Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins:
I. Sectia de terapie intensiva …………………………………………..pag.2
II. Sarcinile asistentei medicale din ATI……………………………… pag.2
III. Interventii specifice in ATI…………………………………………….pag.4
i. Respiratie asistata pe ventilator
ii. Aspiratia traheobronsica
iii. lntubatia oro traheala (IOT); Detubarea pacientului
iv. Reechilibrarea hidroelectrolitica………………………………pag.9
1
2
Bolnavii in stare grava, care necesita supraveghere permanenta, instalatie si aparatura deosebita in
vederea redresarii sau mentinerii functiilor vitale sunt ingrijiti la seviciile de terapie intensiva cunoscute si sub
denumirea de ATI (Anestezie si Terapie Intensiva) datorita necesitatii supravegherii permanente a acestor
categorii de bolnavi care pot avea diferite afectiuni de urgenta ( cardiace, pulmonare, chirurgicale, neurologice
etc.). S-au creat sectii de terapie intensiva pe profile specializate pentru tratarea afectiunilor de care sufera.
De asemenea, la terapie intensiva se ingrijesc si bolnavii operati in perioada post narcotica - perioada
critica in care pot aparea diferite accidente. Exemple de unitati de terapie intensiva sunt: chirurgie generala,
chirurgie cardiovasculara, chirurgie toracica, ginecologie, neurochirurgie etc.
Unitatea de terapie intensiva nu este subordonata din punct de vedere administrativ nici uneia din
sectiile de specialitate. La terapie intensiva, ingrijirea bolnavului dureaza pana la reechilibrarea dereglarilor, a
functiilor vitale, dupa care bolnavul este transferat la sectia de specialitate careia ii apartine.
Unitatea de terapie intensiva este formata din saloane mari, de 6 paturi, divizate in incaperi mai mici,
respectiv de 1-2 paturi.
Saloanele sunt grupate pe zone distincte, septici fi aseptici, sunt prevazute cu camere, filtre, unde se
schimba halatele si incaltamintea de protectie
Sectiile ATI au legaturi cu blocul operator si cu laboratoarele. Saloanele trebuie sa prezinte un
microclimat optim, aer conditionat si sterilizat; temperatura trebuie sa fie de 20° -22°; paturile trebuie sa fie
prevazute cu instalatii pentru administrarea oxigenului, instalatii pentru aspiratie, tensiometre fixe la perete,
instalatii de lumina, precum fi cu monitoare de supraveghere a functiilor vitale. Semnalizarea modificarilor in
starea pacientului este realizata de monitoare, acustic si optic (Danger = pericol).
Sarcinile generale ale asistentei medicale de la ATI:
a) sa intretina inventarul tehnic in stare perfecta de functionare si sterilitate, cum ar fi:
- trusa pentru reanimare respiratorie;
- trusa pentru reanimare cardiaca si defibrilator;
- aparate pentru reechilibrare circulatorie, infuzomate, injectomate;
- trusa cu medicamente de prima urgenta;
- ventilatoare pentru respiratie asistata.
Aparatura de investigatii si tratament trebuie sa cuprinda:
- monitoare EKG;
- electroencefalograf;
- aparatul Roentgen portabil;
- aparate de respiratie artificiala;
- dispozitive de administrare a oxigenului.
Aparatura electronica de supraveghere a bolnavilor:
- aparat de masurare PVC (presiune venoasa centrals);
- monitor pentru puls, temperatura, respiratie.
1. Preia bolnavii din Sala de Operate de la medicul anestezist, urmarind constantele vitale;
2. Instituie oxigenarea prin sonda nazala sau prin pipa Guedel, masca, ochelari;
3. Urmareste buna functionare a perfuziei I.V.;
4. Daca bolnavul are in continuare nevoie sa fie ventilat artificial, supravegheaza functionalitatea aparatului si
semnele clinice care atesta o ventilatie corecta: presiunea de ventilatie stabilita si expansiunea ambelor arii
pulmonare, coloratia tegumentelor;
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru montarea unei sonde vezicale;
6. Supravegheaza plaga operatorie pentru depistarea unei sangerari precoce aparuta postoperator;
7. In caz de voma vegheaza ca aceasta sa nu fie urmata de inundarea cailor respiratorii si sesizeaza medicul, care
va aprecia daca este necesara montarea unei sonde de aspiratii;
8. Masoara si inregistreaza constantele biologice principale (T.A,.P,.T, respiratie, diureza, lichide - aport)
facand bilantul zilnic si cumulativ;
2
3
- Monitorizarea EKG; Monitorizarea functiilor vitale: TA; respiratia; diureza; durerea; starea de constienta,
aspectul faciesului si a tegumentelor;
- Respiratie asistata pe ventilator; administrare de oxigen;
- IOT (intubatie oro-traheala) efectuata de medic;
- Reechilibrare hidroelectrolitica
- Masurarea presiunii venoase centrale (PVC);
Interventiile asistentei:
- conecteaza pacientul in circuitul aparatului pentru supraveghere continua EKG;
- TA se monitorizeza cu ajutorul aparatelor electronice ce se fixeaza pe toracele bolnavului cu banda, iar la
brat manseta; se programeaza pentru a masura TA la anumite intrevale de timp; alta posibilitate de
inregistrare a TA poate fi cu ajutorul unui tensiometru fix montat la perete in dreptul fiecarui pat de la ATI;
- Respiratia se monitorizeaza programand aparatul sa indice frecventa la anumite intervale de timp;
Diureza se monitorizeaza prin sondaj cu sonda Foley efectuat de medic, la care se ataseaza o punga
colectoare de urina gradata pentru masurarea cantitatilor de urina.
Reducerea si suprimarea miscarilor respiratorii ale toracelui si diafragmului apare in urma paraliziei centrului
respirator, a muschilor respiratori sau prin contractura lor patologica.
Problemele bolnavului care necesita ventilatie mecanica (VM):
- anoxie;
- hipercapnie;
- cianoza;
- insomnie;
- transpiratii abundente;
- obnubilatie.
In acest caz, medicul va dispune aplicarea respiratiei artificiale, mecanice asistate.
Categorii de bolnavi cu indicate de VM:
- bolnavi operati cu risc de insuficienta respiratorie;
- traumatisme craniene;
- traumatisme toracice;
- boli neurologice;
3
4
- in chirurgia cardiovasculara;
- in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee, in stop respirator (resuscitare cadio-pulmonara).
Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de aceea se numeste ventilatie asistata.
Aparatele de ventilatie artificiala sunt foarte numeroase, insa cele mai eficiente sunt acelea care functioneaza pe
baza presiunii intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie si expiratie activa. Dintre
cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu burduf, care este format dintr-o masca etansa si un tub de lungime
diferita cu un burduf actionat mecanic sau manual. Curentul de aer sau O2 este dirijat cu ajutorul a doua
supape unidirectionale. Compresiunea burdufului realizeaza inspiratie, expiratia fiind asigurata de elasticitatea
plamanilor.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc ventilatoare sau
pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot modifica ritmul fi volumul
respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului se sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele
faze ale respiratiei. Aceste aparate nu pot fi utilizate pentru asistarea de lunga durata a respiratiei. Ele se aplica
trecator pentru bolnavii inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara mentinerii lui si anume ,prin
intermediul unei masti etanse pentru perioade scurte, de cateva minute si prin intermediul unor sonde
endotraheale introduse prin intubatie oro — traheala (IOT) efectuata de medic pentru perioade mai lungi.
Conectarea pacientului la ventilator
Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului.
Gazul care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene), umidificat cu vapori de apa, iar aerul
expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat sau captat. Pornirea aparatului se face dupa ce acesta a fost conectat
la sursa de curent electric, la O2, la aer comprimat.
Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14 respiratii/minut. Se determina gazele din
sangele arterial dupa 20 minute de ventilatie mecanica.
Ingrijirea bolnavului presupune:
- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de insuflare de varf;
- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O 2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;
- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls, temperatura;
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
- Radiogafie de control,
- Examen bacteriologic din sputa la 5 zile pentru prevenirea si tratarea infectiilor;
- Aspirarea secretiilor traheobronsice, mai ales la bolnavul cu traheostomie, care nu-si poate mobiliza singur
secretiile;
- Tapotare (masaj insotit de batai cu marginea cubitala);
- Schimbarea frecventa a pozitiei bolnavului pentru favorizarea drenajului secretiei;
- Aerosoli cu bronhodilatatoare pentru fluidifierea secretiilor vascoase;
- Reechilibrare hidroelectrolitica si nutritiva pe cale parenterala prin perfuzie sau prin sonda nasogastrica.
Aspiratia traheobronsica
Este o interventie a asistentului/asistentei medicale care se aplica ori de cate ori este necesara.
Materiale necesare:
- manusi sterile;
- sonda de aspiratie sterila de unica folosinta; comprese de tifon;
- sursa de oxigen;
- aspirator medical;
- recipient de colectare a secretiilor.
Tehnica aspiratiei:
- asistentul/asistenta isi pun manusi sterile;
- se regleaza presiunea aspiratorului intre 80-120 mm Hg;
- se va administra oxigen 100% pacientului 3 - 5 minute inainte;
- se adapteaza sonda de aspiratie la aspirator;
4
5
4. REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale echilibrului
hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca
manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare.
Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic
5
6
Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele limfatice.
Rolul apei in organism:
- dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia resturile metabolice
transportandu-le spre organul de eliminare;
- mentine temperatura corpului constanta;
- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.
O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor, lipidelor si se numeste apa
metabolica (de combustie).
Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.
Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale organismului.
Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.
Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul endocrin.
Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului.
Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza
activitatea glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de
apa de la nivelul rinichiului.
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand astfel
retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.
Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface rezervele de apa
ale organismului.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni de H +. Concentratia de H*
a fost denumita simbolic pH.
• Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;
• Solutiile cu pH < 7 sunt acide;
• Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.
Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile pH- ului sanguin sunt intre
valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care in mod normal
este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante alcaline prin vegetale;
fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza modificarile. Echilibrul
acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
- din urina: - pH-ul = 5,5 - 6 ,5
6
7
Termeni medicali
Homeostazie = mentinerea constanta a echilibrului mediului intern
Electrolitii = substante chimice capabile sa se disocieze intr-o solutie in ioni
Lichid intracelular = lichid din interiorul celulei
Lichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include si lichidul interstitial si cel intravascular
Dezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia fiziologica/ anatomica a unei
structurii sau functii
Turgor cutanat = pliu cutanat persistent
Alcaloza = cresterea rezervei de alcali din sange, manifestata prin cresterea bicarbonatului
Acidoza= cresterea aciditatii in sange manifestata prin cresterea concentratiei ionilor de H+; apare in coma
diabetica.
Hiper= prefix pentru mai mult
Hipo = prefix pentru mai putin/deficit
Hipernatriemie = cresterea Na in sange > 150mEq/l
Hiponatriemie = scaderea Na in sange < 130mEq/l
Hiperpotasemie (hiperkaliemie) = cresterea K > 6,7mEq/l Hipopotasemie(hipokaliemie) = scaderea K < 3,5mEq/l
Hipercalcemie = cresterea Ca in sange > 7 mEq/l - risc de litiaza
Hipocalcemie = scaderea Ca < 4,5mEq/l manifestata prin crize de tetanie sau spasmofilie
Volemie = volum de sange circulant
Hipervolemie = cresterea volumului de sange > normal;
Hipovolemie = scaderea volumului de sange < de normal
Starile de deshidratare
Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi exagerate
de lichide in stari patologice.
Clasificarea deshidratarilor
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita, intoxicatii.
• Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai:
- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari.
Bilantul hidric
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate care, in
mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;
• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de
deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.
8
9
9
10
TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea normala fiind de
137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin
combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
- hiperhidratare cu apa, cu bere;
- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);
- transpiratie excesiva;
- dieta hiposodata timp indelungat;
Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,
anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave; Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
.- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;
- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;
- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;
- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;
- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;
- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata, sa evite
purgativele drastice (sarea amara).
Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.
Cauze:
- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;
- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare;
- Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.
Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA, tahicardie, mucoase uscate,
confuzie.
Rolul asistentei este:
- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;
- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na - Glucoza 5%, medicamentele
diuretice;
- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.
- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;
- linisteste pacientul si familia daca este cazul;
- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.
2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea neuromusculara.
Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.
Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu cortizon, diaree.
Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.
Simptome :
- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;
- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;
- scaderea apetitului, greata;
- mancarime de piele;
- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;
- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.
Interventiile asistentei:
- monitorizeaza (EKG) functia cordului;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului medicamentele,(solutie
KCI combinata cu solutie glucoza 5%)
- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise, banane.
10
11
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece exista riscul opririi
inimii in diastola.
Simptome:
- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
- recunoaste modificarile si anunta medicul;
- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga medicamentele indicate:
insulina, bicarbonat de Na+;
- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);
- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator, aparatura pentru RCP ;
- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in K+.
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a excretiei excesive de
parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
- cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;
- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala,litiaza biliara.
Rolul delegat al asistentei medicale:
- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;
- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T°;
Interventii independente:
- asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;
- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze consumul de lactate si
branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu fara recomandare medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala carbogazoasa;
poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de secretie a
paratiroidelor.
Problemele bolnavului: *
- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.
Rolul delegat al asistentei:
- administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;
- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei;
Rolul independent al asistentei:
- administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine;
- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;
- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile musculare.
11
12
Tehnici de hidratare
SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si
medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului
initial al organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;
2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;
3. solutii pentru alimentatia parenterala.
1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide.
Exemple:
- Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii fiziologice).
Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml (cunoscuta sub
denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
metabolice.
Solutii diuretice osmotice:
- sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor, fortarea diurezei
in intoxicatii.
Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:
- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g% 0;
- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).
Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:
- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.
14
15
15
16
Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se instaleaza anoxia tesuturilor prin
acumulare de produsi de catabolism. Este necesara recunoastera rapida a cauzelor pentru prevenirea leziunilor
ireversibile ce se pot instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de hemoragii, traumatisme,
interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree, vasaturi, exces de diuretice), socul de colaps din coma
diabetica, ocluzii intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA, miocardite acute, tulburari de ritm,
tamponada cardiaca, pneumotorax cu supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia coli, Klebsiella, Proteus, etc.)
sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se produc leziuni celulare primare si generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine. Surven mai frecvent dupa
administrarea de seruri sau diferite medicamente pe cale parenterala sau dupa intepaturi de insecte si se
caracterizeaza printr-o reactie anormala antigen-anticorp cu eliberare masiva de histamina care provoaca
colaps printr-o puternica vasodilatatie periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme craniene sau medulare,
analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc blocarea sistemului nervos simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig, caldura excesiva.
- pozitie Trendelenburg
Masurarea repetata a TA, monitorizare continue a EKG, frecventa cardiaca, pulsoximetria, ex. De
laborator: Hematocrit., electroliti, uree, gaze sanguine, monitorizare PVC;
Se administreaza O2 100%; la nevoie- IOT si ventilate mecanica;
In caz de acidoza metabolica (ph < 7,15) se administreaza solutie de bicarbonat de Na in perfuzie;
Se urmareste diureza prin sondaj vezical cu sonda Foley si punga colectoare de urina.
Se trateaza cauza socului.
Pretratamentul socului se incepe la locul accidentului si se mentine in timpul transportului si consta in:
punctionarea unei vene ii instalarea unei perfuzii pentru tratamen
recoltarea sangelui necesar examenului de laborator: grup sanguin si Rh, alcoolemai si alte examene
uzuale.
Socul cardiogen
17
18
Tratamentul in spital:
1. Bolnavii cu soc cardiogen provocat de IMA vor fi internati in unitati de terapie intensiva coronarieni;
vor fi imobilizati la pat in pozitie favorabila; in dispnee severa pozitia este semisezanda/sezanda;
2. Supravegherea functiilor vitale ale bolnavului (monitorizarea EKG, presiune venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola, Hidroxizin, Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare, antiaritmice;
8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M., sau solutie bicarbonat de
Natriu.
Socul anafilactic
Apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma:
- alergiei medicamentoase;
- alergiei la unele substante chimice;
- intepaturii de insecte;
- alergiei alimentare.
In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de vasodilatatie determine
prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului, daca nu se intervine la timp.
Problemele bolnavului:
debutul este brusc la cateva minute dupa administrarea substantelor;
stare de rau general;
semne cutanate: eruptii, eriteme difuze insotite sau nu de prurit, urticarie,
edem al fetei si pleoapelor;
manifestari respiratorii: edem laringian, sindrom de insuficienta respiratorie
acuta, crize de dispnee;
tulburari cardiovasculare: hipotensiune arteriala, puls tahicardic, cianoza;
tulburari neurologice: anxietate, tuse, acufene, vertij, coma;
manifestari digestive: greata, varsaturi, dureri, diaree.
Diagnosticarea - are o mare importanta cunoasterea medicamentului,
alimentului care a produs socul.
Aplicarea de garouri : cand socul a fost declansat de o injectie intradermica, sc, im sau de o de intepatura de
insect intr-o extremitate, se face acelei extremitati.
In jurul locului inocularii se injecteaza 0,5 - 1 mg de Adrenalina 1 %o diluata in 10 ml ser fiziologic.
Corticoizi se administreaza numai dupa administrarea de adrenalina
In caz de hipovolemie se administreaza substituienti de plasma concomitant cu solutii electrolitice
Pozitia bolnavului este Trendelenburg pentru a impiedica ischemia cerebrala;
Intubatie orotraheala (IOT) de catre medicul anestezist pentru ventilatie artificiala in caz de spasm
laringian sau bronhospasm prelungit;
Oxigenoterapie 6 - 8l/min;
Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica manevra de intubatie;
Bolnavul trebuie sa fie monitorizat 24 h din 24 h pentru a nu reaparea stari de alergie.
Socul septic
Se instaleaza in urma patrunderii in circulatie de bacterii sau toxinele acestora, in cantitati mari, instalandu-se
insuficienta vasculara acuta.
Denumirile propuse si acceptate in prezent pentru socul septic sunt:soc bacterian, soc infectios
Etiologie:
- Bacterii Gram- Escherichia coli, Proteus, Salmonella, Shigella, Klebsiella; bacteria gram-
pozitive( stafilococi si enterococi).
Semnele si simptomele socului septic:
- prezenta unei infectii locale sau generale, febra si frisoane;
- scaderea TA;
- tegument uscat, cald, apoi rece, umed, extremitati cianotice;
- oligoanurie.
Socul septic, in functie de evolutie, cuprinde 3 stadii:
1. stadiul I – perioada de hipotensiune calda sau perioada de soc compensat (bolnav cu hipotermie,
hipotensiune arteriala, tahicardie, tahipnee, anxietate, tegument uscat si cald);
2. stadiul II - perioada de hipotensiune "rece"- sau de soc hipodinamic decompensat (bolnavul este agitat sau
somnolent, TA scazuta, tahopnee, tahicardie, tegument umed si rece, oligoanurie, cianoza);
3. stadiul III - sau socul ireversibil (bolnavul prezinta hipotermie, stupoare, confuzie, coma, prabusirea TA,
tulburari metabolice maxime); evolutie fatala.
Bolnavii cu septicemie trebuie internati in servciile de terapie intensiva si reanimare
Interventii de urgenta:
- Tratamentul cu antibiotice se face la indicatia medicului, dupa diferite scheme, administrate I.V.
conform antibiogramei;
- corectarea tulburarilor hemodinamice cu Dextran 40, plasma, sange, , sol. electrolitice
- oxigenoterapie 8-10 I / minut;
- medicamente de urgenta: Dopamina, corticoizi, medicatie vasoactiva, heparina inCIVD;
- drenarea si indepartarea chirurgicala a focarului de infectie;
- tratament simptomatic
- investigatii pentru identificarea focarului de infectie prin recoltari de produse, tesuturi potential
infectate (ex. sange, urina, sputa, lichid pleural, LCR);
- analize de laborator:
1. hemocultura
2. urocultura
3. coprocultura
4. bilicultura
Problemele pacientului:
- Alterarea respiratiei
- Alterarea schimburilor de gaze
- Diminuarea perfuziei tisulare
- Potential de complicatii
Obiectivele vizeaza:
- Permeabilizarea cailor respiratorii
- Favorizarea respiratiei pulmonare
- Combaterea starii de hipoxie
- Prevenirea complicatiilor
In orice forma de IRA fara etiopatogenie se aplica de regula , in urgente, unele masuri terapeutice generale.
a. Obstructiile supraglotice ( caderea limbii, patrunderea lichidului de varsatura sau regurgitatie in caile
aeriene sau acumularea de cheaguri de sange/ secretii, patrunderea unor corpi straini din cavitatea bucala)
se controleaza vizual si se combat prin manevrele cunoscute:
- Asezarea bolnavului in decubit dorsal, cu capul in hiperextensie
- Impingerea anterioara a mandibulei( prin primele doua manevre se indeparteaza pericolul de obstructie
prin alunecarea posterioara a limbii la bolnavii inconstienti).
- Curatarea orofaringelui de secretii sau de varsaturi cu ajutorul degetelor infasurate in tifon, cu tampoane
sau prin aspiratia orofaringiana sau nazofaringiana
- Tractiunea limbii se face cu mijloace improvizate sau cu pensa speciala.
- Intubatia orofaringiana cu canula Guedel ( plasata in vavitatea bucala, impiedica alunecarea posterioara
a limbii
b. Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile subglotice(secretii traheo-bronsice)
- Dezobstruarea CAS prin asezarea bolnavului in pozitie de drenaj postural ( cand actul deglutitiei este tulburat
sau la bolnavii inconstienti)
- Bolnavul se aseaza indecubit ventral sau lateral, cu capul mai jos fata de trunchi, intors intr-o parte( drenajul
postural in decubit dorsal este greu de suportat)
- La bolnavii asezati in decubit ventral se poate introduce in regiunea inghinala un suport format din perna sau
un sul de paturi, marindu-se prin aceasta eficacitatea drenajului; pozitia corpului va fi schimbata la 20- 30 min.
- Secretiile care nu se elimina prin drenaj postural vor fi extrase ( aspirate cu instrumente perfect sterile( seringa
Guyon, trompa de vid, aspirator de oxigen).
- In caz de obstructie a cailor respiratorii cu alimente sau alti corpi starini, se recomanda apasarea diafragmului
de jos in sus ( se impinge aerul existent in bronhii si trahee si se favorizeaza eliminarea corpilor straini)
In cazul bolnavului constient, obstructiile subglotice se mai combat prin provocare de tuse artificiala dupa
fluidificarea secretiilor bronsice cu medicamente)
- In obstructiile laringo- traheale severe se practica de catre medic intubatia orotraheala sau traheostomia, dupa
care se realizeaza aspiratia secretiilor
c. Respiratia artificiala
21
22
- Dupa asigurarea permeabilitatii caii bucofaringiene, se verifica daca bolnavul are sau nu are
respiratie spontana
Aceste metode se folosesc la: domiciliul bolnavului, in timpul transportului la spital, in camera de garda a
serviciilor ambulatorii sau spitalicesti si la nevoie, inainte de instituireaventilatiei ( respiratiei atrificiale)
mecanice.
d. Oxigenoterapia se utilizeaza in toate formele de IRA
- Combaterea acidozei respiratorii( perfuzii cu bicarbonat de sodiu 14,5%, 200- 300 ml)
- In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie artificiala, oxigenoterapie
Morfina si barbituricele vor fi evitate datorita actiunii lor de deprimare a centrului respirator.
22
23
ANESTEZIA SI ANESTEZICILE
Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea dureroasa a unei parti sau chiar a
intregului corp, pe o anumita perioada de timp necesara efectuarii unei interventii chirurgicale.
Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea miorelaxarii pe o perioada
pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui medicament anestezic. Anestezia generala se mai numeste
narcoza.
Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.
Analgezie reprezinta lipsa sensibilitatii dureroase, adica indepartarea durerii fara pierderea starii de
constienta.
Analgezic= medicament care trateaza durerea.
Tipuri de anestezie:
I. Anestezie generala:
a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice
volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de
intubatie orotraheala (I.O.T.).
b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale
intravenoasa.
Anestezicile gazoase sunt toxice pentru ficat, hematopoieza, fertilitate si
pentru cei care efectueaza anestezia .
23
24
• in salile in care se foloseste Halotan prin masca (protoxid de azot), asistentele si doctoritele insarcinate nu
au voie sa profeseze.
• in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este permisa prezenta gravidelor in sala
de operatie.
• protoxidul de azot este agresiv, are efect de sera pe stratul de ozon(putin
folosit in prezent).
O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69% protoxid de azot (N2O), 30%O2 si
anestezic, gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea pierderilor de gaze anestezice
inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie obisnuite cu tehnici de anestezie cu flux scazut (low flow).
Anestezicile
Definitie: Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce anestezie.
I. Anestezicile generale
A. Eteri- Aetherum ethylicum;
• Aetherum pronarcoza, flacon - pentru anestezie chirurgicala;
administrarea se face prin inhalatie ceea ce produce anestezie generala.
B. Derivatii halogenati ai hidrocarburilor:
Efluran flacon. Inj.
Narcotan este o solutje de inhalatje (anestezic general administrat prin
inhalatie).
Halothane sau Fluothane (lichid incolor volatil) solutie inhalatorie - prin
masca sau IOT pentru anestezie generala.
Protoxidul de azot solutie inhalatorie ; este un gaz toxic se foloseste in
amestec 70% cu oxigen §i halogeni pentru anestezie generala aplicata
pe masca sau sonda. Se foloseste rar.
Izofluran; inhalatie (anestezie gazos).
C. Barbiturice
Brietal sodiu injectabila.
Thiopental flacoane injectabil.
Penthotal flacoane injectabil (anestezic general cu inductie rapida 10-20 sec, iar bolnavul se trezeste in
20 - 30 min de la interventje chirurgicala de scurta durata).
Reactiile adverse date de anestezicele generale:
• bradicardie si hipotensiune de aceea se administreaza preventiv Atropina
• postoperator pot da greata si varsaturi, de aceea se interzice alimentatia.
Analgezic opioid:
Fentanyl fiole 0,1 mg/2m/; fiole de 5ml; flacoane 0,50 mg/10ml, injectat iv , are actiune rapida de durata scurta
20 - 45 minute; se foloseste in inducerea si mentnerea anesteziei locale sau generale.
Alte anestezice:
Droperidol fiole 10ml concentrate 25 mg, solutje injectabila se foloseste pentru pregatirea pentru anestezie si
mentinerea acesteia in cazul interventiilor de lunga durata; administrare pe cale iv. sau im. Se poate combina cu
alte anestezice.
Anestezice locale :
• Clorhidrat de procaina solutie inj;
• Lidocaina sol. inj. fiole;
• Bupivacaina sau Marcaine spinal fiole 0,5%, se foloseste pentri rahianestezie, durata analgeziei
3 - 4 ore la nivelul membrelor inferioare;
• Xylocaina sol. inj;
• Xylina sol. inj; spray.
• Clorura de etil spray local.
25
26
Rolul asistentei
Anestezicele sunt administrate de medicul specialist - anestezistul.
Asistentul medical pregateste flacoanele, fiolele cu solutiile recomandate, le aspira in seringi sterile, le
pregateste pentru administrare si serveste medicul ; supravegheaza starea bolnavului si functiile vitale.
Asistenta va pregati medicatia de urgenta si aparatura de resuscitare cardio-respiratorie pentru toate
cazurile de urgenta care ar putea sa apara.
Interventiile asistentei:
4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical, in cazul in care nu s-a
instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala de operatie, deoarece exista riscul de retentie
urinara provocata sau favorizata de pozitia bolnavului, de intervetie sau de anestezie.
5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze timp de 20 min. la 4h; primul scaun
spontan apare a treia zi dupa operatie.
Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma evacuatoare la indicalia
medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt contraindicate.
Alimentatia
- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;
- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit
- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit déjà la cateva ore dupa operatie( daca nu sunt
contraindicatii.)
Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de interventie, cu sau fara anastomoza, si de
anestezie.
Fara anastomoza
1. In interventii extraabdominale cum ar fi tiroidectomia, osteosinteza, operatia de sept nazal cu anestezie
generala, se recomanda 6 ore restrictie, dupa care pacientul poate sa bea si sa manance din prima zi.
2. In interventiile abdominale mici- apendicectomie necomplicata, colecistectomie, se recomanda o zi
restrictie; a 2-a zi se recomanda lichide( ceai, supa strecurata); a 3-a zi se recomanda alimente semilichide
usoare- daca este prezent tranzitul intestinal
3. In Interventii mari - ACN (anus cotra naturii) se recomanda 3-4 zile restrictive, dupa 2 zile se permite ceai,
apoi supa si, mucilagiu doar peste 4 zile.
Cu anastomoza:
- gastrica - restrictie 5 zile dupa scoaterea sondei, a 4-a zi se recomanda ceai , apoi supa si
mucilagiu de orez, dupa care se reia treptat alimentatia
- intestin subtire, colon, pancreas – retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi, si se reia treptat
alimentatia;
- rect, esofag, stomac — restrictie 7 - 8 zlle, alimentatia se face parenteral in acest timp, a 6 -a zi se reia
27
28
cu prudenta alimentatia
Recomandare generala:
- alimentatia bolnavilor in perioada postoperatorie, in prima si a doua zi dupa operatie : regim hidric( ceai
neindulcit sau apa fiarta si racita).
- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente semilichide. In ziua a VI- a se
trece la va face alimentatie normala. Se va face alimentatie parenterala cand alimentatia pe cale bucala nu
este posibila.
Mobilizarea bolnavului
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de asistenta sau de infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi activ prin miscari de flexie -
extensie a membrelor inferioare
- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin inspiruri si expiruri efectuate de mai
multe ori pe zi;
- prin mobilizarea precoce se previn: trombozele, emboliile, pneumoniile, escarele, constipatia.
1. Complicatii imediate
2. Complicatii tardive
1. Complicatiile imediate
A. Complicatii respiratorii:
o hipoxia din cauza interventiei abdominale superioare, boli pulmonare cronice; masuri de
prevenire: oxigenoterapie, stimularea expectoratiei
o stop respirator din cauza supradozarii opiaceelor( Fentanyl); interventie- se administreaza Narcan;
o obstructia caillor aeriene superioare prin caderea limbii - se previne prin pipa nasofaringiana sau
orofaringiana; in caz de varsaturi se aseaza bolnavul in decubit lateral;
o spasmul sau edemul laringian - se HHC iv sau Decortin.
B. complicatii cardiace;
o tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;
masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice cardiace;
o HTA din cauza hipervolemiei, durerii; interventii aplicate- se administreaza - diuretice,
antihipertensive, calmante ale durerii;
o tulburari de ritm cauzate de tulburari hidroelectrolitice, insuficienta cardiaca ; masuri
aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, antiaritmice
C. Complicatii hemoragice:
o hemoragie interna cu semnele hipoTA, tahicardie, cresterea volumului abdominal; masurile
aplicate sunt stabilite de medic: reinterventie; in hemoragie externa se face hemostaza locala si
medicamentoasa cu vit. K,
D. Hipotermia si frisonul postoperator pot aparea prin pierdere de caldura, administrare de vasodilatatoare,
temperatura scazuta in sala de operatie ;interventii: se combate prin invelirea bolnavului, incalzirea patului; in
frison se dau sedative sau neuroleptice.
E. Confuzia postoperatorie manifestata prin:
o delir, tulburari de constienta, de memorie, apare mai frecvent la
varstnicii cu ateroscleroza;
o agitatia nocturna necesita supraveghere permanenta, sursa de lumina; se previne informand
28
29
permanent bolnavul atunci cand este lucid despre situatia sa, locul unde se afla, ce tuburi de dren are;
o imobilizarea pacientului se face numai in caz de pericol, pentru asigurarea securitatii si vindecarii
sale.
F. Alte complicatii: tromboemboliile, infectii pulmonare, infectii ale plagilor
Prevenirea tromboemboliilor
Tromboemboliile sunt complicatii cu risc maxim de aparitie in primele 10 zile de la interventie.
Categorii de bolnavi predispusi sunt bolnavii:
- cu insuficienta cardiaca,
- cu poliglobulie,
- cu varice, obezitate;
- cu interventii pe bazin, sold, membre inferioare;
- cu varsta inaintata;
!! Embolia pulmonara se instaleaza rapid cu evolutie severa uneori chiar exitus.
Masuri de prevenire:
- rnobilizare precoce;
- folosirea ciorapilor elastici sau fese elastice care se vor aplica chiar din ziua
interventiei de la sala;
- antinticoagulante in doze mici, dintre care derivatele de heparina: Fraxiparina
5000 u.i. S.C. in flancurile laterale abdominale de 2 ori/zi; Calciparina sub
supravegherea Timpului de protrombina sau Timpului Quick.
Tratament:
- local - scoaterea firelor, eliminarea colectiilor, schimbarea pansametului
cat mai des pana la vindecare;
- general cu antibiotice conform antibiogramei.
29
30
Aderentele reprezinta benzi fibroase care apar intre diferite organe abdominale sau intre organe si
peretele abdominal in locul unde s-a efecuat operatia.
Simptome: dureri abdominale postoperatorii si tulburari de tranzit, in stadiul extrem - ocluzii mecanice;
interventii- tratament chirurgical de urgenta.
Eventratiile sunt iesiri ale organelor abdominale acoperite de un sac peritoneal la nivelul unei cicatrici
postoperatorii cauzate de cresterea presiunii intraabdominale, intinderea peretelui abdominal,
obezitate, eforturi fizice mari in perioada postoperatorie.
Profilaxie - evitarea tusei, a constipatiei si a eforturilor fizice mari postoperator. Tratamentul - interventie
chirurgicala.
Escarele sunt leziuni de decubit. Predispusi sunt bolnavii cu hemiplegie,
paraplegie, comatosi.
Prevenire: igiena tegumentelor si mucoaselor, schimbarea lenjeriei corp si de pat, schimbarea pozitiei in
pat din 2 in 2 ore, examinarea zilnica si protejarea regiunilor predispuse cu colaci de cauciuc, pernute de
vata.
Bibliografie:
1. Elena Scortanu- Nursing chirurgie nerala si ATI Chirurgie generala, nursing ortopedie si traumatologie
2. Carol mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului
3. Lucretia Titirca- Urgentele medico- chirurgicale
4. Lucretia Titirca- BREVIAR de explorari functionale si de ingrijiri speciale acordate bolnavului, Ed. Viata
Medicala Romaneasca, 2006
5. Lucretia Titirca- ingrijiri special acordate pacientilo de catre asistentii medicali, Ed. Viata Medicala
Romaneasca, 2004
30
31
31