Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
sănătate comunitară
Practica și cercetarea comunitară
O altă revizuire privind promovarea aderării la terapia antiretrovială pentru virusul imunodeficienței
umane (HIV)/sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA) clienții ar putea fi de ajutor unui
supervizor PHN în conceperea unui management de caz de SIDA program care utilizează PHN-uri.
O revizuire sistematică a 124 de studii, inclusiv o mare majoritate de trailuri clinice randomizate
efectuate în America de Nord, Africa și Europa au constatat o „largă și în general puternică baza
de dovezi” pentru cinci intervenții:
(a) terapie cognitiv-comportamentală (CBT),
(b) educație,
(c) terapie observată direct (DOT),
(d) susținători de tratament și
(e) memento activ dispozitive (ART), cum ar fi mesageria text (Chaiyachati, Ogbuoji, Price, Suthar,
Negussie și Barnighhausen, 2014, p. s199).
Din aceste dovezi, un sistent medical comunitar poate concluziona că complianța
și aderența la tratament poate fi asigurată eficient prin dezvoltare a unei relații
asistentă-client, sprijin de grup și educație concentrată a pacientului asupra
abilităților de gestionare a medicamentelor.
Surse pentru cercetare
Profilul teritorial.
datele structurale care caracterizează aspectul fizic şi geografic al unei anumite
zone
presupune descoperirea graniţelor, a elementelor orografice şi hidrografice, a
climei, a resurselor naturale: toate sunt aspecte ce permit înţelegerea
dezvoltării anumitor activităţi economice şi servicii.
datele semistructurale, adică mediul construit de om, cum sunt reţelele de
comunicaţii, infrastructurile :
aşa pot fi analizate diversele tipuri de poluare de care sunt afectate azi diferitele
niveluri ale realităţii, precum degradarea edilitară şi aglomerarea.
Fundamentală este analiza raportului dintre „mediul natural” şi „mediul construit
de om”: e de-ajuns să ne gândim la importanţa amplasării clădirilor unde
oamenii lucrează în raport cu cele în care locuiesc; la prezenţa sau absenţa
unor spaţii verzi şi a unor locuri de întâlnire ; la eventuala existenţă a unor
zone de interes artistic sau istoric.
Profilul comunităţii
Profilul demografic.
studiul caracteristicilor structurale şi dinamice ale populaţiei prin care se adună „relevările de
stare" şi relevările de mişcare.
Primele sunt alcătuite din datele obţinute prin recensământ cum sunt mărimea populaţiei,
densitatea şi aglomerarea, creşterea şi descreşterea medie anuală, distribuţia pe sexe şi
vârste. în acest mod sunt definiţi indicii care permit o evaluare a nevoilor actuale, dar şi
viitoare de locuinţe, servicii şi locuri de muncă, tot astfel putem înţelege cât de avansat este
procesul de îmbătrânire a populaţiei, cât de puternic este sentimentul de apartenenţă (având
în vedere că legătura afectivă este invers proporţională cu dimensiunea populaţiei).
Prin „caracteristici dinamice” înţelegem în schimb transformările în timp ale structurii
populaţiei. Cauzele care le determină pot fi de ordin natural (naşteri, decese) sau social cum
este mişcarea de migrare (care, să nu uităm, poate fi sub formă de intrări sau de ieşiri). Dacă
la anumite niveluri sociale se înregistrează încă în Italia o mişcare de emigrare, şi în ultima
vreme, a devenit mult mai consistent şi problematic fluxul de imigranţi aparţinând altor ţări,
etnii, culturi, religii, cu puternice repercusiuni asupra posibilităţilor de integrare în viaţa
socială şi de consolidare a unui sentiment de apartenenţă la comunitate.
Profilul comunităţii
Profilul ocupaţiilor.
analizarea activităţilor şi a situaţiei profesionale a diverşilor membri, care se face
având în vedere că schimbările produse în sistemul productiv naţional şi
internaţional au implicaţii şi la nivel local.
e necesar să fie investigată fie distribuţia locurilor de muncă în diversele sectoare
de activitate economică, fie poziţia celor ce au locuri de muncă într-un
domeniu : trebuie avută în vedere modificarea apărută în tipologia ocupaţiilor
care pot porni de la program complet şi pot ajunge la part-time, la: al doilea
serviciu, la muncă la negru sau la muncă de îngrijire (care cade în special in
seama casnicelor, considerate încă în afara forţei de muncă).
este rata şomajului care reprezintă astăzi una dintre problemele sociale cele mai
grave şi o sursă de suferinţă pentru individ. E vorba de o gamă variată de
situaţii (de la cei ce şi-au pierdut : locul de muncă la cei în căutarea primei
slujbe - şi aici se înscriu în special tinerii -, până i la cei care caută de lucru,
deşi se află în condiţia unor persoane fără profesie, cum sunt pensionarii,
casnicele şi studenţii).
Profilul comunităţii
Profilul serviciilor.
Caracteristicile instituţionale şi organizatorice ale serviciilor constituie un indicator
important al „gradului de civilizaţie” al unei comunităţi: se structurează aceasta pentru
a satisface necesităţile membrilor săi.
a) servicii socioeducative, adică la şcoli de orice nivel şi grad, dar şi la iniţiative cu finalităţi
educative promovate de parohii, la forme de asociere şi organizaţii locale;
b) servicii de asistenţă socială şi sanitară, cuprinzând atât serviciile de baz- (poliambulatorii,
dispensare, spitale), cât şi pe cele specializate destinate anumitor categorii de persoane
(structuri rezidenţiale, comunităţi, centre de primire), dar şi servicii domiciliu pentru
bătrâni şi neajutoraţi, un rol important în acest domeniu avându-l serviciile oferite de
voluntariatul organizat şi de cooperativele sociale;
c) servicii recreativ-culturale, cum sunt spaţiile publice amenajate, terenurile şi instalaţiile
sportive, locurile de întâlnire, dar şi bibliotecile, cinematografele, teatrele, discotecile,
toate structurile utilizate pentru petrecerea timpului liber
Profilul comunităţii
Profilul psihosocial.
Se referă la dinamicile afective ale populaţiei, in special la comportamentele
colective, la motivaţiile şi rezultatele lor.
Comunitatea este descrisă ca un ansamblu de grupuri formale şi informale (familii,
asociaţii de voluntari, grupuri de ajutor reciproc, grupuri sportive), analizându-se
gradul de interacţiune şi de integrare, starea de colaborare şi/sau de conflict.
De aceea, trebuie executate unele operaţiuni cum sunt cartografierea subiecţilor
colectivi; descrierea proceselor de comunicare dintre astfel de subiecţi şi a
nivelului lor de înţelegere sau competiţie ; analiza sentimentului de coeziune şi a
gradului de deschidere spre exterior (în acest sens, tema siguranţei în propria
comunitate devine foarte importantă pentru relaţiile sociale): analiza proceselor
de instituire a consensului şi a marginalizării; în sfârşit, examenul normelor, al
valorilor dominante şi al modelelor comportamentale prevalente
Profilul comunităţii
Profilul instituţional.
sunt produse ale interacţiunilor sociale, dar contribuie intr-o anumită măsură
şi la condiţionarea unor astfel de interacţiuni.
Există instituţii de stat (de la primării la unităţi sanitare locale), ca şi
instituţii economice (întreprinderi, bănci, cooperative), politice
(partidele, grupurile) sau religioase (bisericile).
Profilul comunităţii
Profilul antropologico-cultural.
studiul valorilor pe care se bazează o comunitate, atitudinile faţă de
realitate, opţiunile grupurilor în situaţii de criză sau de conflict.
se observă comportamente diferite, schimburi de relaţii între persoane, adică
un mod de exprimare a propriilor orientări valorice (să ne gândim la
diversele reacţii ce se manifestă faţă de prezenţa unor imigranţi, dar şi la
atitudinile persoanelor faţă de diversele probleme care privesc o
comunitate cum sunt bătrânii, toxicomanii, handicapaţii).
Evaluarea critică a probelor
Care a fost întrebarea de revizuire? (Populație specifică, intervenție etc.)
Au fost explicate strategiile de căutare și sunt rezonabile?
Care au fost criteriile de excludere?
Au fost studiile din revizuire concepute și executate în mod corespunzător (au fost concluziile valide)?
Au fost găsite rezultate similare în toate studiile?
Cât de fiabile sunt rezultatele (doar părtinire minimă)?
Dimensiunile eșantionului au fost suficient de mari?
Au fost rezultatele semnificative din punct de vedere statistic?
Au existat factori de confuzie (de exemplu, influențe externe care te fac să te îndoiești rezultatele;
diferențe între grupuri în ceea ce privește intervenția sau evaluarea rezultatului)?
De asemenea, este util să comparați rezultatele cu cercetările anterioare și cu practica clinică (Melnyk și
Fibneout-Overholt, 2014). Cercetarea calitativă, discutată mai târziu, poate fi de asemenea evaluat
prin întrebări:
Cum au fost aleși participanții la studiu?
Sunt datele exacte și complete?
Sunt rezultatele plauzibile? Este logic, consecvent și relevant?
Sunt disponibile grile care subliniază nivelurile și calitatea dovezilor în asistența medicală de sănătate
publică (www.publichealthnurses.org). Dar ce se întâmplă dacă nu sunt disponibile recenzii sistematice
în zona dvs de interes? Unde puteți găsi dovezile necesare pentru a face bine practici decizii? Puteți
căuta RCT-uri, cercetări de meta-analiză, evaluare de program studii, revizuiri sistematice ale
literaturii sau ghiduri de practică (vezi Fig. 4–1, Nivelurile de Dovezi), ținând cont de faptul că mai
multe studii (sau unul sau două la scară largă, strâns controlate studii) sunt de preferat.
Integrarea Dovezilor
este utilă în identificarea unei probleme sau a unei relații între doi sau mai multe
variabile, cum ar fi tipul de tratament (de exemplu, experiențe de imersiune
culturală) și un rezultat (de exemplu, niveluri mai mari de autoeficacitate
transculturală). Procedând astfel, studii cantitative tind să examineze părți
izolate ale problemelor sau fenomenelor și, în general, nu dau atenție la
contextul mai larg sau sănătatea generală a indivizilor.
Cercetare cantitativă implică o tendință reducționistă (adică, concentrarea pe
părți mai degrabă decât pe întreg) și, dacăf este folosită exclusiv, poate limita
cunoștințele de nursing, deoarece multe dintre aspectele importante ale
serviciile clienților (de exemplu, calitatea vieții, durerea, spiritualitatea) nu
pot fi măsurate în mod obiectiv.
Este necesară o abordare mai subiectivă sau calitativă pentru a studia acele
domenii care au nevoie de a focalizare mai amplă sau cele care nu se pretează
la măsurarea obiectivă. Cercetarea calitativă care subliniază subiectivitatea se
întreabă „cum” sau „de ce”.
Cercetarea calitativă
Un exemplu în acest sens cercetarea a examinat mentorat oferit de PHN care lucrează
cu gravide și parenting adolescenți (Schaffer & Mbibi, 2014). Mai degrabă decât
doar numărarea vizitelor, ca în exemplul anterior cu vizite la asistenta medicala la
scoala, cercetatorii au intervievat atat PHNs cat si clienti adolescenti despre lor
perceptii. Temele PHN au inclus a nu judeca, a lucra din punctele forte ale
clienților, întâlnindu-i acolo unde sunt, rămânerea cu ei, onorarea clienților ca
persoane, dăruirea informații, trimiteri și facilitarea deciziilor. PHN-urile au avut
succes în relația cu clienții dacă adolescenții au născut copii sănătoși, au rămas la
școală/și-au găsit un loc de muncă și a asigurat siguranța copilului și pregătirea
pentru școală. Pentru adolescenta însărcinată și parentală clienti, temele
identificate incluse PHN este extrem de de incredere, face parte din suportul meu
rețea, mă ajută să-mi construiesc independența și mă ajută să iau decizii. Au
imaginat succes ca terminarea școlii și capacitatea de a-și întreține copilul, alături
de a fi a model bun. Aceste informații sunt mult mai bogate, deoarece nu sunt
obținute dintr-o alegere forțată chestionar; este determinat de întrebări deschise
și întrebări ulterioare în un efort de a descoperi sentimente și convingeri.