:  Spiculii
 Orthomyxovirus
 Paramyxovirus  Neuraminidazele
 Rhabdovirus etc.
 prezente la orthomyxovirus, paramyxovirus
 bastonaşe prismatice cu baza triunghiulară
 Glicoproteine ancorate în dublul strat lipidic
 nr. spiculilor de HA variază în funcţie de virus
 Funcţii:
 funcţii:
 facilitează pătrunderea virusului în celula gazdă prin
 recunoaştere receptori celulari, ataşare şi penetrare virus în
celulă; scindarea acidului sialic din glicoproteinele suprafeţei
 induc răspuns imun (antc. hemaglutinoinhibanţi) celulare
 rol în hemaglutinarea hematiilor şi în hemadsorbţie.  intervin în procesul de ieşire a noilor particule din celulă

 Spiculii
 Profactorul de fuziune Alte componente asociate virionului
 poate fi situat pe învelişul viral sau pe alte structuri ale
învelişului  Enzimele virale
 prezent la herpes virus, VRS, paramyxovirus  Sinteza de proteine-enzime codificate de virus este restrânsă
(nr. mic de gene din genomul v.)
 formă inactivă
 Sunt proteine
 Glicoproteină
 Structurale - în învelişul viral
 Funcţii:
 rol – interrelaţie cu celula gazdă
 fuziunea învelişului viral cu membrana celulară favorizând
penetrarea virusului în celula gazdă;  Nestructurale - asociate nucleocapsidei
 fuziunea membranelor celulare determinând apariţia de  rol
sinciţii;  replicarea genomului viral
 diseminarea infecţiei;  sinteza de proteine virale
 producerea hemolizei.

16
23.03.2018

17