Universitatea ,,Dunarea de Jos” Galati

Facultatea de Medicina si Farmacie

 Definitie
• cateterismul venos se defineste ca totalitatea
modalităţilor prin care se asigură acces direct,
disponibil în permanenţă şi de durată, la sistemul
vascular al unui pacient.
 Obiective

• presupun instalarea unui tub de plastic în lumenul

venos, percutan sau prin denudare venoasă.
• Vena cateterizată poate aparţine sistemului venos
periferic (superficial sau profund) sau poate fi
reprezentată de una din venele cave - cateterism
venos central.
 Indicaţii

• prelevarea repetată de sânge de la bolnav pe parcursul unei

perioade mai lungi
• administrarea rapidă sau prelungită de perfuzii şi/sau
transfuzii
• alimentaţie parenterală
• terapie intravenoasă prelungită
• măsurarea presiunii venoase centrale şi monitorizare
hemodinamică cu cateterul Swan – Ganz
• stimularea cardiacă temporară sau permanentă - hemodializă
şi alte tehnici de epurare extrarenală (hemofiltrare,
hemoperfuzie)
 Cateterizarea venei jugulare
externe
• Locul de elecţie este la jumătatea distanţei dintre unghiul
mandibulei şi claviculă
• Poziţia bolnavului în decubit dorsal, în Trendelenburg (15 -
20°) cu capul rotit în partea opusă
• Anestezie locală cu xilină 1%
• Se stabilizează şi comprimă vena cu indexul şi policele
mâinii stângi
• Cu mâna dreaptă se inseră canula de teflon prin tegument şi
venă, ca la orice puncţie venoasă, şi se introduce cateterul
care se adaptează la trusa de perfuzie.
 Cateterizarea venei
subclaviculare
• Locul de elecţie variaza functie de tipul de abord –
infraclavicular sau supraclavicular
• Poziţia bolnavului în decubit dorsal, cu umerii relaxaţi şi
braţele întinse pe lângă corp, capul flectat în direcţie opusă
• Anestezie locală cu xilină 1%
• Abordul supraclavicular – puncţia se face la vârful
unghiului format de faţa superioară a claviculei cu limita
laterală a inserţiei muşchiului sternocleidomastoidian sub un
unghi de 45°
• Abord infraclavicular – la unirea 1/3 interne cu cea mijlocie
a claviculei
• Acul de puncţie adaptat la seringă se introduce sub un unghi
de 15° medial şi ascendent între claviculă şi prima coastă
• se aspiră uşor, în permanenţă. Când se pătrunde în venă, va
veni sânge abundant.
• se introduce cateterul şi se adaptează la trusa de perfuzie
 Cateterizarea venei jugulare
interne
• Locul de elecţie – se poate utiliza abordul medial sau lateral
• Poziţia bolnavului în decubit dorsal, în uşor Trendelenburg
(20°) cu capul flectat posterior şi rotit spre partea opusă
• Anestezie locală cu xilină 1%
• abordul median – se identifică triunghiul format de cele două
inserţii ale muşchiului sternocleidomastoidian şi claviculă.
Vena se găseşte posterior faţă de marginea medială a
fascicului clavicular. Artera este situată medial de venă.
• Acul se introduce în jos şi lateral în direcţia mameleonului de
aceaşi parte sub un unghi de 45°. Cu celalată mână se
palpează şi protejează artera carotidă.
• Abordul lateral – acul se introduce la marginea laterală a
muşchiului sternocleidomastoidian, la 5 cm deasupra
claviculei sub un unghi de 30 - 40° faţă de tegument, de sus
în jos şi din afară spre înăuntru, traversând muşchiul
sternocleidomastoidian.
 Cateterizarea venei femurale

• Locul de elecţie – se reperează pulsaţiile arterei femurale sub

ligamentul inghinal. Vena femurală se găseşte medial de
artera femurală
• Poziţia bolnavului în decubit dorsal
• Anestezie locală cu xilină 1%
• acul se introduce la 1 – 2 cm sub arcada crurală şi la 1 cm
medial fată de artera femurală protejată cu indexul mâinii
stângi, orientat oblic ascendent sub un unghi de 45° faţă de
tegument.
 Cateterul venos central

• Cateterul venos central sau dispozitivul pentru

acces vascular este un tub lung, subtire si flexibil, folosit
pentru administrarea substantelor medicamentoase,
lichidelor, substantelor nutritive sau produselor
din sange pentru perioade indelungate, in general cateva
saptamani sau mai mult.
 De ce aveţi nevoie de un
CVC?
• Dacă vasele de sânge ale unui pacient sunt deteriorate sau
foarte fragile, nu se poate crea o fistulă. CVC-urile sunt
utilizate pentru tratamente de urgenţă deoarece accesul
vascular este în acest caz foarte rapid. Dacă un cateter central
venos este cea mai bună variantă pentru hemodializă,
medicul sau chirurgul îl va introduce într-o venă centrală - o
venă jugulară (aflată la gât), o venă subclavă (piept) sau o
venă femurală (zona inghinală).
 Pentru ce se foloseste
cateterismul venos central?
• administrarea pe termen lung a tratamentelor pentru durere,
infectie, cancer sau suplimentelor alimentare;
• administrarea medicamentelor cu actiune cardiaca, mai ales
daca se doreste un efect rapid;
• pentru masurarea presiunii la nivelul venei cave superioare,
care ajuta la diagnosticarea anumitor afectiuni cardiace.
 Tipuri de catetere venoase
centrale
• Un PICC (un cateter central cu insertie periferica) este un
cateter venos central inserat intr-o vena a bratului fata de alte
tipuri ce se insera intr-o vena a gatului sau toracelui.
•
Un cateter tunelizant este inserat chirurgical intr-o vena a
gatului sau toracelui si este fixat subcutanat. Numai capatul
cateterului este adus la suprafata pielii, in vederea
administrarii medicatiei. Trecerea cateterului sub piele
faciliteaza fixarea mai buna a lui, il face mai putin restrictiv
si mai putin vizibil.
• Un implant cu orificiu este asemanator cateterului tunelizant
dar este dispus in totalitate sub piele. Substantele
medicamentoase sunt administrate prin piele in cateter. Unele
implante includ un rezervor mic care poate fi umplut in
acelasi mod. Odata incarcat, rezervorul elibereaza lent
substantele in circulatia sanguina. Un implant cu orificiu este
mai putin vizibil si cere mai putina ingrijire decat un cateter
tunelizant. Influenteaza mai putin activitatea unei persoane
decat un PICC sau un cateter tunelizant.
 Complicatii
• sangerare, cauzata de inserarea cateterului in vena
colaps pulmonar (alipire a peretilor alveolari provocata de
turtirea plamanilor prin pneumotorax), Riscul de colaps
pulmonar depinde de abilitatile persoanei care insera cateterul si
de regiunea anatomica unde este plasat; este mai frecvent in
cazul inserarii la nivelul toracelui, desi riscul este totusi mic.
• infectie care necesita tratament cu antibiotice sau scoaterea
cateterului
• infundarea sau rasucirea (torsiunea) cateterului; irigarea
regulata a cateterului previne instalarea blocajului, iar in cazului
torsiunii este necesara repozitionarea cateterului
• durere la nivelui locului de insertie in vena a cateterului
• deplasarea cateterului, un cateter care s-a deplasat poate fi
repozitionat uneori, daca nu este posibil se va inlocui cu altul.
 Îngrijirea CVC
• Îngrijirea CVC este de obicei făcută de asistente. Locul de
ieşire al cateterului trebuie curăţat după fiecare dializă.
Asistenta medicală trebuie să poarte echipament de protecţie
personală. Pacientul trebuie să poarte o mască în timpul
schimbării pansamentului şi la fiecare deschidere a
cateterului, cum ar fi în timpul procedurilor de conectare şi
deconectare. Suturile pentru cateterele non-tunelate trebuie
lăsate la locul lor atâta timp cât cateterul este introdus. Dacă
aveţi un cateter tunelat, suturile trebuie îndepărtate după ce
manşeta cateterului s-a vindecat.
• Cateterul venos central, un tip special de cateter intravenos
(tub) este indispensabil în centrele de dializă de astăzi.
Anumiţi pacienţi încep hemodializa fără un acces vascular
permanent - cel mai adesea au un cateter venos central
(CVC).
 Hemodializa
• Hemodializa este una din cele mai eficiente metode pentru
tratamentul insuficientei renale avansate.
• Boala renala cronica si insuficienta renala acuta sunt afectiuni
care reduc capacitatea rinichilor de a-si indeplini in mod
corespunzator functiile in organism, in principal cele de
metabolizare si excretie a unor substante cu potential toxic.
• Daca aceste substante sau metabolitii lor nu sunt eliminati
prin urina, se pot acumula in interiorul organismului si pot
influenta nefavorabil alte organe si sisteme.
• Hemodializa este un proces care foloseste o membrana
artificiala (facuta de om) pentru a:
Elimina din organism produsi metabolici;
Restabili echilibrul electrolitic in sange;
Elimina fluidele in exces din organism.
• Printre tipurile de cai de acces vascular pentru hemodializa se
numara si:
Cateterul venos:
• El poate fi folosit temporar, mai ales daca nu este suficient
timp pentru a se obtine un alt tip de acces (un acces
permanent). Cateterul este plasat de obicei intr-o vena din
regiunea cefalica, toracica sau inghinala.
• Are de obicei doua lumenuri (sau se pot pune doua catetere
separate) si se introduce intr-o vena de calibru mare, ceea ce
permite filtrarea unor cantitati crescute de sange. Sangele iese
printr-un lumen, ajunge in dializor si prin al doilea lumen se
reintoarce in corp.

Deoarece cateterul se poate infecta sau se poate obstrua, el nu

este considerat intotdeauna o cale eficienta de acces
pentru dializa si este folosita doar rar.
• Daca insa pacientul are indicatie imediata de dializa, cateterul
poate fi o optiune, cel putin pana cand se realizeaza o cale
permanenta de acces. In cazul insuficientei renale acute,
hemodializa se poate realiza pana cand functia renala revine
la parametri normali.
 Cateterul venos periferic

• Cateterul venos periferic, denumit uzual si branula sau canula

intravenoasa, este folosit pentru mentinerea unei linii venoase
pentru o perioada cuprinsa intre 24 si 96 de ore si permite
administrarea facila de fluide si medicamente intravenoase.
• CVP este utilizat în tot sistemul de îngrijire al sănătăţii pentru
multiple terapii intravenoase. Acestea pot include infuzia de
fluide, electroliţi, sânge şi produşi de sânge, antibiotice/agenţi
anti-infecţioşi, analgetice, anestezice, citostatice. Pacienţii cu
CVP pot dezvolta complicaţii ca rezultat al locului de
inserţie, mărimea cateterului comparativ cu cea a venei şi cu
starea vasului, ca şi tipul fluidelor şi medicamentelor de
infuzat.
 Tehnica
• Pentru puncţionarea venelor periferice se alege de obicei
sistemul venos cav superior, începând cu venele dosului
mâinii, venele antebraţului şi doar în ultimul rând cele de la
plica cotului. Plasarea vârfului cateterului altundeva decât în
vena cavă este considerat abord periferic. Venele sistemului
cav inferior sunt mai predispuse la tromboze şi mobilitatea
bolnavului este mult redusă, fapt pentru care sunt utilizate în
cazuri extreme. Puncţionarea venei se face în decubit dorsal,
cu membrul superior în abducţie, antebraţul fixat pe un stativ,
astfel:
1. Se alege o venă palpabilă şi vizibilă.
2. Se aplică un garou în jurul braţului şi se cere pacientului să
strângă pumnul.
3. Dezinfecţia şi degresarea tegumentului cu alcool 70%,
betadina, clorhexidina sau tinctură de iod 2%.
4. Se infiltrează aria de puncţie cu anestezic local sau se
foloseşte o cremă cu anestezic (EMLA), mai ales la copii.
5. Se inseră acul/canula prin tegument în venă; apariţia
sângelui în ambou indică faptul că vena a fost puncţionată.
6. Se scoate acul în timp ce canula este avansată.
7. Se conectează la trusa de perfuzie.
8. Se aplică pansament steril.
• Puncţia venelor periferice în afecţiuni ale tegumentului,
eczeme, infecţii extinse, arsuri, traumatisme, paralizia
membrului, epuizarea capitalului venos prin flebite chimice
se va face doar în cazul în care nu există altă alternativă.
 Complicatii associate cvp
• CVP este de ales când
terapia nu durează peste 5
zile. Complicaţiile apar când
terapia periferică se extinde
de la zile la săptămâni.
Locul de inserţie se rotează
la 48-72 de ore. Când acest
lucru este ignorat, apar
complicaţii. Conform
ghidurilor de prevenire a
infecţiilor legate de
dispozitive intravasculare,
factorii asociaţi cu riscul de
flebite cauzate de CVP sunt:
• materialul CVP;
• mărimea cateterului;
• locul de inserţie;
• experienţa personalului;
• durata cateterizării;
• compoziţia infuzatului;
• frecvenţa schimbării
pansamentului;
• infecţia legată de CVP;
• pregătirea tegumentului;
• factori legaţi de pacient;
• puncţia venei în urgenţă.
• Alte complicaţii asociate
abordului periferic includ
leziuni de nervi, puncţie
arterială, infiltrare, embolie,
extravazare. Acest tip de cateter
este rar asociat cu infecţii
majore. Eventual, locul de
inserţie se poate irita, iar cu
durata folosirii, manipularea,
contaminarea pielii, medicaţia
administrată, se irită vena şi
riscul de infecţie creşte.