UMF Iași

AMG - An III
Curs: Anestezie-Terapie Intensivă

MONITORIZAREA ȘI ÎNGRIJIREA
PACIENTULUI CRITIC
Dr. PATRAȘCANU EMILIA
Definiția pacientului critic
 urgență care are sau care este expusă
riscului de a avea disfuncție organică
acută, potențial reversibilă

 pacienți electivi care sunt supuși unor

proceduri complexe chirurgicale sau
intervenționale și care prezintă sau au
un risc crescut de disfuncție organică
– au nevoie de suport și monitorizare
intensivă a funcțiilor vitale
 Îngrijirea
bolnavului critic
este o provocare
pentru întreg
personalul
medical!!!
 Asistenta medicală de Terapie Intensivă (AMTI)
• Cunoștințe teoretice și practice
specializate
• Experiență în lucrul cu bolnavii
critici
• Evaluează și monitorizează
atent pacientul critic pentru a
identifica din timp modificările
subtile ale stării bolnavului,
modificări care impun o
intervenție imediată
Rolurile AMTI
• Pacienții din TI sunt instabili, necesită o atentă monitorizare
respiratorie și cardio-vasculară (și nu numai) și, bineînțeles,
frecvente ajustări ale tratamentului

• AMTI trebuie să fie capabilă să culeagă, să interpreteze și să

analizeze o gamă largă de informații preluate de la patul
bolnavului sau din documentele medicale, informații, care în
mod obișnuit, sunt într-o continuă schimbare
Caracteristicile mediului din TI
• Aglomerarea de bolnavi gravi, cu afecțiuni severe și
disfuncții organice multiple – monitorizare complexă,
intervenții terapeutice frecvente
• Risc major și permanent de evenimente cu implicații vitale,
neașteptate – atenție sporită pentru identificarea precoce a
evenimentelor/ semnelor premonitorii
Caracteristicile mediului din TI
• Utilizarea de aparatură complexă (infuzomate, seringi
automate, aparat de dializă, defibrilator, ventilator mecanic) –
cunoștințe temeinice pentru manipularea și întrebuințarea
fiecăruia
• Echipa medicală numeroasă și multidisciplinară –
comunicare și cooperare bună
• Lumina aprinsă continuu 24h/24h
• Zgomot permanent și intens produs de aparatura în funcțiune,
alarme și personal numeros
Caracteristicile mediului din TI
• Comunicarea cu pacientul este adesea dificilă sau uneori
imposibilă din cauza bolii
• Încărcătura de muncă este mare, sarcinile sunt numeroase și
complexe (preluarea pacientului, evaluare, monitorizare,
tratament, consemnarea în F.O)
• Stres fizic și psihic intens – contact cu pacienți foarte gravi,
rata de mortalitate mare, multă muncă, atenție sporită și
distributivă, intervenție promptă în situații amenințătoare de
viață – ”sindrom de epuizare”
Atribuțiile AMTI
1. Preluarea pacientului
2. Monitorizarea
3. Recoltarea de probe biologice
4. Efectuarea tratamentului
5. Completarea actelor medicale
6. Pregătirea materialelor și a pacientului pentru explorări, manevre sau tehnici medicale
7. Asistarea medicului la consultul medical, manevre sau tehnici
8. Transportul pacientului în condiții de securitate
9. Îngrijirea de rutină a pacientului
10. Asigurarea mediului propice pentru pacient
11. Comunicarea cu pacientul, familia acestuia și restul echipei medicale
12. Transferul pacientului către alte secții și departamente
13. Prevenția infecțiilor în TI
14. Promovarea securității și calității muncii
1. Preluarea
pacientului
• La internarea în TI,
pacientul va fi
preluat de AMTI
• Bolnav + acte
medicale +
informații verbale
de la persoana care
aduce bolnavul
1. Preluarea pacientului
Informații verbale de la persoana care aduce bolnavul:
 Datele de identificare ale pacientului (nume, sex, vârstă) și secția/
departamentul/spitalul de unde vine (sala de operație, altă secție a
spitalului, UPU, transfer din alt spital)
 Diagnosticul de bază, motivul internării în TI, intervenția chirurgicală
avută
 Investigațiile diagnostice anterioare și rezultatul lor pe scurt
 Tratamentele anterioare
 Starea actuală
 Recomandările de monitorizare și tratament
1. Preluarea pacientului
• AMTI trebuie să verifice consemnarea recomandărilor de monitorizare
și tratament în actele medicale
• Dacă e cazul, va pune întrebări suplimentare
• La intrarea în tură: AMTI trebuie să preia pacienții pe care-i va avea în
îngrijire
• AMTI care predă tura trebuie să ofere verbal informațiile legate de
pacienții avuți în îngrijire AMTI care preia tura
2. Monitorizarea

• Este o îndatorire
esențială a AMTI
• Gradul de monitorizare
a pacientului depinde de
severitatea bolii și
trebuie consemnat
corespunzător în actele
medicale
Monitorizarea aparatului respirator
• Evaluarea clinică a mișcărilor cutiei toracice (amplitudine, frecvență,
simetrie, travaliu respirator crescut, recrutarea musculaturii respiratorii
accesorii, balans toraco-abdominal, stridor inspirator, tiraj intercostal),
caracterul tusei (frecvență, eficiență), caracterul sputei (cantitate, aspect),
eficiența reflexelor de protecție a căii aeriene, culoarea tegumentelor,
prezența transpirațiilor profuze, ”lupta cu ventilatorul”
• Frecvența respirațiilor pe minut – electrozii ECG
• Saturația în O2 a sângelui periferic – pulsoximetrie
• Monitorizarea parametrilor suportului ventilator invaziv sau noninvaziv
(FiO2, volum curent, frecvență, presiunile în căile aeriene, CO2 la sfârșitul
expirului, complianță)
 Monitorizarea aparatului respirator
Observaţia clinică a respiraţiei
• Dispneea- simptom subiectiv prin care pacientul declară că nu poate respira sau că se
asfixiază. Pentru evaluarea ventilaţiei în caz de dispnee se apreciază:
• frecvenţa respiraţiei (normal: 14-18 respirații/minut)
• se măsoară volumul curent mediu (VC) cu ajutorul unui spirometru portabil (8 ml/kg/-1).
• Cu ajutorul celor 2 valori se poate calcula ventilaţia pulmonară şi ventilaţia alveolară.
Bolnavul poate fi:
• polipneic (respiraţia este rapidă dar VC este conservat, uneori chiar crescut sau puţin
diminuat)
• tahipneic (frecvenţa respiratorie este considerabil mărită, VC fiind puţin superior
spaţiului mort)
• bradipneic (ventilaţia alveolară scade rapid proporţional cu scăderea volumului expirat)
Monitorizarea aparatului respirator
• Tirajul - depresie supra- sau subclaviculară care apare în inspiraţie prin
punerea în joc a muşchilor respiratori accesori. Semnifică
decompensarea respiraţiei.
• Cornajul, stridorul, wheezing-ul semnifică obstrucţia căilor respiratorii
terminale este un zgomot inspirator datorat unui debit crescut de gaz în
raportul cu diametrul căii laringo-traheale. Poate fi vorba şi de o
strâmtorare a orificiului glotic consecutiv unui edem, corp străin, etc.
• Transpiraţiile se datorează hipercapniei care stimulează revărsarea de
catecolamine endogene. Sunt profuze şi predomină în partea
superioară a corpului
Monitorizarea aparatului respirator
• Trepiedul hipercapniei este definit de transpiraţii, tahicardie şi hipertensiune.
• Cianoza nu are nici o relaţie cu cantitatea CO2, ea se datorează coloraţiei
albăstrui a hemoglobinei nesaturate
• La auscultaţia plămânilor pot apare raluri bronşice, crepitante sau
subcrepitante, care traduc o atingere parenchimatoasă sau raluri sibilante care
evocă un bronhohospasm.
• Semne cardio-vasculare: tahicardie, galop drept, semnul Harzer, suflu
tricuspidian, hipertrofie auriculară, de ventricul drept sau cord pulmonar acut.
În stadiu avansat apare bradicardie şi colaps.
• Semnele neurologice agitaţie şi agresivitate, mişcări sacadate ale membrelor,
mişcări clonice ale buzelor şi pleoapelor, obnubilare şi comă.
 Monitorizarea aparatului respirator
Evaluarea/monitorizarea gazelor sangvine arterial

PaO2= 95-100 mmHg

Monitorizarea aparatului respirator
Monitorizarea CO2 în aerul expirat - cu ajutorul capnografelor

Aspectul fiziologic al curbei de capnografie

Monitorizarea aparatului respirator
Pulsoximetria determină saturaţia hemoglobinei şi frecvenţa
pulsului din sângele periferic capilar (SpO2) pe baza principiilor
spectrofotometriei şi pletismografiei.
• SpO2= 94-100%
Monitorizarea aparatului respirator
Monitorizarea saturaţiei de oxigen în sângele venos amestecat (SVO2)
• Este o metodă invazivă bazată pe principii asemănătoare pulsoximetriei.
• Se plasează un cateter venos central cu 2 canale fibro-optice, unul pentru
emisia de lumină roşie în torentul sanguin din artera pulmonară (sânge
venos), iar al 2- lea pentru captarea şi conducerea spre detectorul extern al
luminii reflectate
• SvO2= 77-68%
• O scădere a acestor valori denotă un consum sporit de O2 sau o lipsă de
aport.
• O creştere a SV2 oglindeşte un consum scăzut de O2.
 OXIGENOTERAPIA

• mecanism: creșterea FiO2, PAO2, PaO2

• se poate realiza în ventilație spontană sau artificială
• dispozitive:
• flux mare
• flux mic

23
ELIBERAREA CĂILOR AERIENE
• intubaţie oro-traheală
• aspiraţia secrețiilor traheo-bronșice
• bronho-fibroscopie
•…

24
 Clasificare:
SUPORTUL • invaziv (ventilație pe sonda de intubație oro-traheală) • controlat
• asistat
VENTILATOR • non-invaziv (ventilație pe mască facială) • asistat - controlat

25
 Monitorizarea
aparatului respirator
Aspiraţia traheo-bronşică
• Reprezintă aspiraţia secreţiilor din trahee şi bronhiile principale cu
ajutorul unei sonde moi, sterile, prin canula de intubaţie sau
traheostomie.
• Echipamentul necesar trebuie să fie steril: sonde aspirație, mănuși
sterile, soluție salină sterilă pentru spălarea sondei și a căilor respiratorii
în cazul prezenței secrețiilor aderente, vâscoase, balon Ruben atașat la o
sursă de O2 suplimentară, sursă de aspirație capabilă să asigure reglarea
presiunii de aspirație
• În cazul pacienților IOT și ventilați mecanic este utilă folosirea unui circuit
de aspirație în sistem închis pentru a preveni contaminarea
• Este necesară explicarea procedurii pacientului
Îngrijirea pacientului IOT și VM
• Menținerea căii aeriene (dezobstrucția și aspirația traheală,
securizarea sondei IOT – fașă de tifon, verificarea presiunii în balonaș -
manometru- 20-25 mmHg)
• Asigurarea medicației și nutriției necesare
• Mobilizarea frecventă a pacienților, comunicarea cu ei
• Igiena orală
Monitorizarea pacientului în cursul sevrajului
de pe ventilator
• Observarea nivelului de conștiență
• Ridicarea patului la 45-60 grade
• Monitorizarea semnelor vitale
• Aspirarea secrețiilor
• Monitorizarea oxigenării
• Sesizarea apariției de complicații: dispnee, tahicardie, aritmii, paloare,
cianoză, agitație
Kinetoterapia respiratorie
• Tapotajul şi vibraţiile toracice se utilizează ca metode adjuvante pentru
drenajul postural, ajutând la mobilizarea secreţiilor din căile aeriene mici
spre cele de calibru mai mare de unde sunt aspirate sau eliminate prin tuse.
• Tapotajul se efectuează cu mâna ţinută sub formă de cupă şi determină
compresia prin intermediul aerului captat între mână şi piele a segmentului
pulmonar adiacent fără lezarea peretelui toracic.
• Vibraţiile toracice se efectuează în timpul expirului cu mâinile ţinute una
peste cealaltă. Mâinile se aşează pe peretele toracic corespunzător
segmentului pulmonar interesat şi se aplică mişcări vibratorii în timpul
expirului, astfel creşte presiunea intrapulmonară, ajutând la eliminarea
secreţiilor.
Monitorizarea aparatului cardio-vascular
• Monitorizarea noninvazivă și invazivă a tensiunii arteriale
• Monitorizarea frecvenței cardiace prin ECG (puls central) și pulsoximetrie
(puls periferic)
• Monitorizarea electrocardiografică, în una, două sau mai multe derivații
• Monitorizarea presiunii venoase centrale
• Monitorizarea debitului cardiac și a altor parametrii hemodinamici cu
ajutorul cateterului din artera pulmonară, ecocardiografie, aparatul PICCO,
LIDCO, VIGILEO
• Monitorizarea saturației în O2 a sângelui venos amestecat (SvO2) sau a
sângelui venos central (ScvO2)
Monitorizarea noninvazivă a tensiunii arteriale
Când?
Tot timpul în TI
Frecvență:
 Depinde de pacient – la 5, 10, 15, 30 minute
Manșete corespunzătoare:
 lățime 1.5 din diametrul brațului, 2/3 din braț
 prea strânsă/ prea mică - valori fals ridicate ale TA!
 prea largă/prea mare - valori fals scăzute ale TA!
De regulă de partea opusă liniei venoase/pulsoximetrului
De partea opusă în caz de fistulă A-V, limfadenectomie axilară, etc.
Monitorizarea noninvazivă a tensiunii arteriale
Măsurarea TA
- De evitat TAM< 65mmHg – perfuzia renală și cerebrală
- De evitat TAD< 50mmHg – perfuzia coronariană

Palparea pulsului la artera radială = TAS >90mmHg

Monitorizarea invazivă a tensiunii arteriale
Afișaj bătaie cu bătaie a FC și a TA
Cateterism arterial – indicații

Pacient critic

• Diferențierea insuficienței respiratorii tip I de cea de tip II

• Identificarea dezechilibrelor acido-bazice
• Evaluarea rapidă a Hb și a electroliților
• Măsurarea lactatului = produs al metabolismului anaerob
• Evaluarea globală a resuscitării volemice adecvate (pH, lactat).

Pentru a ghida terapia în curs

Cateterism arterial – indicații

• Chirurgia majoră
• Instabilitatea cardio-vasculară
• Cardiopatia ischemică moderată sau severă
• Boli cerebro-vasculare
• Dezechilibre acido–bazice
• Suport inotrop sau vasopresor
• Eșecul măsurării non-invazive a TA
• Recoltarea frecventă de sânge arterial
• Monitorizarea undei de puls pentru debitul cardiac și pentru estimarea volumului tele-diastolic
Cateterism arterial – contraindicații
Contraindicații absolute
• Puncția pielii cu celulită
• Puncția acolo unde este o grefă
• Prezența unei fistule arterio-venoase
• Traumă scheletică subiacentă (risc de infecție)
• Un test Allen pozitiv

Contraindicații relative
• Probleme de coagulare (pot duce la formarea de hematoame/ischemie distală)
• Insuficiență renală cronică (puncția arterială poate ascunde formarea unei fistule arterio-
venoase în viitor)
 Testul Allen
Pacientul strânge pumnul. Sunt apăsate concomitent arterele ulnară și radială. Deschizând pumnul și ținând
compresiv ambele artere, mâna va fi palidă. Deschizând pumnul și eliberând presiunea de pe artera ulnară se va
observa recolorarea mâinii.

On release of pressure
The patient’s hand is elevated and pressure The patient’s hand over the ulnar artery the
applied to both the radial and ulnar arteries. will blanch white. hand should re-perfuse.
Anatomia și locul de inserție a cateterului arterial
Un număr de artere superficiale sunt potrivite pentru canulare arterială.
Artera radială la încheietura mâinii, ideal a mâinii nedominante - locul cel mai folosit

Artera radială este preferată datorită:

• localizării, ușor de reperat
• poziția sa superficială la capătul distal al radiusului între tendoanele
brahioradialului și flexorului radial al carpului
• țesuturile vascularizate de artera radială au o circulație colaterală, prin artera ulnară
• locul canulei poate fi, de asemenea, ușor de inspectat

Alte situsuri includ arterele femurale.

Pas cu pas – canularea arterială
1. Explicați pacientului în termeni simpli și asigurați-vă că acceptă procedura.
2. Locul de puncție trebuie ales prin examinarea pacientului și evaluarea
eventualelor contraindicații.
3. Pregătiți-vă echipamentul pentru inserarea liniei arteriale

Necesar:
• Mănuși sterile, câmpuri sterile
• Comprese
• Soluție antiseptică pentru piele
• Canula arterială
• Lidocaină 1% și un ac de 25G pentru infiltrarea lidocainei
• Seringă de 5 ml, soluție salină
• Pansament
 Monitorizarea ECG
ECG continuu
 Când? în TI
 Tip:
 3-electrozi: Roșu=Dreapta Galben = Stânga Negru=Apex
poate afișa Derivațiile D I, II, III
 5-electrozi: Roșu=Dreapta Galben = Stânga Negru= sub Roșu Verde sub Galben Alb/Maro=central
poate afișa toate derivațiile: I, II, III, avR, avL, avF, V1-V6
 Frecvența cardiacă
 Ritmul cardiac (D II)
 Segment ST
Monitorizarea
ECG
Atașarea electrozilor:
• pe proeminențe osoase
• se evită regiunile cu țesut adipos, păr
• departe unul de celălalt pentru a evita micro-voltajul
• să aibă contact bun cu pielea
• securizarea cu bandă adezivă în cazul în care nu vor fi accesibili intra-operator
Monitorizarea ECG
Dacă nu există traseu ECG pe monitor:
• Se verifică contactul cu pacientul
• Se verifică conectarea corectă a cablurilor între ele și cu monitorul
• Se schimbă setările: se modifică derivațiile, dimensiunea ECG

REGULI:
• ECG- ul trebuie să se audă tot timpul
• Dacă există artefacte/ aritmii pe ECG – se ia pulsul la artera radială
PULSOXIMETRIA

 Dispozitiv care se plasează pe țesuturi periferice subțiri care permit

transiluminare: degetele de la mână, lobul urechii sau aripa nazală
 Are o sursă de lumină roșie și un senzor
 Absorbția luminii roșii este diferită în funcție de gradul încărcării cu oxigen a
hemoglobinei

 Măsoară saturația în oxigen a sângelui arterial periferic

PULSOXIMETRIA
 PULSOXIMETRIA
Avantaje:
 evaluarea continuă și non-invazivă a oxigenării sângelui arterial
 măsurarea frecvenței cardiace
 detectarea aritmiilor (fără diagnostic)
 determinarea amplitudinii undei de puls
 evaluarea grosieră a perfuziei periferice

Dezavantaje:
 Frecvente artefacte determinate de mișcarea pacientului/ frison
 Evaluarea fără precizie a oxigenării sângelui
 Inacuratețe - când perfuzia tisulară este scăzută (șoc, hta)
 Interferențe cu electro-cauterul

ALARMA DE LA PULSOXIMETRU ESTE ÎNTOTDEAUNA PORNITĂ!!!

Monitorizarea presiunii venoase centrale
• Presiunea venoasă centrală (PVC) reprezintă unul din parametrii cei
mai frecvent evaluaţi, fiind o măsură indirectă a stării de volemie a
bolnavului.
• Strict anatomic PVC este presiunea sanguină măsurată în vena cavă
superioară la joncţiunea cu atriul drept.
• În mod normal, în plan orizontal, există aceiaşi presiune medie în
atriul drept, vena cavă superioară şi vena cavă inferioară deasupra
diafragmului.
Locurile de inserție ale cateterului venos central

CVC în:
• Vena jugulară internă
• Vena subclaviculară
• Vena femurală
Accesul venos central
Avantaje:
• Acces venos sigur și de durată 
• Permite administrarea catecolaminelor şi a
substanţelor hipertone

Dezavantaje:
• Risc de complicaţii:
o la instalare - pneumotorax, hematom
cervical sau mediastinal, tulburări de
ritm;
o în cursul folosirii – infecţie, embolie
gazoasă
Dispozitivele folosite pentru abordul venos central

Kit-ul pentru montarea CVC

conține:
1. Cateter venos central
2. Cleme glisante
3. Firul ghid
4. Dilatator
5. Cleme de fixare
6. Seringă
7. Acul introductor
8. Acul seringii
9. Capace de injectare
 Monitorizarea presiunii venoase centrale
• Măsurarea PVC se face fie cu un manometru simplu
umplut cu soluţie izotonică, fie cu ajutorul unui traductor
de presiune. Acesta din urmă este mult mai util deoarece
furnizează informaţii în plus prin vizualizarea undei de
presiune din atriul drept.
• Citirea PVC se face prin aprecierea corectă a „liniei O”
care corespunde atriului drept. Markerul anatomic cel mai
utilizat este linia medio-axilară în spaţiul IV intercostal.
• Valorile normale ale PVC se situează între 3-15 mmHg.
• PVC se modifică cu ventilaţia, deoarece variaţiile presiunii
intratoracice se transmit rapid prin pericard şi peretele
subţire al atriului drept şi venei cave. Astfel:
• în respiraţia spontană, în faza inspiratorie, PVC scade
la valori „negative” prin presiunea intrapleurală.
• Ventilaţia cu PEEP, tusea şi manevra Valsalva cresc
PVC-ul.
Monitorizarea debitului cardiac
• Calculul debitului cardiac prin metoda termodiluţiei.
• Debitul cardiac (DC) reprezintă volumul de sânge ejectat de ventricolul stâng într-un
minut
• VN = 4-8 l/min-1
• Acest indice oferă date despre statusul cardiac, în special despre performanţa
ventricolului stâng, fiind util şi în evaluarea răspunsului cordului la terapia aplicată.
• Metoda termodiluţiei presupune injectarea a 5-10 ml de lichid izoton (glucoza 5%) la
o temperatură crescută (mai scăzută decât cea a sângelui) prin lumenul cateterului
plasat în atriul drept. Fluxul rece se amestecă cu sângele răcindu-l. Modificarea de
temperatură este sesizată de termistonul plasat în artera pulmonară, debitul cardiac
fiind invers cu modificarea temperaturii. Un computer alcătuieşte curbele de
temperatură/timp şi calculează datele.
 Monitorizarea sistemului
nervos central
• Monitorizarea clinică a stării de
conștiență, a reflexelor de protecție
ale căii aeriene, a motilității spontane
a membrelor, a asimetriei faciale, a
stării pupilelor și a deglutiției
• Monitorizarea presiunii intracraniene,
dacă este cazul.
Monitorizarea temperaturii

• Monitorizarea temperaturii centrale

prin senzor de temperatură plasat
intrarectal/esofagian/ în sonda vezicală
• Monitorizarea temperaturii periferice
prin senzor de temperatură plasat la
nivelul extremităților – NU în TI =
lentoare!!!
Monitorizarea temperaturii
Valori normale:
• În conditii de repaus: 37 ±0,6ºC
• Temp. orală ~ 36,7ºC
• Temp. rectală > 0,5 ºC fată de temp. orală
• Temp. axilară < 0,5 ºC fată de temp. orală
• În conditii de efort fizic: 38ºC
• Ritm de variatie circadian (~ 0,6º)
• valori scăzute: dimineata (3 a.m)
• valori crescute: seara (6 p.m)
• Temperatura internă = valoare de bilanț între producerea de căldură numită
termogeneză și pierderea de căldură numită termoliză.
 Monitorizarea temperaturii
• Pacient hipotermic - Instituirea măsurilor de încălzire activă: - Încălzire
forţată cu aer - Izolaţie pasivă - Creşterea temperaturii ambientale
(minim 20- 24ºC sau 68º-75ºF)

• Febra se defineşte ca o creştere a temperaturii corporale peste 37 grade.

• Subfebrilitate: 37-38°C
• Febra moderată: 38-39°C
• Febra ridicată 39-41°C
• Hiperpirexie: 41-42°C
Monitorizarea diurezei
Măsurarea orară a debitului urinar colectat prin cateter urinar – sonda
Foley cu balonaș
Monitorizarea aparatului digestiv
• Monitorizarea clinică a toleranței digestive - cantitate ingerată, vărsături
• Monitorizarea drenajelor digestive: drenaje gastrice, biliare, pancreatice
• Monitorizarea tranzitului intestinal (zgomote hidro-aerice, prezența
tranzitului pentru gaze, frecvența, cantitatea și aspectul scaunelor
• Monitorizarea stomelor: jejunostomii, ileostomii (cantitatea, aspectul
lichidelor)
• Măsurarea presiunii intra-abdominale - este indicată la pacienţii cu risc
de dezvoltare a hipertensiunii intraabdominale sau a sindromului de
compartiment intraabdominal (conţinutul abdominal depăşeşte
capacitatea de expansiune a cavităţii abdominale).
 Nutriție
• Nutriţia artificială este indicată atunci
când bolnavul nu poate, nu vrea sau
boala nu îi permite să se alimenteze pe
cale naturală.
• Nutriţie enterală sau nutriţie parenterală
• AMTI trebuie să cunoască soluțiile
nutritive, modul și ritmul de administrare,
efectele adverse, complicațiile și modul
de intervenție în cazul acestora.
• Utilizarea pompelor de infuzie
Bolnavul în perioada postoperatorie

Monitorizarea plăgii chirurgicale

• Aspectul pansamentului – infiltrare? cantitate?
• Tuburi de dren – aspect? cantitate?
• Recoltarea culturilor pentru antibiogramă din plagă când există semne
de infecție
 Prevenirea şi îngrijirea escarelor
• Escarele sunt zone localizate de leziuni
la nivelul pielii şi a ţesuturilor
subiacente datorată unui aport
insuficient de sânge din cauza presiunii.
• Apariţia escarelor depinde de o serie
de factori cum sunt:
• imobilizarea,
• malnutriţia
• deshidratarea
• diaforeza
• incontinenţa
Metode de prevenire a escarelor
• Repoziţionarea periodică a pacientului, pe o parte sau alta la fiecare 2 ore.
• Folosirea dispozitivelor de prevenire a escarelor (colac, saltea din zăpadă artificială,
burete special, saltele speciale pneumatice care se umflă şi se dezumflă periodic).
• Se poziţionează partea de sus a patului la un unghi mai mic de 30 de grade dacă nu
este contraindicat (pentru evitarea poziţiei şezânde).
• Se folosesc dispozitive de ajutor pentru modificarea poziţiei pacientului.
• Se tratează incontinenţa pacientului dacă este posibil, dacă nu se folosesc scutece
speciale, care se schimbă cât mai des posibil.
• Se tratează diaforeza prin baie frecventă şi folosirea de saltele speciale.
• Se protejează proeminenţele osoase prin protectoare (cot, călcâi).
• Se asigură o hidratare şi o nutriţie corespunzătoare.
Administrarea medicamentelor pe
cale intravenoasă

= mijlocul terapeutic cel mai utilizat în TI

- Abord venos periferic sau central
- Seringi automate sau pompe de infuzie
Durerea
• Parenteral (intravenos) / transdermic/ per os/ pe cateter (plasat în
spațiul peridural, intratecal, la nivelul plexurilor sau nervilor periferici)
• Administrare: la intervale fixe de timp/ la ”cerere”/ PCA (”patient
controlled analgesia”)
Durerea
AMTI trebuie :
• să recunoască durerea acută și cronică și să-i cuantifice intensitatea
• Să cunoască principalele tipuri de analgetice, efectele adverse, indicații și
contraindicații
• Să știe dozele maxime admise ale analgeticelor
• Să știe rutele de administrare ale analgeticelor
• După administrarea analgeticului, scorul durerii trebuie să scadă sub 3;
dacă nu se întâmplă asta, trebuie anunțat medicul
• Să discute cu pacientul, să-l încurajeze, să-i distragă atenția
1. ”N-are cum să-l doară!”
2. ”I-am dat deja un calmant, nu mai are cum să-l doară!”
3. ”Acest pacient cere prea multe calmante, nu-i mai administrez!”

DUREREA ESTE SUBIECTVĂ

PACIENTUL TREBUIE ASCULTAT, CREZUT ȘI TREBUIE

LUATE TOATE MĂSURILE NECESARE PENTRU
COMBATEREA DURERII!!!
Igiena bolnavului
• Igiena generală: spălarea tegumentelor pe întreg corpul cu lavete cu apă și
săpun sau cu mănuși preimpregnate cu soluție dezinfectantă și emolientă
• Igiena bucală: la pacientul conștient - asistarea acestuia la spălarea dinților și
folosirea apei de gură; la pacientul IOT – igienizarea cavității orale cu apă
oxigenată și aplicarea de soluții de clorhexidină
• Igiena cavității nazale: instilare de ser fiziologic – rol: curățire și umectare
• Igiena ochilor: cu ser fiziologic steril pornind de la colțul inter către cel extern,
cu tampoane sterile, separate
• Igiena perineală
• Igiena părului: pieptănarea și protejarea cu o bonetă
• Raderea bărbii
• Igiena unghiilor
Mobilizarea pacientului în TI
• Mobilizare activă: schimbarea poziției în pat, staționare la marginea
patului, mers prin salon
• Mobilizare pasivă: la pacientul IOT - flexia/ extensia membrelor
Asigurarea mediului pentru pacientul din TI
• Confort termic (învelire adecvată, setarea temperaturii aerului
condiționat, măsuri specifice de răcire/ încălzire)
• Grad de iluminarea adecvat momentului (zi/ noapte)
• Controlarea gradului de zgomot (păstrarea unui nivel minim de
zgomot produs de personal, setarea adecvată a intensității alarmelor
sonore, discuții cu voce joasă între membrii personalului medical)
Prevenția și controlul infecțiilor în TI

• TI = risc crescut de infecții

• Protocoale de prevenție și
control a infecțiilor
• Spălarea pe mâini, respectarea
asepsiei și antisepsiei la orice
manevră medicală, respectarea
măsurilor de izolare!!!
Completarea actelor medicale
Obligația AMTI:
Notarea în documentele medicale (FO și
fișa de TI):
• Parametrii monitorizați, manevrele medicale și
tratamentul efectuat
• Momentul efectuării (data, ora, uneori minutul)
• Preparatul comercial, doza și calea de
administrare
• Efectele secundare și măsurile terapeutice luate
• Bilanțul hidric: total ”intrări” vs. ”ieșiri” în 24h
 Transportul pacientului
în condiții de securitate

• Către alte compartimente ale spitalului (sală de

operație, radiologie, CT, RMN)
• Pregătirea pacientului: informare, echipare
adecvată, administrare de substanțe specifice,
monitorizare
• Pregătirea logisticii: documente medicale,
aparate de monitorizare, de ventilație, targă de
transport, personal de însoțire – brancardier
• AMTI răspunde de securitatea pacientului în
cursul transportului, responsabilitate împărțită cu
medicul dacă și acesta însoțește pacientul
 Comunicarea cu pacientul, familia și restul
echipei medicale
• AMTI - abilități psihologice și de comunicare deosebite
• Comunicare:
• verbală prin cuvinte vorbite sau scrise
• sau non-verbală – ”limbajul trupului”
• Lipsa de comunicare dintre AMTI și bolnav = efecte asupra bolnavului:
depresie, disperare, evoluția nefavorabilă sub tratament
• Încrederea este importantă!!!
Concluzii
• AMTI are numeroase sarcini în cadrul nursingului pacientului
din TI, care este un pacient special, grav, cu numeroase
probleme de sănătate și afecțiuni coexistente
• AMTI trebuie să-și îndeplinească aceste sarcini cu mult
profesionalism și implicare pentru că de modul în care-și va
îndeplini sarcinile depinde evoluția pacientului din TI