SUPORT DE CURS

NURSING ÎN ATI

• INTUBAȚIA ORO-TRAHEALĂ
 DEFINITIE
Intubația oro-traheală reprezintă cea mai sigură metodă de protezare a căii
 aeriene si realizare a ventilației mecanice la pacientul aflat în stop cardio-
respirator.
Intubația reprezintă trecerea unei sonde printre corzile vocale, în trahee.

În cazul eșecului intubației, metodele alternative sunt reprezentate de:

masca laringiană (combi-tub)
traheostomia
 INDICAȚII I.O.T.:

• stopul respirator;
• anestezia generală (cu intubaţie traheală);
• insuficienţa respiratorie acută;
• menținerea libertății căilor aeriene
• aspirarea în mod eficient a secrețiilor traheo-bronșice
• în toate cazurile în care medicul anestezist consideră că pacientul are securitatea asigurată prin
intubația traheală
• în traume: traumatisme cranio-cerebrale, arsuri la nivelul feței și căilor aeriene superioare,
inhalare de fum;

.
 CONTRAINDICAȚII I.O.T.

intubaţia naso-traheală în:

• Fractura de bază de craniu cu fistulă LCR;

• Epistaxis;

• Tulburări de coagulare;

• Deformaţii nazale;

• Stop cardio-respirator.

INTUBAŢIA ORO-TRAHEALĂ ÎN:

Imposibilitatea deschiderii gurii.

 PREGĂTIREA MATERIALELOR ȘI A ECHIPAMENTULUI NECESAR:

⚫ sonde de intubație sterile, de calibru diferit numerotate. Pentru adulți sondele de intubație
prezintă balonaș pentru control și etanșare, iar pentru noi născuți și copii mici, sondele traheale
sunt fără balonaș.

⚫ pipa Guedel de diferite dimensiuni

⚫ laringoscop și mai multe lame de mărimi și forme diferite( lamele laringoscopului curbe
sunt folosite mai mult la adult, iar cele drepte mai mult la copilul mic)
PREGĂTIREA MATERIALELOR ȘI A ECHIPAMENTULUI NECESAR:

⚫ seringă de 10 ml de unică, folosită pentru umflarea balonașului

⚫ comprese, leucoplast, stetoscop, depărtător, pensă de limbă
⚫ aparat de aspirație, sonde de aspirație sterile
PREGĂTIREA MATERIALELOR ȘI A ECHIPAMENTULUI NECESAR:
⚫ sursă de oxigen
⚫ mască de diferite dimensiuni
⚫ aparat de ventilație
⚫ nebulizator pentru anestezia locală a laringelui-xilocaina 5%
⚫ anestezic ce se poate pulveriza - gingicaina
 PREGĂTIREA ȘI POZIȚIA PACIENTULUI ÎN TIMPUL I.O.T.:

 pacient à jeune (intubaţie programată);

 poziţionare: în decubit dorsal pe un plan rigid, câmp rulat sub umeri (introdusă o pernă),
uşoară hiperextensie a capului, prognaţia mandibulei = tragerea în exterior a mandibulei
inferioare;
 se cateterizează o venă periferică (pentru sedo-anestezie la pacientul conştient);
 oxigenoterapie pe masca facială cu/fără introducerea unei pipe Guedel.
 TEHNICA PROPRIU-ZISĂ A I.O.T.:
• cu mâna stângă se introduce lama de
laringoscop în cavitatea bucală prin
comisura dreaptă, aspirând eventualele
secreţii şi încălecând limba pentru
vizualizarea orificiul glotic şi corzile
vocale;
• a.m. pregătește și oferă medicului anestezia
pentru corzile vocale (xilină 4%);
 TEHNICA PROPRIU-ZISĂ A I.O.T.:

• cu mâna dreaptă se trece sonda de intubaţie prin orificiul glotic până în trahee, balonaşul
depăşind corzile vocale;

• ataşează la sursa de O2, se verifică poziţia sondei (murmur vezicular simetric bilateral);

• se umflă balonaşul, se fixează cu leucoplast şi se introduce în cavitatea bucală o pipă guedel;

• la intubaţia nazo-traheală sonda se introduce printr-o fosă nazală, dirijând-o către trahee cu
ajutorul pensei magill.
 ⚫ umflarea balonasului

High volume Low volume

Low pressure cuff High pressure cuff

⚫ Sonda este fixată cu leucoplast sau bandaj steril trecut

sub cap si este conectată la aparatul de ventilație
⚫ pentru a evita muscarea sondei, se introduce o pipă
Guedel.
 VERIFICAREA I.O.T.:

Vizualizarea directă a sondei Ascultarea celor 2 arii pulmonare

trecând prin corzile vocale (în regiunea axilara) și a zonei epigastrice.

MONITORIZARE:
• se verifică periodic poziţia, fixarea şi permeabilitatea sondei;
• se verifică presiunea din balonaş;
• se verifică umidifierea şi încălzirea gazelor.
 COMPLICAȚII POSIBILE:

• laringospasm (contracție bruscă a mușchilor

laringelui);
• edem glotic (umflare a membranei mucoase
laringelui = infecție, alergie, medicament);
• leziuni părţi moi, muguri dentari, dinţi;
• vărsătură şi aspiraţie pulmonară (sindrom
Mendelson);
• leziuni de decubit (intubaţie prelungită - stenoză
traheală, leziune aripă nazală, paralizie corzi vocale).

Edem glotic
Stenoză traheală
 COMPLICAȚII POSIBILE:

⚫ Necroze locale prin menținerea timp îndelungat cu destindere exagerată a balonașului de

etansare prin umflare.
⚫ Obstrucții ale sondei de intubație prin compresiune sau secreții și sânge
⚫ În cazul anesteziei superficiale sau oxigenării superficiale a pacientului apar accidente
reflexe soldate cu: spasme de glotă, spasme bronșice, stop cardiac, stop respirator
⚫ Fisurarea balonului sondei traheale
⚫ Intubația plămânului stâng și intubația esofagului duce la hipoxie și deces
⚫ După detubare, complicațiile sunt de natură infecțioasă sau mecanică: edem glotic,
laringite, traheite, infecții pulmonare
 MASCA LARINGIANĂ
• este recomandată pentru pacienții în comă sau
în anestezie profundă. poziția pacientului este
decubit dorsal cu capul în extensie.
• medicul se află în spatele pacientului cu mâna
stângă pe occiput, iar cu mâna dreaptă
introduce masca lubrefiată în prealabil în
cavitatea bucală.

Masca este menținută ca un stilou și se execută

presiune continuă pe palatal osos în trecerea spre faringe.
Cu indexul se introduce masca spre peretele posterior
al faringelui pentru a evita lezarea epiglotei. Dacă inserția se
face corect, numai indexul pătrunde spre baza limbii.
 MASCA LARINGIANĂ
Se umflă balonașul cu aer în funcție de mărimea sondei:
Nr.1=4ml
Nr1,5=7ml
Nr.2=10ml
Nr.2,5=14ml
Nr3=20ml

Nr4=30ml

Nr5=40ml

https://www.youtube.com/watch?v=_RhOmsTS_Kk
 MASCA LARINGIANĂ

Masca laringiană nu se foloseste la pacienții cu stomac plin deoarece, este posibilă aspirația de secreții
în arborele bronșic.
Poziționarea incorectă la nicvelul glutei induce la contracția spasmodică a bronhiilor.
Masca laringiană nu trebui scoasă decât atunci când pacientul este lucid și prezent
  detubarea se va face de către două asistente pentru a preveni orice
accidente
ÎNGRIJIREA  se ridică capul patului la aproximativ 90 grade
PACIENTULUI INTUBAT  se aspiră pacientul faringeal și traheal
ȘI DETUBAREA  se vor administra câteva ventilații suplimentare manual sau mecanic
ACESTUIA pentru a creste rezerva de oxigen
 se atașează seringa la balonaș și se aspiră aerul pentru a-l dezumfla. daca
apar nereguli (se bănuiește hiperinflația acestuia) se va anunța medicul
deoarece poate fi un edem al traheei care contraindică detubarea
 se dezlipește leucoplastul sau holderul de fixare a sondei, în timp ce
detubarea cealaltă asistenta menține sonda pe loc pentru a nu fi scoasa accidental
 se introduce o sondă de aspirare sterilă prin sonda de intubație și se aspiră
cerând pacientului sa respire adânc și să deschidă gura larg simulând un
strigat (aceasta va determina abducția corzilor vocale si reducerea riscului
apariției traumelor laringeale în timp ce sonda este scoasa afară)
 se vor scoate simultan atât sonda de intubat, cât și cea de aspirat printr-o
mișcare care să urmărească curba naturală a gurii pacientului. aspirarea în
timpul detubației îndepărtează secrețiile adunate la capătul distal al
sondei de intubație și previne aspirația
 se administrează oxigen pacientului pe mască
 se încurajează pacientul să tușească și să respire adânc